Dimineaţa, iunie 1936 (Anul 32, nr. 10573-10602)
1936-06-01 / nr. 10573
Mai 9336 Şedinţa solemnă de omi a Academiei Române * Discursul de recepţie al d-lui D. Panpu.Răspunsul d-rei dr. Ch. Marinessu Eri. Vineri, şi-a rostit discursul de recepţie la Academia Română d. prof. D. Potmpeiu, distinsul matematician. Este al doilea discurs de recepţie de săptămâna aceasta. „Nemuritorii „s’au obişnuit — pare-se — cu activitatea această „intensă“, căci şi eii au asistat în număr mare. Se aflau astfel de faţă d-nii Al. Lapedatu, preşedintele Academiei. Membru în secţia ştiinţifică în locul regretatului prof. dr. Ioan Cantacuzino, d. prof. Pompeiu a avut sarcina de a vorbi despre predecesorul său. D-sa a început prin a arăta că pentru un om de ştiinţă un asemenea discurs este o grea (►problemă, căci cei deprinşi in a cugeta sunt mai puţini exercitaţi în eleganta exprimare a gândului lor. De aceia un discurs de recepţie este o probă la care omul de ştiinţă se supune cu jenă. Când un savant matematician a rostit, mai anii trecuţi, la Academia franceză, discursul său de recepţie, acest discurs a fost calificat de „liniar“ şi n’a putut place. De aceea astăzi, când mă văd supus la o grea încercare, recunoştinţa mea stă mult mai presus de anevoioasa rostire, la care mă supune regulamentul Academiei, — spune d. Pompeiu. După această introducere în formă de o scuză, d. D. Pompeiu a arătat că predecesorul său prof. Cantacuzino trebuia să facă din discursul de recepţie pe care moarta lui prematură l-a împiedicat să ţină portretul lui P. Poni, al cărui loc l-a ocupat. De aceia d. Pompeiu îşi ia sarcina de a nu lăsa fără cuvinte de pioasă amintire pe marele făcător de bine, omul sensibil şi discret, duios şi totuşi hotărît care a fost P. Poni. Influenţa acestuia, ca profesor, a fost una deosebită. El nu a condus şi îndrumat numai pe cei din jurul său, ci i-a modelat. Tot ca profesor a scris cărţi de şcoală, într’o limbă minunată. In viaţa publică, ca deputat, sau ministru, sau conducător de administraţie, a fost muncitor, hotărît, ordonat până la meticulozitate. Inactivitatea lui P. Ponl a fost însufleţit de o veşnica dorinţă de a ajuta la regenerarea naţională. Sentimentele sale de iubire pentru neam şi ţară le-a exprimat în răspunsul său la decursul de recepţie al d-lui Ion Inculeţ în 1919, când a spus intre altele : „Cultul ştiinţei trebuie să fie totdeauna unit cu iubirea de patrie". Dacă Ion Cantacuzino ar fi trăit — spune mai departe d. Pompeiu— în discursul de recepţie pe care l-ar fi rostit despre Poni s-ar fi Întâlnit desigur cu acesta în ce priveşte sentimentele de iubire de ţară. Patriotismul lui a putut fi pus la îndoială cu toate că l-a manifestat în faptă şi în scris. Se credea că ataşamentul său pentru Franţa, care era pentru el o a doua patrie, îl făcuse întrucâtva să uite propria lui ţară. L-au preocupat totuşi problemele naţionale şi sociale, problema ţărănească în special. A scris despre aceasta în 1908. Atitudinea sa e perfect explicată şi legitimată atunci când se ţine seama de biografia lui. S-a născut în Bucureşti la 13 Noembrie 1863, fiu al lui I. Cantacuzino, fost ministru de justiţie şi al d-nei Cantacuzino, născută Mavros, fiica generalului Mavros, fost secretar și ajutor al lui Kisseleff. Primele studii le face în țară. In 1879 pleacă la Paris pentru a face studii clasice. Este admis numaidecât în clasa a şasea a liceului Louis le Grand, unde este coleg cu Joseph Bédier, Victor Bérard, Romain Rolland, Henry de Regnier, etc. Se distinge de pe atunci şi anume la concursuri de versuri latine. In Martie 1885 îşi ia licenţa în filozofie. S’a întors in ţară, unde îşi face armata. Apoi se întoarce în Franţa unde studiază ştiinţele naturale şi medicina. îşi ia doctoratul în 1894. D. POMPEIU după care se dă suplinirea catedrei de morfologie animală la Iaşi. După doi ani se Întoarce la Paris şi lucrează vreme de cinci ani la Institutul Pasteur. In 1901 e chemat ca titular la catedra de medicină experimentală din Bucureşti, nou creată. In continuare, d. Pompeiu vorbeşte despre cealaltă latură a activităţii lui Ion Cantacuzino, anume de talentul lui de organizator. In această calitate, ca director al serviciului sanitar, d-rul Cantacuzino a înfiinţat sanatorii, laboratorii regionale de bacteriologie şi a făcut legea de organizare a acestui serviciu. In războiul din 1913 şi în cel din 1916—18 a fost de cel mai mare folos, îngrijind de starea sanitară a trupelor. Apoi, la Paris, ca membru în comitetul naţional, şi-a servit ţara prin cuvântul şi relaţiile sale. A semnat ca prim delegat tratatul de la Trianon. După războiu, conduce Institutul ce-i poartă numele, iar în 1931 e ministru în cabinetul Iorga. Peste doi ani firul atât de armonios împletit al acestei vieţi s’a rupt, — închee d. Pompeiu. Cantacuzino şi-a îndeplinit cu prisosinţă datoria către strămoşi. Nu numai pentru Academie, în sânul căreia era iubit şi admirat, ci pentru ţara noastră, pentru ştiinţa universală, el a fost o podoabă rară, piaticelor la analiza funcţiunilor organelor vii. Şi acuma să urmărim firul vieţei dvs. din care se desprinde personalitatea şi aptitudinile — a continuat d. dr. Marinescu. Să vă facem anamneza, cum zicem noi medicii, ea este interesantă de cunoscut. V-aţi născut, la 22 Septembrie 1873, in comuna Broscăuţi Judeţul Dorohoiu. Anii copilăriei i-aţi petrecut in casa părintească din comuna Dimocheni care a fost dăruită mai târziu de familie ministerului de instrucţie şi azi e un frumos local de şcoală. Tatăl dv. Dimitrie G. Pompeiu, din ascendenţi basarabeni, era un mic proprietar, insă, spirit avid de cultură, cititor pasionat, avea o bibliotecă aleasă, în care figura ln locul de onoare „Dacia literară" a lui M. Kogălniceanu şi „România literară“ a lui V. Alexandri. El se interesa şi de cărţi de higiena şi de medicină ca să-şi poată creşte copiii în mod sănătos. Totdeodată, împins de dorul curiozităţei, înjgheba expe-Vedem în sură de unire între ştiinţele naturale şi fizice propriu zise. Mama, se trăgea din neam de preoţi cărturari; fraţii ei erau adevăraţi intelectuali, căci găsim pe unul profesor de limba greacă, altul procuror la Curtea de Apel şi al treilea oculist meritos. Cum era şi firesc, împins de dorinţa de a merge şi mai înainte, aţi plecat la studii în cetatea lumină, în urmă aţi obţinut licenţa în matematici speciale a lui Carlo Bourlet şi în urmă aţi obţinut licenţa in matematici. Neputând realiza dorinţa dv. de a deveni inginer de construcţii navale, v-aţi preparat pentru o teză de doctorat în ştiinţe matematice, având rara fericire de a lucra sub privigherea ilustrului Poincaré. Teza dv. de doctorat a avut un subiect care a atras atenţia matematicienilor asupra dv. şi aţi stârnit multe discuţii. La porţile teoriei funcţiunilor analitice, o chestiune grea rămăsese deschisă deşi fusese atacată, fără succes însă, de matematicieni de seamă. Ea a fost rezolvată efectiv de dv. Ca profesor aţi semănat idei fecunde, iar prin simplicitatea luminoasă ce aduceţi în expunerea teoriilor celor mai delicate sunteţi ascultat cu interes şi plăcere. Nu voiu uita că aţi fost chemat să conduceţi desbaterile parlamentului în calitate de preşedinte al Camerei căreia, prin tactul, prin măsura cuvintelor şi a ordinei ideilor aduse în discuţie, i-aţi imprimat o directivă şi un nivel pe care nu l-a cunoscut prea deseori. Aţi arătat că ştiinţa cu metodele ei severe poate domoli patimile şi chiar aduce armonie şi linişte atunci când se pare că furtuna se arată la orizont. Ce bine ar fi dacă oamenii politici ar avea o cultură solidă ştiinţifică ! Sunt convins că multe anomalii sociale ar dispărea. Terminând, vă asigur de toată dragostea colegilor noştri şi a mea care suntem cu toţii fericiţi să avem printre noi o minte limpede, un coleg de o rară distincţie şi sinceritate. De aceia vă zicem din adâncul sufletului: „Bine ai venit printre noi" — a încheiat d. prof. dr. Gh. Marinescu. G. P. Marinescu, Brătescu Voineşti, general Rosetti, G. Maniu, I. Lupaş, prof. I. Nistor, ministrul muncii, Andrei Rădulescu, I. Petrovici, G. Taşcă, Simion Mehedinţi, Şt. Ciobanu, C. Rădulescu-Motru, Sextil Puşcariu, Th. Capidan, Silviu Dragomir, părintele Nae Popescu, Grigore Antipa, I. Simionescu, David Emmanuel,, membru onorar, N. Bănescu, prof Mrazec, prof. I. Ionescu, Voiprof. N. Iorga, Ţiţeica, secretarul tinovici, Erbiceanu, prof. P. Rainer, general al Academiei, prof. dr. G. etc. Discursul de recepţie al d-lui D. Pompeiu ........ , fram :...... ■ .... Răspunsul d-lui prof. dr. Gh. Marinescu ?: Scumpe coleg, După ce aţi făcut elogiul bine meritat şi în termeni atât de mişcători ai regretaţilor noştri colegi dr. I. Cantacuzino şi P. Poni, îmi rămâne mie sarcina, pe cât de grea de donimantă, ci să vorbesc V. Vitail. VâAt&iMKrOVU despre viaţa şi opera dv. Viaţa d-voastră se scurge ca un fluviu liniştit şi nu-mi va fi greu s’o schiţez, dar opera dv. matematică are ceva transcendent pentru mine, că eu nu sunt decât un simplu neurologist, care nu s’a înălţat în sfera înaltă şi senină a cugetării matematice. Răspunsul meu va fi o caldă şi sinceră manifestare de simpatie pentru personalitatea dv. şi totodată o pledoarie pentru înfrăţirea ştiinţelor, atât de îndepărtate, de care ne ocupăm fiecare dintre noi. De când ne-am cunoscut, scumpe coleg, am simţit unul pentru altul o deosebită dragoste, mai mult decât aceia ce se observă între colegi ai aceleaşi instituţiuni; a fost un fel de efuziune spontană care ese din sufletul nostru şi se confundă într’o ioomunitate rifi şi sentimente. Neapărat că ştiinţele matematice ca şi cele biologice reprezintă în totalitatea lor, o disciplină care presupune o conformaţie cerebrală specială şi numai oameni superiori pot să le îmbrăţişeze deodată. Astfel unul dintre cei mai mari cugetători, Descrates, filozof admirabil şi matematician ilustru a înţeles legătura dintre medicină şi matematici şi a proclamat că medicina va îmbunătăţi soarta omenească. Ce adânc adevăr! Mai mult chiar, ilustrul filosof şi matematician mergea pe furiş să disece cadavre, să studieze creerul şi să localizeze în acea mică glandă cu funcţii oarecum enigmatice, puţin cunoscută chiar azi, care se numeşte epifiza, sufletul omenesc. Dar să cugetăm şi la complexitatea fenomenelor nature şi ne vom da seama că sunt atâtea parametre pern una câte una. S’au descoperit şi analizat fenomene ca: tensiunea osmotică, diferenţa de potenţial electric şi rolul nebănuit de mare al diverselor radiaţiuni in fenomenele iveţei. S’adaog oare că mateamaticile nu au fost streine faţă de aceste progrese? . Cugetarea matematică şi cea biologică, departe de a se exclude din contra ele se unesc, şifericit este matematicianul care pătrunde în domeniul fenomenelor biologice și biologistul care aplică datele mate- Săptămâna cărţii a înfăţişat ieşirea din impasibilitate, în chip spontan şi enunţarea unor bucurii pământeşti, reale şi imediate, pe came neîndoios că scriitorul român, le doreşte, le aşteaptă şi le simte apăsat nevoia. Atenţii binevoitoare şi promisiuni de sinceră dragoste, se dăruesc de câţiva ani încoa, înţelegerea pornită de sus iradiază în jos, ecouri şi efluvii de simpatie, în cari gânditorii naţiunii, se leagănă câteva zile ale anului. De la sărbătoarea cărţii din anul trecut până la cea de astăzi, literile române, au avut de înregistrat, multe şi nerăscumpăraite deliuri, în lumea aleasă a creaţiunii. Au murit timnuriu atâţia scriitori, de la care sperau mult tiparul românesc. Şi moartea lor, nu înseamnă desfacerea în linişte a unei vieţi -------------------au trăite integral, ci o finalitate bruin organismul nostru, care scapa tata, O sfâşiere dureroasă, în efor cunoştinţei noastre. Le vom descottlrite Supremului câştig de viaţă. Şi eforturile sunt multe şi grele, şi câştigul puţin şi umilitor. Dacă s’ar face un reportaj asupra relaţiunilor dintre carte şi câştig, asupra randementului literar şi cultural, care însemnează o puternică sursă de viaţă naţională şi asupra felului de existenţă a multor eroi ai scrisului, s’ar ceti desigur cu axcest prilej, cele mai palpitante informaţiuni asupra unor stări de lucruri, neobservate de indiferenţa contemporană. Poate că mulţi Înţeleg aceste se larclaratore ÎNSEMNĂRI CASA SCRIITORULUI crete. Iată pentru ce, de ziua cărţii, primarul general al Capitalei, a oferit generos împroprietărirea a douăzeci de scriitori români până la viitoarea festivitate a cărţii. Peste un an deci, douăzeci de meşteri ai gândului şi ai scrisului, se vor putea bucura într’un cămin propriu, de cinstita iubire pe care le-o hărăzeşte naţiunea. Problema unei case proprii, atârnă greu în balanţa rezolvărilor cotidiane în această vrem de înspăimântătoare scumpire, de impozite nemiloase şi de încurajări platonice. Acest gest de ocrotire constructivă deschide o perspectivă luminoasă, în calea creatorilor idealişti cari trăesc şi mor, în cultul cuvântului şi al scrisului românesc, şi de la cari, purcede spre conştiinţă lumii, cristalizarea sufletului etnic al româniei! Dacă până acum, numai moartea le dăruia celor mai mulţi scriitori, un local de pace şi de siguranţă, de azi încolo ei pot nădăjdui un colţ de pământ sub soarele vieţii. Salutând începutul unei ere nouă, de recunoaştere şi răsplată, pentru munca şi creaţiunea superioară a scriitorului, subliniem sărbătoarea cărţii, în anul acesta, cu o piatră albă, de pace şi de încredere viitoare. CLAUDIA MILUAN Abundenta de materie obligându-ne la unele sacrificii, vom publica în numărul de Duminică, a zsatruiea reportaj din seria senzaţionalelor reve- Etei „EU IIAM ARATAT PE DIULINGER“! In acest reportaj se evocă acea epoca a gangsterilor din Chicago, care a precedat apariţia lui Diilinger. Pentru a înţelege împrejurarea ce a determinat contactul „Femeii în roşu“ cu „Snastiicul public No. I“, fi necesar acest istoric. DIMINEATA Este pur şi simplu ridicolă situaţia „Universului”: acum două săptămâni, a pornit să... ne distrugă, cu nu ştiu ce documente teribile şi misterioase! Şi iată, au trecut cele două săptămâni... Noi am publicat în fiecare zi o nouă piesă autentică, din dosarul lui Stelian Popescu. la fei, în tot acest timp, repetă papagaliceşte: „comunişti... comunişti!” Eri, monitorul falsului naţionalism ■ mai lamentabil decât oricând,— aduce aceiaşi îngăimare: „comunişti”... Este singura apărare — dacă aceasta poate fi o apărare — a inculpatului Stelian Popescu. Am spus . . . . ■ • s-o de zeci de ori: suntem comunienţe smple mecanica şi fizică, nişti fiindcă stăm de partea ţăraniaceasta ascendenţa o fia lor jefuiţi de Stelian Popescu la Drajna şi Măineasca? IMPRUDENTA Dar „Universul” este mereu imprudent. Zilele trecute a pomenit de „Gazeta Bucureştilor”. I-am răspuns prompt: Stelar Popescu, actualmente „mare român“, a colaborat în lunile iunie şi iulie ISIS, sub ocupaţiunea germană, la „Gazeta Bucureştilor“, publicând aci mai multe scrisori şi interviewuri. Mai mult, Stelian Popescu a predat „Gazetei Bucureştilor“ dosarul unei anchete, pe care fusese însărcinat să o facă în calitate de ofiţer mobilizat. Şi , ca să fim mai precişi, Stelian Popescu l-a acuzat de necinste pe Vintilă Brătianu prin „Gazeta Bucureştilor“. Sunt patru zile de când am făcut aceste afirmaţii de o excepţională gravitate pentru ,,marele român". De ce face Stelian Popescu? De ce nu suflă un cuvânt? Dar „marele român” face o nouă imprudenţă: vorbeşte de atitudinea noastră faţă de principiul monarhic. Atitudinea noastră in această privinţă — ca în toate privinţele — este clară. Cititorii o cunjosc. Vrea Stelian să amintim campania infamă dusă prin „Universul” înainte de 1930? Vrea Stelian să amintim anume manifeste imprimate recent în atelierele „Universul” şi pentru care a avut să dea explicaţii lamentabile la parchetul militar? Aşteptăm un răspuns precis. DIN NOU, LA DRAJNA Până atunci, să ne oprim încă un moment asupra operaţiunilor lui Stelian Popescu în codrii Drajnei. începem publicând următoarea scrisoare a d-lui avocat C. D. Vasilescu-Popa, apărătorul moşnenilor Pânţeşti împotriva soc. exploatatoare Drajna. In faţa anchetei parlamentare, instituită în urma propunerilor deputatului de Prahova Ionel Creţoiu, am invitat pe d. Stelian Popescu, să răspundă prin Universul, dacă înţelege, să compară, pentru a se stabili contradictoriu: 1) Care este averea mobilă şi imobilă a fiecăruia dintre noi? 2) Cine a obtinut FARA NICI UN TITLU VALID DE PROPRIETATE, întreg masivul păduros de pe „Valea Teleajenului”, în suprafaţă de circa 23 mii pogoane? 3) Câţi bani costă pe Societatea Drajna a d-lui Stelian Popescu, tăcerea Inginerului silvic asupra VAN CALICELOR EXPLOATĂRI ALE ACESTUI MASIV? Au trecut două luni şi, la invitaţia făcută, ni s’a răspuns cu mormântala tăcere. La campania crudă, dar moralizatoarea campanie întreprinsă, de cele mai serioase şi răspândite ziare româneşti Dimineaţa“ şi „Adevărul“, pe chestia jafului de la Drajna, patronul cel cu două babe din spelunca Brezoianii, ne opune două diversiuni: pericolul comunist şi afacerea juridică Alfoinari. La prima diversiune ai răspuns cu prisosinţă „Dimineaţa“ şi „Adevărul“, cari credincioase tradiţiei lui Beldiman şi Miile, apără pe ţărani împotriva exploatatorilor. La a doua, care ne priveşte, să răspundem noi: In nordul jud. Prahova, Statul — după lovitura din 1864 — se substitue călugărilor greci din monastirile: Căldăruşani şi Sfântul Gheorghe Nou, la folosinţa câtorva stânjeni devălmaşi înfundaţi, donaţi de autorii moşnenilor, în pădurile lor din Albînari. Din suprafaţa lor totală de circa 3000 ha. câştigată în 1929 definitiv şi în excutare până la I. C. Cas. S. I. de către d. avocat Aurelian Bentoiu, după cum se dovedeşte cu Dec. 21929, statul înstrăinează abusiv cam de trei ori peste pretinsele sale drepuri, adică supr. de 2000 pogoane la clăcaşii din 1864 şi la diverşi locutori din Ariceşti-Zeletiniar restul de una micagoane stejar din trupul pădurii „Alibinari“, aflată la punctul „Predealul-Sărari“, este cedat deghizat marelui patriot Stelian Popescu, la preţuri derizorii.Ace este deci, sursa din care se inspiră desînteresata campanie a gangsterului Popescu, dusă cu atâta furie contra ţăranilor din Albinari şi al buclucaşului avocat Aurelian Bentoiu, angajat şi al Moşnenilor din Drajna. Vezi dos. 443-927 Trib. Ilfov S. III c. c. cu termen la 16 Denie 1936). ACTELE FALSE ALE SOC. „DRAJNA“ Actele false, in baza cărora soc. acaparatoare exploatează fără milă, — ignorând regimul silvic legal— codri de pădure, proprietatea străbună a Pânteștilor din corn.: Drajna de Sus, Drajna de Jos, Cerașul, Ogretinul, Homorîciul, Teişani, Măneciul Pământeni, Măneciul Ungureni, Slonul şi Vălenii de Mure, sunt singurele acte folosite, cu bună ştiinţă, la întocmirea şi aprobarea sceleratului amenajament al soc. „Drajna“, de care organele silvice de pe vremuri vor fi făcute respon- Scibile ENUNŢAREA TITLURILOR DE PROPRIETATE ALE SOC. „DRAJNA“ Prin jud. Trib. Ilfov S. III c. c.— dos. 443-27 — cu No. 13473 din 19 Mai 1927, reci. obştea Pânteşti din comunele amintite, se constată a fi asistată de av. Bentoiu şi Vasilescu (Popa). Avocatul Popescu-Necşeşti, pentru pânta Soc. for. „Drajna” arată că părţile nu şi-au putut adunai toate actele, cari sunt foarte vechi şi cere ultim termen pentru aceasta. Prin pet. reg. la No. 40996 din 29 Noemb. 1927 — aflată la acelaşi dosar ,procuratorul Soc. Drajna Preda Niculescu, depune 14 ACTE. Prin jum. No. 409 din 24 Febr. 1928 Obștea reclamantă cere termen, av.ei Bentoiu fiind ocupat. Mai cere ca să se invite Soc. Drajna a depune cele 115 acte ridicate dela Arhivele Statului, pentru a alege actele, ce-i privesc. D. av. Preda — azi decedat — răspunde că în acest proces nu se mai serveşte de alte acte, afară de cele 14 acte mai sus menţionate (depuse la dosar) şi cari sunt tocmai actele Moşnenilor, întocmite şi conservate prin vehilul şi arendaşul lor, Marele Lugoj, Al. N. Jilipescu, buniccul Creţuleascăi şi autorul Soc. Ce cuprind cele 14 acte folosite de vehil şi depuse de zisa soc. la des. causei, cum şi cele 101 acte, cari poartă ştampila falsităţii, vom vedea în toate consecinţele penale, intr’un număr viitor. Cu mulţumiri anticipate, C. D. VASILESCU-POPA Apărătorul Moşnenilor Pânteşti ! Iată dar, o nouă afacere veroasă a lui Stelian Popescu, pe care ne-o deavalue d. avocat Vasilescue Popa. Eroul de la Drajna a cit Citind in ziarul dv. rând cu rând şi văzând că se mai găsesc oameni cu inimă bună, cari ne iau apărarea, vă rugăm să publicaţi aceste rânduri. Sunt născută în com. Isvoarele din jud. Prahova. Tatăl meu, astăzi decedat, are 32 pogoane de pădure, de pe care nu avem dreptul să luăm nici un bat de lemn. Toţi moşnenii din această comună stau cu casele desvelite, fără uluci şi cumpără lemne tot de la soc. Drajna, care ia speculează. Când vă gândiţi, domnule director, că avem atâta pădure şi noi cumpărăm, aici, lemne cu kilogramul! Cum nu se gândeşte Stelian Popescu, patriotul, pit, în mod deghizat şi una mie pogoane pădure de stejar din trupul Albinari, la Predealul Sărari. Acesta este un capitol nou în biografia gangsterului din Brezoianu. II vom cerceta cu toată atenţia şi, intr’unul din numerile viitoare, îl vom expune pe larg, până în cele mai mici detalii, aşa cum am procedat şi cu celelalte afaceri veroase ale „marelui român“... atâta lume? Vă rog, d-le director, primiţi respectele mele. Ecat. Negoiţă născută ECAT. PANAITESCU Acest strigăt de jale va impresiona orice suflet de om. Numai sufletul hain al lui Stelian Popescu va rămâne, mai departe, împietrit. Nicio durere, nicio suferinţă nu află ecou In inima jefuitorului. In tovărăşia capitaliştilor nemţi al căror procurator este, el lasă satele româneşti în mizerie, ca să-şi rotunjească averea cu beneficii hoţeşti, îşi construeşte castel de vânătoare şi piscină la, Drajna, dar nu dă un băţ de lemn moşnenilor bătrâni şi văduvelor nenorocite din satele Drajna de sus, Drajna de jos, Ceraşul, Ogretinul, Homoriciul Teişanii, Mâneciul Pământeni, Măneciul Ungureni, Slonul şi Vălenii... Laba patriotului s’a întins peste toate aceste comune. Pădurile moşnenilor trebue să-l îmbogăţească pe Stelian şi pe tovarăşii Ilii, capitaliştii nemţi acţionari ai Drajnei. Iar în sate, stăpâneşte mizeria cea mai cumplită. Iată opera „marelui român”, cum se intitulează Stelian Popescu. Moşnenii drăjneni sunt moţii vechiului regat. Munţii lor aur poartă, dar ei trebue să cerşească din poartă’n poartă, din cauza patriotului de la „Universul”. DOSARUL STELIAN POPESCU La Prafita, printre moţii vechiului regat O scrisoare «ţintă şi o nouă afacere (la Predeal) a gangsterului de la „Universul“ O scrisoare emoţionantă de căruia suferă soli de mulţumire de la sătenii carii văd — în sfârşit — că licăreşte şi pentru el nădejdea dreptăţii. Oricât ne-ar calomnia şi ne-ar insulta Stelian, cu furia lui neputincioasă, noi găsim In aceste scrisori cea mai înaltă satisfacţie sufletească pentru opera de sancţionare, pe care o împlinim. Desprindem din aceste scrisori, una singură: ULA. ICO.-tr Atr /. ..t. DOMNULE DIRECTOR, D. Ribbentropp in Anglia LONDRA, 29 (Rador). — D. von Ribbentrop a părăsit azi după amiază aerodromul din Croydon, plecând la Belfast. Ambasadorul german va petrece sărbătorile Rusaliilor la proprietatea din Irlanda de Nord a lordului Londonderry. Lordul Londonderry a părăsit deasemeni Londra, cu avionul, câteva momente după d. von Ribbentrop Pagina Camera Comunelor discută creditele pentru marină Viguroasa intervenţie a d-lui Winston Churchill la Singapore. .Această bază navală, a spus d-sa, nu poate să constituie vre-o ameninţare oarecare faţă de vre-o putere străină, întrucât ea se înfiinţează numai pentru nevoile reale ale Marinei britanice“. Ocupându-se de chestiunea, crucişetoarele, lordul civil al Amiraltăţei a declarat că „Anglia preferă să respecte tratatele chiar dacă ar fi să fie socotită că are o politică învechită“. Camera Comunelor a respins cu 192 voturi, contra 95, amendamentul laburist prin care se cerea reducerea creditelor suplimentare. Prin respingerea amendamentului creditele suplimentare pentru maorganizarea larei navale del rină au fost confirmate de Cameră LONDRA, 29. (Rador). — Camera Comunelor a continuat discuţia asupra creditelor suplimentare cerute de guvern pentru marină. Intr’o viguroasă intervenţie, d. Winston Churchill a protestat în contra faptului că pe baza tratatului naval încheiat în 1930 la Londra vor fi scufundate cinci crucişetoare. Oratorul a declarat că după opinia d-sale aceste vase pot să fie menţinute faţă de dispoziţiile clauzei de „salvgardare“ din tratatul naval de la 1930. Lordul civil al Amiralitate!, d. Kenneth Lindsay, a vorbit ultimul arătând în numele guvernului britanic care sunt planurile întocmite