Dimineaţa, octombrie 1934 (Anul 30, nr. 9973-10002)

1934-10-01 / nr. 9973

■»»»»■) mn.numim­­ie Cărţi, idei, oameni... Un roman poliţist de Tristan Bernard TRISTAN BERNARDi Visites Nocturnes (Albin şi­ Tristan Bernard a cultivat intot­­deauna variaţia şi surpriza. In acti­vitatea lui multiplă, sportul s’a ală­turat teatrului şi spiritul adminis­trativ cuvinteleor încrucişate Fost odinioară director de velodrom, Tris­tan Bernard ia parte şi astăzi — în calitate de spectator, bine­înţeles, — la Turul Franţei. Intre timp lansea­ză anecdote sau — le legitimează pe cele care i se atribuie. Ambiţia lui de totdeauna — de a trăi în ritmul vre­­mei şi de a fi un reprezentant ilus­tru al ei — îi e constant satisfăcută. Elementul de neprevăzut, de con­tradicţie din personalitatea lui se împacă foarte bine cu atmosfera ro­manului poliţist. Visites nocturnes nu e atâta o surpriză cât un rezul­tat? Evident, formula obişnuită a ro­manului poliţist: un mister care tre­buie ţinut ermetic până la ultima pa­gină nu putea să-i convie prea mult amatorului de noutăţi care e Tristan Bernard. Romanul lui ne va arăta a­­sasinul la­ lucru încă din primele pa­gini, ca să nu mai avem nici o îndo­ială asupra lui. Cititorul cade în cursă şi aşteaptă desfăşurarea eveni­mentelor cam dezamăgit, spunân­­du-şi că autorul nu şi-a propus pro­babil să prezinte o intrigă, ci o psi­­chologie poliţistă. Eul” e cercetat nu de un poliţist pro­fesionist ci de un detectiv improvi In realitate, surpriza finală există, dar care are marele merit de a căuta Cititorul constată — să sperăm că a — şi de a găsi—un mister acolo bănuit de la început — că asasinul, unde nu există aparent niciunul, chel­ deşi e victimă, nu e victima lui. „Chiulul” a fost tras, conform regu­lilor genului. Tot din spirit de contradicţie, „ca­ ani, din care cincizeci de prostitu­ţie activă. Cât despre soarta prostituatelor, iată bilanţul Întocmit de doctorul Bizard: 75% nu scapă, în primii 5 ani de meserie, de sifilis. 25% au trebuit să fie operate în urma complicaţiilor blenoragiei. 5% sunt tuberculoase. 60% sunt alcoolice sau intoxicate. 40% mor înainte de patruzeci de ani. Concluzia care se impune e că prostituatele sunt — dacă vreţi — drojdia societăţii, dar şi jertfele ei. Doctorul Bizard nu-şi pune cla­sica întrebare dacă prostituţia e un rău necesar. El constată numai că ea nu poate fi suprimată decât într’o ţară în care una din două — virtu­tea sau viţiul — stăpânesc, in mod absolut. E posibilă o asemenea si­tuaţie? Tot ce se poate face pentru moment e să se perfecţioneze şi să se generalizeze măsurile igienice in stare să apere sănătatea publică. De aceea, din punctul de vedere sani­tar, prostituţia oficială şi organizată e mult mai preferabilă celei clan­destine. Rămâne punctul de vedere moral. Acestuia i se răspunde tot cu o re­plică de statistică: un milion de băr­baţi — şi mai mult — trec astăzi a­­nual — pe timp de criză — prin ca­sele de prostituţie din Paris. TRISTAN BERNARD Un studiu asupra prostituţiei Dr. LÉON BIZARD: La v ie des filles (Grauset). In calitate de medic al închisorii de femei St. Lazare şi în calitate de şef al „dispensariului de salubritate” de pe lângă prefectura de poliţie din Paris, doctorul Bizard a examinat şi a cunoscut mii şi mii de prostituate. Mărturisirile culese de la aceste cli­ente speciale, impresiile personale ale autorului, precum şi părerile lui asupra câtorva chestiuni sociale în legătură cu prostituţia, formează cu­prinsul volumului de faţă. Pentru a da o ţinută de studiu complet lucrării, doctorul Bizard procedeză ştiinţific, începând cu de­finiţia şi continuând cu istoricul o­­biectului. Aflăm astfel că are dreptul la ti­tlul de prostituată nu numai femeia Înscrisă ca atare sau angajată în case speciale,­­ ci orice femeie care se vinde pentru bani (titlu, pe care, e­­vident, nimeni nu se gândea să i-l conteste). O incursie în trecut ne aduce apoi aminte că prostituţia a avut la început un caracter religios (aşa, de pildă, toate femeile din Ba­bilon erau obligate să se ofere pe bani odată în viaţa lor unui bărbat străin, în templul Mylitiei), că, în Grecia veche, prostituţia era organi­zată în instituţii oficiale (Dicteria­­dele) şi că prestigiul faimoaselor Auletride şi Heraire n’a putut fi în­trecut de mai puţin ilustrele „arab­­cae” ale Romanilor. Astăzi, constată doctorul Bizard, deşi numărul prostituatelor clan­destine pare a fi crescut, cele „ofi­ciale”, catalogate, nu s’au înmulţit la Paris: sunt tot cinci sau şase mii ca şi înainte. Cele mai multe nu s’au înrolat în meserie din vi­­ţiu: mediul, mizeria, de foarte multe ori chiar boala, le-au împins pe pan­ta lunecoasă. „Atâta vreme — spune autorul — cât o femeie va câştiga muncind cinstit cincisprezece până la douăzeci de franci pe zi şi chiar mai puţin, în timp ce va putea câş­tiga o sută de franci şi chiar mai mult prostituându-se, vor exista prostituate!” Observaţile personale ale d-rului Bizard sunt uneori foarte curioase. El citează cazul unei croitorese de 31 de ani, cinstită până­ atunci, care şi-a început cariera oferindu-se unui farmacist, drept recunoştinţă că-i acordase avantagii de plată pentru medicamentele ridicate în timpul lungii boli a mamei ei. Dovadă că nu viţiul conduce în­totdeauna pe prostituate e că ele îşi iau meseria în serios şi numesc „muncă” ocupaţia lor specială. A­­ceastă muncă e, într’adevăr, ucigă­toare uneori. Nu numai prin primej­dia diverselor contagiuni, dar chiar prin cantitatea de „lucru” furnizată. Doctorul Bizard îşi aduce aminte de o clientă care calcula că, în casele de „abataj” unde „lucra”, avea de-a face cu douăzeci de mii de bărbaţi pe an, în medie. Socotiţi că asta face cam 60 pe zi şi înfioraţi-vă. De mirare e şi faptul—care nu e spre cinstea bărbaţilor — că aspec­tul fizic nu e totdeauna in raport cu „succesele” prostituatei. O urîtă cu ,„capacităţi” va fi mai cerută decât o femeie atrăgătoare dar naivă. Ace­eaşi observaţie în ce priveşte vârsta. Prostituatele îşi pot continua mese­ria până la cincizeci, şaizeci de ani, chiar mai mult. „Decana” breslei, moartă de curând, avea optzeci de DIMINEAȚA Fete bătrâne dir­ Istorie DANIEL HENDERSON: La Reine Marie-Tudor (Payot). JEHANNE D’ORLIAC: Christine de Suéede, la rei­ne chaste et foile. (Ed. des Portiquer). La drept vorbind, Maria Tudor,E­terne, Maria Tudor se despăgubește dârza fiică a lui Henric al VIII-lea (faimosul Barbă-Albastră al Angliei) n’a murit fată bătrână. S’a măritat insă târziu, pe la patruzeci de ani,— ceeace pentru epoca ei — și chiar pentru celelalte epoci — e o întâr­ziere neautorizată de opinia pu­blică. Ghinioanele Mariei Tudor au înce­put din momentul când a procurat tatălui ei dezamăgirea de a se naşte. Henri VIII aştepta un moştenitor, nu o principesă. Foarte curând, evlavi­oasa dar nepriceputa Caterina de A­­ragon fu repudiată. Regina următoa­re n’avu mai mult noroc. Contribu­ţia ei e tot o fetiţă, Elisabeta. In aş­teptarea inaccesibilului fiu, Henric, îndrăgostit de mama Elisabetei, o decretează pe aceasta moştenitoare a coroanei. Maria Tudor are precă­­derea vârstei, dar ce folos! La drep­turile ei e, în tot cazul, bine hotă­­rîtă să nu renunţe. Degeaba i se tri­mit consilieri persuasivi şi chiar a­­meninţători, degeaba i se trece pe dinaintea ochilor umbra eşafodului. Tradiţia şi religia — spune că — nu-i permit să cedeze. Fiul debil, născut mai târziu lui Henric, nu­treşte. Maria Tudor îşi reia aşa­dar pretenţiile la tron, îşi ia chiar tronul în primire. Sora ei, Elisabeta, conspiră in tăcere, dar pentru moment, tradiţia învinge. Caracterul dârz al feţei cu fruntea mare şi buzele subţiri — aşa o ara­tă portretele epocei — se manifestă făţiş. Cu nici un preţ nu consimte să facă vreo concesie protestanţilor. Ca­tolică ferventă şi puritană ea nu se gândeşte decât cum să restaureze bisericile şi să readucă în cinste pa­­pismul. Şi la curte s’a schimbat fe­lul de viaţă. Regina trăeşte sobru, înconjurată de severitate şi de aus­teritate. Şi totuşi... Inima ei de patruzeci de ani se moaie când e vorba de un Făt frumos—în speţă de Filip fiul lui Carol-Quintul — care i-ar fi sortit. „Prinţul Spaniei — spune ea cu o na­ivitate înduioşătoare — a fost ales pentru fecioară-regină. II voi iubi şi-l voi desmierda veşnic, şi numai pe el!” Mirele se prezintă, magnific şi ga­lant. Maria Tudor e din ce în ce mai îndrăgostită. Dar politeţa ţine şi ea cât poate. Filip se retrage uşurel şi regina rămâne să viseze singură la o iubire imposibilă şi să recitească la infinit scrisorile reci ale nestator­nicului. Dezamăgită şi în speranţele ei mai aprizând ruguri pentru eretici. Por­ţile Angliei se deschid larg închizi­ţiei spaniole. Ce economie de vieţi­­dacă Filip stătea acasă!... D. Henderson înţelege toată a trage­­dia omenească a acestei regine neo­menoase. Şi desfăşură cu căldură viaţa ei pasionată şi nefericită ♦ Cu aceeaşi înţelegătoare simpatie evoca d-na Jehanne d’Orliac figura TMalQbl.nf conturată, şi mai stărui fetei lui Gu­stav­ Adolf. i^!s!uia de Suedia a avut o per­sonalitate atât de neobişnuită, atât de îndrăzneaţă, încât a lăsat perple­xa Istoria, care s’a mulţumit s’o con­sidere ţicnită E om în toată firea cel care lasa moştenirea de-acasă şi pleaca In lume să stea de vorbă cu savanţii ? A preferat - spune VoT ,*"« de. ea- — sa aibă de-a face cu învăţaţii decât sa domnească peste un popor care nu cunoaşte decât nrint»«“1’ 9.‘ ie xsă crezi de 0 tânără prinţesa, îmbrăcată băeţeşte, care S­ urise?te ri*os: ”Nu puteam Să rMfi f *. ?IîUn femeile- Hainele, gă­­vtUl °r de a fi îrai erau nesu­­ferite. Nu purtam niciodată bonetă, nic! I^asca* mă sinchiseam de loc nici de tenul, nici de talia, nici de restul corpului meu și, în afară de curățenie și de cinste, dispreţuiam tot apanagiul sexului meu. Nu pu­team suferi rochiile lungi. N’am vrut sa port niciodată decât fuste scurte”. D-na dOrhac clarifică și episodul asasinam lui Monadelschi, asasinare ream­/iar£ă-eSe 0 P,ată pe reputația vreme* rS0*^31"6',, ? a®rezut multă vreme că Monadelschi fost favorit,­usese asasinat fiindcă nu mai pre­n" ..n,ici un agrement de noutate.. din idlÎPa CUm arată la răn­it“’,* d-na Jehanne d’Orliac e alta. Monadelschi trădase inamicului pla­nurile de expediţie in vederea cu­ceririi Neapolului. 'eaerea^cu­;pJ?egrnta "v. căpitan nu i-a putut *trta asta- Pe când se afla în Franţa găzduit in castelul din Fontaine­­bleau. Cnstina 11 cheamă, pe Mona­tS/11 îi'1 pP'e fa{ă în fa» cu San­tinela, alt nobil, pe care fostul favo­rit încercase, prin niște scrisori fal­se sa-1 compromită. Monadelschi se pierde si mărturisește. Atunci regina ii da pe mana sbirilor. Fără jufaba­măcelăriL ^ V°rbă' vinovatul e atunicf L»LeIeS' Franta. încă de pe sumară generoasa, această execuție sumara a provocat indignarea, Maza­gestul* efe n Cris *nei arâtându-i că gestul ei e o ofensa pentru regele Franței și-i cere să treacă asupra^su­b0Pe0ndaitâ0Irhr-SrUnderea faptu'»i. d tă Ghristina moare In cer­vijelfor Pană funoasă şi răspunse vT’".”La drept vorbind, noi cei din Nord santem cam sălbateci. Să ier­­aţi aşa dar, dacă scrisoarea n’are efectul pe care l-aţi fi dorit si vă voi fa­cre!Ce­i ca sânt in stare să fac orice pentru a vă fi pe plac, afară StitiUeaSin?Ur lucru: să n­ă sperii. Ştiţi că orice om care a trecut de treizeci de ani nu se teme de vrăji­­tori. Şi mie mi-e mult mai uşor să strâng de gât oamenii decât ?să mă tem de ei. întrucât priveşte ce-am făcut cu Monadelschi, vă declar că dacă n aş fi făcut.0 „ici nu în’as n’im nast.aseara Până n’aş face-o şi cut-o” Un m0fl. Să regret c’am fă .Te ppi cu nebuna și-o fi zis Ma­­zann cazand pe gânduri. Și lucruri­reprinrrm-aS. abItâ- Iar Cand totuși, regina Cristina a fost nevoită să aionmdl? Jran.,a * s’a" avansat—ca de hvr? H^C-^V~,două sute de mii glumii cu ea. ‘ 'UCru’ nu era de D. Faur In centerul Rockfeiler, în inima New-Yorkului, se clădește o stradă în patru etaje. Magazinele și promenadele vor fi amenajate la „etajul întâi“. In fund se vede «Jftgrea giganUpj fUea» . Regina Afganistanului a născut un băiat PARIS, 28 (Rador). — Legaţia re­gală a Afganistanului a anunţat că Regina Afganistanului a dat naştere, în ziua de 23 Septembrie, unui băiat. Noul născut a primit numele de prinţul Ahmed Shahkhki. Atât starea sănătăţii Reginei, cât a fiului său sunt satisfăcătoare. Vara continuă. Eri a fost a doua zi când s’au înregistrat in­­ ţară maxime intre 28 şi 30 grade la umbră. Din cauza căldurii, atmosfera se încarcă cu electricitate, de aceia audiţiile sunt perturbate de para­ziţi ca in lunile Iulie şi August. Mărirea gradientului electric va favoriza pe alocuri noui conden­sări de nori. Au căzut averse în Moldova, în Basarabia, în Dobro­­gea şi in estul Munteniei. Din cauza timpului frumos n’au plecat încă toate păsările călătoare. Eri s’a văzut un cocor rătăcit la Bucureşti, zburând din direcţia Nord drept spre Sud. Cum berzele noastre au părăsit de mult ţara, e probabil ca singuraticul cocostârc văzut in Capitală să fie un exem­plar lansat pentru experienţă de un ornitolog. Cocorul zbura greoiu, părea rănit şi a fost urmat tot timpul de câteva ciori, unele încer­când să-l doboare spre a-l sfâşia. Pe Insula Şerpilor se pot vedea acum zeci de mii de păsări migra­toare atrase noaptea de mirajul farului. Majoritatea rândunelelor, lişiţele, lăstunii şi gâştile sălba­tice zboară noaptea, curenţii at­mosferici fiind mai slabi. Toamna cea mai rece a veacului nostru a fost in anul 1931 când a nins la Bucureşti in Septembrie. TOAMNA CĂLDUROASA 1934 A FOST ANUNTATA IN „DIMINEA­TA“ INCA IN 1931 Toamna cea mai călduroasă­­ avem acum în 1934. De la 19 28 Sep­tembrie temperatura maximă in ţară nu a coborât nici o singură , mai jos de 25 grade, iar minima nopţii la munte a fost tot timpu de-asupra lui zero. La 1927 s’a în­registrat într’o zi de Septembrh 35 grade la Filaret, dar în 1937 maxima n‘a depăşit în Septembrh 33 grade. Nu importă însă mult­ă maximă de 35 grade încadrată in­tre zile de ceaţă şi nopţi cu brumă Anul acesta am avut in Septembrie vară integrală. Nu s’a lăsat brum, nici la munte. Din toate părţiie ţării se anunţă timp frumos ş cald, pe alocuri cireşele sau cap a doua oară, trandafirii, liliecii ş viţa Înfloresc a doua oară, iar i­ Banat se pot vedea meri înflorit a treia oară. Pronosticul a fost făcut în baza ciclurilor petelor solare şi s‘a con­firmat exact după trei ani. Viitoarele toamne atât de căldu­roase vor fi la 1937 şi la 1948. L. F. CUM E TIMPUL Vara continuă Migraţiunea păsărilor călătoare nu s’a terminat am Pagina 3-a Problemele actuale in cooperaţie Aplicarea conversiunii la unităţ­ile cooperative Declaraţiile d-lui M. Negură, subsecretar de stat la ministe­rl de agricultură şi domenii Pentru lămurirea cercurilor coo­peratiste, d. M. Negură, Subsecretar, de Stat la ministerul de agricultură şi domenii, a făcut presei o expu­nere asupra problemelor ce fră­mântă mişcarea cooperativă de la noi. D-sa a spus următoarele: CONGRESELE REGIONALE COO­PERATISTE — „In vremea din urmă au fost convocate o serie de congrese re­gionale, la care participă reprezen­tanţii unităţilor cooperative, pentru a cerceta şi găsi soluţiile s te­rifi­­­cere a mişcărei. Cea dintâi preocupare a acestor congrese o formează aplicarea le­gei de lichidare a datoriilor in coo­peraţie. Desigur că această chestiu­ne ridică o serie de dificultăţi, creiază îngrijorări, dar nu e mai puţin adevărat că acest moment înseamnă şi o verificare a forţelor acestei mişcări generoase de ridi­care economică şi socială a milioa­nelor de muncitori agricoli săteşti şi de la oraşe. Prin instrucţiunile date de Ofi­ciul Naţional, se îndeplinesc for­malităţile de aplicare a legei con­­versiunei în toată ţara. Caiace însă îngrijorează pe coope­ratori, e problema acoperirei pagu­belor rezultate din conversiune. Cu fondările de rezervă, de care dispun unităţile şi cu ajutorul pe care Sta­tul il va destina refacerei creditului cooperativ din suma de 450 milioa­ne pusă la dispoziţia Băncei Naţio­nale anual, vom porni la o nouă ac­tivitate în cooperaţie. Desigur că nu cu uşurinţă vor fi trecute aceste împrejurări critice, dar sunt convins că prin Încrederea nestrămutată a conducătorilor, prin spiritul de jertfă al fruntaşilor miş­cărei, cooperaţia va izbuti în lupta cu aceste greutăţi. Vor cădea unele unităţi mai puţin rezistente, dar vor rămâne totuşi atâtea prin a căror activitate se va putea readuce epo­ca de gloria de altădată în coopera­­ţie. In actualele Împrejurări, efind o­­menirea se frământă între cele două concepţii extremiste, de dreapta şi de stânga, cănd sufletele omeneşti se sbat între aceste orientări ca a­­pele tulburate Intre două talazuri, datoria cooperatorilor este de a nu dezarma, de a privi cu încredere vii­torul şi de a se pregăti pentru vic­toria de mam­a . DOCTRINA DE CONCILIERE .­­ „Atâta vreme cât extremismul de dreapta, ca şi cel de stânga, ani­hilează individualităţile, tinde la suprimarea libertăţilor şi supra­­evaluiază avantajiile colectivizărei, se impune ca doctrina cooperatistă fie pusă in adevărata ei valoare. Numai această concepţie a liberei şi nesilitei asociaţii prin cooperaţie, împacă tendiţele actuale creind acea atmosferă necesară nouilor orien­tări de conciliere dintre libertăţile individuale şi interesele colectivită-­iilere Reflectând asupra gândirei politice şi sociale contemporane, nu poţi să nu ajungi la această con­vingere. Iată de ce rămân un credincios fanatic al doctrinei cooperatiste. CUM SE POATE ACTIVA IN VII­TOR — „Ţin insă să fac o precizare. In congresele, la care am partici­pat ca şi in anchetele pe care le-am făcut în toate părţile ţărei, am dat un sfat. Cooperaţia nu are să mai aştepte în viitor ajutorul de la Stat sau de la Banca Naţională. Pe de o parte, Statul n’ar mai dispune de mijloace financiare, iar de pe altă parte, este o necesitate de viaţă ca mişcarea să se elibereze de practi­cile politicianiste antronate in ulti­mii ani. Numai prin forţe unite şi creiarea de mijloce proprii ar pu­tea ca mişcarea cooperativă să-şi realizeze idealul integral. Nu e mai puţin adevărat că Statul şi-ar rezer­va dreptul de control, îndrumare şi supraveghere, pe care, dealtfel l-au instituit şi întreprinderile bancare comerciale prin noua lege de orga­nizare bancară. Care ar fi resursele financiare in viitor? Atâtea articole de mare consuma­ţie s’ar desface prin cooperaţie, li­nele din drepturile de monopol ale Statului ar fi exploatate prin coo­peraţie. Schimbul de produse pe regiuni l-ar face tot această reţea economi­că. De unde până acum s’a desvol­­tat numai cooperaţia de credit, s’ar da o mare extensiune cooperative­lor de exploatare agricolă, valorifi­care, industrializare, etc. Când ţara noastră are o populaţie de peste 80 la sută, care se ocupă cu agricultura ar fi o mare greşală dacă nu s’ar organiza pe baze coo­perative toată economia rurală. Nu­mai astfel, s’ar putea înlătura anar­hia şi mijloacele primitive în pro­ducţie, ca şi spoliaţiunea prin va­lorificarea neîndestulătoare a pro­duselor. LEGEA NOUA A COOPERAŢIEI . „In sesiunea trecută, Senatul a votat modificarea legei de organi­zare a cooperaţiei. In sesiunea par­lamentară de toamnă, această lege va veni in desbaterile Camerei. In afară de organizarea unităţilor de toate gradele, o nouă aşezare a controlului indrumărei şi suprave­­gherei, legea mai prevede o serie de avantajii materiale. Reduceri de­ im­pozite, de taxe comunale, de tarife de transport şi avantajii de ordin tehnic, toate acestea vor veni să sprijine mijloacele de activare a u­­nităţilor cooperative. EXONERAREA AVALIŞTILOR „Am fost întrebat pretutindeni a­­supra măsurilor pe care înţelege să Ie ia guvernul—respectiv ministerul de agricultură şi domenii—pentru a scăpa pe cei cari au dat în trecut a­­valuri pentru unităţile cooperative iar azi se văd urmăriţi in averile lor. Avalurle au fost date mai Întot­deauna de formă, pentru a face efec­tele bancabile şi nimeni nu s'a gân­dit la consecinţele de az. Ar fi o prigoană nedreaptă dacă nu s’ar veni cu o măsură de exonerare de răspunderi. Nu eu sunt acel care voi consimţi la acte de nedreptate. Consecinţele ar fi dezastruoase pentru mişcare, fiindcă ar înlătura de pe terenul ei de activitate, tocmai pe cei mai buni gospodari ai satelor. Deaceia, vom veni cu măsuri care să ridice aceste greutăţi. Cu o mică deosebire, că nu vor putea beneficia de această exonerare acei conducă­tori, cari s’au făcut vinovaţi in ad­ministrarea unităţilor şi pentru care greşeli au fost sancţionaţi la vreme. APLICAREA CONVERSIUNEI — „Oricâte dificultăţi s’ar ivi, coo­peraţia este chemată să ajute la a­­plicarea legei conversiune! în mod hotărit şi fără şovăel. Această lege a descătuşat ţărănimea de poverile trecutului, iar de aplicarea ei depin­de refacerea economiei naţionale şi prosperitatea in gospodăriile rurale. ANCHETELE IN ŢARA — „In vara aceasta am mers in multe judeţe unde am cercetat la faţa locului situaţia unităţilor coo­perative. Pretutindeni am constatat o at­mosferă de entuziasm şi de încre­dere in puterile mişcărei. Pornind la acţiune cu oamenii neşti şi excluzând pe toţi intrus şi autorii de turpitudini vom aju­ge la rezultate strălucite pentru î­treaga noastră aşezare socială. ANCHETA DE LA OFICIUL NA­­ŢIONAL In ceea ce priveşte anchetele de­ Oficiul Naţional ail Cooperaţiei, Negură, a declarat următoarele: „Cu prilejul verificării gestiuni Oficiului naţional al Cooperaţiei, s’ instituit o comisiune, formată de d-nii: Petrini, directorul general a R. E. A. ,„ inspector general Du­mitriu, Gheţu, Const. Cercel, pen­tru a verifica gestiunea acestei in­stituţii din 1929 până in prezent. Comisiunea a constatat că preju­diciile aduse tezaului public şi O­ficiului Naţional al Cooperaţiei pen­tru gestiunea anului 1929-1930 s ridică la suma de lei 58.981.298,3," care se datora fat­ului că d. Gr Mladenaţ, directorul general al ficiului naţional al cooperaţiei Al. Panaitescu, director, şeful serviciu­lui administrativ şi al controlului din acel oficiu; Al. Ionescu, subdi­rector şeful serviciului personalu­lui, ordonanţării şi contabilităţii, ca gestionari, au călcat dispoziţiu­­nile art. 9, 16, 24, 41, 45 şi 62 din legea contabilităţii publice; a art. 34 şi 41 di­n legea statutului func­ţionarilor publici; art. 83 din legea pentru organizarea cooperaţiei şi art. 192 din legea pentru organiza­rea ministerului agriculturii”. Pentru aceste fapte, d. ministru Negură a cerut ca ministerul agri­culturii conform art. 225 226 şi 227 din legea contabilităţii publice să trimită în judecată la înalta Curte de Conturi pe numiţii funcţionari. S-a mai cerut ca ministerul de fi­nanţe să pună în urmărire b­anca Centrală cooperativă pentru plata sumei de 18.095.75635 lei şi pe nu­miţii funcţionari cu plata solidară. In acelaş timp d. Negură a depus şi o plângere la parchet. Catastrofa minieră dela fiată la intrarea In mină, chifla de servare fotogra­frexham (Wales)« s &

Next