Dimineaţa, iunie 1934 (Anul 30, nr. 9851-9879)

1934-06-01 / nr. 9851

Vineri I Iunie, 1934 In aşteptarea unor tălmăciri din Adam Mickiewicz De la Asociaţia intelectuală ro­­mâno-polonă, de curând întemeia­tă, putem aştepta ceva deosebit de­cât din partea grupărilor cu numiţi aproape la fel? Ea ar putea să facă un lucru temeinic. Anume: să înles­nească într’adevăr cunoaşterea între ele a două popoare prin folklorul lor şi prin acea literatură care sur­prinde esenţa firii omeneşti. Ce ştim despre literatura polonă? Aproape nimic. Până nu de mult cunoşteam, încalţe, pe Sienkiewicz. Acesta a avut parte şi în limba ro­mânească de o sumedenie de tra­ducători. Să-i enumerăm: Hara­­lamb G. Lecca, Sofia Nădejde, Iosif Nădejde, St. G. Berechet, preotul Ioan Mihălcescu, N. Rădulescu-Nie­­ger, George B. Rareş, Mihail Negru, Haralamb M. Ciocâltău, Constantin A. I. Ghica, Sonia Vladimir, Willy Ghal, Paul Ionescu... Mulţimea lor nu este, pentru noi, o uimire. Vre­me de două decenii Henric Sienkie­­wicz a continuat să cam fie o nou­tate. Dar din opera unui substanţial scriitor, cu vibrarea şi generosul ne­astâmpăr al unui Adam Mickiewicz, cât a străbătut, prin vreo traducere, în literatura românească? Acum douăzeci de ani, Nemţeanu s’a ho­­tărît să dea din „Romancero“, din Elegiile şi imnurile lui Mickiewicz şi din Orientalele lui, câteva tălmă­ciri. Manifestat prin câteva ciorne mereu refăcute (mereu „amenda­te“), ante-proectul liric al lui Nem­­ţeanu a dispărut undeva printre manuscrisele nenumărate ale ace­stui poet. Din Mickiewicz, el n’a dat la iveală, ni se pare, decât sonetul pe care-1 transcriem aci și al cărui titlu e: „Răsărit și amurg'«. Bolnavi, luna palidă se stânge, Iar zarea ‘n răsărit se'nvăpăiază. In pieptul unui crin se frânge-o rază; In rouă-o violetă par'că plânge.___ Salut îngenunchiu; Ea in fereastră, Resfiră păru-i lung şi-l dă pe spate. Mă'ntreabă apoi: de ce aşa ‘ntristate Priviri trimitem — eu şi floarea­­albastră? Amurg. Răsună cântu-mi de ‘n­serare: Cum luna se aprinde vaporoasă, Dând iarăşi viaţă nouă violetei; Cum Laura, atunci, e mai frumoasă, Căci noaptea ’ngroapă-şi tainele în plete-i Iar eu cad în genunchi, în adorare. Poezia lui Adam Mickiewicz, şi as­tăzi, are cu ce ademeni pe traducător. Dar până se va afla cine să dea o versiune românească din opera poe­tică a marelui surghiunit polonez, nu s’ar putea cel puţin traduce din proza lui — imensă — de istoriograf şi critic literar. Cu atât mai mult cu cât aceasta nu pretinde — pentru moment — cunoaşterea limbii po­lone, de vreme ce autorul a alcă­tuit-o în franţuzeşte. Este opera „Slavii“, curs ţinut la Collège de France de Adam Mickiewicz în anii 1841—1842 şi publicat după note ste­­nografice. Sunt 5 volume considera­bile, şi — cu deosebire dela tomul al doilea, dela a 33-a lecţiune — îţi oferă capitole dintr'o interesantă istorie a literaturii polone până la începutul veacului al 19-lea. Ele pot fi folosite chiar, de cel mai­ pretenţios cercetător, cu toate că pe alocurea au ceva din romantismul şi patosul grandilocvent al lui „Konrad Wal­­lenrod, nuvelă istorică după analele Rusiei şi ale Lituaniei" şi din acel Thadeu Sopliga unde sunt pagini la înălţimea Privegherii morţilor şi a Martirilor din puternica lui serie: Străbunii. BARBU LAZAREANU Excursiunea grupului medical român la Pustian Grupul de 50 medici români cari vizitează actualmente Cehoslovacia, a sosit în ziua de 22 Mai la băile Pustian. Printre participanţi no­tăm: d-nii dr. Pavel Gotcu, medicul Casei regale, general dr. Vicol, do­cent dr. Daniel, profesor Şumulea­­nu, profesor Niculescu ş. a. După ce au vizitat instalaţia băi­lor şi diferitele metode de cură ale acestei cunoscute staţiuni de băi de nămol, s-au ţinut conferinţe de către medicii aflători la Pustian, cari vor­besc româneşte şi anume: d-nii prof. Cmunt, dr. Havas şi dr. Rei­chart. Seara, direcţiunea băilor, a oferit oaspeţilor un banchet urmat de o serată, unde s’a produs muzică şi dansuri populare cehoslovace. Cu a­­ceastă ocaziune, s’au ţinut discur­suri, subliniindu-se relaţiile de ami­ciţie ce există intre România şi Cehoslovacia, precum şi uşurinţele pe cari statul român le face sub ac­tualul regim al devizelor, celor cari au nevoe de cura de la Pustian. Dansuri naţionale slovace în onoarea medicilor ro­mâni Bela universitatea din Iaşi D. Tr. Bratu IAŞI, 30 — Eri s’au înapoiat din Capitală decanii facultăţilor ie­şene şi rectorul universităţii, d. profesor Traian Bratu, cari au luat parte la consiliul inter-uni­­versitar. In acest consiliu s’a dat satis­facţie d-lui prof. Tr. Bratu în ce priveşte atitudinea pe care a luat-o faţă de modul cum s’a au­torizat congresul studenţesc. D. dr. C. Angelescu, ministrul şcoalelor, a stăruit pe lângă d. Traian Bratu să revină asupra demisiei şi să-şi continue acti­vitatea în fruntea universităţii locale. Ministrul instrucţiunii a dat asigurări că va interveni la primul-ministru, pentru a se vo­ta legile necesare pentru păstra­rea neştirbită a autorităţii recto­rilor. Astfel, s’a decis desfiinţarea tuturor asociaţiilor studenţeşti nelegale. Sunt însă unele cari au personalitate juridică şi cari nu pot fi desfiinţate decât printr’o lege specială. Legea aceasta ur­mează a fi depusă de d. prim­­ministru Tătărescu la stăruinţa d-lui dr. C. Angelescu, în urma votului dat de consiliul inter-u­­­iiversitar. Deasemenea, s’a decis să se e­­mită o decizie ministerială, prin care se obligă forţa publică, ar­mata şi poliţia, de a sta oricând la dispoziţia conducătorilor uni­versităţii, când necesităţile vor cere. Astăzi se va întruni Senatul u­­niversitar şi se va lua în discuţie cu acest prilej demisia d-lui rec­tor Traian Bratu. Probabl că în urma satisfacţiei obţinute, d. Bratu va renunţa la demisie şi va continua să condu­că rectoratul, rămâne rector Un copil ars de viu BACAU, 30.— Copilul V. I. Po­pa, din comuna Băhnăşeni, în vârstă de un an, fiind lăsat sin­gur in casă, s’a apropiat de foc. Flăcările i-au cuprins hainele, pricinuindu-i arsuri grave. După scurt timp a încetat din viaţă. Postul de jandarmi fiind înşti­inţat, a raportat cazul parchetu­lui, care a dispus să se facă cer­cetări. . .­­ ...... Isprava unui ginere BACAU, 30. — Săteanul Dumi­tru Tănjală, din comuna Tău­­ceşti, jud. Bacău a fost găsit ză­când într’un lac de sânge, în mij­locul câmpului. El prezenta nu­meroase răni, provocate de o se­cure. A fost transportat în stare gra­vă la spitalul din Bacău, unde ve­­nindu-şi în simţiri a declarat că a fost atacat de ginerele său An­drei Crăciun, din pricina unei certe, pe care a avut-o pentru un petec de pământ. S-a ordonat o anchetă. O CRIMĂ LA O HORĂ GALAŢI, 30. — Legiunea de jandarmi din localitate a fost informată că flăcăul Dumitru E­­nache, din corn. Regele Ferdi­nand (Covurlui), ducându-se la o horă în comuna Săseni-Tutova, a fost acostat de Manole Bere­chet, din comuna Bereşti, care i-a aplicat mai multe lovituri de cu­țit în piept. Pe când era trans­portat spre spital, Enache a în­cetat din viață. Criminalul a dispărut. Cauza asasinatului pare a fi o ură ve­che, pe care ucigașul o purta victimei. 0 încercare de sinucidere la Cernăuţi . DOAMNA SE AŞEAZĂ IN FAŢA RAPIDULUI CERNĂUŢI. 30. — Rapidul de Bu­cureşti, pe când intra ori seara, la orele 6 jumătate, în oraşul Cernăuţi a fost oprit în dreptul rampei C. F. R. din strada Munteniei. Pasagerii au fost cuprinşi de pa­nică, neştiind pricina pentru care se oprise trenul. Cu câteva minute înainte de a­­propierea trenului, mai mulţi tre­cători au văzut pe o doamnă, care se culcase pe linia ferată. Ei şi-au dat seama de primejdie şi au ieşit inaintea trenului, făcând semne me­canicului sa oprească. Acesta a re­uşit să oprească la timp. Trecătorii au alergat şi au urnit cu greu din loc pe o doamnă, care se ţinea disperată de sine, strigând să fie lăsată să moară. Doamna se numeşte Ana Holz, în vârstă de 34 de ani şi domiciliază în Cernăuţi. Ea a declarat că s-a plictisit de viaţă şi că voeşte să-şi pue capăt zilelor. A mai adăugat chiar că mai bine ar fi fost lăsată să moară, căci de gândul acesta nu se lasă şi va încerca din nou să-şi curme viaţa. Un copil cade intr’un cazan cu apă clocotită ISMAIL, 30.— O impresionan­tă nenorocire s’a întâmplat în comuna Vaisal din jud. Ismail. Femeia Ana Ignat Berlatev, din acel sat, vrând să facă baie fetiţei sale Ana, în etate de 8 luni, a pus un cazan cu apă fier­binte lângă pat şi a plecat prin vecini. Fetița, răsucindu-se în pat, a căzut în cazanul cu apă fiartă. Când mama s-a întors de-afa­­ră, și-a găsit odrasla moartă în cazan. In jurul misterioasei crime din Deltă ISMAIL, 30.— Am comunicat la timp, că apele Dunării au arun­cat la mal, în dreptul punctului Repida, cadavrul unui necunos­cut, oribil mutilat și vârât într’un sac. Cu toate cercetările de până a­­cum, misterul crimei n’a putut fi deslegat, mai ales că nu s’a putut stabili identitatea victimei. Cercetările continuă cu asidui­tate. Se pare că victima este un muncitor, care a fost ucis pe când se afla la lucru in viile din ostroavele Deltei. Autopsia a stabilit că victima a fost ucisă cu lovituri de topor. Parte din corp era mâncat de câini. — 0 crimă oribilă in jud. Buzău BUZĂU, 30.— Eri, la orele 8 seara, pe când fraţii Dumitru şi Gheorghe Cojocaru şi Alexandru Militaru se înapoiau din comuna Urlători spre Pleşcoiu, s’a iscat o ceartă între ei. Fiind beţi şi cearta degene­rând în bătaie, fraţii Cojocaru s’au repezit asupra lui Alexan­dru Militaru, cu gândul de a-l lovi. Acesta, văzându-se atacat, a scos un briceag din buzunar, lo­vind în gât pe Dumitru Cojocaru. Victima a căzut în nesimţire în­tr-un lac de sânge, încetând din viaţă după câteva minute. Criminalul Alexandru Militaru a dispărut. Şeful postului de jan­darmi a luat măsuri pentru prin­derea lui- ----------------------------------------------------------------------------------------------------- DIGHI Tata" Curiozităţi din lumea largă Curse de automobile pe p­loaie ÎNSEMNĂRI Tinere fete în floare Suntem în epoca triumfului pri­­maverei în toate direcţiile şi poate mai mult ca nici­odată strigătul: „loc pentru cei tineri“, nu a fost mai îndreptăţit. Şi aceasta pentru că, maturizată de lupta unei vieţi ale cărei greutăţi ereau nebănuite înainte de război generaţia ce trăieşte în mijloc de continuă emulaţie cu mai marii ei se arată din ce în ce mai demnă, mai gravă, mai consecventă in tot ce produce. Lăsând la­ o parte câte­va ele­mente necoapte, ale căror fapte ţin mai mult de patologie decât de am­bientul educativ, generaţia de inte­lectualism, de artă şi realizări fru­moase, e mult mai bogată de­cât s’ar crede în exponenţi de valoare. De nu am avea ca dovadă decât expoziţiile­­ plastice din anul acesta şi tot ar fi suficient să ne bucurăm de cei care alături de înaintaşii lor şi-au stabilit bine locul. Iar ceiace pe noi femeile trebuie să ne încânte e faptul că printre numele ce de azi înainte s’au înscris în memoria noastră cu litere de strălucire sunt şi atâtea tinere, gra­ţioase, surori d’ale noastre. Lucrările lor, pe pereţii Salonului oficial de la şosea sunt atâtea perle preţioase, care puse alături, ar da cel mai minunat colan al artei fe­­menine la noi în ţară. Colindând cu catalogul în mână prin acest domeniu al chintesenţei gândirei în frumos, de câte ori nu am avut un suspin de satisfacţie când în dreptul tabloului cercetat, remarcat prin rarele lui calităţi, am văzut un nume delicat de femee. Ca o floare aurie, de o carnaţie ce părea că a adunat asupra ei toate zâmbetele soarelui de vară, îmi ră­sărise dinainte, un spate gol de fe­mee, doi umeri şi linia şerpuitoare a trupului până la şolduri. Un spate pârguit ce atrage ca un magnet de­getele spre a-i simţi moliciunea, iar mai jos, modest, aproape indiscifra­­bil, un nume, al autoarei, Elena Constante, pecetluia perla de artă ce atrăgea atâtea priviri. Mai de­parte, alte două tablouri de aceiaşi autoare şi într’un colţ, însuşi ea, co­pila tânără, fata cu talentul care ori cât de mult s’ar apăra, ori cât ar sta de retrasă, o va trăda, va iz­bucni ca o fanfară cântând cânte­cul tinerelor fete in floare, încunu­nate de glorie prin muncă si jertfă de sine. FULMEN Origina numelui „restaurant“ Onoarea de a fi dat ospătăriilor numele de „restaurant" care este azi uzual în toată lumea, revine bucătarului francez Boulanger. El agăţă în faţa ospătăriei sale o fir­mă cu următoarea invitaţie lati­nească: „Venite ad me omnes, qui stomacho laboratis, et ego restau­­rabo vos". (Veniţi la mine, toţi cei suferinzi de stomac şi eu vă voi re­face). Această inscripţie originală exercită efectul dorit. Toţi parisienii veniră spre a fi „restauraţi" de Bou­langer. Numele „restaurant" fu pre­luat apoi de toate ospatâriile. In tezaurul Băn­cii de emisiune a Statelor Unite Lansarea unei cărţi Se ştie că americanii sunt ne­întrecuţi în anunţuri de publicitate. Iată un mijloc foarte original, lan­sat de către un scriitor american la apariţia volumului său. El a introdus în operă o greşala de tipar intenţionată şi a anunţat prin presă că va da un premiu de 3 mii dolari, primului cititor care va descoperi greşala. Reclama a reuşit foarte bine, căci în 15 zile s-au vândut 200 mii exem­plare. Premiul a fost câştigat de un lucrător din New-York. Asemenea experienţe ar fi insa greu de realizat la noi in ţară, un­de tot mai abundă greşelile de tipar. Copii martiri Un lucrător din Aubancourt, ita­lianul Francois Gervason, a fost re­clamat de către vecinii săi parche­tului, deoarece îşi maltrata cei doi copii ai săi, în vârstă de 10 şi 12 ani. Intr’adevăr, s’au găsit la locuinţa italianului cei doi copii cari aveau braţele strânse la spate şi legate cu un lanţ, încuiat cu un lacăt. Copiii au fost luaţi de la părin­tele nedemn O pasăre cu patru ochi Există în Prater, la Viena, un vi­varium care s’a îmbogăţit de cu­rând cu un exemplar bizar de vra­bie. Pasărea are patru ochi. Cazul este unic in biologie. Capul vrăbiei este de altfel de formă perfect nor­mală Pagina 3-a Peştii văd fără ochi . S-a observat că peştii pot să în­­noate noaptea contra curentului, evitând obstacolele ce li se ivesc în cale, precum şi pe ceilalţi peşti. Este un fel de jgheab dealungul corpului, care conţine un lichid de la care pornesc nervi în­spre creeri. Aceşti nervi transmit cea mai u­­şoară modificare a presi­unei apei, care variază după adâncime sau este micşorată de un obstacol ce se iveşte în calea curentului. Dease­­menea s’a mai constatat că peştii văd şi în apă tulbure, căci ochii lor sensibili reacţionează şi la raze care rămân invizibile ochiului omenesc. Comoara din fundul mării Familia sultanului Turciei care a fost detronat în 1923 de Mustafa Kemal, aşteaptă cu nerăbdare veşti de la ţărmurile răsăritene ale Mării Mediterane. Lângă coasta Siriei za­ce în fundul mării, o galeră vene­­ţiană care fusese capturată de turci in 1499 şi se scufundase din cauza unei furtuni, înainte de a se fi pu­tut adăposti într’un port. Galera fusese încărcată cu aur și nestimate din India. Se fac mereu încercări de a se descoperi locul unde se află galera. Cu 60 de ani în urmă niște pescari povestiră că ar fi văzut res­­­turile unui vas curios și o ridică­­tură acoperită cu alge la fundul mării. S’a întocmit o hartă exactă a locului indicat de pescari. Această hartă a fost trimisă la Constanti­­nopole, la biblioteca sultanilor de unde a dispărut, fiind găsită abia acum zece ani de prințul exilat, Se­lim, între hârtiile luate cu el în e­­xil. De atunci este preocupat de ideia de a aduce la suprafaţă ga­lera veneţiană- Dar abia după zece ani a dat peste un intreprinzător care i-a acceptat propunerea. Flori în narcoză Acum vreo treizeci de ani, gră­dinarul englez Thomas Rochford a făcut observarea că frigul are o in­fluenţă curioasă asupra creşterii plantelor. Dacă în timpul lunilor de primăvara survine o bruscă scă­dere a temperaturii sub zero, vâr­furile răsărite ale plantei, îngheaţă. Aceasta însă nu dăunează plantei pentrucă după această scurtă pa­uză, creşte cu putere şi mai mare. Rochford s’a sprijinit pe aceste ob­­servaţiuni introducând în hortticul­­tură sistemul întârzierii artificiale a Înfloririi, cu ajutorul unor vase răcitoare- Plantele sunt ţinute in vase răcitoare în timpul înfloririi normale şi pot fi forţate să înflo­rească mai târziu la timpul dorit. Anotimpul nu prezintă nici o im­portanţă, deoarece se pot obţine in toiul iernii cele mai frumoase flori de vară, pe calea cea mai simplă şi eftină. Multă vreme nu se putea deter­mina o a doua înflorire în timpul toamnei a liliacului, care înflorise odată primăvara. Un profesor da­nez a început să trateze plantele cu apă de clor și eter. El pornea de la ideea că fiecare plantă are un somn natural de iarnă și voia sa producă acest somn pe cale arti­ficială, cu ajutorul aburilor de eter. In acest fel profesorul danez a re­uşit să obţină o nouă înflorire a li­liacului. Astăzi este preferată metoda stro­pirii plantelor cu eter care atrage o înflorire rapidă a bobocilor. Se pare că răceala, produsă de evapo­rarea rapidă a eterului, determină înflorirea pentru că s’a stabilit că aceasta urmează întotdeauna după o scădere a temperaturii care n’a fost prea lungă şi puternică. Astăzi, oricine, fără cheltuială şi cu puţine cunoştinţe, poate să ob­­ţie în toiul iernii cele mai frumoase flori. Vizitiul papilor In cetatea Vaticanului a fost ser­bată zilele acestea a optzecişicincea onomastică a unui oarecare Rinal­do Jachini, pe care prietenii l-au poreclit „Vizitiul papilor". Astăzi şi Jachini este şomer, însă nu din cauza vârstei, pentru că se ţine încă desul de bine, ci din cauză că şi la Vatican au fost înlocuite trăsurile prin automobile şi el nu voia să devină şofer. Papa Piu al XI-lea nu l-a lăsat să regrete credinţa arătată faţă de cai şi i-a fixat o pensie. De atunci Iachim­ trăeşte cu aminti­rile pe care le împărtăşeşte cui vrea să-l asculte. Şi tatăl său fusese vi­zitiu în Vatican. E drept că nu chiar vizitiul papei, totuş al cardi­nalului Antonelli. Acesta l-a reco­mandat pe tânărul Rinaldo, papei Leo al XIII-lea, care l-a angajat ca grădinar. Cu timpul a avansat, ajungând vizitiul personal al papei. Dintre toţi papii pe care-i servise, papa Piu al X-lea i-a fost mai drag. Probabil din cauză că acesta îl che­mase odată în biblioteca Vaticanu­lui, dându-i un mic pacheţel. Era un ceas de aur cu iniţiala papei. Rinaldo mai poartă şi azi acest ceas, arătându-i tuturora cu mân­drie. Din cauza ceasului şi amin­tirilor sale, Jachimi se prenumără între personagiile cele mai populare ale cetății Vaticanului. Mussolini şi d’Annunzio D'Annunzio nu păstrează raporturi prea bune cu Mussolini şi cu regimul fascist. Această însă nu-l împiedică să primea­scă o considreabilă pensie care-i permi­te să ducă o viaţă de prinţ pe dome­niul „Vittoriale“ de lângă lacul Guar­dia. De curând, un vizitator al lui Mu­ssolini şi-a exprimat surprindera faţă de această generozitate a statului şi atunci Ducele răspune: „D'Annunzio este ca un dinte stricat. Dacă nu-i dai atenţie, îţi poate cauza mari neplăceri. Ca să te lase'n pace tre­­bue să-i pui o coroană de aur". „Africa a albilor“ Până acum America era considerată ca patria urii contra raselor colorate, mai ales contra rasei negre. Iată însă că americanii au fost întrecuţi în a­­ceastă privinţă de Uniunea Sud Africa­nă. Aceasta este cu atât mai curios, cu cât în definitiv, Africa este patria rasei negre şi albii nu sunt decât ve­netici. Sub deviza „Africa a albilor“ porneşte din Africa de sud o activă pro­pagandă care urmăreşte împiedicarea progresului negrilor chiar în propria lor ţară. Ziarul „The Negro Worker“ care pare in Statele Unite şi este scris in întregime numai de negri, relatează o întâmplare care caracterizează cu deo­sebire această luptă sistematică. La jam­­boreea internaţională a cercetaşilor, care a avut loc anul trecut lângă Buda­pesta, trebuiau să participe şi trei cer­cetaşi negri din Africa de Sud. Minis­trul de interne al Uniunii. însă le-a re­fuzat permisul de plecare cu următoarea motivare: ..Cauza care m'a determinat să procedez in acest fel, rezidă in împrejurarea că aceşti cercetaşi negri, '-»"trecând rr~! multe săptămâni în Eu­ropa în tovărăşia cercetaşilor albi de pretutindeni, ar fi putut crede că rasa lor nu este inferioară celei albe". Cronica plastică a­­„Adevărului Li­terar” se ocupă de artiştii care ex­pun în secţiile de acuarelă şi sculp­tură ale Salonului Oficial.

Next