Dimineaţa, iunie 1934 (Anul 30, nr. 9851-9879)
1934-06-01 / nr. 9851
Vineri I Iunie, 1934 In aşteptarea unor tălmăciri din Adam Mickiewicz De la Asociaţia intelectuală româno-polonă, de curând întemeiată, putem aştepta ceva deosebit decât din partea grupărilor cu numiţi aproape la fel? Ea ar putea să facă un lucru temeinic. Anume: să înlesnească într’adevăr cunoaşterea între ele a două popoare prin folklorul lor şi prin acea literatură care surprinde esenţa firii omeneşti. Ce ştim despre literatura polonă? Aproape nimic. Până nu de mult cunoşteam, încalţe, pe Sienkiewicz. Acesta a avut parte şi în limba românească de o sumedenie de traducători. Să-i enumerăm: Haralamb G. Lecca, Sofia Nădejde, Iosif Nădejde, St. G. Berechet, preotul Ioan Mihălcescu, N. Rădulescu-Nieger, George B. Rareş, Mihail Negru, Haralamb M. Ciocâltău, Constantin A. I. Ghica, Sonia Vladimir, Willy Ghal, Paul Ionescu... Mulţimea lor nu este, pentru noi, o uimire. Vreme de două decenii Henric Sienkiewicz a continuat să cam fie o noutate. Dar din opera unui substanţial scriitor, cu vibrarea şi generosul neastâmpăr al unui Adam Mickiewicz, cât a străbătut, prin vreo traducere, în literatura românească? Acum douăzeci de ani, Nemţeanu s’a hotărît să dea din „Romancero“, din Elegiile şi imnurile lui Mickiewicz şi din Orientalele lui, câteva tălmăciri. Manifestat prin câteva ciorne mereu refăcute (mereu „amendate“), ante-proectul liric al lui Nemţeanu a dispărut undeva printre manuscrisele nenumărate ale acestui poet. Din Mickiewicz, el n’a dat la iveală, ni se pare, decât sonetul pe care-1 transcriem aci și al cărui titlu e: „Răsărit și amurg'«. Bolnavi, luna palidă se stânge, Iar zarea ‘n răsărit se'nvăpăiază. In pieptul unui crin se frânge-o rază; In rouă-o violetă par'că plânge.___ Salut îngenunchiu; Ea in fereastră, Resfiră păru-i lung şi-l dă pe spate. Mă'ntreabă apoi: de ce aşa ‘ntristate Priviri trimitem — eu şi floareaalbastră? Amurg. Răsună cântu-mi de ‘nserare: Cum luna se aprinde vaporoasă, Dând iarăşi viaţă nouă violetei; Cum Laura, atunci, e mai frumoasă, Căci noaptea ’ngroapă-şi tainele în plete-i Iar eu cad în genunchi, în adorare. Poezia lui Adam Mickiewicz, şi astăzi, are cu ce ademeni pe traducător. Dar până se va afla cine să dea o versiune românească din opera poetică a marelui surghiunit polonez, nu s’ar putea cel puţin traduce din proza lui — imensă — de istoriograf şi critic literar. Cu atât mai mult cu cât aceasta nu pretinde — pentru moment — cunoaşterea limbii polone, de vreme ce autorul a alcătuit-o în franţuzeşte. Este opera „Slavii“, curs ţinut la Collège de France de Adam Mickiewicz în anii 1841—1842 şi publicat după note stenografice. Sunt 5 volume considerabile, şi — cu deosebire dela tomul al doilea, dela a 33-a lecţiune — îţi oferă capitole dintr'o interesantă istorie a literaturii polone până la începutul veacului al 19-lea. Ele pot fi folosite chiar, de cel mai pretenţios cercetător, cu toate că pe alocurea au ceva din romantismul şi patosul grandilocvent al lui „Konrad Wallenrod, nuvelă istorică după analele Rusiei şi ale Lituaniei" şi din acel Thadeu Sopliga unde sunt pagini la înălţimea Privegherii morţilor şi a Martirilor din puternica lui serie: Străbunii. BARBU LAZAREANU Excursiunea grupului medical român la Pustian Grupul de 50 medici români cari vizitează actualmente Cehoslovacia, a sosit în ziua de 22 Mai la băile Pustian. Printre participanţi notăm: d-nii dr. Pavel Gotcu, medicul Casei regale, general dr. Vicol, docent dr. Daniel, profesor Şumuleanu, profesor Niculescu ş. a. După ce au vizitat instalaţia băilor şi diferitele metode de cură ale acestei cunoscute staţiuni de băi de nămol, s-au ţinut conferinţe de către medicii aflători la Pustian, cari vorbesc româneşte şi anume: d-nii prof. Cmunt, dr. Havas şi dr. Reichart. Seara, direcţiunea băilor, a oferit oaspeţilor un banchet urmat de o serată, unde s’a produs muzică şi dansuri populare cehoslovace. Cu această ocaziune, s’au ţinut discursuri, subliniindu-se relaţiile de amiciţie ce există intre România şi Cehoslovacia, precum şi uşurinţele pe cari statul român le face sub actualul regim al devizelor, celor cari au nevoe de cura de la Pustian. Dansuri naţionale slovace în onoarea medicilor români Bela universitatea din Iaşi D. Tr. Bratu IAŞI, 30 — Eri s’au înapoiat din Capitală decanii facultăţilor ieşene şi rectorul universităţii, d. profesor Traian Bratu, cari au luat parte la consiliul inter-universitar. In acest consiliu s’a dat satisfacţie d-lui prof. Tr. Bratu în ce priveşte atitudinea pe care a luat-o faţă de modul cum s’a autorizat congresul studenţesc. D. dr. C. Angelescu, ministrul şcoalelor, a stăruit pe lângă d. Traian Bratu să revină asupra demisiei şi să-şi continue activitatea în fruntea universităţii locale. Ministrul instrucţiunii a dat asigurări că va interveni la primul-ministru, pentru a se vota legile necesare pentru păstrarea neştirbită a autorităţii rectorilor. Astfel, s’a decis desfiinţarea tuturor asociaţiilor studenţeşti nelegale. Sunt însă unele cari au personalitate juridică şi cari nu pot fi desfiinţate decât printr’o lege specială. Legea aceasta urmează a fi depusă de d. primministru Tătărescu la stăruinţa d-lui dr. C. Angelescu, în urma votului dat de consiliul inter-uiiversitar. Deasemenea, s’a decis să se emită o decizie ministerială, prin care se obligă forţa publică, armata şi poliţia, de a sta oricând la dispoziţia conducătorilor universităţii, când necesităţile vor cere. Astăzi se va întruni Senatul universitar şi se va lua în discuţie cu acest prilej demisia d-lui rector Traian Bratu. Probabl că în urma satisfacţiei obţinute, d. Bratu va renunţa la demisie şi va continua să conducă rectoratul, rămâne rector Un copil ars de viu BACAU, 30.— Copilul V. I. Popa, din comuna Băhnăşeni, în vârstă de un an, fiind lăsat singur in casă, s’a apropiat de foc. Flăcările i-au cuprins hainele, pricinuindu-i arsuri grave. După scurt timp a încetat din viaţă. Postul de jandarmi fiind înştiinţat, a raportat cazul parchetului, care a dispus să se facă cercetări. . . ...... Isprava unui ginere BACAU, 30. — Săteanul Dumitru Tănjală, din comuna Tăuceşti, jud. Bacău a fost găsit zăcând într’un lac de sânge, în mijlocul câmpului. El prezenta numeroase răni, provocate de o secure. A fost transportat în stare gravă la spitalul din Bacău, unde venindu-şi în simţiri a declarat că a fost atacat de ginerele său Andrei Crăciun, din pricina unei certe, pe care a avut-o pentru un petec de pământ. S-a ordonat o anchetă. O CRIMĂ LA O HORĂ GALAŢI, 30. — Legiunea de jandarmi din localitate a fost informată că flăcăul Dumitru Enache, din corn. Regele Ferdinand (Covurlui), ducându-se la o horă în comuna Săseni-Tutova, a fost acostat de Manole Berechet, din comuna Bereşti, care i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit în piept. Pe când era transportat spre spital, Enache a încetat din viață. Criminalul a dispărut. Cauza asasinatului pare a fi o ură veche, pe care ucigașul o purta victimei. 0 încercare de sinucidere la Cernăuţi . DOAMNA SE AŞEAZĂ IN FAŢA RAPIDULUI CERNĂUŢI. 30. — Rapidul de Bucureşti, pe când intra ori seara, la orele 6 jumătate, în oraşul Cernăuţi a fost oprit în dreptul rampei C. F. R. din strada Munteniei. Pasagerii au fost cuprinşi de panică, neştiind pricina pentru care se oprise trenul. Cu câteva minute înainte de apropierea trenului, mai mulţi trecători au văzut pe o doamnă, care se culcase pe linia ferată. Ei şi-au dat seama de primejdie şi au ieşit inaintea trenului, făcând semne mecanicului sa oprească. Acesta a reuşit să oprească la timp. Trecătorii au alergat şi au urnit cu greu din loc pe o doamnă, care se ţinea disperată de sine, strigând să fie lăsată să moară. Doamna se numeşte Ana Holz, în vârstă de 34 de ani şi domiciliază în Cernăuţi. Ea a declarat că s-a plictisit de viaţă şi că voeşte să-şi pue capăt zilelor. A mai adăugat chiar că mai bine ar fi fost lăsată să moară, căci de gândul acesta nu se lasă şi va încerca din nou să-şi curme viaţa. Un copil cade intr’un cazan cu apă clocotită ISMAIL, 30.— O impresionantă nenorocire s’a întâmplat în comuna Vaisal din jud. Ismail. Femeia Ana Ignat Berlatev, din acel sat, vrând să facă baie fetiţei sale Ana, în etate de 8 luni, a pus un cazan cu apă fierbinte lângă pat şi a plecat prin vecini. Fetița, răsucindu-se în pat, a căzut în cazanul cu apă fiartă. Când mama s-a întors de-afară, și-a găsit odrasla moartă în cazan. In jurul misterioasei crime din Deltă ISMAIL, 30.— Am comunicat la timp, că apele Dunării au aruncat la mal, în dreptul punctului Repida, cadavrul unui necunoscut, oribil mutilat și vârât într’un sac. Cu toate cercetările de până acum, misterul crimei n’a putut fi deslegat, mai ales că nu s’a putut stabili identitatea victimei. Cercetările continuă cu asiduitate. Se pare că victima este un muncitor, care a fost ucis pe când se afla la lucru in viile din ostroavele Deltei. Autopsia a stabilit că victima a fost ucisă cu lovituri de topor. Parte din corp era mâncat de câini. — 0 crimă oribilă in jud. Buzău BUZĂU, 30.— Eri, la orele 8 seara, pe când fraţii Dumitru şi Gheorghe Cojocaru şi Alexandru Militaru se înapoiau din comuna Urlători spre Pleşcoiu, s’a iscat o ceartă între ei. Fiind beţi şi cearta degenerând în bătaie, fraţii Cojocaru s’au repezit asupra lui Alexandru Militaru, cu gândul de a-l lovi. Acesta, văzându-se atacat, a scos un briceag din buzunar, lovind în gât pe Dumitru Cojocaru. Victima a căzut în nesimţire într-un lac de sânge, încetând din viaţă după câteva minute. Criminalul Alexandru Militaru a dispărut. Şeful postului de jandarmi a luat măsuri pentru prinderea lui- ----------------------------------------------------------------------------------------------------- DIGHI Tata" Curiozităţi din lumea largă Curse de automobile pe ploaie ÎNSEMNĂRI Tinere fete în floare Suntem în epoca triumfului primaverei în toate direcţiile şi poate mai mult ca niciodată strigătul: „loc pentru cei tineri“, nu a fost mai îndreptăţit. Şi aceasta pentru că, maturizată de lupta unei vieţi ale cărei greutăţi ereau nebănuite înainte de război generaţia ce trăieşte în mijloc de continuă emulaţie cu mai marii ei se arată din ce în ce mai demnă, mai gravă, mai consecventă in tot ce produce. Lăsând la o parte câteva elemente necoapte, ale căror fapte ţin mai mult de patologie decât de ambientul educativ, generaţia de intelectualism, de artă şi realizări frumoase, e mult mai bogată decât s’ar crede în exponenţi de valoare. De nu am avea ca dovadă decât expoziţiile plastice din anul acesta şi tot ar fi suficient să ne bucurăm de cei care alături de înaintaşii lor şi-au stabilit bine locul. Iar ceiace pe noi femeile trebuie să ne încânte e faptul că printre numele ce de azi înainte s’au înscris în memoria noastră cu litere de strălucire sunt şi atâtea tinere, graţioase, surori d’ale noastre. Lucrările lor, pe pereţii Salonului oficial de la şosea sunt atâtea perle preţioase, care puse alături, ar da cel mai minunat colan al artei femenine la noi în ţară. Colindând cu catalogul în mână prin acest domeniu al chintesenţei gândirei în frumos, de câte ori nu am avut un suspin de satisfacţie când în dreptul tabloului cercetat, remarcat prin rarele lui calităţi, am văzut un nume delicat de femee. Ca o floare aurie, de o carnaţie ce părea că a adunat asupra ei toate zâmbetele soarelui de vară, îmi răsărise dinainte, un spate gol de femee, doi umeri şi linia şerpuitoare a trupului până la şolduri. Un spate pârguit ce atrage ca un magnet degetele spre a-i simţi moliciunea, iar mai jos, modest, aproape indiscifrabil, un nume, al autoarei, Elena Constante, pecetluia perla de artă ce atrăgea atâtea priviri. Mai departe, alte două tablouri de aceiaşi autoare şi într’un colţ, însuşi ea, copila tânără, fata cu talentul care ori cât de mult s’ar apăra, ori cât ar sta de retrasă, o va trăda, va izbucni ca o fanfară cântând cântecul tinerelor fete in floare, încununate de glorie prin muncă si jertfă de sine. FULMEN Origina numelui „restaurant“ Onoarea de a fi dat ospătăriilor numele de „restaurant" care este azi uzual în toată lumea, revine bucătarului francez Boulanger. El agăţă în faţa ospătăriei sale o firmă cu următoarea invitaţie latinească: „Venite ad me omnes, qui stomacho laboratis, et ego restaurabo vos". (Veniţi la mine, toţi cei suferinzi de stomac şi eu vă voi reface). Această inscripţie originală exercită efectul dorit. Toţi parisienii veniră spre a fi „restauraţi" de Boulanger. Numele „restaurant" fu preluat apoi de toate ospatâriile. In tezaurul Băncii de emisiune a Statelor Unite Lansarea unei cărţi Se ştie că americanii sunt neîntrecuţi în anunţuri de publicitate. Iată un mijloc foarte original, lansat de către un scriitor american la apariţia volumului său. El a introdus în operă o greşala de tipar intenţionată şi a anunţat prin presă că va da un premiu de 3 mii dolari, primului cititor care va descoperi greşala. Reclama a reuşit foarte bine, căci în 15 zile s-au vândut 200 mii exemplare. Premiul a fost câştigat de un lucrător din New-York. Asemenea experienţe ar fi insa greu de realizat la noi in ţară, unde tot mai abundă greşelile de tipar. Copii martiri Un lucrător din Aubancourt, italianul Francois Gervason, a fost reclamat de către vecinii săi parchetului, deoarece îşi maltrata cei doi copii ai săi, în vârstă de 10 şi 12 ani. Intr’adevăr, s’au găsit la locuinţa italianului cei doi copii cari aveau braţele strânse la spate şi legate cu un lanţ, încuiat cu un lacăt. Copiii au fost luaţi de la părintele nedemn O pasăre cu patru ochi Există în Prater, la Viena, un vivarium care s’a îmbogăţit de curând cu un exemplar bizar de vrabie. Pasărea are patru ochi. Cazul este unic in biologie. Capul vrăbiei este de altfel de formă perfect normală Pagina 3-a Peştii văd fără ochi . S-a observat că peştii pot să înnoate noaptea contra curentului, evitând obstacolele ce li se ivesc în cale, precum şi pe ceilalţi peşti. Este un fel de jgheab dealungul corpului, care conţine un lichid de la care pornesc nervi înspre creeri. Aceşti nervi transmit cea mai uşoară modificare a presiunei apei, care variază după adâncime sau este micşorată de un obstacol ce se iveşte în calea curentului. Deasemenea s’a mai constatat că peştii văd şi în apă tulbure, căci ochii lor sensibili reacţionează şi la raze care rămân invizibile ochiului omenesc. Comoara din fundul mării Familia sultanului Turciei care a fost detronat în 1923 de Mustafa Kemal, aşteaptă cu nerăbdare veşti de la ţărmurile răsăritene ale Mării Mediterane. Lângă coasta Siriei zace în fundul mării, o galeră veneţiană care fusese capturată de turci in 1499 şi se scufundase din cauza unei furtuni, înainte de a se fi putut adăposti într’un port. Galera fusese încărcată cu aur și nestimate din India. Se fac mereu încercări de a se descoperi locul unde se află galera. Cu 60 de ani în urmă niște pescari povestiră că ar fi văzut resturile unui vas curios și o ridicătură acoperită cu alge la fundul mării. S’a întocmit o hartă exactă a locului indicat de pescari. Această hartă a fost trimisă la Constantinopole, la biblioteca sultanilor de unde a dispărut, fiind găsită abia acum zece ani de prințul exilat, Selim, între hârtiile luate cu el în exil. De atunci este preocupat de ideia de a aduce la suprafaţă galera veneţiană- Dar abia după zece ani a dat peste un intreprinzător care i-a acceptat propunerea. Flori în narcoză Acum vreo treizeci de ani, grădinarul englez Thomas Rochford a făcut observarea că frigul are o influenţă curioasă asupra creşterii plantelor. Dacă în timpul lunilor de primăvara survine o bruscă scădere a temperaturii sub zero, vârfurile răsărite ale plantei, îngheaţă. Aceasta însă nu dăunează plantei pentrucă după această scurtă pauză, creşte cu putere şi mai mare. Rochford s’a sprijinit pe aceste observaţiuni introducând în hortticultură sistemul întârzierii artificiale a Înfloririi, cu ajutorul unor vase răcitoare- Plantele sunt ţinute in vase răcitoare în timpul înfloririi normale şi pot fi forţate să înflorească mai târziu la timpul dorit. Anotimpul nu prezintă nici o importanţă, deoarece se pot obţine in toiul iernii cele mai frumoase flori de vară, pe calea cea mai simplă şi eftină. Multă vreme nu se putea determina o a doua înflorire în timpul toamnei a liliacului, care înflorise odată primăvara. Un profesor danez a început să trateze plantele cu apă de clor și eter. El pornea de la ideea că fiecare plantă are un somn natural de iarnă și voia sa producă acest somn pe cale artificială, cu ajutorul aburilor de eter. In acest fel profesorul danez a reuşit să obţină o nouă înflorire a liliacului. Astăzi este preferată metoda stropirii plantelor cu eter care atrage o înflorire rapidă a bobocilor. Se pare că răceala, produsă de evaporarea rapidă a eterului, determină înflorirea pentru că s’a stabilit că aceasta urmează întotdeauna după o scădere a temperaturii care n’a fost prea lungă şi puternică. Astăzi, oricine, fără cheltuială şi cu puţine cunoştinţe, poate să obţie în toiul iernii cele mai frumoase flori. Vizitiul papilor In cetatea Vaticanului a fost serbată zilele acestea a optzecişicincea onomastică a unui oarecare Rinaldo Jachini, pe care prietenii l-au poreclit „Vizitiul papilor". Astăzi şi Jachini este şomer, însă nu din cauza vârstei, pentru că se ţine încă desul de bine, ci din cauză că şi la Vatican au fost înlocuite trăsurile prin automobile şi el nu voia să devină şofer. Papa Piu al XI-lea nu l-a lăsat să regrete credinţa arătată faţă de cai şi i-a fixat o pensie. De atunci Iachim trăeşte cu amintirile pe care le împărtăşeşte cui vrea să-l asculte. Şi tatăl său fusese vizitiu în Vatican. E drept că nu chiar vizitiul papei, totuş al cardinalului Antonelli. Acesta l-a recomandat pe tânărul Rinaldo, papei Leo al XIII-lea, care l-a angajat ca grădinar. Cu timpul a avansat, ajungând vizitiul personal al papei. Dintre toţi papii pe care-i servise, papa Piu al X-lea i-a fost mai drag. Probabil din cauză că acesta îl chemase odată în biblioteca Vaticanului, dându-i un mic pacheţel. Era un ceas de aur cu iniţiala papei. Rinaldo mai poartă şi azi acest ceas, arătându-i tuturora cu mândrie. Din cauza ceasului şi amintirilor sale, Jachimi se prenumără între personagiile cele mai populare ale cetății Vaticanului. Mussolini şi d’Annunzio D'Annunzio nu păstrează raporturi prea bune cu Mussolini şi cu regimul fascist. Această însă nu-l împiedică să primească o considreabilă pensie care-i permite să ducă o viaţă de prinţ pe domeniul „Vittoriale“ de lângă lacul Guardia. De curând, un vizitator al lui Mussolini şi-a exprimat surprindera faţă de această generozitate a statului şi atunci Ducele răspune: „D'Annunzio este ca un dinte stricat. Dacă nu-i dai atenţie, îţi poate cauza mari neplăceri. Ca să te lase'n pace trebue să-i pui o coroană de aur". „Africa a albilor“ Până acum America era considerată ca patria urii contra raselor colorate, mai ales contra rasei negre. Iată însă că americanii au fost întrecuţi în această privinţă de Uniunea Sud Africană. Aceasta este cu atât mai curios, cu cât în definitiv, Africa este patria rasei negre şi albii nu sunt decât venetici. Sub deviza „Africa a albilor“ porneşte din Africa de sud o activă propagandă care urmăreşte împiedicarea progresului negrilor chiar în propria lor ţară. Ziarul „The Negro Worker“ care pare in Statele Unite şi este scris in întregime numai de negri, relatează o întâmplare care caracterizează cu deosebire această luptă sistematică. La jamboreea internaţională a cercetaşilor, care a avut loc anul trecut lângă Budapesta, trebuiau să participe şi trei cercetaşi negri din Africa de Sud. Ministrul de interne al Uniunii. însă le-a refuzat permisul de plecare cu următoarea motivare: ..Cauza care m'a determinat să procedez in acest fel, rezidă in împrejurarea că aceşti cercetaşi negri, '-»"trecând rr~! multe săptămâni în Europa în tovărăşia cercetaşilor albi de pretutindeni, ar fi putut crede că rasa lor nu este inferioară celei albe". Cronica plastică a„Adevărului Literar” se ocupă de artiştii care expun în secţiile de acuarelă şi sculptură ale Salonului Oficial.