Dobrogea Nouă, decembrie 1956 (Anul 9, nr. 2600-2627)

1956-12-01 / nr. 2600

2 Un prețios schimb de experiență între 13 și 18 octombrie a.c. o de­legație de specialiști din industria pescărească a țării noastre a vizitat bazele pescărești din R.P. Bulgaria în cadrul unui schimb de experiență organizat de filiala regională A.S.I.T. din inițiativa comitetului regional P.M.R. In cele ce urmează vom arăta cî­­teva aspecte caracteristice privind industria pescărească a R.P. Bulgaria cît și posibilitățile de aplicare în pes­cuitul nosstru a cunoștințelor acumu­late în urma acestui schimb de ex­periență. Spre deosebire de țara noastră — care are o puternică bază de exploa­tare în apele interioare (lunca și del­ta), R.P. Bulgaria are repartizat 83 la sută din plan în pescuitul marin, dintre care 25 la sută revine celui de larg. De menționat că 90 la sută din realizările obținute se datoresc sectorului de start, iar restul celui cooperatist. Față de volumul care revine pes­cuitului marin și ținîmd seama de bogata tradiție pescărească marină ce există în R.P. Bulgaria, grupul nostru a putut cunoaște o serie de probleme care în viitor considerăm că se pot aborda și la noi și apoi extinde îin funcție de rezultate, mai ales că unele din ele presupun chel­tuieli mici. Astfel, în condițiile coas­tei noastre se poate dezvolta cu des­tul succes — poate sub nivelul celui din R.P. Bulgaria — pescuitul cu ța­­p­ocina din bărci, în apropierea țăr­mului, îin sezoanele cunoscute de pes­carii profesioniști și amatori. Fără a avea pretenția unui pescuit indus­trial, el dă totuși rezultate frumoase. In R.P. Bulgaria nu s-a diminuat de loc — așa cum a fost tendința la noi — pescuitul cu năvoadele ma­nuale de mal. Pînă la introducerea definitivă și cu rezultate bune a unor unelte mecanizate, acestea dau o pro­ducție care nu poate fi neglijată. In pescuitul cu talienele, este de men­ționat că nu folosesc aproape de loc (cu excepția a cîtorva taliene gigant) tipurile de talian de la noi. Este foarte răspîndit talianul tip „gură de lup", care dă rezultate bune, alături de tipul pentru pescuit pălămida. De menționat că sunt folosite la adîn­­cimi mari și fiecare brigadă are o unealtă de schimb, în scopul de a nu „epuiza“ pe cea ce pescuiește. Credem că s-ar pu­tea încerca a se confecționa și folosi experimental o asemenea unealtă și la coasta noas­tră. O unealtă activă folosită în a­­propierea coastei, cu rezultate bune și care trebuie neapărat introdusă și la noi, este alamanul. Nu este însă vorba de alamanul confecționat la noi în anii trecuți. Este o unealtă ușoară, destinată pescuitului sezonier de scrumbii și pălămidă, deservită de ambarcațiuni special amenajate. In pescuitul marin de larg este necesar a urma exemplul R.P. Bul­garia în următoarele probleme: fo­losirea recunoașterilor aviatice, vîna­­tul și pescuitul delfinilor. Rezolvarea acestor probleme va contribui mult la dezvoltarea pescuitului nostru, metodele de lucru puțind fi perfecțio­nate pe parcurs. Privitor la materia­lul textil din pescărie folosit în R.P. Bulgaria, trebuie spus că este de ca­litate superioară celui romînesc. Este cazul să se ceară industriei textile de la noi să studieze serios proble­ma firelor pentru plase pescărești, cunoscut fiind că materialele sinteti­ce nu sunt deocamdată suficiente. O atenție deosebită este acordată de pescarii bulgari păstrării unelte­lor la locurile potrivite, problema cu care noi am rămas în urmă. Importante de relevat sunt cîteva aspecte — ce ne depășesc — în pro­bleme de mecanizare a pescuitului. Astfel, folosirea motoarelor de tura­ție mică și putere mare asigură func­ționarea motoarelor fără defecțiuni așa dese ca la motoarele de turație mare — cum e cazul la noi. Apoi, manevrarea motorului de la comandă și puntea etalon (prin dispozitivele montate special) ușurează mult mun­ca echip­ajelor. Trebuie de asemenea menționată construcția bună a plat­formelor turnante pentru năvoadele pungă și a vinciurilor. Referindu-ne la prelucrarea pește­lui, o măsură bună folosită în R.P. Bulgaria este aceea că peștele mare se livrează în stare proaspătă —­ pen­tru consum — după ce a fost evis­­cerat. Acestea ar fi unele probleme asu­pra cărora credem că este bine să-și îndrepte atenția atât organele de conducere ale întreprinderilor cît și I.C.P.-ul pentru o mai mare contri­buție la dezvoltarea pescuitului nos­tru maritim. Constatarea unor lipsuri și sem­nalarea lor celor competenți din par­tea noastră, credem că au contribuit la îmbunătățirea muncii în pescuitul din R.P. Bulgaria, așa cum observa­țiile prietenilor noștri ne-au fost de un real folos. Se confirmă astfel încă o dată fap­tul că întărirea colaborării între sta­te și mai ales între cele vecine cu condiții asemănătoare duce fără în­doială la îmbunătățirea tehnicii, a metodelor de lucru și deci la o mai rapidă dezvoltare a ramurii de pro­ducție respective. Ing. TIPA VIRGIL AU APĂRUT : LA EDITURA TEHNICA S. M. BATM­ER - M. E. POZIN Metode matematice în tehnica chi­mică (trad. din limba rusă). 590 pag. lei 21,70 In această carte sînt expuse me­todele folosite pentru rezolvarea di­feritelor probleme de chimie și de tehnologie chimică, cu ajutorul pro­cedeelor din matematicile superioare. Numeroasele exemple date în carte sunt luate din practica de laborator și de uzină, care servesc drept exem­ple tipice pe baza cărora se pot re­zolva și probleme cu care chimiștii se întâlnesc permanent în activitatea lor practică. Cartea se adresează inginerilor chimiști din industrie și cercetători­lor. Ea poate servi ca material docu­mentar atît studenților de la facul­tățile de chimie cît și aspiranților. N. S. KOMAROV Frigul îndreptar de frigotehnie (trad. din limba rusă) 634 pag. lei 34,20 Cartea conține datele cele mai im­portante asupra ciclurilor de funcțio­nare și construcțiilor de mașini fri­­gorifere, asupra construcției și ex­ploatării instalațiilor frigorifere, pre­cum și date cu privire la tehnologia conservării prin frig a produselor a­­limentare, fabricarea gheței și trans­portul frigorifer. Lucrarea conține noțiuni privitoa­re la aplicarea frigului în industria alimentară, în întreprinderile comer­ciale, la condiționarea aerului, îndreptarul se adresează persona­lului tehnic și ingineresc din indus­tria frigului și poate fi folosit de specialiști din diferitele ramuri ale e­­conomiei naționale, în care se aplică frigul artificial. —n— ■«■ [UNK] [UNK] [UNK]BaBMnnBi •DOBROGE^ NOUA £ 1< Saniwr O nouă secție cultural-științifică pe lîngă S. R. Sa C. Din inițiativa unui grup de pasio­nați iubitori ai străvechiului trecut dobrogean cît și ai vestigiilor care vorbesc despre secolele apuse de mult, în cadrul S.R.S.C. filiala Con­stanța a luat ființă în cursul lunii octombrie a.c. o nouă secție numită secția de Istorie-i arheologie (ama­tori). Avînd tot sprijinul necesar din partea filialei Constanța, această sec­ție a putut să desfășoare chiar de la începutul existenței ei o activitate frumoasă. In baza unui plan de Buifi­­că, bine întocmit, membrii secției, în ședințele săptămînale ținute cu regu­laritate, au prezentat recenzii, infor­mări și au făcut comunicări extrem de interesante și erudite ca de exem­plu cele ale tov. dr. Ionescu N. și ale tov. Rădulescu A. Toate acestea au fost rodul muncii intense a tovarăși­lor respectivi — membrii secției — în vederea prezentării unor comuni­cări cu totul noi despre trecutul o­­rașului nostru. Pe lîngă aceasta, în planul de muncă se prevede colaborarea știin­țifică cu Muzeul regional Constanța și cu alte muzee vecine cu regiunea noastră cît și cu amatorii de pe teri­toriul Dobrogii în care sens s-au și trimis invitațiile respective. Această colaborare pe bază de reciprocitate va contribui și mai mult la îmbogă­țirea cunoștințelor despre trecutul în­depărtat cît și a celui mai apropiat al orașului și regiunii noastre. Ti­nînd seama de faptul că popu­larizarea prin conferințe a subiecte­lor științifice în general, iar în cazul de față a celor cu caracter istorico­­arheologic, face parte dintr-unul din principalele obiective ale S.R.S.C., se vor ține conferințe cu asemenea su­biecte în orașele și satele Dobrogii, folosindu-se în acest scop materialul cules pe teren vîit și cel bibliografic. De asemenea, secția își mai propu­ne crearea unei biblioteci pentru stu­dii, excursii în vederea materialului etc. Cu sprijinul organelor de partid, al forurilor culturale din orașul nos­tru cît și cu ajutorul îndrumărilor de la profesorii competenți în ma­terie, secția de istorie-arheo­logie (amatori) va putea realiza planul cu frumoasele obiective propuse, iar prin aceasta va contribui la răspîndirea culturii în mijlocul maselor largi din orașele și satele Dobrogii și tot­odată va aduce un aport cît de mo­dest la îmbogățirea tezaurului cul­tural al patriei noastre. DE CE...? ... la hotelurile nr. 1 și 2 din ora­șul Tulcea, nici pînă în momentul de față nu se face focul în camere, și cei care dorm aici sînt nevoiți să doarmă în frig ? Ce are de zis con­ducerea I.L.L. Tulcea, care adminis­trează aceste hoteluri ? ... nu se iau măsuri împotriva ce­tățenilor neglijenți de pe străzile Păcii și Zimbrului din Tulcea, care au lăsat canalele (de teama să nu înghețe) deschise atît ziua cît și noaptea, fă­când ca în primul rînd să se facă ri­sipă de apă, iar în al doilea rînd cir­culația să se facă pe aceste străzi (atît a pietonilor cît și a vehiculelor) anevoios­­ ... atîta l­ip­să de răspundere din spartea tov. Avacum­ Ravel, inginer șef la întreprinderea de industrie lo­cală „8 Mai“, care din 10 în 10 zile pleacă acasă la Brăila, iar răspunde­rea legată de sarcinile încredințate o lasă baltă. Ce are de spus în a­­ceastă direcție, secția de industrie a comitetului executiv al sfatului raio­­­nal Tulcea, cît și cea de la regiunea P. S., coresp. LOTO-CENTRAL întreprinderea „Loteria“ anunță că la tragerea „Loto-central“ din 30 no­iembrie a.c. au fost extrase din urnă următoarele 9 numere: 25, 40, 50, 42, 80, 58, 8, 74, 87 Premiul general pe țară este de lei 1.989.342. \ IN­SEMNĂRI Multă tărăgăneală și două lucruri importante“: vîrsta și înălțimea tii Desigur că cititorul nu des­prinde prea multe din titlul de mai sus. Vîrsta și înălțimea sunt condiții de care se lovesc ucenicii cind vor să meargă să învețe o meserie, tinerii care merg să-și satisfacă serviciul militar etc. Sunt deci două lu­cruri importante. Nimeni nu s-ar putea gîndi — suntem­ si­guri — că pentru a obține un­­ ajutor de 100—200 de lei de la casă de ajutor reciproc (case care funcționează pe lin­gă comitetele de întreprindere din multe întreprinderi și insti­tuții) este nevoie să ai o vîrstă cît mai înaintată și o înălțime, să zicem, de la 1.70 m. în sus. Și totuși, prof­itind de avantajul că-i înalt și destul de vîrstnic, casierul Sanda Ion de la Între­prinderea 1001, șantierul 01 din Cernavoda, însărcinat de cei ce conduc treburile casei de ajutor reciproc să acorde ajutoarele solicitate de muncitori, îi „spe­rie" pe aceștia cu cele două con­diții de mai sus, profitînd bine­înțeles de pe urma acestui fapt. Vom da un caz concret, și nu este singurul. In cursul lunii iulie a. c. în cadrul acestei întreprinderi a luat ființă casa de ajutor reci­proc știindu-se bine rostul ei — acela de a acorda mici ajutoare bănești muncitorilor; munci­torii s-au înscris imediat. Pre­ședinte a fost ales tov. Curelea Ion. Celor inscriși nu li s-au dat insă nici până acum carnetele de membri. Tov. Curelea nu s-a străduit niciodată să încaseze cotizațiile respective, ci mulț­u­­mindu-se să prezinte un tabel casierului întreprinderii, in per­soana tov. Sanda Ion, l-a însăr­cinat pe acesta ca atunci când plătește salariile muncitorilor, să oprească și cotizațiile respec­tive. Simplu ca bună ziua. Ce să se obosească tov. Curerea. Totul e clar pînă aici. In luna octombrie, casierul Sanda Ion „a adus­ pe toți membrii casei de ajutor reciproc cu cotizația la zi. Tovarășului Vișan Dumi­tru, un muncitor din cadrul în­treprinderii, i s-au oprit 15 lei și omul nu s-a supărat de loc. Mai ales că intenționa să soli­cite un ajutor casei respective. Bine tovarășe Vișan — U spuse tov. Curerea cind acesta solicită pe la sftrțitul lunii oc­tombrie să i se dea cu împru­mut 300 lei. Faci o cerere de­­ajutor, noi o dezbatem în ședin­ță și te vom anunța cind să vii să-ți iei banii. A făcut omul cererea, a pre­zentat-o președintelui și a aș­teptat. Zilele, săptămînile au trecut una după alta. Intr-una din zile, cînd Vișan Dumitru s-a intîlnit cu președintele Curelea, i-a adus aminte acestuia de ce­rerea cu pricina. Tovarășul Cu­relea­­ i-a răspuns cam încurcat: — Măi Vișane, păi să vezi, cererea ta s-ar aproba, dar... știi... să vezi... tu nu ți-ai plătit cotizația ca membru al casei de ajutor reciproc. Vișan a încercat să protesteze dar președintele l-a asigurat, curtenitor de altfel: — Vino mîine la mine și trea­ba e ca și aranjată. Și aranjată a fost. Din cei 300 lei ceruți nu i s-au aprobat decit 200, punîndu-i-se binein­­țeles mențiunea pe cerere de a i se opri 20 lei pentru cotizația respectivă. Cind să-și ridice banii de la casierul Sanda Ion, același ca­re­­ oprise cu o lună în urmă 15 lei pentru cotizație, Vișan Dumitru, ca oricare om pus în această situație, îl întrebă pe casier direct, de la obraz: — Bine, tovarășe Sanda, nu mi-ai oprit dumneata 15 lei a­­cum cîtva timp pentru cotizații ? Unde s-au dus banii aceia, de acum sînt găsit că nu mi-am plătît cotizația ? — Tu — se găsti casierul Sanda ironic, după ce se sculă in picioare — trebuie să ții cont de două lucruri: în primul rînd îmi vi mie pînă la subți­ori, iar în al doilea rînd sînt aproape de două ori mai în vîrstă decit tine. Iată două lu­cruri foarte importante, așa că dacă nu ții cont de ele și mai vorbești mult nu te mai ascult și nici nu-ți mai dau nimic. In­­țelesu-m-ai ? Ce să facă omul. A tăcut, a înghițit un sec și a așteptat pînă ce casierului i-au trecut ..nervii"" pentru ca după aceea să-și pri­mească cei 180 lei și să plece, iată dar cumn avantajat de înăl­țime și vîrstă (două lucruri foarte importante după părerea lui) casierul Sanda Ion s-a ales cu 15 lei de la Vișan Dumitru. 15 de la altul, 10 de la mai știu cu cine... Vorba aceea, „pic cu pic se face marea". Nu știu, oare casierul Sanda Ion, așa preocupat de înălțimea trupului, să fi ajuns să nu-și mai cu­noască „lungul nasului" ? Se pare că da, și dacă așa stau lucrurile se cuvine să-i fie re­tezat. N. C. DESPRE PLANUL DE MUNCA AL COMISIILOR PERMANENTE In nenumărate articole apărute în ziarul nostru s-a vorbit despre impor­tanța și sarcinile comisiilor perma­nente, despre relațiile ce trebuie să existe între acestea și comitetele e­­xecutive ale sfaturilor populare. De aceea nu mai insistăm asupra acestei probleme.­ Vom arăta ceva despre planificarea muncii comisiilor perma­nente. Comisiile permanente au un rol im­portant în ansamblul activității sfa­turilor populare. Activitatea lor mul­tilaterală și variată este menită să contribuie la îndeplinirea cu succes a planurilor de dezvoltare economică și a sarcinilor sfaturilor populare. Insă pentru ca acestea să-și poată îndeplini așa cum se cuvine misiunea Iora, ele trebuie să-și organizeze bine munca și în special să aibă o planifi­care judicioasă a problemelor pro­puse spre studiu. A planifica bine munca este un principiu foarte im­portant, deoarece numai prin această formă se pot rezolva obiectivele pro­puse. Multe comisii permanente de pe lîngă sfaturile populare din re­giunea noastră au obținut frumoase succese tocmai datorită faptului că au muncit pe bază de plan de muncă. Cîteva exemple ne vor dovedi acest lucru. Comisiile permanente ale sfatului popular comunal Cobadin și-au în­tocmit temeinice planuri de muncă, care sînt afișate la camera deputatu­lui. Fiecare comisie are dosarul ei și cuprinde toate documentele ce tra­tează problema respectivă. Muncind organizat, planificat, cu responsabili­tăți pe fiecare membru al comisiei permanente, s-a putut ajunge la e­­xistența unor relații juste între co­mitetul executiv și comisiile perma­nente. Sprijinul pe care l-a primit comitetul executiv din partea acestora este deosebit de mare. Spre exemplu, comisia permanentă de gospodărie comunală a studiat și propus comi­tetului executiv extinderea rețelei e­­lectrice, renovarea casei de nașteri, electrificarea sa­tului Viișoara, deschi­derea unei cariere de piatră în Satul Viișoara etc. O parte din aceste pro­puneri au fost deja înfăptuite. 1 Ma­i sînt și alte exemple pozitive. Comisia permanentă agricolă de pe lîngă sfatul popular al comunei Vul­­turu a propus comitetului executiv, în urma studiului făcut, să sprijine con­siliul de conducere al gospodăriei co­lective pentru a planta 2 ha. cu pomi fructiferi și să se ceară adunării generale a colectiviștilor de a se vin­de toate vitele (cai și boi reformați), care nu mai aduc nici un venit gos­podăriei, iar banii rezultați să se de­pună la fondul de bază. Propunerile fiind juste, au fost deja aplicate. A­­ceastă comisie permanentă a reușit să facă asemenea propuneri datorită faptului că obiectivele erau oglindite într-un minuțios plan de muncă, cu sarcini concrete pe fiecare membru. Nu aceleași laude se pot aduce tu­turor comisiilor permanente. Din pă­cate, balanța atîrnă mai greu asupra comisiilor permanente inactive. Sînt multe, chiar foarte multe din fie­care nu muncesc, existând numai pe hîrtie. Pe lîngă faptul că multe nu duc nici o activitate, nu au măcar întocmite planurile de muncă, și invers, unele au asemenea planuri însă nu între­prind nimic pentru a le realiza. Așa sînt, de pildă, cele de pe lîngă sfa­turile populare din raionul Tulcea, în frunte cu comisiile permanente ale sfatului popular raional. Tot inactive sînt și cele de pe lîngă sfaturile popu­lare Lipnița, Valea Rea, Adamclisi, Deleni precum și multe altele. Su­nt unele comisii permanente care își trec ca obiective în planurile de muncă unele probleme ce aparțin ca sarcini direct comitetului executiv al sfatului popular. De pildă, comisia permanen­tă agricolă a sfatului popular din co­muna M. Kogălniceanu, raionul Med­gidia, și-a trecut în plan să mobili­zeze țăranii muncitori la diferite ac­țiuni. Or, după cum se știe, nu aceas­ta este misiunea comisiei permanente. Rolul ei este acela de a studia dife­rite probleme ale muncii sfatului popular și de a veni cu propuneri menite să ducă la îmbunătățirea mun­cii, la folosirea tuturor posibilităților locale. Cum trebuie să se întocmească planurile de muncă Comitetele executive ale sfaturilor populare au datoria să sprijine efec­tiv comisiile permanente în planifi­carea muncii lor. Ele trebuie să pună la dispoziția acestora planurile de muncă ale comitetului executiv pre­cum și hotărârile sesiunii. Să reco­mande unele probleme principale care necesită un studiu amănunțit. Pe baza acestora, membrii comisiilor permanente se adună într-o ședință de lucru și studiază care din probleme au prioritate în perioada respectivă. Se recomandă ca planurile de muncă ale comisiilor permanente să fie în­tocmite pe un trimestru. In ele să se prevadă data și ora ținerii ședin­țelor de lucru ale comisiilor perma­nente. De asemenea, nu trebuie să se includă în plan multe obiective. Două, trei sunt suficiente; trebuie alese însă cele mai principale probleme. I­n pla­nul de muncă să se prevadă sarcini pentru toți membrii comisiilor perma­nente. O dată întocmit planul, trebuia consultat Comitetul executiv al sfa­tului popular respectiv și activul lăr­git al comisiei permanente, care din păcate nu există la cele mai multe co­misii permanente. In forma lui defi­nitivă este bine ca planul să fie afi­șat la camera deputatului și o copie să fie dată comitetului executiv. In regiunea noastră sînt multe pro­bleme ce se pot studia de către co­misiile permanente. Cele agricole pot face, de pildă, propuneri în legătură cu întărirea și dezvoltarea econom­ico­­organizatorică a gospodăriilor colec­tive și întovărășirilor agricole, asigu­rarea bazei furajere, a realizării în bune condițiuni a diferitelor campanii agricole, cele de industrie locală și gospodărie comunală pot studia posi­bilitatea folosirii tuturor resurselor locale existente în fiecare comună și raion, dezvoltarea unor întreprinderi de interes local etc. In atenția lor trebuie să stea și modul cum se pot rezolva propunerile alegătorilor făcute cu prilejul consfătuirilor cu deputații. Dar nu e suficient numai să avem întocmite planuri de muncă. O aten­ție deosebită trebuie dată realizării lor. Pentru aceasta, trebuie să lupte atît comisiile permanente cît și comi­tetele executive ale sfaturi­i popu­lare. Acele comitete executive care primesc propuneri din partea comi­siilor permanente sînt obligate să a­­nalizeze posibilitatea aplicării lor, pentru ca în felul acesta să se sti­muleze inițiativa acestor forme or­ganizatorice de mIA. Muncind cu mai mult simț de răs­pundere pe această linie sîntem si­guri că munca comisiilor permanente se va îmbunătăți și ele vor putea constitui într-adevar ajutoarele cele mai de preț în ac­­ivitatea comitetelor executive ale sfaturilor populare. G. CLARA Babadag. O așezare situată în­­tr-unul din cele mai pitorești lo­curi din Dobrogea și cu o istorie străveche. Urmele materiale cît și cele literare antice, atestă exis­tența aici a unei localități, cel puțin din perioada romană. Con­dițiile naturale, așa cum se pre­zentau ele în acele vremuri, au fost favorabile unei așezări o­­menești. In urma cercetărilor geologice, s-a ajuns la concluzia că actualul lac Babadag a fost în antichitate un golf marin, unit cu lacul Razelm și care intra a­­dînc în uscat, iar pădurile de aici, cît și abundența de izvoare cu apă bună de băut, au fost elemente naturale favorabile e­­xistenței unei localități. Intr-ade­văr, la Babadag s-au găsit sar­cofage din perioada romană (sec. 2—3), iar în vara anului 1956 descoperirea — cu ocazia unor lucrări edilitare — a conducte­lor legate între ele cu mortar de var roman, a unor zidării, res­turi de ceramică romană, sunt mărturii elocvente că aici, în pe­rioada despre care vorbim, a e­­xistat o localitate. Pe lîngă toate acestea, mai demult, tot la Ba­­badag, s-a mai descoperit o pia­tră cu o inscripție de unde rezulta că monumentul respectiv s-a ri­dicat în anul 178 de către locui­torii din vicus Novus (sat). A­­fară de resturi materiale antice, mai avem și documente literare, ca De Aedificiis a istoricului ro­­mano-bizantin Procopius, sec. VI, care menționează în cartea sa despre Novovicus identificat cu Babadagul. In perioada feudală, Babada­gul este bine cunoscut, iar cu timpul devine un important cen­tru militar și administrativ. Un cunoscut călător arab, Ibn Batu­­tah, între anii 1334—1335, întor­­cîndu-se dintr-o călătorie pe care a întreprins-o la tătarii din ste­pele din nordul Mării Negre, vi­zitează și Babadagul numit Baba-Saltuc, menționînd totodată că acesta „este cel din urmă pe care-l stăpânesc tătarii“. Această afirmație a călătorului arab per­­mite emisiunea unei ipoteze că în perioada despre care vorbim, teritoriile din nordul Dobrogii e­­rau sub stăpânirea tătarilor din Bugeac. Babadagul și împreju­rimile lui abundă în monumente istorice, ca de exemplu geamia și cișmeaua făcută pe la sfîrșitul secolului al 16-lea de Gazi Ali Pașa, mort în anul 1620, al că­rui mausoleu se găsește în curtea geamiei. In fața acesteia este o casă a cărei vechime după unele date culese ar fi între 250 și 300 de ani- In jurul multor monu­mente de aici, imaginația înflă­cărată a orientalilor a țesut acele frumoase legende transmise dn­ generație în generație. Lacul Babadag încremenit în liniștea zilei, pare un fragment din albastrul cerului căzut prin­tre ierburile unui șes întins. Din­colo de acesta, pe un deal care domină semeț orizonturi întinse, se văd ruinele cetății romano­­bizantine Heracleea și apoi Eni­­salaua turcilor, ale cărei ziduri erau scăldate cîndva de valurile golfului marin Halmyris. Acest golf astăzi este lacul Razeim, re­tras departe de ruinele cetății. Zebilul, și satul de pescari $a­­richioi, de pe malul lacului Ra­zeim, sunt lăsate în urmă și ne o­­prim la marginea acestuia pen­tru a vedea mai îndeaproape mo­numente lăsate de un trecut în­depărtat. Un tablou original se prezintă ochilor: pe o suprafață destul de mare sînt împrăștiate într-o neorânduială plăcută, un grup de mori de vînt „ieșite la pensie“ după o slujbă de peste 100 de ani. In imediata apropi­ere a acestor mori, două familii lucrau la tăiatul paielor. Oameni foarte comunicativi, am făcut re­pede cunoștință cu ei: Boris Ar­­tem și Roman Capusta, pescari și agricultori.. Interesîndu-mă de Artem, de ani, cînd sînt morile, Boris un om la aproape 80 mi-a povestit că acestea au fost făcute încă de bunicii lor. Datele istorice confirmă acest lucru ști­ind că pe la sfîrșitul secolului al 18-lea, în Dobrogea de atunci provincie a imperiului otoman, s-au stabilit unii țărani ruși fu­giți din Rusia țaristă. Ne luăm rămas bun de la noile noastre cunoștințe și pornim cu viteză la drum. După puțin timp trecem prin satul Sabangia, tot pe malul lacului Razelm. Soarele mai zâmbește și coboa­ră agale, iar în toate părțile pare că plutește o liniște încântătoare, a unei seri sinilii ce vine dinspre lac și numai mașina pare că se ia la întrecere cu timpul întot­deauna grăbit și necruțător. Am ajuns în comuna Agighiol. E încă lumină multă și avem tot timpul să ne interesăm de locu­rile unde au apus veacurile zbu­ciumate ale unei lumi dispărute de mult, încercările făcute de a afla locuri unde se găsesc urme materiale antice, la început n-au dat nici un rezultat, „nimeni nu știa nimic“. Făcînd o vizită la G.A.C. „Vasile Roaită“ l-am cu­noscut pe președintele ei, tov. Moca­nu Gheorghe. Acesta, cu toate că era ocupat cu diverse lucrări agricole, totuși a avut timp pentru noi și aflînd scopul vizi­tei, cu o deosebită bunăvoință ne-a dat toate explicațiile nece­sare. Mai mult decît atît, a pus la dispoziția noastră ca ghid pe colectivistul Pericleanu Andrei. Intr-adevăr, la punctul numit Iam­îșcul, în imediata apropiere a lacului Razelm, între două dea­luri cu pante line, s-a dat de urme materiale antice, ca: piatră lucrată, fragmente de ceramică, bucăți de sticlă irizată, frag­mente de cărămidă etc. După toate aparențele, resturile materi­ale găsite aparțin unei epoci tîrzii romane, sec. 3—6 e.n. Cu toate că aceste urme materiale într-o oa­recare măsură se cunosc încă mai de mult, totuși pînă în pre­zent locul de aici nu s-a putut identifica cu vreuna din localită­țile antice despre care pomenesc istoricii și geografii din acele vremuri. Tîrziu, urustul motorului mași­nii noastre care se aude în de­părtare, închide cartea istoriei. Lăsăm apoi veacurile străvechi, apuse pe malul liniștitului lac Razelm, să doarmă somnul lor milenar, tulburat doar de clipoci­tul timid al apei, de strigătul vreunei păsări de noapte rătă­cită prin aceste locuri și ne con­tinuăm călătoria. AL. UHUBAN US Carnet arheologic Rînduri despre veacuri apuse pe malurile lacului Razelm In sprijinul secției Cantitatea de pește pescuită în toamna aceasta la cherhanalele sec­ției „­Mila 23“, aparținând I.P. Tul­­cea, a fost masivă. De aceea, sărarea, ambalarea peștelui și transportul lui către Halele frigorifere din Tulcea trebuia să se rezolve de urgență. Pentru aceasta, cu sprijinul organi­zației de bază, tov. Anton Vasiliu, șeful secției, a convocat într-o ședin­ță pe toți pescarii în care s-a ana­lizat situația existentă. Primii care au răspuns chemării de a ajuta la prepararea peștelui au fost comuniștii. In zilele de 12, 13 și 14 noiembrie, profitînd de timpul nefa­vorabil pescuitului din cauza apelor înghețate, un număr de 32 pescari­ s-au prezentat la lucru. In aceste zile s-au finisat 25.000 kg. pește sărat. Printre cei ale căror nume trebuie amintite sînt Cornel Trofimov, Per­fil Cozlov, Canpo Vasiliu, Ion Prn­­die, Timofei Buhaev, Chirilă Merzli­­chici, Ștefan Cozlov și alți pescari fruntași în producție. STARAȘ PETRE, coresp. BULETIN METEOROLOGIC Observatorul meteo-maritim Con­stanța comunică timpul probabil pen­tru regiunea Dobrogii și vestul Mă­rii Negre valabil pînă la 2 decem­brie a.c. orele 8 dimineața . Cerul variabil. Vînt din nord cu 15-30 km. pe oră. Temperatura în scădere fiind cuprinsă ziua între 6 și 8 grade iar noaptea între 2 și 4 grade. Marea ondulată cu tendință de agi­tare gradul 3-4. Pîclă și ploaie in­termitentă. Pentru următoarele 3 zile, 2, 3 și 4 decembrie a.c. : Cerul variabil, vînt din nord-est cu 15-30 km. pe oră. Temperatura în scădere. Marea agitată. Ploaie și la­­poviță. Aviz important M.I.P.D.G.D. Baza III Constanța face cunoscut că în ziua de 15 de­cembrie 1956, se va ține la sediul Bazei de gaze lichefiate din Bucu­rești, str. 11 Iunie nr. 46, raionul N. Bălcescu, un nou examen pentru a­­cordarea calității de instalator auto­rizat în gaze lichefiate. Se pot prezenta la acest examen toți meseriașii, tehnicienii și ingine­rii care îndeplinesc condițiile prevă­zute de regulamentul M.I.P. nr. 229/1955, art. 61, regulament ce se găsește la secția de aragaz din Con­stanța, str. Cerealelor nr. 49. Candi­dații trebuie să prezinte în prealabil examinarea actelor cerute de art. 61 din regulament și taxa de examinare care este de 50 lei pentru particulari și 25 lei pentru sectorul socialist, cooperatist etc. Pentru aceștia din urmă taxa se achită de către între­prinderea respectivă, în numerar, la secretariatul comisiei de examinare, care funcționează la sediul bazei in­dicată mai sus. Scopul acestui examen este în pri­mul rînd de a se crea cadre de in­stalatori autorizați în sectorul so­cialist, pentru a putea deservi, su­praveghea și executa instalațiile de gaz lichefiat, conform prescripțiilor regulamentare și în spiritul normelor de tehnica securității, întreaga răspundere pentru orice accident s-ar ivi din utilizarea ne­conformă a regulamentului și fără autorizația de funcționare a instala­țiilor și aparatelor de ars ce dețin, revine conducerii unității beneficiare respective.

Next