Dimineaţa, mai 1936 (Anul 32, nr. 10542-10572)
1936-05-01 / nr. 10542
Vineri 1 Mai 1936 Revizionismul maghiar reînvie cu toată puterea --------„Cioplitele de bucurie ale Ungariei trebue să răsune iarăși“, scrie Rothermere in „The Dailly Mail“ Am arătat acum câteva zile în coloanele noastre că mişcarea revizionistă a fost reluată, de puterile interesate, cu o vigoare extraordinară. Sub influenţa anumitor circumstanţe internaţionale critice pentru soarta tratatelor de pace, Ungaria a început din nou să se agite şi să ameninţe, pretinzând „restabilirea situaţiei din 1913”. Vântul de revizionism, care bate cu furie dinspre Berlin, a creat atmosfera aceasta, în ale cărei mreje otrăvitoare se prind nu numai cei interesaţi direct la schimbarea statutului european, ci şi numeroşi oameni politici naivi şi rău informaţi. Din concertul revizionist care se desfăşoară astăzi la rampa politicei continentale, nu putea să lipsească, desigur, vechia, şi neplăcuta noastră cunoştinţă, lordul Rothermere, magnat al presei engleze şi cetăţean de onoare al Budapestei. UN ATAC VIOLENT Intr adevăr, după o lungă tăcere, socotită de unii ca revenirea la legile bunului simţ politic, lordul in chestiune a pornit din nou la atac cu vigoare sporită, pentru a-şi manifesta sentimentele de ungaro-filie şi de revizionism. Apariţia d-sale subită nu trebuie considerată un fapt întâmplător. Ea face parte din campania vastă pe care a pornit-o guvernul din Budapesta şi se leagă perfect. In toate încheieturile, cu agitaţiunea guvernului german, al că■ lui ideal imediat, şi categoric este revizuirea. Rothermere, cunoscut in genere ca un om fără prea multe scrupule şi doritor de glorie răsunătoare, a intervenit în campania maghiaro-germană cu intenţiunea vădită de a provoca dezorientarea opiniei publice engleze în dublul caz de atentat la interesele naţiunilor şi ale păcii: lovitura germană şi lovitura ungară. Chiar în semnalul de luptă pe care-l lansează Rothermere în „The Daily Mail”, ziarul său, intenţiunea diversionistă şi provocatoare este făţişe. Articolul „Clopotele de bucurie ale Ungariei trebue să răsune iarăşi” publicat în ziarul cu data de 22 Aprilie cu ilustraţiuni, hărţi şi litere negre, demonstrează limpede caracterul pe care-l va avea campania revizionistă, de data aceasta. Textul articolului este pur şi simplu uluitor. O PROFEŢIE NENOROCITĂ Rothermere începe prin a se autocita. El rememorează publicului profeţia pe car© a făcut-o acum cinci ani, când a scris că Hitler va cuceri puterea în Germania, în numele unei forţe pe care oamenii de stat o ignorează când este vorba de chestiunile politice: „inevitabilul“ In numele acestei forţe, continuă autorul revizionist, Germania a devenit ce este astăzi. De remarcat un lucru: Rothermere nu se mulţumeşte să fie numai profetuil lui Hitler ci se arată partizanul dictatorului german. De la început, deci, se face legătura între campania revizionistă ungară şi acţiunea guvernului hitlerist, amândouă tot atât de... „inevitabile“. Mai departe însă, lordul în chestiune adoptă un limbaj fenomenal: „Acum cinci ani am afirmat că Ungaria trebui© să-şi îndrepte privirile pentru înlăturarea suferinţeor sale, spre imensa extensiune a nfluenţei germane în Europa, sub impulsul mişcării naziste. „Astăzi, afirm că actuala decadă va vedea Ungaria restaurată în rangul de mare naţiune, în Europa Centrală. „Două influenţe se unesc pentru a îndeplini lucrul acesta: magnificul spirit al poporului maghiar — şi puternica sporire a autorităţii în Europa a marilor puteri lu care Ungaria a legat prietenii: Italia şi Germania". CE URMĂREŞTE CAMPANIA MAGHIARĂ Iată, aşadar, în aceste fraze, o afirmaţiune mai mult decât absurdă şi o provocare grosolană. Dacă lordul de la „Daily Mail“ mi s’a înşelat, din nenorocire, când a prezis triumful lui Hitler, socotim ca prorocirea d-sale cu „actuala decadă" în care Ungaria işi va restabili hotarele, este de domeniul celei mai absurde imaginaţii. Evident că nu frazele goale ale lordului vor duce vreodată la izbânda Ungariei, dar nu este mai puin adevărat că o campanie de presă de felul aceleia pe care o declanşează propaganda maghiară poate avea drept rezultat aruncarea opiniei publice engleze într’o confuzie periculoasă, atât pentru noi cât şi pentru el însuşi. ATACUL CONTRA ROMÂNIEI Nemulţumit cu profeţia, Rothermere reia în articolul său vechile game ale atacurilor contra statele zise succesorale. Aşa, de pildă, varsă foc şi pucioasă asupra autorilor tratatelor de pace şi in special asupra celor care au formulat tratatul de la Trianon, privitor la Ungaria. D-sa se întreabă de ce au dat aliaţii satisfacţie României şi Cehoslovaciei, două „state inferioare”, „suprafavorizate” etc., când în timpul războiului statele acestea nu au dat nici un ajutor aliaţilor, ba dimpotrivă le-au fost sarcini grele. „Aceste două state de mâna a doua sunt răspunzătoare de menţinerea unor tratate de pace nedrepte, prin care s’a deposedat Ungaria de trei sferturi din teritoriul său naţional şi au fost puşi sub dominaţiune străină 3.300.000 de unguri". „Marea II a reparaţiunii pentru Unigaria a sosit însă“. APOTEOZA După cum a presimţit pe Hitler, spune Rothermere in încheiere, tot aşa presimte astăzi apoteoza Ungariei întregite in sunetele de bucurie ale clopotelor catedralei încoronării, din Buda, care vor răsuna peste amândouă malurile Dunării, anunţând u o psagiul fericit: Ungaria este iarăşi liberă! Finalul acesta, care nu-i lipsit de accente furibunde, in nemăsuratul lui lirism, nu trebuie considerat numai ca o figură retorică a lordului de la „Daily Mail”. El este un semnal. Guvernele din Bucureşti şi Fraga, a căror atenţiune in materie de revizionism a fost şi este permanentă, au mai mult ca oricând datoria să supravegheze clipă cu clipă ofensiva maghiară unită cu ofensiva germană. Iar opinia noastră publică să ia act de legătura atât de strânsă pe care o face domnul Rothermere intre ACTIUNEA REVIZIONISTA A UNGARIEI, NATIONAL-SOCIALISMUL GERMAN si FASCISMUL ITALIAN. Regimurile de dreapta au simpatie pentru cauza Ungariei feudale. Democraţiile româneşti şi cehoslovace trebuie să dovedească însă, prin Sorta lor cu substanţă socială, că au destulă vigoare pentru a combate întotdeauna realizarea profețiilor lordului Rothermere. Mircea Gristorescu s W X Present Frontiers'^ Hungary Tod Hungary of 1913?!$^ Harta publicata în articolul tercului Rothermere , Ungaria din 1313 și Ungaria de astăzi. Harta aceasta este utilizată mereu în propaganda revizionista. Guvernul polonez se va remania? VARȘOVIA, 29 (Rador). — Agonia Havas transmite: Circulă cu persistență svonul unei foarte apropiate remanieri a guvernului. Cercurile politice consideră că criza de guvern este virtualmente deschisă din momentul când guvernul a fost atacat de „Gazeta Polska” organ oficios condus de doi membri de frunte ai grupului „coloneilor”. Ziarul conservator „Stovo” din Vilno subliniază autoritatea preponderentă a generalului Eduard Rudz Smigly, inspectorul general al armatei. Ziarul se întreabă dacă generalul Smigly va susţine grupul „coloneilor", „grupul refacerii” sau dacă va ţine armata departe de politică, mulţumindu-se a-şi spune cuvântul în toate chestiunile în care este pusă în cauză apărarea naţională. Nimic nu se va face cu privire la schimbarea guvernului înainte de 1 Mai. Autorităţile iau cele mai severe măsuri pentru ca ordinea să nu fie tulburată în acea zi. Pe de altă parte, recentele măsuri luate de guvern cu privire la controlul devizelor vor avea ca rezultat să întârzie criza guvernului. Noul regim al devizelor in Polonia VARŞOVIA, 29. (Rador). — Agenţia telegrafică polonă anunţă: Comisia de devize a autorizat băncile care negociază devize să procedeze din propria lor iniţiativă la efectuarea transferurilor pentru achitarea plăţilor polone în străinătate până la concurenţa sumei de 1.000 zloţi de persoană sau firmă pe zi, în scopul achitării angajamentelor provenind din importarea mărfurilor din străinătate, a cheltuelilor de expediţie, de asigurare, transport, taxe vamale, etc. Pentru sumele mai mari şi pentru alte scopuri decât cele sus arătate, pentru fiecare caz în parte este necesară o autorizație specială a comisiunei de devize. Sinuciderea unui magistrat din Caracal CARACAL, 29. — Judecătorul Fică Procopiescu dela tribunalul Romanaţi s’a împuşcat trăgându-şî un foc de armă în tâmplă, azi la ora 10 dimineaţa. Dus la spital vn star© de comă, a încetat din viaţă. Magistratul a lăsat o scrisoare primului procuror, d. Seciureanu, prin ear© libere iertare să se înţepaşcă şi roagă să nu i se facă autopsia. Sinucigaşul nu arată motivele actului său disperat. Judecătorul Procopiescu era o persoană bine cunoscută în cercurile locale. El era Sul directorului liceului din Oradia, părintele Procopiesei. DENINEATA Pentru a evita accidentele de automobil, ale căror victime sunt adesea copiii de pe străzi, comuna Manchester a creat străzi speciale, înfundate, pentru focul copiilor CUVINTE PE ÎNŢELES Răspuns unui cititor, simbol împrumutat de noi din Occident, este de origine veche, grecească; symbolon înseamnă „semn de recunoaştere, convenţie" şi vine de la verbul symballo, care înseamnă: „a pune la un loc, a compara, a interpreta". Acest verb e compus din syn la un loc" și ballona aruncă". GH. REVIGA DE AIUREA ŞI DE AICI V’aţi plătit cotizaţia ? Vrei nu vrei, oricât ai fugi de comitete, comiţii, societăţi, asociaţii, ligi, grupări, etc. angrenajul social e în aşa fel alcătuit, încât tot te pomeneşti membru undeva. Prin profesiune, prin insistenta persuasiune a cuiva, te vezi la un moment dat mai cu voe, mai fără voe înscris şi ca, atare ai de plătit o cotizaţie lunară. Una sau mai multe, căci în afară de categoria celor cari preferă izolarea inrotarei în massă, încadrării într’o anumită direcţie, mai există şi acei — şi cred chiar că formează majoritatea — cari, dimpotrivă, aleargă după asemenea ocazii şi sunt bucuroşi de orice nouă „carte de membru” în bogata lor colecţie. Dar vedeţi că luna e să fii membru şi alta să-ţi plăteşti cotizaţia, indiferent de suma ce ţi se pretinde, indifeferent de rangul tău social şi de veniturile tale. Plata cotizaţiei e ceva ce se neglijează din obişnuinţă, din tradiţie, aş zice aproape din principiu. Ba, s’ar putea afirma chiar că, cu cât suma e mai mică şi cu cât joacă mai puţin rol în bugetul membrului cotizant, cu atât se achită mai greu. Ce-i un pol“» Un fleac de nimica. Se duce pe ţigări, pe o birjă, pe un aperitiv, pe te miri c® Dar când ţi se prezintă omul cu chitanțierul pentru achitarea acestui pol, îl vei amâna invariabil. — Lasă domn’le pe altă dată. N’am mărunţiş. Pentru un pol atâta deranj. Vino și d-ta la un an odată, încalce să știi la ce ai venit. Răspunsul e la fel cu cotizaţia de cinci poli sau 150 lei. „Vino altă dată”. Iar sumele în restanţă se adună şi vorba poetului Topîrceanu, trec anii, trec lunile în goană şi cotizaţia tot neplătită rămâne. Sunt atâtea altele la care ai să te gândeşti, atâtea carinţi vin pe cap pe negândite, de cotizaţie îţi arde atunci, cetăţean necăjit şi tembel, fost decan de barou, fost membru în consilii de disciplină, ale baroului, fost vicepreşedinte de parlament, fost primar şi ajutor de primar în Capitală, fost şi actual consilier comunal, avocat al Statului, magistrat, parlamentar, doctor în drept din Paris şi ţară, profesor universitar şi chiar fost ministru de externe! Citez din lunga listă de circa 200, cetiţi două sute avocaţi din baroul Ilfov suspendaţi din exerciţiul profesiunei deoarece ei, susţinătorii principiilor de drept, nu şi-au achitat cotizaţiile cuvenite corpului în termenul arătat de lege. Cotizaţia anuală nu depăşeşte suma de una mie cinci sute lei, iar măsura drastică — pentru că nu există alta — a fost luată după ce altele, mai puţin severe, n'au dat nici un rezultat. Prin urmare aceşti două sube avocaţi nu numai că nu au dreptul de a pleda, dar li s’a luat şi acel de a se prezenta în justiţie. Până la urmă e cert că lucrurile „se vor aranja”. Totul „se aranjează” în ceie din urmă. Cu puţină alergătură, cu puţină pagubă, cu puţină înjurătură, cu puţină uşurinţă şi cu puţină stăruinţă. Şi cu hotărirea „fermă” ca pe viitor să-ţi plăteşti cotizaţia cu exactitate matematică, cronometrică, deoarece eşti Stan Păţitul. Iar lucrurile continuă la fel, fără nici o modificare, căci indolenţa înăscută şi educată, contagiunea, credinţa că nu ţi se poate întâmpla nimic, pentru că celalt cu sancţiunile e tot atât de indolent ca şi tine, veşnicul spirit de amânare (deviza, lasă pe poimâine ceia ce ar fi trebuit să faci de alaltă ori), toate acestea biruesc cu uşurinţă decizia „fermă” luată sub presiunea împrejurărilor. De notat că în hecatomba sacrificaţilor dela barou pentru neplata cotizaţiei lunare, e o singură femee. Aş putea pune rămăşag că e măritată şi că s'a molipsit dela soţul necotizant din principiu sau că. într’adevăr greutăţile a material a a împiedicat-o dela iate» , plinirea acestei obligaţii. Dar ştiu că rămăşagurile se achită tot atât de puţin ca şi cotizaţiile. E. MARGHITA Cugetările lui Chaplin Iată câteva din cugetările lui Chaplin, care-l caracterizează mai bine decât o bibliografie întreagă: Arta constă în ascunderea artificiului. Câţi oameni ştiu oare să se bucure de acel har universal care e tăcerea? In fond, sunt o marionetă sentimentală. Acesta e salariul pe care-l primesc muncitorii pentru descărcarea unui vas frigorifer care transportă carne congelată din Noua Zeelanda la Londra. Munca depusă este intr’adevăr foarte grea. Hamalii lucrează la o temperatură de minus 5 grade. Echipele se schimbă din oră în oră. O oră de muncă, o oră de repaus şi 1 kgr. de ceai fierbinte de fiecare muncitor, in aceste ore de repaus. Muncitorii lucrează cu o haină grea in spinare, cu încălţăminte şi mănuşi îmblănite. Un vapor se descarcă în trei zile, dar bineînţeles că nu soseşte în fiecare zi. Paris „Mein Kampf“ Veniturile cărţii „Mein Kampf” ţin loc pentru Hitler de listă civilă. Din prima ediţie au fost vândute două milioane exemplare iar crucişătoarele duc acum in cele patru unghiuri ale lumii opera Führerului, care câştigă astfel o sumă însemnată ca autor. In literatura mondială e greu să găsești o operă care să fi produs un venit atât de însemnat scriitorului. matricizi La Geneva s-a Întâmplat recent o crimă fioroasă. O doamnă Udry, corsetieră, a fost asasinată de proprii ei copii, cari au jefuit-o. Tinerii criminali, Charles Udry de 19 ani şi sora lui Yvonne de 18 ani, au fost prinşi şi arestaţi la Lyon. Amândoi au făcut mărturisiri. Nenorocita mamă avea obiceiul să poarte asupra ei, ascunsă sub centură, o sumă mai mare de bani, fapt cunoscut copiilor. Folosindu-se de lipsa tatălui, cei doi tineri s-au năpustit asupra mamei, spre a o jefui, act de altfel premeditat. Băiatul a sugrumat-o cu ajutorul unui fular apoi a cerut surorii sale două sticle, cu care au spart capul victimei. Cu cei 1000 franci elveţieni însuşiţi astfel, asasinii s-au refugiat în Franţa. Aflând însă că sunt urmăriţi, aveau de gând să părăsească oraşul Lyon şi să plece în Italia. In două zile ei au cheltuit 300 de franci, cumpărând haine şi ducând o viaţă luxoasă. Charles Udry a mai fost condamnat în trei rânduri pentru furt. Pompierii englezi făcând exerciţii fie salvarea cu Pagina 13-a Elefantul şi biliardul Se ştie că elefanţii dispar tot mai mult în Indii. Specialiştii arată că motivul acestei dispariţii trebue căutat în răspândirea jocului de biliard. Din 1830 s-au făcut în lume întreagă cel puţin două mlioane mingi de biliard. Din doi colţi de elefant se pot face cel mult şapte mingi. Prin urmare cel puţin 300.000 elefanţi au fost sacrificaţi pentru biliard. In special după războiu acest joc a cunoscut o vogă mare. Se fabrică acum intr’un an mai multe mingi decât altădată intr’un deceniu. Consecinţele sunt dezastruoase pentru pachiderm. Colonie de leproşi in Spania La Fontilles, in apropiere de Alicante, în Spania, se află o colonie de leproşi care poate adăposti 1000 bolnavi Ei sunt îngrijiţi in 25 spitale care se află pe acest teren şi ocupaţi după gravitatea bolii, in diversele instituţii de muncă manuală şi grădinărit, afiliate spitalelor. Bolnavii au şi distracţii, teatre şi cinematografe speciale şi, bineînţeles, aparate de radio. Torţa vie Iată o experienţă care produce senzaţie în America, dar care s’ar putea încerca şi aiurea, bineînţeles cu cuvenita asistenţă medicală şi tehnică. O persoană având in cap, o cască metalică e aşezată pe un scaun. Ea tine in mână, in poziţie orizontală, un tub cu Neon. Se declanşează o manetă şi deasupra căştii ţâşnesc scântei, iar tubul cu Neon începe sa iradieze. O altă persoană, prevăzută cu mănuşi izolatori, scoase din trapul „pacientului“ scântei imense, la care aprinde câte o foiţă, o lumânare, etc. Contactul e tăiat apoi, iar omul e viu şi teafăr. Acest fenomen al forţei vii se datoreşte pare-se utilizării curentului de înaltă frecvenţă care, traversând corpul uman, produce doar puţină enervare nedureroasă pacientului în chestie. Se pare că procedeul va fi utilizat şi in terapie, intr’un viitor destul de apropiat. Bineînţeles persoanele sensibile, cărora le e frică de curentul eritric ce le va străbate corpul, nu vor fi supuse la aceste experienţe. Friptură de corb La Oklahoma e in mare cinste friptura de corb care a ajuns o modă, un snobism, o furie. Iată cum se explică lucrul: Un doctor Stalin, fost funcţionar la ministerul sănătăţii, făcând constatarea că carnea corbului e foarte bogată în proteine, a hotărât să vulgarizeze consumarea acestui aliment, cu atât mai mult cu cât constitue o friptură gratuită. Bineînţeles că Încercările lui au dat greş. Atunci a avut o idee originală şi eficace. A invitat la masă câteva personagii de vază şi le-a servit, fără a-i avertiza, tot felul de mâncări de corb. Oaspeţii au fost încântate de această mâncare necunoscută, iar când la urmă amfitrionul le-a spus adevărul, nimeni nu a mai opus rezistenţă. De atunci friptura de corb a devenit populară în Oklahoma, spre bucuria vânătorilor de corbi. Regele Eduard francmason Regele Eduard VIII, până acum mare maestru al Lojei francmasonilor scoţieni, a acceptat să preia patronajul acestei loje, iar locul ocupat de regele Eduard VIII până acum, va fi Încredinţat ducelui de Kent. Marea lojă scoţiană francmasonă îşi serbează aniversarea de 20 de ani la 30 Noembrie, ziua Sfântului Andrei. La această dată va avea loc instalarea solemnă a ducelui într-o sală festivă, care poate cuprinde trei mii de persoane. Hanul d-rei MacDonald Am vorbit în câteva rânduri de hanul La „Căruţa veche“ exploatat la Speen de carte d-şoara Yshbell Macdonald, fiica fostului premier englez. Hanul şi cârciuma de sub conducerea efectivă a acestei femei energice şi active au luat o dezvoltare atât de mare, încât ea a cerut autorizarea autorităţilor locale să facă lucrări de transformare, mărind hanul, căruia ii va adăuga o sufragerie şi cinci camere pentru drumeţi. După o scurtă deliberare, fata a obţinut această autorizaţie, cererea ei fiind sprijinită şi de d. Alistair MacDonald, fratele „hangiței“ de profesiune arhitect, care se va ocupa de transformarea clădirii. Memoria lui Bartheu Louis Barhou, al cărui elogiu l-a făcut recent noul academician Claude Farrére, sub cupola Academiei, avea o memorie prodigioasă. In tinereţe, prietenii nu îndrăzneau să vorbească in faţa lui despre poezie. Indiferent de ce poet era vorba, Barthou ii cita imediat versurile. Intr’un rând, când se vorbia despre Victor Hugo, Barthou a recitat nu mai puţin de 3000 versuri ale poetului său favorit. De altfel Barthou era şi foarte spiritual şi când acum trei decenii un inginer l-a sfătuit să nu coboare în minele de la Courrieres, unde se întâmplase o catastrofă, defunctul academician a răspuns prîntr’un jocde cuvinte care nu se poate traduce: Quand on est Barthou k’amneus-