Dimineaţa, decembrie 1935 (Anul 31, nr. 10394-10422)
1935-12-01 / nr. 10394
Csimirskcă 1 Decembrie 1936 márnái ost ministru al Curţii de Casaţie Secţiile reunite ale Casaţiei judecând pe d. general Cihoschi Arhiva afacerilor judiciare, s’a îmbogăţit cu un document rar, istoric. Nu unic, căci a mai fost unul acum vreo patru decenii, când pentru prima oara s’a adus înaintea instanţelor judiciare un fost ministru, chemat să dea socoteală pentru niscaiva fapte ce n'au găsit scuza „actelor de guvernământ“. Pentru a doua oară în acest lung interval, evenimentul se repetă, în persoana d-lui general Cihoschi, chemat să explice învinuirile ce i se aduc înlegătură cu activitatea sa ministerială la încheierea unor contracte cu uzinele Skoda și cu nerespectarea formelor uzitate. Poate mai mult decât însemnătatea obiectului în dezbatere uzat de atâtea anchete, polemici, dispute, a impresionat factura solemnă, «, acestui proces, fiind necesară pentru examinarea lui convocarea secţiunilor unite ale înaltei Curţi de Casaţie, transformată in instanţă de fond. E un for ce se întruneşte într’o astfel de expresie impunătoare, extrem de rar, căci tot atât de rare sunt şi mobilurile ce determină mobilizarea generală a robelor stacojii. Moravurile, tradiţia încă patriarhală ce stabilise oarecum între partidele de guvernământ un pact reciproc de menajamente, evitase câteva decenii scandalul „responsabilităţii ministeriale”. Nici chiar personagiile ţinute sub fulgerele ameninţărilor în timpul războiului, n’au avut de suferit rigorile supremei instanţe constituţionale, odată cu încheierea păcii. Armistiţiul bătăliei însângerate, a adus şi armistiţiu politic. Formula îngăduinţă pentru îngăduinţă, a fost iarâş găsită salutară. Era ce-i dreptul, într’o vreme când luptele politice îşi permiteau luxul eleganţiei. Un Titu Maiorescu, un Petre Carp, un Take Ionescu, un Ionel Brătianu, ne obicinuiseră cu parfumul gentelmanului nu numai la tribună, nu numai în raporturile sociale cu adversarii, dar chiar şi în inevitabilele fricţiuni electorale. Era atunci o factură de spirit ce nu se împăca de loc cu brutalitatea gestului, cu scandalul public. Reflexia filozofică, pamfletul de superioară expresie, diatriba clasică, epigrama, erau unicele epiloguri ale unor conflicte politice. Astăzi. Alţi oameni. Alte moravuri. Alte temperamente. Armistiţiul a fost călcat. Faimoasa răspundere ministerială, tabu de aproape o jumătate de veac, iat-o pusă în actualitate. Eveniment epocal. E simbolul vremurilor, semnul caracteristic al altor concepţii politice, sinteză de apucături noui, de îndârjiri, de nervozitate excesivă, de înveninări ridicate la maximum. E oglinda acestei epoci zguduită de fapte brutale, pătată de asasinate politice, când raporturile dintre oameni şi oameni, partide şi partide iau forme alarmante de animozitate şi vindictă, Generalului Cihoschi i-a fost scris să se brodească negândit, în această încrucişare de spade şi patimi. In persoana d-sale a fost ales cablul pentru frenezia încăeraţilor. începutul l-a făcut acum câteva ore, încercare din care a ieşit însă biruitor, neatins. Aceiaşi înaltă instanţă a clasat dosarul privitor la controlul averii a fostului ministru al armatei. E un indiciu ce îngăduie şi alte pronosticuri? Ciblul e mai rezistent decât săgeţile? Sală spaţioasă cu pereţi roşii. Două rânduri de mese cu postav roşu. Tomuri roşii pe masa procurorului. Lungi perne roşii, între ferestre — stavilele curenţilor iernii. Treizeci şi patru magistraţi vârstnici, cu robă de catifea roşie, tocă roşie. Acesta, este decorul altui act, din interminabila dramă a Skodei. Căci nu s’a sfârşit. Deabia începe. A cunoscut această afacere toate ambianţele larmei şi scandalului, mereu adusă în alt cadru, în altă atmosferă. Harta din incinta Corpurilor Legiuitoare, necruţătoare până la sânge; vodevilul — vă amintiţi? — anchetei parlamentare, cu mărturii ilariante; tumultul intrunirilor cetăţeneşti ad-hoc, atâtea aspecte variate ca mise-en-scene, pentru o piesă ce nu merită atâta dichis. Din când în când o reluare, cu o nouă interpretare, cum se spune un teatru, lat-o in sfârşit în decorul de severă gală, unde nu ne-am aşteptat, chiar considerând crescânda filieră prin care a trecut, să apară. E pentru întâia dată când avem prilejul să asistăm la acest spectacol de fast al justiţiei. E un spectacol ce se îmbină cu decorul acestei săli încăpătoare, cu plafonul încărcat cu vechi stucaturi aurite,cu pereţi pe jumătate acoperiţi cu placaj cafeniu, cu 40 de fotolii vetuste dar comode, înşiruite în trei părţi. Peste puţin, aceste fotolii se vor anima de prezenţa personagiilor ca în gravurile englezeşti. Până atunci de la parchetul lustruit, curat atât de deosebit de duşumeaua celorlalte incinte de judecată frecventate de norod, — şi până la jacheta avocaţilor, totul concură la austeritatea interiorului Chiar şi publicul restrâns — câte scaune atâţia spectatori, filtrat prin împătrita gardă a jandarmilor, e în nota cerută de severa ceremonie. D-nii Ghelmegeanu, Perieţeanu, Armand Călinescu, înfăţişând apă taxea, sunt la jachetă şi pantaloni vărgaţi. D. general Cihoschi e In haină neagră. Singur la masă, rândueşte cu grije dosare multe şi coduri felurite însemnate la capitolul ce îl interesează Dintre martori e prezent numai d. mareşal Frezan. D. Iuliu Maniu şi d. Vaida Voevod, care e bolnav, lipsesc. La ora 2 precis, îşi face apariţia d. preşedinte Rătescu, ce va conduce desbaterile în locul titularului d. Volanschi, reţinut în casă. Moment solemn. O scurtă defilare de robe purpurii şi bonete de catifea din apoi la ora 2 d. a. a început, în faţa secţiunilor reunite ale Casaţiei, judecarea procesului generalului Cihoschi, întrucât numărul membrilor înaltei Curţi de Casaţie este de 35, adică fără soţ, d. Const. G. Rătescu, preşedintele Curţii cere ca să se renunţe la cel de al 35-lea membru, pentru că legea organică a Curţii de Casaţie cere ca la vot să participe un număr soţ de judecători, pentru că în caz de paritate de voturi, aceasta este în profitul inculpatului. Cel mai tânăr dintre consilieri părăseşte sala de şedinţe. LIPSESC D-NII MANIU ŞI VAIDA La apelul nominal, răspund d. general Cihoschi ca învinut şi d. mareşal Presan ca martor. Lipsesc d-nii Iuliu Maniu şi Al. Vaida-Voevod care nu au putut răspunde chemării. D-nii Ghelmegeanu şi Perieţeanu, avocaţii d-lui general Cihoschi, atrag atenţia Curţii că deşi a admis săse pue la dispoziţia apărării lucrările referitoare la pregătirea comenzii de armament, ministerul armatei nu a înaintat actele, motivând că acestea nu pot fi cercetate decât în birourile statului major. Avocaţii mai cer să fie audiat d. mareşal Presan pentru că astfel judecata să facă un pas înainte. D. procuror general C. Viforeanu roagă de asemenea să se înceapă interogarea d-lui general Cihoschi şi audierea d-lui mareşal Presan. Cât privește celelalte cereri ale apărării, se vor pune în urmă concluziuni. INTEROGATORIUL D-LUI GENERAI CIHOSCHI Se procedează la interogarea d-lui general Cihoschi, care prin ordonanţa defintivă, este învinut că în calitate de ministru al armatei a încheiat şi semnat contractul No. 6102 din 17 Martie 1930, fără a face consultaţiile şi cadtul de sarcini prevăzute de lege, fapte pedepsite de art. 3 din legea pentru răspunderea ministerială. D. general Cihoschi arată că prima acuzare este lipsită de temei, deoarece condiţia consultării prealabile a celor două foruri de conducere superioară a fost satisfăcută în spiritul legii. Planul de înzestrare a trecut cu aviz favorabil prin consiliul superior al armatei şi a fost apoi aprobat de consiliul superior al apărării ţării Executarea lui însă cade după lege in sarcina ministrului armatei, care are atribuţia înzestrării armatei cu toate mijloacele necesare apărării naţionale. Executarea planului general de înzestrare materială al armatei este o operă administrativă şi tehnică. In ce priveşte art. 3 din legea responsabiltăţii ministeriale, d. general Cihoschi spune că nu este locul să i se aplice d-sale, deoarece în legislaţia noastră militară nu există un singur text care să oblige pe ministrul armatei să prezinte celor două consilii contractele sau chiar numai comenzile succesive ce decurg din executarea aplicării planului de înzestrare. Ministrul este obligat numai să observe ca executarea acestei înzestrări să nu depăşească plănul. Aceasta a fost totdeauna practica observată de toţi miniştrii până la el. D. general Cihoschi arată in concluzie că ,,nu a violat nici un text expres al vreunei legi existente „nici fără voinţă, nici cu rea credinţă“. D. general Cihoschi arată apoi că nici învinuirea că ar fi semnat contractul fără incheerea unui caet de sarcini, nu este întemeiată. In cazul de faţă caetul de sarcini n’a putut fi integrat contractului, deoarece era ceiaşi culoare. Privelişte evocând tabloul somptuoaselor concilii medievale. Peste puţin, în jurul d-lui general Cihoschi e un trapez de busturi în largi falduri de pluş carminiu. Reprezentantul ministerului public d. procuror Viforeanu îşi scoate toca. întreaga Curte, ca la un semnal, îl imită. In liniştea deplină ce se lasă odată cu estomparea ultimului scârţâit de jilţ, d. general Cihoschi în picioare, îşi rosteşte apărerea. E calm. Fox condiţionat de o serie de experienţe ulterioare contractului care impunea fabricii furnizoare dobândirea unui prototip de armă cu îndeplinirea condiţiilor maxime de perfecţionare. De abia după realizarea acestui prototip, urma să se întocmească cactul de sarcini, care abia de aci încolo formează parte integrantă din contract. Dacă se proceda altfel riscam să avem un material de război după un model învechit, şi care nu ar mai fi corespuns cerinţelor moderne. După terminarea interogatoriului d-lui general Cihoschi, este introdus d. mareşal Presan care depune legiuitul jurământ. D. avocat Perieţeanu dă citire declaraţilor făcute de d. mareşal Presan la Senat, în cuvântarea pe care a rostit-o cu prilejul dezbaterilor asupra afacerii Skoda. D. Presan a spus la Senat că, cu toate că a fost împotriva discuţiei, este acum fericit că s’a interpelat în această nenorocită chestiune, pentru că s’a adus linişte ţării, mai ales d. general. Chioschi, prin discursul său atât de documentat, a dovedit că în armată se lucrează serios. „Şi eu mă unesc cu d-sa ca să înfierez pe toţi aceia care au oprit această comandă”, întrebat dacă menţine şi confirmă cele spuse la Senat, d. mareşal Presan răspunde că confirmă în totul şi-şi menţine, cuvânt cu cuvânt, cuvântarea. D-sa arată cum s’a acordat, după zece ani dela război, creditul de şapte miliarde pentru înzestrarea armatei, hotărîre la care a contribuit şi d-ss. printr-o audienţă la înalta regenţă. D. general Cihoschi a venit la d-sa şi i-a adus la cunoştinţă materialul pe care vroia să-l comande la uzinele Skoda, material de care era cea mai urgentă nevoie. L-a aprobat, dar in urmă a aflat de sistarea acestui contract. A cerut atunci dosarele şi a constatat că se lucrase în adevăr foarte serios la înarmarea ţării. îndurerat de sistarea acestei furnituri, am avut acea izbucnire în Senat, — continuă d. mareşal Presan — căci mi-era teamă că se neglijează iarăşi interesele superioare ale ţării. Am văzut apoi că d. general Amza ar fi declarat că, întorcându-mă din străinătate, m’am dus la ministerul de război şi i-aşi fi spus că deţin de la un inginer informaţia că preţurile materialului ar fi fost prea lui mari. Martorul arată că, cu ocazia unei convorbiri cu d. general Amza, ministrul de război pe atunci, în privinţa unui ajutor ce urma să fie dat cu încuviinţarea suveranului, familiei decedatului general Cerbacel, i-a spus generalului Amza că un inginer care lucrase la uzinele Skoda ar fi spus că înălţătorul tunului este prea scump plătit de noi. Aceasta este tot întrebat de d. avocat Perieţeanu, d. mareşal Preşan îşi menţine în totul sfârşitul cuvântării rostite la Senat, unde a spus că „astfel cum a procedat d. general Cihoschi — luându-şi răspunderea aşa cum şi-a luat-o şi punând capăt ezitărilor, — a făcut ceea ce se impunea să facă; el ar fi procedat la fel, pentru că mai presus decât orice, era înarmarea cât mai repede a ţării”. Cu privire la faptul relatat de d. mareşal Presan că în 1930, exista o mare îngrijorare privitoare la frontiera noastră de răsărit, întreabă pe d. mareşal dacă primejdia era de aşa natură încât să Îndreptăţească pe ministru de a trece peste obligaţia de consultare a celor două consilii şi dacă această consultare ar fi trebuit să dureze mult. D. mareşal Preşan nu poate preciza cât timp ar fi necesitat consultările. Ţine insă să afirme din nou că s’a procedat greşit sistându-se comanda. Rezultatul a fost nenorocit deoarece patru ani nu s’a mai făcut nimic. E drept că s’a reluat acum contractul dar să ferească Dumnezeu să nu ne depășească evenimentele. D. consilier Andrei Rădulescu întreabă pe martor care erau formele obişnuite ce se îndeplineau la furniturile de armament, la care d. mareşal Presan răspunde că nefâcând niciodată parte administrativă, nu poate da nici o precizare. Din experienţa războiului însă ştie ce înseamnă lipsa de armament. CERCETAREA ACTELOR DE LA STATUL MAJOR In privinţa cererii apărării de a putea cerceta actele pe care statul major, refuză, din motive legale, să le inainteze instanţei, Inalta Curte, după o deliberare de o jumătate de oră, hotărăşte ca o comisiune compusă din d-nii preşedinţi Const. G. Rătescu, D. Lupu şi C. Iuca, însoţită de procurorul general şi în prezenţa d-lui general Cihoschi să se ducă la marele stat major şi să constate printr’un proces verbal: 1) dacă contractul No. 6102 execută planul de dotare al armatei întocmit în 1929 de către statul major şi consiliul apărării naţionale; 2) dacă contractele de armament încheiate în intervalul de la 1924-1929, au fost supuse spre aprobare consilului superior al apărării naţionale. ŞEDINŢA VIITOARE LA 23 IANUARIE In consecinţă, înalta Curte a amânat procesul pentru ziua de 23 Ianuarie. In această şedinţă vor fi ascultaţi ca martori d-nii Iuliu Maniu şi Vaida Voevod; se va trece apoi la judecarea în fond a procesu Dezbaterile D. GENERAL CIHOSKY v I DIMINEAȚA Noua organizare a poştelor şi telegrafelor Prevederile decretului-lege al ministerului După prevederile decretului-lege pentru organizarea ministerului de comunicaţii şi lucrări publice, pe viitor direcţiunea poştelor şi a telegrafului va prezenta cu totul o altă înfăţişare în ce priveşte organelesale de conducere cât şi cele executive. NOUA ORGANIZARE Direcţiunea interioară va cuprinde comitetul de direcţie compus din trei membri numiţi de minister şi direcţiunea generală de care vor depinde biroul comitetului de direcţie, cabinetul direcţiei generale, biroul de studii şi documentare, biroul contenciosului şi inspectoratul de control. Apoi: direcţia administrativă şi a personalului, • direcţia contabilităţii, a construcţiilor şi întreţinerii, direcţia exploatării poştale,’ direcţia telecomunicaţiilor şi direcţiunea economatului. CUM VA FI ADMINISTRAŢIA EXTERIOARĂ In ce priveşte administraţia exterioară a acestei instituţiuni, ea va fi compusă din atâtea inspectorate regionale de control, câte ţinuturi sunt. Aceste inspectorate sunt create prin noua lege, în scopul descongestionării activităţii direcţiunii generale; aceste inspectorate vor putea fi însă înlocuite, fără inconveniente, cu un număr de inspectorate de control. In atare caz, personalul va fi repartizat după cum urmează: Funcţionarii însărcinaţi actualmente cu verificarea scriptelor şi cei de la contabilitate şi casierie, vor fi trecuţi direct oficiilor de reşedinţă. Iar dacă numărul lor va fi prea mare, cei ce vor rămâne in plus, vor fi trecuţi la execuţie. Restul personalului, afară de cel de control, va fi repartizat oficiilor unde se simte lipsă de funcţionari, din întreaga ţară. La fiecare judeţ va fi repartizat un controlor, iar pentru judeţele mari, se vor da doi controlori. La reşedinţă vor rămâne un inspector general, sau în lipsă, un inspector ajutat de unul sau doi subinspectori şi trei sau cinci controlori. Tot la inspectorat se va reţine şi organul de control tehnic, cu un ajutor, dacă va fi nevoe. FUNCŢIONAREA INSPECTORATELOR DE CONTROL Cancelaria inspectoratelor regionale de control se va compune dintr-o funcţionară, pentru registratură şi arhivă şi o dactilografă. Atribuţiunea inspectoratelor va fi a face înspecţiuni, control, anchete etc. lucrând direct cu direcţiunile centrale. Competinţa diriginţilor în ce priveşte ordonanţarea şi procurarea de materiale se măreşte, diriginţii oficiilor de reşedinţă având insubordine toate celelalte oficii. REPARTIZAREA PERSONALULUI Prin transformarea regionalelor în inspectorate de control, legea realizează o economie de 5176 funcţionari, din cari parte vor fi repartizaţi la centru şi parte la oficii. Dat fiind că aproape 908 funcţionari minoritari din cari 356 funcţionari superiori şi 552 inferiori, nu stăpânesc azi aşa cum se cere, limba oficială, toţi aceştia urmează a fi licenţiaţi. Spre a se satisface nevoile strict necesare bunului mers al serviciilor, va fi nevoe de un plus de 1365 funcţionari. In acest număr intră şi locurile minoritarilor licențiați. Jubileul de la Braşov „Casina Română “ a împlinit 100 ani de existenţi — De la redacţia noastră din Cluj — In curând, se va serba jubileul de 100 ani al „Casinei române”, din Braşov. Semnificaţia centenarului constă in cinstirea obârşiei fastuoase ce se fondează pe importanţa unei pomeniri din oraşul Mureşenilor. Mulţi vor crede că încheie un secol de existenţă al unui local de petrecere, alţii vor crede că e vorba numai de un orgoliu provincial. Nimeni să nu se pripească în subevaluarea evenimentului de la Braşov. „Casina română” n’a fost şi nu este un local de distracţie. „Casina română” înseamnă o instituţie de plan istoric, corespunzătoare unei imperioase necesităţi sufleteşti şi impusă de contingenţe politice şi sociale. Dacă la început ea a fost concepută de o lume liniştită şi patriarhală, în curând Casina a devenit punctul de gravitate al dinamismului politic şi sediul tuturor iniţiativelor Sub aspectul acesta de „Casină”—distracţie până la un punct, convenire socială până la altul— societatea şi-a trăit viaţa ei în aparentă linişte, scutită de controlul şovinistei stăpâniri maghiare de altă dată, o viaţă care niciodată n’a încetat să fie decât românească. Nu prin hotărîri rigide consemnate şi procese verbale, ci prin discuţie dela om la om, rostul naţional şi cultural al Casinei a fost împlinit. Până la înfiinţarea Asociaţiunei, până la Societatea pentru fond de Teatru Român, singură Casina română, înfiinţată de harnicii neguţători ai premiului român levatin, a ştiut să adune în jurul ei, pe toţi bărbaţii însemnaţi ai acestui oraş. Lista membrilor, de la 1835 până astăzi e emoţionantă. Bariţ, alături cu cei atât de mulţi Orghidăneştei Andrei, Iacob şi Aurel Mureşianu alături cu negustoriide frunte fraţii Ioan, Iuga Nica, Nicolau. Bătrânul îndârjit Axentie Severu, feţe bisericeşti ca Popazu şi entuziastul protopop dr. Vasile Saftu, aproape toţi profesorii liceului Şagima şi ai şcoalei comerciale, toţi învăţătorii, etc. Casina a existat continuu, o sută de ani. Nici o întrerupere, afarâ de 1917-1918, când majoritatea membrilor ei erau, sau pe front, sat în refugiu. Importanţa pe care actualii conducători ai Casinei o dau serbărilor centenare îşi are temeiuri româneşti indiscutabile; puţin© societăţi vor putea spune în România: trăim de o sută de ani. Programul se discută de multă vreme şi va fi anunţat la timp. Casina, va edita, cu prilejul centenarului, un volum jubilar, care va cuprinde, în primul rând, un istoric al Casinei. Studiul va fi întocmit de d. Ion Colan, autorul lucrării „Viaţa şi opera lui Ioan Barac”, publicat d© Academia Română, şi de d. Candid Muşlea, cunoscutul cercetător braşovean. Volumul jubiiiar va mai cuprinde şi amintirile foştilor membri cari au fost rugaţi cu acest prilej să-şi trimită manuscrisele. La lămuririle comitetului de iniţiativă adăugăm că serbările sunt patronate de d. Alexandra Lapedatu, ministrul cultelor şi artelor, care dă o importanţă deosebită jubileului de la Braşov şi care a oferit comitetului un larg concurs moral şi materie. Data precisă când vor avea loc serbările a fost fixată pentru 28 Decembrie. V. MUNTEANU . PErSAAMENTi A A K J G It uensiTbTOfeiytf AHll ’/cnrdTfc KOfCHfill. Sf tX IB Cr fi. oitf ruHifăr Ai IcAH Pftt 18 U STATUTELE DELA 1835 româneşti din Braşov. Cine frecventa Casina putea spune fără exagerare că s’a încadrat in întreg ritmul evoluţiei istorice. Când se rostea numele acestui local se releva linia de mişcare politică şi spirituală a intelectualităţii braşovene. „Casina română” era echivalentă cu un partid politic, reprezentând barometrul gândirii locale şi caracterul solidarităţii naţionale. Ea este sinteza vieţii sociale din această aşezare şi exprimă conştiinţa misiunei istorice a păturii noastre conducătoare. O MARE LUCRARE DOCUMENTARĂ Nu ştim dacă mai există o instituţie cu o fimcţiune atât de interesantă şi cu un bilanţ atât de bogat şi variat. Cred că tot atât de revelator ca o descriere istorică ar fi şi o tratare sociologică studiindu-se raporturile dintre necesitatea socială şi finalitatea acestei necesităţi în instituţii. Casina română, aruncând o privire peste gloriosul ei trecut, nu se poate separa în cei 100 de ani de nici un mare eveniment local şi nu se poate despărţi nici o filă din istoria Braşovului. Subliniem inspiraţia fericită de a se sărbători împlinirea celor 100 ani de la înfiinţarea instituţiei şi deopotrivă, însărcinarea dată d-lui profesor I. Colan, secretarul despărţământului Astrei de a scrie un istoric al Casinei. D-sa este unul din puţinii intelectuali de elită ai generaţiei tinere, un dascăl de impresionantă cultură şi unul din bunii conducători ai Astrei. Lucrarea d-lui Colara ne va lămuri toate epocile şi toate întâmplările cari stau legate de existenţa Casinei Române din Braşov, ne va iniţia în pagini inedite de istorie şi ne va prezenta într’o admirabilă limbă literară o galerie de ctitori, luptători şi organizatori, aparţinând trecutului glorios al Casinei. ACUM 100 DE ANI Iată şi lămuririle comitetului pentru organizarea serbărilor jubilare. Se împlinesc, anul acesta, o sută de ani, de la înfiinţarea „Casinei române” din Braşov, una din cele mai vechi societăţi româneşti ardelene. In trecutul frământat de lupte naţionale al acestui oraş „Casino” — care nu trebuie confundată cu ceea ce înţelegem astăzi prin „Casino” — şi-a avut rostul ei. A fost o societate in care nu era primit oricine şi mai ales, cei cari nu prezentau suficiente garanţii de moralitate şi românism, îndată ce un membru se abătea de la principiile cimentate prin statuie şi tradiţie, era eliminat. Pagina 3-a Când se va reuni* comitetul de 18 GENEVA, 28 (Rador). — Nu este încă sigur că d. de Vasconcelles, preşedintele comitetului de 18, va fi in măsură să fixeze chiar de mâine. 29 Noembrie, după cum avea intenţia, noua dată a reuniunii comitetului de 18. In adevăr, o asemenea hotărîre este în mare parte subordonată lungimii desbaterilor începute astăzi în Camera franceză. Este dela sine înţeles că d. de Vasconcelles n’ar avea nici o ezitare dacă d. Laval n’ar ţine să ia parte personal la şedinţa comitetului de 18. Impresia generală este că comitetul de 18 nu va ezita să aplice cel puţin interzicerea exportului de petrol. Precaudiunile militar© luate la Roma sunt considerate ca încercări de presiune asupra cancelariilor şi opiniei publice, dar s© crede că ele nu-şî vor atinge scopul. REVOLTA DIN AC DESMiflTĂ TIENTSIN, 29, (Rader) Autoritățile primese de adi desmint formal că arfi isbucnit o revoltă la Ciangciu. Ce e cu închiderea universităţilor Declaraţiile de şi prof. N. Gheorghiu, rectori! universităţii din Capitală Iti numărul nostru de eri am anunţat că rectorii universităţilor din ţară, s’au adresat telegrafic ministerului instrucţiunii arătând că, din cauza strictei aplicări a decretului prin care sunt oprite orice fel de numiri în funcţiunile publice, universităţile sunt nevoite să închidă clinicile, laboratoarele şi institutele. Din această cauză, universităţile nu mai pot avea o funcţionare normală şi vor fi închise. Prof. Dr. N. GHEORGHIU Pentru a obţine lămuriri în legătură cu cele de mai sus, ne-am adresat dlui prof. dr. N. Gheorghiu, rectorul universităţii din Bucureşti. D-sa ne-a declarat următoarele: — Intr’adevăr, decretul care opreşte orice fel de numiri este o lovitură pentru universitate. Se dezorganizează învăţământul universitar dacă se opresc numirile cu oricepreţ. Sunt catedre fundamentale, fără de care învăţământul universitar nu poate să meargă, dacă-i lipseşte profesorul universitar. Cum poate să funcţioneze un laborator dacă-i lipseşte şeful de laborator, sau dacă nu mai are laboranţi? Ar urma ca în cazul când lipseşte şeful de laborator, laboranţii să facă examenele şi toate analizele de laborator. Sau în caz contrar, când lipsesc laboranţii, şeful de laborator să spele apaptele de analize, să măture şi, tu, general, să facă oficiul laboranţilor. Sper că ordonanţa preşedinţială prin care se opreşte aceste numiri va înceta acţiunea ei. Se spune că personalul didactic e prea numeros la universitate. Este fil eroare. Având în vedere numărul mare de studenţi pe care-i avem la universitate, este absolut necesar acest personal. — Un număr mare de asistenţi, şefi de lucrări şi conferenţiari. Dacă facem o comparaţie intra universitatea noastră şi alte universităţi vom constata că in raport cu numărul de studenţi, la noi acest personal nu este prea numeros, închiderea universităţilor ar fi o nenorocire. S’ar putea întâmpla insă şi aceasta. Universitatea din Bucureşti ar mai putea fi închisă şi din cauza lipsei de lumină. In luna Iunia anul curent societatea de electricitate ne-a închis lusnina in toată universitatea. A trebuit ca d. ministru Angelescu să intervină personal la de primar general Bonescu ca să ne-o deschidă. În momentul de faţă suntem amoniu feţi de aceiaşi societate cu închiderea luminat pe ziua de î Decambrie. Aceasta, pentru că universitatea datorează societăţii peste trei milioane lei. Deci, ar® şi ea dreptate. In concluzie, cerem guvernului ca să aiba mai multă solicitudine pentru Invăţămâtul universitar, atât din punctul de vedere al personalului didactic, cât şi din punctul de vedere material”. In altă ordine de idei l-am rugat pe director Gheorghiu sa ne arate punctul d-sale de vedere în legătură cu greva studenţilor de la facultatea de medicină veterinară. Se ştie că de decan al facultăţii de medicină veterinară, Grigore Slavu, a înaintat o adresă rectoratului prin care cere să se supună senatului universitar închiderea facultăţii, deoarece studenţii au refuzat să reintre la cursuri la termenul fixat de decanat. Studenţii de la facultatea de medicină veterinară, ne spune director Gheorghiu, au încetat greva in urma promisiunilor date de facultate că memoriul lor va fi luat în considerare. Cred că atât consiliul profesoral al facultăţii, cât şi senatul universitar vor lua în consideraţie cererile studenţilor”, a terminat declaraţiile sale di rector Gheorghiu, a. a. Mios