Dimineaţa, octombrie 1934 (Anul 30, nr. 9973-10002)
1934-10-01 / nr. 9973
■»»»»■) mn.numimie Cărţi, idei, oameni... Un roman poliţist de Tristan Bernard TRISTAN BERNARDi Visites Nocturnes (Albin şi Tristan Bernard a cultivat intotdeauna variaţia şi surpriza. In activitatea lui multiplă, sportul s’a alăturat teatrului şi spiritul administrativ cuvinteleor încrucişate Fost odinioară director de velodrom, Tristan Bernard ia parte şi astăzi — în calitate de spectator, bineînţeles, — la Turul Franţei. Intre timp lansează anecdote sau — le legitimează pe cele care i se atribuie. Ambiţia lui de totdeauna — de a trăi în ritmul vremei şi de a fi un reprezentant ilustru al ei — îi e constant satisfăcută. Elementul de neprevăzut, de contradicţie din personalitatea lui se împacă foarte bine cu atmosfera romanului poliţist. Visites nocturnes nu e atâta o surpriză cât un rezultat? Evident, formula obişnuită a romanului poliţist: un mister care trebuie ţinut ermetic până la ultima pagină nu putea să-i convie prea mult amatorului de noutăţi care e Tristan Bernard. Romanul lui ne va arăta asasinul la lucru încă din primele pagini, ca să nu mai avem nici o îndoială asupra lui. Cititorul cade în cursă şi aşteaptă desfăşurarea evenimentelor cam dezamăgit, spunându-şi că autorul nu şi-a propus probabil să prezinte o intrigă, ci o psichologie poliţistă. Eul” e cercetat nu de un poliţist profesionist ci de un detectiv improvi In realitate, surpriza finală există, dar care are marele merit de a căuta Cititorul constată — să sperăm că a — şi de a găsi—un mister acolo bănuit de la început — că asasinul, unde nu există aparent niciunul, chel deşi e victimă, nu e victima lui. „Chiulul” a fost tras, conform regulilor genului. Tot din spirit de contradicţie, „ca ani, din care cincizeci de prostituţie activă. Cât despre soarta prostituatelor, iată bilanţul Întocmit de doctorul Bizard: 75% nu scapă, în primii 5 ani de meserie, de sifilis. 25% au trebuit să fie operate în urma complicaţiilor blenoragiei. 5% sunt tuberculoase. 60% sunt alcoolice sau intoxicate. 40% mor înainte de patruzeci de ani. Concluzia care se impune e că prostituatele sunt — dacă vreţi — drojdia societăţii, dar şi jertfele ei. Doctorul Bizard nu-şi pune clasica întrebare dacă prostituţia e un rău necesar. El constată numai că ea nu poate fi suprimată decât într’o ţară în care una din două — virtutea sau viţiul — stăpânesc, in mod absolut. E posibilă o asemenea situaţie? Tot ce se poate face pentru moment e să se perfecţioneze şi să se generalizeze măsurile igienice in stare să apere sănătatea publică. De aceea, din punctul de vedere sanitar, prostituţia oficială şi organizată e mult mai preferabilă celei clandestine. Rămâne punctul de vedere moral. Acestuia i se răspunde tot cu o replică de statistică: un milion de bărbaţi — şi mai mult — trec astăzi anual — pe timp de criză — prin casele de prostituţie din Paris. TRISTAN BERNARD Un studiu asupra prostituţiei Dr. LÉON BIZARD: La v ie des filles (Grauset). In calitate de medic al închisorii de femei St. Lazare şi în calitate de şef al „dispensariului de salubritate” de pe lângă prefectura de poliţie din Paris, doctorul Bizard a examinat şi a cunoscut mii şi mii de prostituate. Mărturisirile culese de la aceste cliente speciale, impresiile personale ale autorului, precum şi părerile lui asupra câtorva chestiuni sociale în legătură cu prostituţia, formează cuprinsul volumului de faţă. Pentru a da o ţinută de studiu complet lucrării, doctorul Bizard procedeză ştiinţific, începând cu definiţia şi continuând cu istoricul obiectului. Aflăm astfel că are dreptul la titlul de prostituată nu numai femeia Înscrisă ca atare sau angajată în case speciale, ci orice femeie care se vinde pentru bani (titlu, pe care, evident, nimeni nu se gândea să i-l conteste). O incursie în trecut ne aduce apoi aminte că prostituţia a avut la început un caracter religios (aşa, de pildă, toate femeile din Babilon erau obligate să se ofere pe bani odată în viaţa lor unui bărbat străin, în templul Mylitiei), că, în Grecia veche, prostituţia era organizată în instituţii oficiale (Dicteriadele) şi că prestigiul faimoaselor Auletride şi Heraire n’a putut fi întrecut de mai puţin ilustrele „arabcae” ale Romanilor. Astăzi, constată doctorul Bizard, deşi numărul prostituatelor clandestine pare a fi crescut, cele „oficiale”, catalogate, nu s’au înmulţit la Paris: sunt tot cinci sau şase mii ca şi înainte. Cele mai multe nu s’au înrolat în meserie din viţiu: mediul, mizeria, de foarte multe ori chiar boala, le-au împins pe panta lunecoasă. „Atâta vreme — spune autorul — cât o femeie va câştiga muncind cinstit cincisprezece până la douăzeci de franci pe zi şi chiar mai puţin, în timp ce va putea câştiga o sută de franci şi chiar mai mult prostituându-se, vor exista prostituate!” Observaţile personale ale d-rului Bizard sunt uneori foarte curioase. El citează cazul unei croitorese de 31 de ani, cinstită până atunci, care şi-a început cariera oferindu-se unui farmacist, drept recunoştinţă că-i acordase avantagii de plată pentru medicamentele ridicate în timpul lungii boli a mamei ei. Dovadă că nu viţiul conduce întotdeauna pe prostituate e că ele îşi iau meseria în serios şi numesc „muncă” ocupaţia lor specială. Această muncă e, într’adevăr, ucigătoare uneori. Nu numai prin primejdia diverselor contagiuni, dar chiar prin cantitatea de „lucru” furnizată. Doctorul Bizard îşi aduce aminte de o clientă care calcula că, în casele de „abataj” unde „lucra”, avea de-a face cu douăzeci de mii de bărbaţi pe an, în medie. Socotiţi că asta face cam 60 pe zi şi înfioraţi-vă. De mirare e şi faptul—care nu e spre cinstea bărbaţilor — că aspectul fizic nu e totdeauna in raport cu „succesele” prostituatei. O urîtă cu ,„capacităţi” va fi mai cerută decât o femeie atrăgătoare dar naivă. Aceeaşi observaţie în ce priveşte vârsta. Prostituatele îşi pot continua meseria până la cincizeci, şaizeci de ani, chiar mai mult. „Decana” breslei, moartă de curând, avea optzeci de DIMINEAȚA Fete bătrâne dir Istorie DANIEL HENDERSON: La Reine Marie-Tudor (Payot). JEHANNE D’ORLIAC: Christine de Suéede, la reine chaste et foile. (Ed. des Portiquer). La drept vorbind, Maria Tudor,Eterne, Maria Tudor se despăgubește dârza fiică a lui Henric al VIII-lea (faimosul Barbă-Albastră al Angliei) n’a murit fată bătrână. S’a măritat insă târziu, pe la patruzeci de ani,— ceeace pentru epoca ei — și chiar pentru celelalte epoci — e o întârziere neautorizată de opinia publică. Ghinioanele Mariei Tudor au început din momentul când a procurat tatălui ei dezamăgirea de a se naşte. Henri VIII aştepta un moştenitor, nu o principesă. Foarte curând, evlavioasa dar nepriceputa Caterina de Aragon fu repudiată. Regina următoare n’avu mai mult noroc. Contribuţia ei e tot o fetiţă, Elisabeta. In aşteptarea inaccesibilului fiu, Henric, îndrăgostit de mama Elisabetei, o decretează pe aceasta moştenitoare a coroanei. Maria Tudor are precăderea vârstei, dar ce folos! La drepturile ei e, în tot cazul, bine hotărîtă să nu renunţe. Degeaba i se trimit consilieri persuasivi şi chiar ameninţători, degeaba i se trece pe dinaintea ochilor umbra eşafodului. Tradiţia şi religia — spune că — nu-i permit să cedeze. Fiul debil, născut mai târziu lui Henric, nutreşte. Maria Tudor îşi reia aşadar pretenţiile la tron, îşi ia chiar tronul în primire. Sora ei, Elisabeta, conspiră in tăcere, dar pentru moment, tradiţia învinge. Caracterul dârz al feţei cu fruntea mare şi buzele subţiri — aşa o arată portretele epocei — se manifestă făţiş. Cu nici un preţ nu consimte să facă vreo concesie protestanţilor. Catolică ferventă şi puritană ea nu se gândeşte decât cum să restaureze bisericile şi să readucă în cinste papismul. Şi la curte s’a schimbat felul de viaţă. Regina trăeşte sobru, înconjurată de severitate şi de austeritate. Şi totuşi... Inima ei de patruzeci de ani se moaie când e vorba de un Făt frumos—în speţă de Filip fiul lui Carol-Quintul — care i-ar fi sortit. „Prinţul Spaniei — spune ea cu o naivitate înduioşătoare — a fost ales pentru fecioară-regină. II voi iubi şi-l voi desmierda veşnic, şi numai pe el!” Mirele se prezintă, magnific şi galant. Maria Tudor e din ce în ce mai îndrăgostită. Dar politeţa ţine şi ea cât poate. Filip se retrage uşurel şi regina rămâne să viseze singură la o iubire imposibilă şi să recitească la infinit scrisorile reci ale nestatornicului. Dezamăgită şi în speranţele ei mai aprizând ruguri pentru eretici. Porţile Angliei se deschid larg închiziţiei spaniole. Ce economie de vieţidacă Filip stătea acasă!... D. Henderson înţelege toată a tragedia omenească a acestei regine neomenoase. Şi desfăşură cu căldură viaţa ei pasionată şi nefericită ♦ Cu aceeaşi înţelegătoare simpatie evoca d-na Jehanne d’Orliac figura TMalQbl.nf conturată, şi mai stărui fetei lui Gustav Adolf. i^!s!uia de Suedia a avut o personalitate atât de neobişnuită, atât de îndrăzneaţă, încât a lăsat perplexa Istoria, care s’a mulţumit s’o considere ţicnită E om în toată firea cel care lasa moştenirea de-acasă şi pleaca In lume să stea de vorbă cu savanţii ? A preferat - spune VoT ,*"« de. ea- — sa aibă de-a face cu învăţaţii decât sa domnească peste un popor care nu cunoaşte decât nrint»«“1’ 9.‘ ie xsă crezi de 0 tânără prinţesa, îmbrăcată băeţeşte, care S urise?te ri*os: ”Nu puteam Să rMfi f *. ?IîUn femeile- Hainele, găvtUl °r de a fi îrai erau nesuferite. Nu purtam niciodată bonetă, nic! I^asca* mă sinchiseam de loc nici de tenul, nici de talia, nici de restul corpului meu și, în afară de curățenie și de cinste, dispreţuiam tot apanagiul sexului meu. Nu puteam suferi rochiile lungi. N’am vrut sa port niciodată decât fuste scurte”. D-na dOrhac clarifică și episodul asasinam lui Monadelschi, asasinare ream/iar£ă-eSe 0 P,ată pe reputația vreme* rS0*^31"6',, ? a®rezut multă vreme că Monadelschi fost favorit,usese asasinat fiindcă nu mai pren" ..n,ici un agrement de noutate.. din idlÎPa CUm arată la rănit“’,* d-na Jehanne d’Orliac e alta. Monadelschi trădase inamicului planurile de expediţie in vederea cuceririi Neapolului. 'eaerea^cu;pJ?egrnta "v. căpitan nu i-a putut *trta asta- Pe când se afla în Franţa găzduit in castelul din Fontainebleau. Cnstina 11 cheamă, pe MonatS/11 îi'1 pP'e fa{ă în fa» cu Santinela, alt nobil, pe care fostul favorit încercase, prin niște scrisori false sa-1 compromită. Monadelschi se pierde si mărturisește. Atunci regina ii da pe mana sbirilor. Fără jufabamăcelăriL ^ V°rbă' vinovatul e atunicf L»LeIeS' Franta. încă de pe sumară generoasa, această execuție sumara a provocat indignarea, Mazagestul* efe n Cris *nei arâtându-i că gestul ei e o ofensa pentru regele Franței și-i cere să treacă asupra^sub0Pe0ndaitâ0Irhr-SrUnderea faptu'»i. d tă Ghristina moare In cervijelfor Pană funoasă şi răspunse vT’".”La drept vorbind, noi cei din Nord santem cam sălbateci. Să ieraţi aşa dar, dacă scrisoarea n’are efectul pe care l-aţi fi dorit si vă voi facre!Cei ca sânt in stare să fac orice pentru a vă fi pe plac, afară StitiUeaSin?Ur lucru: să nă sperii. Ştiţi că orice om care a trecut de treizeci de ani nu se teme de vrăjitori. Şi mie mi-e mult mai uşor să strâng de gât oamenii decât ?să mă tem de ei. întrucât priveşte ce-am făcut cu Monadelschi, vă declar că dacă n aş fi făcut.0 „ici nu în’as n’im nast.aseara Până n’aş face-o şi cut-o” Un m0fl. Să regret c’am fă .Te ppi cu nebuna și-o fi zis Mazann cazand pe gânduri. Și lucrurireprinrrm-aS. abItâ- Iar Cand totuși, regina Cristina a fost nevoită să aionmdl? Jran.,a * s’a" avansat—ca de hvr? H^C-^V~,două sute de mii glumii cu ea. ‘ 'UCru’ nu era de D. Faur In centerul Rockfeiler, în inima New-Yorkului, se clădește o stradă în patru etaje. Magazinele și promenadele vor fi amenajate la „etajul întâi“. In fund se vede «Jftgrea giganUpj fUea» . Regina Afganistanului a născut un băiat PARIS, 28 (Rador). — Legaţia regală a Afganistanului a anunţat că Regina Afganistanului a dat naştere, în ziua de 23 Septembrie, unui băiat. Noul născut a primit numele de prinţul Ahmed Shahkhki. Atât starea sănătăţii Reginei, cât a fiului său sunt satisfăcătoare. Vara continuă. Eri a fost a doua zi când s’au înregistrat in ţară maxime intre 28 şi 30 grade la umbră. Din cauza căldurii, atmosfera se încarcă cu electricitate, de aceia audiţiile sunt perturbate de paraziţi ca in lunile Iulie şi August. Mărirea gradientului electric va favoriza pe alocuri noui condensări de nori. Au căzut averse în Moldova, în Basarabia, în Dobrogea şi in estul Munteniei. Din cauza timpului frumos n’au plecat încă toate păsările călătoare. Eri s’a văzut un cocor rătăcit la Bucureşti, zburând din direcţia Nord drept spre Sud. Cum berzele noastre au părăsit de mult ţara, e probabil ca singuraticul cocostârc văzut in Capitală să fie un exemplar lansat pentru experienţă de un ornitolog. Cocorul zbura greoiu, părea rănit şi a fost urmat tot timpul de câteva ciori, unele încercând să-l doboare spre a-l sfâşia. Pe Insula Şerpilor se pot vedea acum zeci de mii de păsări migratoare atrase noaptea de mirajul farului. Majoritatea rândunelelor, lişiţele, lăstunii şi gâştile sălbatice zboară noaptea, curenţii atmosferici fiind mai slabi. Toamna cea mai rece a veacului nostru a fost in anul 1931 când a nins la Bucureşti in Septembrie. TOAMNA CĂLDUROASA 1934 A FOST ANUNTATA IN „DIMINEATA“ INCA IN 1931 Toamna cea mai călduroasă avem acum în 1934. De la 19 28 Septembrie temperatura maximă in ţară nu a coborât nici o singură , mai jos de 25 grade, iar minima nopţii la munte a fost tot timpu de-asupra lui zero. La 1927 s’a înregistrat într’o zi de Septembrh 35 grade la Filaret, dar în 1937 maxima n‘a depăşit în Septembrh 33 grade. Nu importă însă multă maximă de 35 grade încadrată intre zile de ceaţă şi nopţi cu brumă Anul acesta am avut in Septembrie vară integrală. Nu s’a lăsat brum, nici la munte. Din toate părţiie ţării se anunţă timp frumos ş cald, pe alocuri cireşele sau cap a doua oară, trandafirii, liliecii ş viţa Înfloresc a doua oară, iar i Banat se pot vedea meri înflorit a treia oară. Pronosticul a fost făcut în baza ciclurilor petelor solare şi s‘a confirmat exact după trei ani. Viitoarele toamne atât de călduroase vor fi la 1937 şi la 1948. L. F. CUM E TIMPUL Vara continuă Migraţiunea păsărilor călătoare nu s’a terminat am Pagina 3-a Problemele actuale in cooperaţie Aplicarea conversiunii la unităţile cooperative Declaraţiile d-lui M. Negură, subsecretar de stat la ministerl de agricultură şi domenii Pentru lămurirea cercurilor cooperatiste, d. M. Negură, Subsecretar, de Stat la ministerul de agricultură şi domenii, a făcut presei o expunere asupra problemelor ce frământă mişcarea cooperativă de la noi. D-sa a spus următoarele: CONGRESELE REGIONALE COOPERATISTE — „In vremea din urmă au fost convocate o serie de congrese regionale, la care participă reprezentanţii unităţilor cooperative, pentru a cerceta şi găsi soluţiile s terificere a mişcărei. Cea dintâi preocupare a acestor congrese o formează aplicarea legei de lichidare a datoriilor in cooperaţie. Desigur că această chestiune ridică o serie de dificultăţi, creiază îngrijorări, dar nu e mai puţin adevărat că acest moment înseamnă şi o verificare a forţelor acestei mişcări generoase de ridicare economică şi socială a milioanelor de muncitori agricoli săteşti şi de la oraşe. Prin instrucţiunile date de Oficiul Naţional, se îndeplinesc formalităţile de aplicare a legei conversiunei în toată ţara. Caiace însă îngrijorează pe cooperatori, e problema acoperirei pagubelor rezultate din conversiune. Cu fondările de rezervă, de care dispun unităţile şi cu ajutorul pe care Statul il va destina refacerei creditului cooperativ din suma de 450 milioane pusă la dispoziţia Băncei Naţionale anual, vom porni la o nouă activitate în cooperaţie. Desigur că nu cu uşurinţă vor fi trecute aceste împrejurări critice, dar sunt convins că prin Încrederea nestrămutată a conducătorilor, prin spiritul de jertfă al fruntaşilor mişcărei, cooperaţia va izbuti în lupta cu aceste greutăţi. Vor cădea unele unităţi mai puţin rezistente, dar vor rămâne totuşi atâtea prin a căror activitate se va putea readuce epoca de gloria de altădată în cooperaţie. In actualele Împrejurări, efind omenirea se frământă între cele două concepţii extremiste, de dreapta şi de stânga, cănd sufletele omeneşti se sbat între aceste orientări ca apele tulburate Intre două talazuri, datoria cooperatorilor este de a nu dezarma, de a privi cu încredere viitorul şi de a se pregăti pentru victoria de mama . DOCTRINA DE CONCILIERE . „Atâta vreme cât extremismul de dreapta, ca şi cel de stânga, anihilează individualităţile, tinde la suprimarea libertăţilor şi supraevaluiază avantajiile colectivizărei, se impune ca doctrina cooperatistă fie pusă in adevărata ei valoare. Numai această concepţie a liberei şi nesilitei asociaţii prin cooperaţie, împacă tendiţele actuale creind acea atmosferă necesară nouilor orientări de conciliere dintre libertăţile individuale şi interesele colectivită-iilere Reflectând asupra gândirei politice şi sociale contemporane, nu poţi să nu ajungi la această convingere. Iată de ce rămân un credincios fanatic al doctrinei cooperatiste. CUM SE POATE ACTIVA IN VIITOR — „Ţin insă să fac o precizare. In congresele, la care am participat ca şi in anchetele pe care le-am făcut în toate părţile ţărei, am dat un sfat. Cooperaţia nu are să mai aştepte în viitor ajutorul de la Stat sau de la Banca Naţională. Pe de o parte, Statul n’ar mai dispune de mijloace financiare, iar de pe altă parte, este o necesitate de viaţă ca mişcarea să se elibereze de practicile politicianiste antronate in ultimii ani. Numai prin forţe unite şi creiarea de mijloce proprii ar putea ca mişcarea cooperativă să-şi realizeze idealul integral. Nu e mai puţin adevărat că Statul şi-ar rezerva dreptul de control, îndrumare şi supraveghere, pe care, dealtfel l-au instituit şi întreprinderile bancare comerciale prin noua lege de organizare bancară. Care ar fi resursele financiare in viitor? Atâtea articole de mare consumaţie s’ar desface prin cooperaţie, linele din drepturile de monopol ale Statului ar fi exploatate prin cooperaţie. Schimbul de produse pe regiuni l-ar face tot această reţea economică. De unde până acum s’a desvoltat numai cooperaţia de credit, s’ar da o mare extensiune cooperativelor de exploatare agricolă, valorificare, industrializare, etc. Când ţara noastră are o populaţie de peste 80 la sută, care se ocupă cu agricultura ar fi o mare greşală dacă nu s’ar organiza pe baze cooperative toată economia rurală. Numai astfel, s’ar putea înlătura anarhia şi mijloacele primitive în producţie, ca şi spoliaţiunea prin valorificarea neîndestulătoare a produselor. LEGEA NOUA A COOPERAŢIEI . „In sesiunea trecută, Senatul a votat modificarea legei de organizare a cooperaţiei. In sesiunea parlamentară de toamnă, această lege va veni in desbaterile Camerei. In afară de organizarea unităţilor de toate gradele, o nouă aşezare a controlului indrumărei şi supravegherei, legea mai prevede o serie de avantajii materiale. Reduceri de impozite, de taxe comunale, de tarife de transport şi avantajii de ordin tehnic, toate acestea vor veni să sprijine mijloacele de activare a unităţilor cooperative. EXONERAREA AVALIŞTILOR „Am fost întrebat pretutindeni asupra măsurilor pe care înţelege să Ie ia guvernul—respectiv ministerul de agricultură şi domenii—pentru a scăpa pe cei cari au dat în trecut avaluri pentru unităţile cooperative iar azi se văd urmăriţi in averile lor. Avalurle au fost date mai Întotdeauna de formă, pentru a face efectele bancabile şi nimeni nu s'a gândit la consecinţele de az. Ar fi o prigoană nedreaptă dacă nu s’ar veni cu o măsură de exonerare de răspunderi. Nu eu sunt acel care voi consimţi la acte de nedreptate. Consecinţele ar fi dezastruoase pentru mişcare, fiindcă ar înlătura de pe terenul ei de activitate, tocmai pe cei mai buni gospodari ai satelor. Deaceia, vom veni cu măsuri care să ridice aceste greutăţi. Cu o mică deosebire, că nu vor putea beneficia de această exonerare acei conducători, cari s’au făcut vinovaţi in administrarea unităţilor şi pentru care greşeli au fost sancţionaţi la vreme. APLICAREA CONVERSIUNEI — „Oricâte dificultăţi s’ar ivi, cooperaţia este chemată să ajute la aplicarea legei conversiune! în mod hotărit şi fără şovăel. Această lege a descătuşat ţărănimea de poverile trecutului, iar de aplicarea ei depinde refacerea economiei naţionale şi prosperitatea in gospodăriile rurale. ANCHETELE IN ŢARA — „In vara aceasta am mers in multe judeţe unde am cercetat la faţa locului situaţia unităţilor cooperative. Pretutindeni am constatat o atmosferă de entuziasm şi de încredere in puterile mişcărei. Pornind la acţiune cu oamenii neşti şi excluzând pe toţi intrus şi autorii de turpitudini vom ajuge la rezultate strălucite pentru îtreaga noastră aşezare socială. ANCHETA DE LA OFICIUL NAŢIONAL In ceea ce priveşte anchetele de Oficiul Naţional ail Cooperaţiei, Negură, a declarat următoarele: „Cu prilejul verificării gestiuni Oficiului naţional al Cooperaţiei, s’ instituit o comisiune, formată de d-nii: Petrini, directorul general a R. E. A. ,„ inspector general Dumitriu, Gheţu, Const. Cercel, pentru a verifica gestiunea acestei instituţii din 1929 până in prezent. Comisiunea a constatat că prejudiciile aduse tezaului public şi Oficiului Naţional al Cooperaţiei pentru gestiunea anului 1929-1930 s ridică la suma de lei 58.981.298,3," care se datora fatului că d. Gr Mladenaţ, directorul general al ficiului naţional al cooperaţiei Al. Panaitescu, director, şeful serviciului administrativ şi al controlului din acel oficiu; Al. Ionescu, subdirector şeful serviciului personalului, ordonanţării şi contabilităţii, ca gestionari, au călcat dispoziţiunile art. 9, 16, 24, 41, 45 şi 62 din legea contabilităţii publice; a art. 34 şi 41 din legea statutului funcţionarilor publici; art. 83 din legea pentru organizarea cooperaţiei şi art. 192 din legea pentru organizarea ministerului agriculturii”. Pentru aceste fapte, d. ministru Negură a cerut ca ministerul agriculturii conform art. 225 226 şi 227 din legea contabilităţii publice să trimită în judecată la înalta Curte de Conturi pe numiţii funcţionari. S-a mai cerut ca ministerul de finanţe să pună în urmărire banca Centrală cooperativă pentru plata sumei de 18.095.75635 lei şi pe numiţii funcţionari cu plata solidară. In acelaş timp d. Negură a depus şi o plângere la parchet. Catastrofa minieră dela fiată la intrarea In mină, chifla de servare fotografrexham (Wales)« s &