Dimineaţa, decembrie 1937 (Anul 33, nr. 11117-11145)

1937-12-01 / nr. 11117

H K CE VOR SPUNE URNELE De astăzi începe marea campanie electorală. Va fi — judecând după pregătirile atât în lagărul guvernamental cât, mai cu seamă, în cel opoziționist — o luptă grea. Cu prilejul ultimei manifestări a voinței populare, la alegerile comunale din Aprilie, anul acesta, atât propaganda electorală cât și participarea la vot s’au desfășurat într’un ritm extraordinar de viu. Această participare bogată a demonstrat trei adevăruri foarte importante pentru evoluția politică a țării noastre și anume: 1) Prezența unei conștiințe cetățenești active, care va fi chezășia controlului în treburile publice. 2) Existența, în massele populare, a sentimentului pentru libertate, democrație și ordine constituțională. 3) Respectul pe care îl au aceste masse față de politica externă a României, adică pentru menținerea alianțelor noastre tradiționale ce au ca obiect păstrarea păcii prin întărirea Ligii Națiunilor și, deci, respingerea oricăror tendințe revizioniste și antidemocratice. Dar alegerile comunale, care au dat un mare triumf cauzei democrate în primăvara trecută, diferă mult de alegerile generale din 20 Decembrie, ce se vor desfășura cu participarea tuturor forțelor politice în luptă. Se prezintă, de data asta, în arenă sub platforma a numeroase partide și grupări politice, două curente, două ideologii. Și la noi, ca și pretutindeni, se dă lupta între fascism și democrație, între dictatură și regimul constituțional. Printr-un concurs nenorocit de împrejurări, în care lașitatea conducătorilor și lipsa unei directive hotărîte, au avut un rol determinant, bătălia electorală de astăzi are forme deosebit de grele. Cetățenii țării trebue să înfrângă și tendințele și curentele celor ce propaga anarhia și dictatura reacționară. Ei trebue să afirme atașmentul categoric al poporului pentru democrație, demonstrând în acelaș timp că vor ști să înfrunte, cum au înfruntat secole dearândul, orice încercare de cotropire și subjugare. Cetățenii trebue să-și manifeste atașamentul lor față de partidele de ordine, ce prevăd în program conservarea libertăților și drepturilor constituționale, singurele arme de ripostă în fața aventurilor revizioniste și reacționare. Dim. Adunarea generală extraordinară a Soc. autorilor români Deoarece la prima convocare, de Sâmbătă 27 Noembrie crt. nu s’au întrunit cele două treimi pretinse de statute, adunarea generală extraordinară a Societății Autorilor Dramatici Români, se va ține Sâmbătă 4 Decembrie, ora 6 d.a., la sediul societății din str. Isvor No. 49, cu oricâți membri vor fi prezenți pentru a se lua hotărâri la punctele 2 și 3 din ordinea zilei publicată. Insă nu se va putea considera admisă modificarea statutelor, decât dacă vor răspunde la convocare, și vor vota pentru, cel puțin două treimi din numărul total al membrilor înscriși.Se atrage atențiunea domnilor membri asupra acestui lucru, și sunt rugați stăruitor a participa în cel mai mare număr la această adunare importantă. FAPTELE ZILEI Dezavuează și dreapta „Petit Journal“ organul partidului condus de colonelul de la Roque scrie: „Partidul social francez poate aminti faptul că încă din Septembrie 1936, a dat alarma în repetate rânduri împotriva anumitor „grupări de apărare“ secrete romantice și primejdioase. Partidul social francez are dreptul să invoce atitudinea sa net republicană și preocuparea pentru menținerea ordinei publice. Poporul a stat de pază întotdeauna împotriva tulburărilor revoluționare și a reacțiunilor scelerate“. Trebue să cunoști Anglia „Le Figaro“ scrie sub semnătura d-lui Vladimir d’Ormesson: „Englezul mijlociu gândește în felul următor: ori convorbirile dela Berlin au dat un rezultat bun și atunci e cu atât mai bine, ori contradicțiile dintre Anglia și Germania sporesc și in cazul acesta sacrificiile impuse de înarmare își vor găsi o justificare. In amândouă ipotezele nu a fost rău că s’a stat de vorbă cu Germania. Despre ce s’a putut insă vorbi? Despre reglementarea problemei coloniale? Anglia ar fi fost mai puțin intratabilă în acest domeniu decât s’ar fi putut crede, în cazul când tratativele ar fi oferit o garanție pentru liniștea politică. Problema Europei Centrale? Ce înseamnă acest lucru propriu zis? Se crede cumva că Anglia ar fi în stare să lase mână liberă Germaniei la frontierele ei cu Cehoslovacia și Austria?... In realitate, Anglia nu-și va exterioriza niciodată convingerea ei categorică în această privință. Cert este că nimeni nu ar putea obține de la Anglia o poliță în alb în vederea schimbării statuquo-ului. A crede așa ceva despre Anglia înseamnă a o cunoaște prea puțin. La 1914 nu s-ar fi găsit nici măcar zece englezi care să se declare dispuși să lupte pentru Serbia. Credem și de data asta că vedem limpede când spunem că Austria a primit din partea Londrei, înaintea plecării lordului Halifax la Berlin, asigurăm că nu ar putea tira a primit din partea Londrei, de vitt. Interesant de constatat e totuși faptul că voiajul lordului Halifax în Germania coincide cu anunțarea deschiderii unei conferințe economice anglo-americane. Și în privința aceasta e o mare deosebire intre vizita lordului Halifax la Berlin și aceia a lordului Haldane din 1912. Presa austriacă a știut să facă just această diferențiere. Sanie trasă da căni In regiunea arctică Ce se pune la cale Ziarul L’Oeuvre scrie sub semnătura d-lui Jean Plot: „Complotul așa numiților caguiarzi, pe care anumite ziare de dreapta încearcă să-l înfățișeze ca ceva neglijabil, începe să apară totuși în fața tuturor oamenilor de bună credință, în adevăratele lui proporții. Pe noi nu ne surprinde, deoarece încă dela 16 Mai, am arătat în coloanele ziarului nostru că într’o țară învecinată cu Franța, a luat ființă o organizație internațională al cărei scop este să saboteze cu orice preț expoziția din 1937 pentru a zădărnici succesul guvernului ca și al Frontului popular. Am fost informat atunci de către o persoană bine cunoscută, că sediul central al acestei organizații era Geneva, unde s’au adunat numeroși conspiratori cu scopul de a ruina expoziția universală și a răspândi panica in tot Parisul. Mijloacele pentru a atinge acest scop asasin erau următoarele: 1) Incendierea marilor magazine (erau indicate 12 bazaruri) explozii de bombe în metro și în marile gări. 2) Distrugerea câtorva ziare. 3) Provocarea de deraieri pe liniile unde trec trenurile internaționale și catastrofe provocate în aerodromuri. Autoritățile franceze au fost informate la vreme de acest vast complot alcătuit din elemente sui-generis, dar nu au luat măsuri imediate pentru a nu intimida pe conspiratori. Până astăzi au fost prinși cei mai importanți complotiști. Poliția și siguranța trebue să meargă până la capăt spre a se face lumină deplină. S-au și găsit țări a căra presă speculează descoperirea unui complot pentru a arăta cititorilor că Franța este o țară de revoluții interminabile. Nouă ne încumbă datoria să arătăm că avem o poliție credincioasă și un regim cu simțul răspunderii care nu înțelege să se joace de-a politica. Epidemie de febră tifoidă la Londra LONDRA, 28 (Rador). — încă nouă cazuri de febră tifoidă s-au semnalat la Croydon de ieri până astăzi. Numărul total al bolnavilor este acum de 226. 0 călătorie a d-lui Van Zeeland BRUXELLES, 28 (Rador). — D. van Zeeland, fostul președinte al Consiliului, va pleca peste câteva zile într’o croazieră in Orient. D-sa a terminat raportul asupra anchetei economice întreprinsă la cererea guvernelor francez și englez și va înmâna cu titlu privat 1 acest raport d-lor Eden și Delbos. VRAJA NORDULUI ÎNGHEȚAT ---——mmm ► • M ———ș ■ Un alb își petrece viața printre eschimoși Mai există desigur vie în amintirea tuturor aventura cu sfârșit tragic a balenierei „Pourquoi-Pas?”. Baleniera aceasta, care fusese cumpărată de un grup de savanți pentru a face călătorii în regiunile înghețate ale nordului, se reîntorcea acuma aproape doi ani, dintr’o expediție în nordul Groenlandei. In timpul unei furtuni nemaipomenite, micul vas s’a scufundat, iar întregul echipagiu, precum și cei câțiva savanți aflați la bord, s’au înnecat. Intre victime era și savantul francez Charcot, unul dintre cei mai buni cunoscători ai regiunilor arctice. Etnologul Paul Emile Victor, care a trăit ani de zile în tovărășia eschimoșilor din Groenlanda, a publicat acuma aproape o lună de zile un interesant articol, în care-și povestește aventurile, pomenind în nenumărate rânduri de baleniera Pourquoi-Pass, la bordul căreia a călătorit și pe care a văzut-o când a pornit în ultimul ei drum spre patrie. Expediția lui Paul Emile Victor, era compusă din patru persoane și anume Michel Perez, geolog, Dessasin medicul expediției, Matter Stevesiens, cineast și el însuși ca șef și etnolog. Fondurile au fost realizate prin subscripție publică, dar mai ales cu ajutorul lui Charcot, care a intervenit pe lângă mai mulți industriași francezi, cari au pus la dispoziția tinerilor exploratori sumele necesare. PLECAREA SPRE NORD In ziua de 11 Iulie 1934, baleniera a părăsit Saint Servan, pornind spre nord. După o călătorie oarecum îndelungată, la 31 August a ajuns la Angmagssalik, de unde vasul s-a reîntors in patrie, lăsându-i pe cei patru să-și continue drumul spre interiorul acoperit de ghețuri. Ca în orice expediție — faptul că nu este vorba de imediata apropiere a polului nu subînțelege o lipsă de pericole — cei patru își construesc o casă solidă, menită să resiste intemperiilor nopții polare, își aranjează o gospodărie, care trebue să fie utilată cu toate cele necesare. Preparativele acestea iau timp mult, astfel că la venirea nopții polare, care după cum se știe ține șase luni, cei patru abea erau instalați. Dar noaptea polară nu înseamnă odihnă, mai ales pentru niște oameni veniți pentru studii. De îndată ce a trecut epoca viscolelor, skiurile sunt bine unse și excursiunile către satele de laponi încep. In felul acesta au fost parcurși sute de kilometri, în care timp exploratorii au dus viata simplă a oamenilor nordului, a acestor laponi cari se hrănesc cu puțin pește, carne de focă ș foarte rar cu carne de urs alb, presupunând că reușesc vâneze. DURA UN AN Un an de zile trece pe nesimțite. In Iulie 1935, baleniera este la locul de întâlnire, iar cei patru se îmbarcă pentru a reveni în patrie, transportând cu ei și nenumărate obiecte muzeului de științe naturale, pre-fiecare sanie poartă circa 500 kilograme, care dau un total de 1500 kilograme reprezentând hrana pentru oameni pe vreme de 7 săptămâni, precum și pemicanul necesar câinilor in tot acest răstimp. In afară de aceasta, în sănii se mai găsesc aparatele de fotografiat, munițiuni, instrumente de navigație, un teodolit, un post de emisiune pe unde scurte, cronometre, o mică farmacie, etc. In primele cinci zile, expediția a înaintat normal, fără să realizeze însă progrese simțitoare, deoarece timpul era extrem de rău. In ziua de 4 Iunie a început viscolul, înaintarea este din ce în ce mai dificilă. Dar nu există altă soluție decât să mergi drept înainte. Temperatura scade la 30 de grade. Zăpada este foarte înaltă, iar tălpile săniilor se înfundă în ea. Exploratorii se înhamă alături de câini și trag săniile, dar orice efort este zadarnic. In fața acestei situațiuni tot ce se poate face este să se arunce în drum poverile inutile. R acum și caute cu prețioase observațiuni. Dar nordul exercită un miragiu bizar. Toți aceia cari au admirat vreodată la fața locului întinderile înghețate, la duc dorul, cu toată viata aspră, cu toate lipsurile pe care le presupune pentru un om civilizat, existența prin acele meleaguri. A doua expediție pornește în toamna aceluiaș an către nord. De data aceasta exploratorii și-au propus să trecaă peste calota de ghiață a Groenlandei, de la apus la răsărit. Este un drum greu, de peste 800 de kilometri, în cursul căruia vor trebui să se treacă munți cari ating 3000 metri înălțime. Este o misiune grea, de mare interes științific. Grupului i se afiliază și sculptorul danez Knuth. In ziua de 7 Aprilie Victor face o explorare spre interior în tovărășia lui Knuth, ridicând un depozit de alimente și materiale pentru viitoarea expediție. In ziua de 2 Mai, expediția propriu zisă pornește: 33 câini, 3 sănii și 4 oameni. țiile oamenilor sunt reduse la minimum posibil. Numai de rațiile câinilor nu se atinge nimeni. In schimb, opt câini sunt uciși, pentru a se reduce numărul gurilor care cer de mâncare. In drum mai mor încă patru câini, din cauza vremii rele și oboselii. Dar cu toate acestea, înaintarea se face tot într-un ritm exasperant de încet. Partea gravă este că exploratorii trebue să ajungă la Angmagssank, înainte de sosirea balenierei, deoarece altfel riscă să moară de foame și frig într-o regiune complect izolată. ULTIMA PLECARE In fine, după șase săptămâni de drum, cei patru ajung la destinație. După o săptămână sosește și Pourquoi Pass. Exploratorii se îmbarcă și sunt transportați la Kangerdrugssuat Iiak, unde vor rămâne peste iarnă, în tovărășia unei familii de eschimoși — aproape 35 de persoane. In ziua de 10 August au ajuns la destinație și după ce se debarcă toate cele necesare, baleniera ridică ancora, pornind în ultima ei călătorie, care avea să se termine atât de tragic. Vreme de un an de zile exploratorii au trăit împreună cu eschimoșii, în aceeaș casă cu ei, mâncând aceeaș mâncare, sau nemâncând de loc, ducând aceeaș viață. Locuința se compunea dintr-o singură odaie de 6 metri lungime, 5 metri lățime și 1,70 metri înălțime. Cu tot spațiul redus, fiecare se simte în largul său, căci înghesuiala are avantagiul de a face căldură. Exploratorii sunt excluși insă din mijlocul adulților eschimoși și trebue să locuiască împreună cu tineretul și copiii. Lucrul acesta nu reprezintă decât avantagii. Dealtfel nici nu-i preocupă. Studiile le iau prea multă vreme. In fine, după șase luni soarele reapare. Pământul se desgheață. Zilele trec și mai ușor. Se apropie ziua plecării. Dar spre marea mirare a exploratorilor la orizont apare un vas necunoscut, iar nu familiara balenieră. După un an de zile ei au aflat de tragicul sfârșit al savantului Charcot și al tovarășilor săi. La bordul micei nave „Quest’’ reiau contact cu lumea civilizată. Se pare că după un an petrecut în intimitatea acelor copii sinceri și fundamental buni și cinstiți cari sunt eschimoșii, e vorba de o deziluzie. In mijlocul civilizației moderne, oamenii aceștia se simt izolați și sub vraja nordului, visează necontenit la întinderile lui înghețate. Drum greu CUM E TIMPUL Chiciură și lapoviță Săptămâna aceasta intrăm în iarnă Temperatura scade mereu. E frig și la București. Eri s’a lăsat prima chiciură dând Capitalei un pitoresc decor hibernal. Noaptea a plouat, a nins și s’a format lapoviță. La Galați și la Iași e mult mai frig. Lacul Brateș a început să înghețe. Navigația pe Dunăre va continua insă și in Decembrie, e drept mult îngreuiată din cauza ceții tot mai dese. ZAPADA MARE IN MUNȚI Ninge mereu la munte. Călimanii, munții Gurghiului, Ceahlăul, masivurile Vrancei, Penteleul, Bucegii, Iezerul Mare și Negoiul sunt acoperiți acum de un strat gros de târpadă, atingând pe alocuri o jumătate metru. • Săptămâna aceasta va începe iarna și in câmpie, cu neguri tot mai dense, chiciure, ger slab și ninsoare. MINUS 10 GRADE LA PREDEAL Temperaturile minime au coborît în toată țara sub zero grade. Astă noapte s’au înregistrat următoarele cifre: Predeal minus 10 grade Sinaia minus 7 grade București minus 5 grade Constanța minus 2 grade Balcic minus 1 grad. Austrul dirijează nori spre Marea Neagră, cari vor fi transformați de Crivăț în burnițe și în fulgi de zăpadă., S. F. Pagina tt 3*e î fa&U Tuilu# 3tip&£ Prima zăpadă Din cerul întunecat și greu adunat deasupra-ne ca o boltă a timpului, s’a desprins primul mesagiu de iarnă: fulgii de nea. Da, au căzut ori primii fulgi, iar infinitul punctat de ninsoarea ce ateriza molcom oferea ochiului și sufletului o sărbătorească înfățișare. Desigur iarna, mai cu deosebire în vremurile actuale când nevoile multe și mari atârnă ca o ghiulea în existența fiecăruia, nu poate să fie prilej de sărbătoare. Lemnele s’au scumpit.... carnea s’a scumpit... Legumele s’au scumpit... Viața se destăinuie zi de zi mai vitregă. Totuși, poate că nu este nimeni care la prima ninsoare, să nu fi simțit undeva, în străfundul sufletului o svâcnire caldă, un ecou îndepărtat din copilărie. Nu facem lirism. Nu ne stă în fire și nici nu mai rimează cu criza, cu războaiele, cu incertitudinea vremurilor crâncene prin cari trecem. Cu toate acestea nu putem să nu subliniem că oricât ar fi împovărat de ani și viață, oricât ar fi șfichiuit de biciul nevoilor, prima ninsoare, prima fluturare albă la văzduh este poate singura punte care ne mai leagă de acea minunată insulă a existenței noastre care este copilăria. Prima fulguiie, înseilare molcomă pe firul timpului, trezește in noi o lume de amintiri, auzim băutiud ecouri depărtate, zurgălăi, vedem prin abuzul reminescențelor oameni de zăpadă... bătăi viforoase cu bulgări.... săniuțe lunecând ca vântul de repede... icoane vechi ce par a fi din altă existență... Desigur, iluzia, nu durează. Nu poate să dureze, altminteri n’ar mai fi iluzie. Ne prind de îndată grijile cotidiane, mărunte, pământești.... Fiindcă acesta este destinul lucrurilor frumoase, să nu dureze, să se transforme în decepții regrete și amintiri. Zăpadă albă și curăță, nici tu n’ai putut să scapi de sub sclavia acestui necruțător destin, a fost suficient să atingi planeta pe care o locuesc oamenii, pentru ca imediat să te transformi in noroiu... ȘTEFAN TTTA ! sa „CARAGIALE IN ANECDOTĂ” Ziarul „Lumea“, din Iași, publică următoarea recenzie: Caragiale evocat după un sfert de veac de la moartea sa, e in plină actualitate. Intr’un prea frumos esseu comemorativ apărut in noul număr al revistei „însemnări Ieșene“, d. prof. I. Petrovici, aducând câteva interesante și caracteristice amintiri personale, documentează cu opera maestrului și cu starea socială de la noi, că în scrierile sale Caragiale a înveșnicit speficiul nostru național, așa că piesele sale, nu se vor demoda așa curând, cum se credea pe vremuri. In pioasa amintire a celui mai satiric și tragic autor dramatic a apărut recent un prețios volumaș „Caragiale in anecdotă”. Atât autorul lucrării, d. C. Săteanu cât și editura „Adeverul”, care a tipărit lucrarea, au fost animați de sentimentul pios de a actualiza memoria și viața sbuciumată a ilustrului scriitor. D. C. Săteanu ni-i prezintă pe Caragiale in anecdotă, In anecdote satirice și tragice, și în mediul în care a trăit, începând din „Junimea” de la Iași și intre toți marii scriitori cu care a fost contemporan. Prezentate cronologic, aceste anecdote au și o însemnată latură biografică, deoarece ele prezintă aspecte caracteristice, satirice sau tragice, prin urmare paradoxale, din viața marelui scriitor. Astfel ni-l prezintă d. C. Săteanu în mediul „Junimea“ de la Iași, documentând cu fapte și citate, în ce măsură a fost influențat Caragiale de climatul spiritual junimist. In aceste luminoase sclipiri, Caragiale apare în anecdotă cu destăinuiri despre viața sa și despre creațiunile sale artistice. Foarte agreabil, în lectură, volumul „Caragiale în anecdotă” obține un legitim succes. De aceia instituțiunea editoare, lansând acest volumaș omagial, l-a însoțit de următoarea recomandare adresată tuturor intelectualilor și iubitorilor de literatură: „D. C. Săteanu este unul din cei mai harnici cercetători al vieții și operelor marilor noștri scriitori. Cercetările d-sale au adus întotdeauna, pe lângă culegeri complecte și informațiuni inedite de cea mai mare valoare. Broșura, care poartă titlul de mai sus, este o pioasă evocare a figurii marelui dramaturg prin prezentarea unei serii de anecdote care dau in mare măsură forța spirituală și humoristică a acestuia”. Lucrarea, în scopul popularizării nu costă decât 25 lei, ea fiind frumos ilustrat și având și două scrisori facsimile aparținând lui I. L. Caragiale. Alla expoziția Cigi Emilian GIGI EMILIAN începând de Duminică 5 Decembrie a. c., d-șoara Gigi Emilian vai expune lucrările sale, în Sala Mozart, str. Const. Mille 4. Vernisajul are loc Duminică 5 Decembrie orele 11—13. Sărbătorirea d-lui prim procuror Al. Procop Dumitrescu Reluarea activității de șef al parchetului Ilfov de către d. prim procuror Al. Procop Dumitrescu după o absență provocată de o îndelungată boală, a fost sărbătorită ieri seară prin o masă colegială la restaurantul Splendid, la care au ținut să participe un mare număr de magistrați, spre a-și manifesta sincera și adânca mulțumire pentru deplina însănătoșire a sărbătoritului atât de mult iubit și apreciat pentru distinsele lui însușiri. In afară de d. procuror general Codin Ștefănescu, parchetul Curții de apel era reprezentat și prin d-nii procurori M. Papadopol, T. Boeru, I. Petrescu. Au participat președinții secțiunilor trib. Ilfov, judecătorii de ședință ai tribunalului, toți judecătorii de instrucție, toți procurorii parchetului Ilfov. Au luat parte de asemenea d-nic prof. N. Minovich dr. Tuți Vasiliul și dr. Valentin Sava, medici legiști La sfârșitul banchetului de procuror Codin Ștefănescu a spus câteva cuvinte în care s’a făcut interpretul sentimentului general de mulțumire și bucurie, după care s’a înmânat sărbătoritului, drept amintire, un pergament conținând versuri ocazionale. DE LA ACADEMIA DE MEDICINĂ Academia de medicină va ține ședință a Diviziunei științifice Miercuri 1 Decembrie a. c., ora 0 a. m. în Amfiteatrul spitalului Colțea. Vor face comunicări ,anii din: Popp L., Săvescu V., Steoppe V., Urechia C. I., Manta I., Bumbăcescu M. Ședințele Academiei de medicină, sar publice. Comunicările persoanelor cari m auto membri, sunt făcute de un membru al Academiei, sau excepțional chiar de autor. " " > Au dreptul la cuvânt membrii de toate categoriile ai Academiei de medicină și autorii îngăduiți a-și ține singuri comunicările. In ședința diviziunei științifice nu ss•n în discuțiune decât chestiunile pusa ordinea de zi, înaintea ședinței publice, Academiia. .s întrunește un comitet secret la ora’ 10,30 a. m.