Drapelul Roşu, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 7718-7743)

1969-11-19 / nr. 7733

0­2­0 LEGE PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSELOR (Urmare din pag. I) muncă, sumele reprezentînd despă­gubirile se rețin, atunci cînd este posibil, in primul rînd din sumele ce le aparțin, consemnate la Casa de Economii și Consemnațiuni, lă­­sindu-li-se, în acest caz, o sumă reprezentînd echivalentul unui sa­lariu minim tarifar stabilit pe eco­nomie, care li se înmînează la pu­nerea în libertate. Sumele reprezentînd despăgubiri­le, care nu­­ au putut fi recuperate pînă la liberarea condamnatului, se urmăresc prin organele financia­re ale comitetelor executive ale consiliilor populare, potrivit nor­melor legale. Pagubele se recuperează de la condamnați pe baza ordinului de imputare emis de comandantul pe­nitenciarului, care constituie titlu executor, împotriva ordinului de imputare, condamnatul poate face contestație la organul ierarhic superior în ter­men de 30 zile de la data luării la cunoștință sub semnătură. ART. 14. — Condamnatul care și-a executat pedeapsa, după punerea în libertate va fi încadrat în mun­că prin grija organelor Ministeru­lui Muncii și a direcțiilor județene pentru probleme de muncă și ocro­tiri sociale de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare județene sau al municipiului Bucu­rești. Condamnatul care, în timpul exe­cutării pedepsei, a devenit incapa­bil total de muncă în urma unui accident de muncă sau unei boli profesionale, va primi după libera­re un ajutor lunar după distincțiile și în cuantumul prevăzut de dispo­zițiile legale referitoare la benefi­ciarii de pensie de invaliditate în cadrul asigurărilor sociale de stat, care nu a mai avut mai înainte calitatea de angajat. De ajutorul lunar în condițiile și procentele prevăzute în legislația pensiilor beneficiază și urmașii ce­lor care au decedat datorită unui accident de muncă ori unei boli profesionale survenite în timpul e­­xecutării pedepsei. De asemenea, poate primi un a­­jutor lunar condamnatul care la data liberării este invalid gradul I sau II din cauza unui accident în afară de muncă, dacă a avut o ac­tivitate remunerată în orice­ mod de cel puțin 3 ani înainte de începerea executării pedepsei. Cuantumul a­­cestui ajutor se stabilește între li­mitele de 50 și 100 la sută din aju­torul social corespunzător, prevă­zut de dispozițiile legale referitoa­re la beneficiarii de ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat. Pentru cei domiciliați în me­diul rural, cuantumul ajutorului lu­nar nu poate depăși pensia ce se a­­cordă membrilor cooperativelor a­­gricole de producție. Ajutorul lunar se acordă numai în situația în care cel în cauză nu îndeplinește condițiile pentru a ob­ține pensie sau ajutor social în ca­drul asigurărilor sociale de stat ori al altor sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale și nu are mijloace de existență. Ajutorul lunar se stabilește de către comitetul executiv al consiliu­lui popular al județului în care do­miciliază fostul condamnat, pe ba­za adeverinței eliberate de către administrația locului de deținere, din care să rezulte împrejurările în care s-a produs accidentul sau s-a contractat boala. Gradul de invali­ditate se stabilește de către comi­sia de expertizare a capacității de muncă din județul în care fostul condamnat își are domiciliul, iar faptul că este lipsit de mijloace de existență se constată de către or­ganele de asistență socială. Plata ajutorului lunar se face din fondurile alocate în acest scop la bugetul comitetului executiv al consiliului popular județean sau al municipiului București. Secțiunea a IV-a Obligațiile și drep­turile condamnaților ART. 15. — In timpul executării pedepsei, condamnații sunt obligați să respecte programul zilnic, dis­ciplina și ordinea interioară, să e­­xecute dispozițiile date de perso­nalul penitenciarului, să se supună percheziției, să poarte costumul penitenciarului, să respecte reguli­le de igienă și prescripțiile medicu­lui locului de deținere. De asemenea, condamnații sunt obligați să se comporte cu grijă fa­ță de bunurile proprietate socia­listă aflate în penitenciar sau la or­ganizația socialistă unde muncesc. ART. 16. — Condamnații au drep­tul la hrana necesară, ținîndu-se seama și de munca pe care o pres­tează, precum și de starea sănătă­ții lor, potrivit normelor legale. Femeilor gravide sau celor care au născut în timpul executării pe­depsei, cît timp copilul rămîne cu mama, copiilor născuți la peniten­ciar, pînă la vîrsta de un an, pre­cum și minorilor, li se asigură hra­nă în mod diferențiat, potrivit nor­melor legale stabilite pentru aceste categorii. ART. 17. — Condamnații au drep­tul la odihnă, plimbare, asistență medicală, dreptul de a petiționa, de a primi vizite, pachete cu ali­mente sau îmbrăcăminte ori medi­camente, cărți, ziare și reviste, ți­gări, de a primi și trimite cores­pondență și sume de bani. . ART. 18. — Drepturile condam­naților de a primi vizite, pachete și țigări, de a primi și trimite cores­pondență se acordă în raport cu na­tura infracțiunii, durata pedepsei, existența stării de recidVă, folosi­rea la muncă, comslatarea și re­ceptivitatea la acțiunea de reedu­care. Sumele de bani aflate asupra con­damnaților la primirea in peniten­ciar, precum și cele primite prim­ mandat poștal, se consemnează la Casa de Economii și Consemnațiuni și pot fi folosite de aceștia în con­dițiile stabilite prin regulament. Condamnații străini pot fi vizi­tați de către funcționarii consulari ai misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare străine, pe baza autorizației ministerului in subor­­dinea căruia se află locul de deți­nere, afară de cazul cînd prin con­venții internaționale se dispune alt­fel. ART. 19. — In timpul vizitării condamnaților, convorbirea se des­fășoară în limba română, condamnatul sau vizitatorul Dacă nu cunoaște limba română, convorbi­rea se desfășoară în limba pe care o cunosc, conducerea penitenciaru­lui asigurând, în acest caz, ca dis­cuția să fie înțeleasă de personalul care execută supravegherea vizitei. ART. 20. Corespondența, căr­țile, ziarele și revistele, al căror conținut este apreciat de coman­dantul penitenciarului ca necores­punzător procesului de reeducare al condamnatului, se rețin și se păs­trează­ la locul de deținere, pre­­dîndu-se acestuia la punerea în li­bertate. Corespondența cu conținut ne­­corespunzător se înaintează, dacă este cazul, organelor competente. Secțiunea a V-a Măsuri disciplinare și recompense ART. 21. — Pentru încălcarea re­gulilor de disciplină se poate lua împotriva condamnaților una din următoarele măsuri disciplinare : a) mustrarea ; b) retragerea unuia, a mai mul­tora, sau a tuturor drepturilor de a primi vizite, pachete, de a primi și trimite corespondență, pentru pe­rioada la care au dreptul ; c) izolarea simplă, pînă la 15 zi­le ; d) izolarea severă, pînă la 10 zi­le, numai cu avizul medicului peni­tenciarului ; e) transferarea pe o durată de 3 pînă la 12 luni pentru executarea pedepsei la un penitenciar unde se aplică un regim restrictiv. Măsurile prevăzute la literele a.—d. se iau de către comandantul penitenciarului. Izolarea severă poate fi prelungită, cu avizul me­dicului locului de deținere, peste 10 zile, numai cu aprobarea directo­rului general al Direcției generale a penitenciarelor, fără a depăși în total 20 zile. Transferarea la un alt penitenciar cu regim restrictiv se dispune de către directorul gene­ral al Direcției generale a peniten­ciarelor, la propunerea comandan­tului. ART. 22. — împotriva condamna­ților minori nu se poate lua mă­sura retragerii dreptului la cores­pondență, izolării severe și a tran­sferării la un penitenciar cu regim restrictiv, iar măsura izolării sim­ple nu poate fi luată pe o durată mai mare de 10 zile. Femeilor gravide nu li se pot aplica măsurile prevăzute in art. 21 lit. c, c și e. ART. 23. —■ Condamnaților care dau dovezi temeinice de îndreptare, sunt disciplinați, muncesc conștiin­cios, îndeplinesc sau depășesc mod obișnuit normele de produc­în­ție, ori ale căror propuneri de in­venții, inovații și raționalizări sunt însușite de organele competente, li se pot acorda de comandantul peni­tenciarului următoarele recompen­se : a) suplimentarea drepturilor la pachete, vizite și corespondență ; b) ridicarea unei măsuri discipli­nare luate anterior. ART. 24. — Comisia de propuneri pentru liberarea condiționată poate propune pentru grațiere pe con­damnații care îndeplinesc condiți­ile prevăzute în art. 23, precum și pe cei care se află în una din ur­mătoarele situații : a) au salvat ori și-au pus in pe­ricol viața pentru a salva persoane sau bunuri proprietate socialistă de la incendii, inundații ori alte cala­mități; b) au elaborat lucrări științifice, recunoscute de organele competen­te și care, prin aplicarea lor în practică, contribuie la dezvoltarea economiei naționale ori a științei ; e) au adus o contribuție însemna­tă la activitatea de reeducare a ce­­lorlalți condamnați; ci) au prevenit sau zădărnicit mo­țiuni ostile din partea unor con­damnați, evadări, atacuri asupra personalului de pază sau alte ase­menea fapte. Secțiunea a VI-a Liberarea condiționată ART. 25. — Condamnații care sunt, stăruitori în muncă, disciplinați și dau dovezi temeinice de îndrepta­re, precum și condamnații care nu au fost folosiți niciodată la mun­că ori nu mai sînt folosiți, dar dau dovezi temeinice de disciplină la îndreptare, ținîndu-se seama și de antecedentele lor penale, pot fi li­berați condiționat înainte de exe­cutarea în întregime a pedepsei, In condițiile art. 59 și 60 din codul pe­nal. Pentru determinarea părții din­ pedeapsă care poate fi considerată ca executată pe baza muncii presta­te se ține seama de starea de mi­noritate și de procentele de înde­plinire a normelor de muncă. In vederea acordării liberării condiționate se ține seama și de munca prestată în timpul arestării preventive. ART. 26. — Pedeapsa ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în vederea acordă­rii liberării condiționate, se calcu­lează astfel : a) pentru depășirea normei cu 5 pînă la 10 la sută, șase zile exe­cutate pentru cinci zile muncite ; pentru depășirea normei cu 10 pînă la 20 la sută, cinci zile executate pentru patru zile muncite , pentru depășirea normei cu 20 la sută sau mai mult, patru zile executate pen­tru trei zile muncite ; b) în cazul condamnaților mi­nori, pentru îndeplinirea normei sau depășirea acesteia pînă la 5 la sută, patru zile executate pentru trei zile muncite , pentru depășirea normei cu 5 pînă la 10 la sută, trei zile executate pentru două zile muncite, pentru depășirea normei cu 10 la sută sau mai mult, două zile executate pentru o zi munci­tă ; c) pentru muncile productive ca­re nu se pot norma, șase zile exe­cutate pentru cinci zile muncite, iar în cazul condamnaților mi­nori, patru zile executate pentru trei zile muncite ; d) pentru muncile gospodărești cu caracter permanent, necesare peni­tenciarului, precum și pentru su­pravegherea altor condamnați, cinci zile executate pentru patru zile muncite, iar în cazul condamnați­lor minori, trei zile executate pen­tru două zile muncite ; e) pentru condamnații care au elaborat lucrări științifice, sau ale căror propuneri de invenții, inova­ții și raționalizări au fost însușite de organele competente, ori care au desfășurat alte activități deosebite, trei zile executate pentru două zi­le muncite, pe timpul afectat a­­cestor activități. ART. 27. — In vederea liberării condiționate, funcționează la fie­care penitenciar o comisie de pro­puneri. Comisia este alcătuită din pre­ședinte și patru membri. Președintele comisiei este procu­rorul delegat al procuraturii jude­țene în a cărui rază teritorială se află penitenciarul. Comandantul penitenciarului este membru de drept în comisie. Cei­lalți membri se desemnează de că­tre comandant, din rîndul persona­lului subordonat care ocupă func­țiile prevăzute in regulament. Co­misia are un secretar, care este șe­ful evidenței condamnaților. ART. 28. — Comisia prevăzută la art. 27 examinează situația fiecă­rui condamnat, pentru a constata dacă sunt îndeplinite condițiile pre­văzute in art. 59 și 60 din codul pe­nal, întocmind un proces-verbal în care se consemnează modul de com­portare a condamnatului în peni­tenciar și la locul de muncă, date cu privire la munca prestată și, cînd este cazul, propunerea pentru liberare condiționată. Procesul-verbal prin care se constată că sunt întrunite condițiile cerute pentru liberarea condiționa­tă se înaintează judecătoriei în a cărei rază teritorială se află peni­­tenciarul, în vederea aplicării dis­pozițiilor art. 450 din codul de procedură penală. In cazul în care comisia constată că cel condamnat nu întrunește condițiile pentru a fi liberat, fi­xează un termen pentru reexami­narea situației acestuia, term­en ca­re nu poate fi mai mare de un an. Totodată, pune în vedere condam­natului că se poate adresa direct Instanței. Cînd condamnatul se adresează direct instanței cerînd liberarea condiționată, odată cu cererea se trimite și procesul-verbal­ al comi­siei de propuneri. Secțiunea a VII-a Paza condamnaților și accesul in locurile de deținere ART. 29. — Paza exterioară a pe­nitenciarelor, supravegherea și es­cortarea condamnaților se fac cu personal anume instruit, luîndu-se măsuri pentru preîntîmpinarea sus­­­tragerii condamnaților de la exe­cutarea pedepsei închisorii. ART. 30. — In exercitarea atribu­țiilor de supraveghere, au acces în locurile de deținere și de muncă președintele tribunalului sau jude­cătorul delegat de acesta și procu­rorul competent potrivit legii. Da­r asemenea, au acces delegații orga­nelor cu atribuții de control, pre­cum și persoanele autorizate de ministerul in a cărui subordine se găsesc locurile de deținere. CAPITOLUL II Executarea pedep­sei cu moartea ART. 31. — Comandantul peniten­ciarului, primind mandatul de exe­cutare a pedepsei cu moartea,, pune în vedere de îndată condamnatului La prezența procurorului, el are dreptul să facă aere» de în termen de 5 zile libere, consem­­nînd aceasta intr-un proces-verbal. Cererea de grațiere împreună cu copiile de pe hotărîrile pronunțate in primă instanță și în recurs se Înaintează de președintele instan­ței prevăzute în art. 424 din codul de procedura­ penală Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, prin Ministerul Justiției. ART. 32. Pedeapsa cu moartea se execută pe b­aza dispoziției scrise date de președintele instanței pre­văzute în art. 31 alineatul ultim. Dacă condamnarea la moarte pri­­­vește o femeie, președintele da dis­poziție de executare numai după ce s-a constatat că persoana condam­nată nu se află în vreuna dintre si­tuațiile prevăzute în art. 55 alin 1 din codul penal. La locul de executare vor fi pre­zenți președintele tribunalului în a cărui rază teritorială se află peni­tenciarul, procurorul șef al procu­raturii­ județene sau, după caz, al procuraturii militare, ori delegații acestora, comandantul peniten­ciarului și un medic legist. Președintele tribunalului poate încuviința prezența și a­ altor per­soane. Executarea pedepsei cu moartea se face prin împușcare CAPITOLUL III Executarea amenzii ART. 33. — Executarea amenzii penale se face de către : a) unitatea care face plata salari­ului sau oricărui alt venit din mun­că, cuvenit condamnatului;. b) organul care dispune efec­tuarea plății pensiei, cînd condam­natul este pensionar. In cazul în care condamnatul es­te membru sau pensionar al unei cooperative agricole de producție, ori nu se găsește în vreuna dintre situațiile prevăzute in alineatul precedent, executarea amenzii pe­nale se face de către organul finan­ciar al comitetului executiv al con­siliului popular al localității ÎA ca­re domiciliază condamnatul. ART. 34. — Conducerea unității sau organul care dispune efectua­rea plății pensiei ia măsuri pentru reținerea amenzii, potrivit dispozi­țiilor legale care reglementează e­­xecutarea creanțelor statului, din venitul din muncă sau, după caz, din pensia celui condamnat, comu­­nicînd instanței încasarea și depu­nerea amenzii. Organul financiar ia măsuri pen­tru încasarea amenzii și comunică instanței darea în debit. Amenda aplicată unui membru sau pensionar al unei cooperative agricole de producție se poate exe­cuta prin reținere, potrivit dispo­zițiilor legale care reglementează executarea creanțelor statului, din veniturile în bani sau în natură pe care­ cel condamnat le are de pri­mit de la cooperativă, iar în cazul cînd această reținere nu este posi­bilă, ea poate fi executată asupra altor bunuri a­părtinind condamna­tului. In caz de concurs al amenzii și al cheltuielilor judiciare datorate sta­tului, cu despăgubirile civile, se dă preferință despăgubirilor civile. CAPITOLUL IV Executarea pedep­selor complimentare ART. 35. — Comitetul executiv al consiliului popular din unitatea ad­­ministrativ-teritorială în cuprinsul căreia își are domiciliul condamna­tul, primind copia de pe dispoziti­vul hotărîrii prin care s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzice­­­rii uneia dintre drepturile prevăzute art. 64 lit a, d și 3 din codul pe­nal, va aduce aceasta la cunoștința serviciilor competente, pentru lua­rea în evidență. ART. 36. — Orice organ chemat să efectueze un act care implică pentru persoana interesată exerci­țiul unuia dintre drepturile prevă­zute în art. 64 din codul penal va cere acelei persoane să dea o de­clarație că nu a suferit vreo con­damnare prin care i s-a interzis exercițiul acelui drept. Organul prevăzut la alineatul precedent, dacă socotește necesar, va cere relații de la instituția care ține evidența persoanelor condam­nate. ART. 87. — Pedeapsa complimen­tară a degradării militare se execu­tă potrivit dispozițiilor legale spe­ciale ART. 88. — Executarea pedepsei complimentare * confiscării averii *e face potrivit prevederilor legale care reglementează executarea cre­anțelor statului și confiscarea. CAPITOLUL V Executarea măsurii arestării preventive ART. 39. Măsura arestării pre­ventive se execută în penitenciare s au un locuri anume înființate prin ordinul, după caz, al ministrului forțelor armate, ministrului aface­rilor interne, președintelui Consi­liului Securității Statului sau pro­curorului general. Ministerul Forțelor Armate asi­­gură locurile de deținere pentru militarii arestați preventiv, cerce­tați de organele prevăzute de art 208 lit a și b din codul de proce­dură penală. Cei «restațî preventiv­i» fi ți­­nuțî separat­ăm condam­nați. Deținerea femeilor se face în condițiile art. 3 alin. 2 din prezent* lege. Deținerea minorilor se face sepa­rat de maiori. La cererea organului de urmărire penală, arestații preventiv în ace­eași cauză sunt ținuți separat unii de alții. Paza și supravegherea deținuților aflați în locurile de deținere pre­ventivă înființate prin ordinul pro­curorului general se fac cu perso­nal specializat. ART. 40. — Arestații preventiv aflați in curs de urmărire penală pot primi vizite, pachete, pot tri­mite și primi corespondență, cu a­­probarea organelor de urmărire pe­nală. Ei au dreptul să trimită scrisori închise organului care efectuează urmărirea penală, procurorului ca­re supraveghează activitatea de ur­mărire penală, procurorului șef al unității de procuratură, procuroru­lui ierarhic superior al acestuia, precum și altor organe. Deținuții aflați in curs de jude­cată pot primi vizite, pachete, bani și pot trimite și primi corespon­dență. Ei pot să-și procure cărți, ziare și reviste, cu aprobarea co­mandantului locului de deținere, și să participe la acțiunile cultural­­educative. Arestații preventiv pot fi folosiți la muncă numai în cazul cînd con­simt la aceasta și cu avizul medicu­lui locului de deținere, cu excep­ția muncilor cu caracter gospodă­resc efectuate prin rotație, pentru care consimțămîntul nu este nece­sar. Cei care se găsesc în curs de urmărire penală pot fi folosiți la muncă, in aceleași condiții, numai cu avizul organului de urmărire. Deținuții aflați în curs de urmă­rire penală sau de judecată vor purta îmbrăcăminte personală. Pen­tru motive temeinice, ei vor tre­bui să poarte costumul locului de deținere. ART. 41. — Dispozițiile art. 2-4, 6-9, 11-23, 26, 29, 30, 42 și 43 se a­­plică în mod corespunzător. CAPITOLUL VI Dispoziții speciale, tranzitorii și finale ART. 42. — In caz de moarte a unui condamnat, lucrurile, actele și banii acestuia aflate la peniten­ciar se predau familiei. Dacă aceste bunuri nu au fost reclamate în ter­men de un an de la încunoștiința­­rea familiei sau, in cazul cind nu se cunoaște nici un membru al fa­miliei, după împlinirea unui an de la deces, trec în proprietatea sta­tului. ART. 43. — Actele necesare pen­tru stabilirea unui drept, despre care se afirmă că a luat naștere în legătură cu executarea pedep­sei închisorii, se eliberează de că­tre locul de deținere numai organe­lor competente să stabilească exis­tența sau inexistența acestui drept. ART. 44. — Modul de executare a pedepsei închisorii, a pedepsei cu moartea și a măsurii arestării pre­ventive se stabilește prin regu­lament aprobat de Consiliul de Mi­niștri. ART. 45. — Ministrul forțelor armate va emite instrucțiuni cu privire la executarea pedepsei în­chisorii în unitățile militare disci­plinare, potrivit dispozițiilor art. 62 din codul penal și dispozițiilor prezentei legi, aplicate în mod co­respunzător specificului acestor u­­nități, precum și cu privire la mo­dul de executare a arestării preven­tive de către militarii cercetați de organele de cercetare penală pre­văzute în art. 208 lit. a și b din co­dul de procedură penală. ART. 46. — Pentru timpul de la 1 ianuarie 1969 pînă la Intrarea in vigoare a prezentei legi, condam­nații care execută pedepse pînă la 5 ani închisoare vor primi o cotă de 5 % din remunerația muncii prestate, iar cei care execută pe­depse mai mari de 5 ani vor pri­mi o cotă de 3*/6-ART.47. — Pentru perioada ante­rioară intrării în vigoare a pre­zentei legi, calcularea părții din pedeapsă care poate fi considerată ca executată pe baza muncii pres­tate, in vederea aplicării art. 59 și 60 din codul penal, se face potri­vit dispozițiilor Decretului nr. 720/1956. ART. 4*. — Prezenta lege intră­­ în vigoare la data de 1 ianuarie 1970. Pe aceeași dată Decretul nr. 104/1951 pentru stabilirea modului I de executare în unitățile discipli­nare de către militarii în termen­i unor pedepse privative de liber­tate, Decretul nr. 720/1956 pentru reglementarea punerii în libertate înainte de termen, pe baza muncii prestate și bunei comportări, publi­cat in Buletinul Oficial nr. 2 din 16 ianuarie 1957, Decretul nr. 126/1958 privind regimul unor condamnați la pedepse privative de libertate, Decretul nr. 50/1958 pentru apro­­barea Regulamentului privind exe­cutarea hotărîrilor judecătorești , prin care s-a pronunțat pedeapsa cu moartea, precum și Decretul nr.­­ 292/1961 privind stabilirea și recu­perarea pagubelor materiale pro- I 4m* Ministerului Afacerilor Inter­­­­ne de alt* deținuții d­e locurile de deținere:, m­abrogi I DRAPELUL R05U-7.733 Expunerea la Proiectul de lege privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste prezentată de deputatul Florea Dumitrescu, ministrul finanțelor Vâ­rog să-mi permiteți sa vă prezint, din însărcinarea Consiliu­lui de Miniștri, spre dezbatere și adoptare, proiectul de lege privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legă­tură cu gestiunea bunurilor organi­zațiilor socialiste. Cu deosebită fermitate a subliniat tovarășul Nicolae Ceaușescu, secre­tarul general al partidului, în ra­portul prezentat la Congresul al X- lea, necesitatea stringentă de a in­troduce o ordine riguroasă in ad­ministrarea avutului obștesc, in gospodărirea unităților și în utili­zarea mijloacelor materiale și bă­nești, de a veghea cu toată hotari­­rea sa folosirea judicioasă a bunu­lui public. în general, se poate afirma că unitățile economice și bugetare s-au preocupat îndeaproape, într-o mă­sură tot mai mare, de administra­rea și gestionarea corespunzătoare a valorilor materiale și bănești ce le-au fost încredințate. Totuși, trebuie arătat că activita­tea gestionară nu a ținut pasul cu necesitățile și cerințele actualei e­­tape de dezvoltare a societății noastre. Sunt cazuri cînd normele privind gestionarea bunurilor nu se respectă, nu se fac la timp inven­tarierile, ori se fac superficial, nu se ține la zi și corect evidența bu­nurilor, nu se asigură depozitarea și paza lor in condiții corespunzătoa­re, iar uneori sînt angajați tionari nepregătiți sau chiar ies­cu antecedente penale, toate acestea favorizînd producerea de pagube. La cele arătate se adaugă și fap­tul că reglementările în vigoare, corespunzătoare condițiilor de cum un deceniu cinci au fost intro­a­­duse, nu mai răspund exigențelor de astăzi. Sistemul garanțiilor materiale a devenit ineficient datorită faptului că în timp ce valoarea medie a ges­tiunilor s-a mărit considerabil, cu­antumul garanțiilor s-a menținut la același nivel; totodată, sistemul ac­tual nu permite folosirea garanți­ilor pentru acoperirea pagubelor decât în cazul desfacerii contractu­lui de muncă sau trecerii gestiona­rului în altă funcție. De asemenea, actualele dispoziții legale nu reglementează în măsura cerută răspunderea conducătorilor de întreprinderi și a altor angajați, astfel nicit practic, foarte rar fost antrenată responsabilitatea ce­­­lor care trebuiau să se îngrijească în primul rînd de păstrarea avutu­lui obștesc și de folosirea lui cît mai judicioasă. Obiectivele esențiale ale regle­­mentărilor propuse sunt asigurarea unui aparat gestionar corespunză­tor, perfecționarea sistemului ga­ranțiilor, întărirea răspunderii ma­teriale. O dispoziție nouă din proiectul de lege privește tragerea la răspunde­re a conducătorilor de organizații socialiste și a altor salariați, soli­dar cu gestionarul care a produs paguba, dacă acesta a fost angajat fară respectarea condițiilor de vîrs­­tă, studii și stagiu a prevederilor referitoare la antecedentele penale. Aceeași răspundere o vor avea și cei vinovați de nerespectarea dis­pozițiilor privind constituirea de garanții, în limita garanției necon­stituite. Ținând seama că unii gestionari creează intenționat plusuri în ges­tiune, îndeosebi prin înșelarea cumpărătorilor, cu scopul de a-și însuși aceste plusuri, s-a conside­rat necesară sancționarea penală a formării de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase. Oricît de bine ar fi construită o lege, ea nu produce efectele scon­tate decit in măsura in care este a­­plicată cu rigurozitate. In toate ve­rigile economiei și pe toate treptele ierarhice. Este deci de datoria mi­nisterelor și organelor centrale, co­mitetelor executive ale consiliilor populare, conducerilor de unități economice și bugetare să vegheze la respectarea legii, să instruiască te­meinic întregul aparat gestionar, să urmărească ridicarea continuă nivelului său de pregătire profesio­a­nală și a conștiinței sale socialiste. Totodată, sunt necesare în fieca­re unitate măsuri care să asigure ținerea corectă a evidențelor, efec­­tuarea la timp și cu exigență a in­ventarierilor, depozitarea corespun­zătoare a bunurilor materiale, păs­trarea în siguranță a mijloacelor bănești, asigurarea pazei, întărirea controlului în toate compartimente­le de activitate. Expunerea la Proiectul de lege privind executarea pedepselor prezentată de tovarășul Adrian Dimitriu, ministrul justiției în opera de înnoire și perfecțio­nare a întregii noastre legislații, prin adaptarea ei la stadiul actual de dezvoltare, un loc important îl ocupă legislația penală. Noul cod penal prevede că pe­deapsa este o măsură de constrîn­­gere care se aplică infractorilor, în raport cu periculozitatea socială a faptelor comise. Totodată, codul penal prevede că executarea pedep­selor se face în condițiile stabilite de lege. In acest scop, s-a întocmit proiec­tul de lege privind executarea pe­depselor, pe care, din însărcinarea Consiliului de Miniștri, vi-l supun spre examinare și adoptare. Pro­iectul cuprinde dispoziții referitoa­re la locurile de deținere, regimul executării pedepselor, organizarea muncii condamnaților și liberarea condiționată, precum și unele mă­suri speciale privind minorii și femeile. Pedeapsa Închisorii se e­­xecută în locuri de deținere anume organizate, la care condamnații sunt repartizați după natura infracțiunii, durata pedepsei și comportarea lor. In timpul executării pedepsei în­­chisorii, condamnații sunt obligați să presteze o muncă utilă, munca constituind factorul principal pen­tru reeducarea lor, în vederea for­mării unei atitudini corecte a aces­tora față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială. Re­educarea celor condamnați este realizată și prin calificarea sau re­calificarea lor, într-o meserie, prin acțiunile cultural-educative desfă­șurate la locurile de deținere, prin posibilitatea ce le este acordată de a primi cărți, ziare și reviste, pre­cum și prin stimularea celor disci­plinați, stăruitori in muncă, care dau dovezi temeinice de îndreptare. Astfel pentru aceștia proiectul pre­vede, spre deosebire de reglemen­tarea actuală, că pot presta muncă fără pază în afara locului de deți­nere sau pot fi folosiți pentru su­pravegherea altor condamnați la locurile de muncă. în «adm­ regimului pr#văzut. pen­­tru executarea­ pedepselor, proiectul stabilește obligațiile pe care le au in<tnamtu­l tf drept*i­it# «e J# «in* acordate. Condamnații sunt obligați să respecte programul zilnic, disci­plina și ordinea interioară, să se comporte cu grijă față de bunurile proprietate socialistă. O instituție importantă a codului penal, derivînd din concepția asu­pra pedepsei, este aceea a liberării condiționate. In aplicarea dispozi­țiilor care reglementează această instituție, proiectul fixează criterii pentru calcularea părții de­deapsă ce poate fi considerată pe­ea executată pe baza muncii prestate. Pentru condamnații minori, se a­­sigură condiții speciale de educare, instruire și calificare în muncă. Ei continuă învățămîntul general obli­gatoriu și li se creează posibilitatea de a dobîndi o pregătire profesio­nală, potrivit cu gradul de școlari­zare și aptitudinile lor. O atenție deosebită se dă condi­­țiilor în care se execută măsura a­­restării preventive, stabilindu-se dispoziții speciale referitoare la locurile de deținere, la separarea de cei condamnați a celor arestați pre­ventiv, la dreptul acestora de a lua contact cu apărătorul ales sau de­semnat din oficiu și la posibilita­tea prestării de către ei a unei munci utile. Proiectul mai cuprinde dispoziții privitoare la executarea pedepsei cu moartea, amenzii penale și pe­depselor complimentare, la paza condamnaților și accesul în locurile de deținere. Pentru aplicarea prevederilor ex­puse, sarcini deosebite revin or­ganelor de la locurile de deținere, care vor trebui să-și desfășoare în­treaga activitate potrivit legii in vederea realizării scopurilor sa­și­le, ca și procurorilor cu atribuții de supraveghere a respectării le­galității in activitatea acestor orga­ne. De asemenea, președinții tri­bunalelor județene sau judecătorii delegați de aceștia vor trebui să-și îndeplinească cu exigență și simț de răspundere atribuțiile noi o# le-au fost Încredințate prin legea de organizare judecătorească, de a verifica legalitatea deținerii și mo­­d­ul de executare » pedepselor pri­vative de libertate.

Next