Drapelul Roşu, aprilie 1974 (Anul 30, nr. 9083-9107)

1974-04-27 / nr. 9105

ÎN BANAT, CA ÎN ÎNTREAGA ȚARĂ MASELE MUNCITOARE AU ACȚIONAT­ ÎN STRÎNSĂ UNITATE Printre problemele care au stat permanent în atenția Partidului Comunist Român, și de care de­pindeau succesul forțelor revoluțio­nare în lupta pentru răsturnarea dictaturii militaro-fasciste, scoate­rea României din războiul antiso­­vietic, eliberarea țării și participa­rea ei la zdrobirea Germaniei hit­­leriste, era și înfăptuirea unității politice, ideologice și organizatorice a clasei­ muncitoare. Conștient de importanța înfăptuirii acestui de­ziderat, partidul comunist a făcut serioase și îndelungi eforturi, pen­tru realizarea Frontului Unic Muncitoresc de sus în jos. Conform în­țelegerii survenite între conduce­rea celor două partide ale clasei muncitoare — P.C.R. și P.S.D. — vestea încheierii Frontului Unic Muncitoresc a fost adusă la cunoș­tința maselor populare în ziua de 1 Mai 1944 printr-un manifest care chema toate forțele antihitleriste din România la o luptă comună pentru pace, răsturnarea guvernu­lui antonescian, formarea unui guvern de coaliție națională, izgo­nirea armatelor hitleriste, sabota­rea și distrugerea mașinii de răz­boi germane. Manifestul Frontului Unic Mun­citoresc a avut un larg ecou in rîndurile maselor muncitoare din întreaga țară. La Ploiești, Timișoa­ra, Cîmpina, Brașov, Brăila și în alte centre industriale, muncitorii l-au primit cu mare satisfacție, în Banat, comitetele Frontului Unic Muncitoresc, întemeiate pe princi­piile­ unității de acțiune, aveau la bază activități specifice. La Timi­șoara, Arad, Reșița și în celelalte centre muncitorești, ele au desfă­șurat o muncă intensă de propa­gandă, elaborînd și difuzînd­­ mai multe manifeste. Comitetele F.U.M. au activat nemijlocit în dire­cția unirii clasei muncitoare și a tutu­ror forțelor patriotice, contribuind la legarea luptei pentru revendi­cări economice și politice cu ca­racter local, de lupta popor pentru doborîrea întregului dictaturii militaro-fasciste și instaurarea u­­nui guvern democratic, pentru scoaterea țării din războiul hitle­rist și întoarcerea armelor împo­triva Germaniei naziste. Ca urma­re a activității politice desfășurate, în lunile mai-august 1944, în Ba­nat s-au intensificat acțiunile de sabotaj, in special în industria si­derurgică și metalurgică. La Reșița procesul de producție a fost între­rupt în tot timpul zilei de 14 iulia 1944, ca urmare a tăierii de către muncitorii comuniști și social-de­­mocrați a cablului electric Anina — Reșița. Expresie a intereselor funda­mentale ale clasei muncitoare, Frontul Unic n-a însemnat doar o însumare aritmetică de forțe, ci o puternică bază de unire a maselor, coloana vertebrală a coalizării tu­turor grupurilor patriotice și de­mocratice fiind înfăptuirea recției naționale antifasciste insu­ar­mate. Răsturnarea dictaturii mili­taro-fasciste la 23 August 1944 a deschis în istoria țării o epocă nouă, de adinci prefaceri și a mar­cat începutul revoluției populare. In noile condiții create, cerința primordială ce revenea P.C.R. era de a întări și dezvolta Frontul U­­nic Muncitoresc printr-o strînsă colaborare cu P.S.D. Faptul că cele două partide ale clasei muncitoare colaborau în cadrul Blocului na­țional democrat și al­ guvernului, prevederile programatice comune referitoare la lupta antihitleristă, la democratizarea vieții publice, la înfăptuirea unor reforme cu carac­ter burghezo-democratic au creat climatul favorabil unei tot mai strînse conlucrări la nivelul orga­nizațiilor regionale, județene, oră­șenești, comunale, de întreprinderi și instituții. De exemplu, organiza­ția P.S.D. din Arad, a discutat și aprobat în prima sa ședință propu­nerea făcută de partidul comunist de a trece împreună la organizarea mișcării­ sindicale. Realizarea Fron­tului Național Democrat a creat baza polarizării tuturor forțelor revoluționare, democratice progre­siste din România în jurul clasei muncitoare, a asigurat victoria lup­tei maselor populare pentru instau­rarea unui guvern democratic. După 6 martie 1945 s-a impus cu stringență continuarea și întărirea colaborării de front unic între P.C.R. și P.S.D. Instaurarea guver­nului democratic, condus de dr. Petru Groza, a determinat schim­bări însemnate și în activitatea or­ganizațiilor de masă, chemate să lupte activ pentru ridicarea nive­lului de organizare și a conștiinței politice a oamenilor muncii, pentru atragerea acestora, pe baza comu­nităților de interese, la munca con­structivă pe teren economic și în­tărirea noii puteri de stat. Un pas important în realizarea unității po­litice, ideologice și organizatorice a clasei muncitoare, l-a făcut Confe­rința Națională a P.C.R. din octom­brie 1945. In Rezoluția adoptată cu această ocazie se sublinia că „Muncitorimea, a cărei unitate în acțiune a consu­­­ma““‘ tuit punctul de ple­care al unirii for­țelor democrati­ce, are datoria de a întări și pe mai departe aceas­tă unitate de ac­țiune și de a o desăvîrși“. In final, rezoluția chema în mod solemn pe social-democrați „la înfăptuirea unității politice a clasei muncitoa­re printr-un mare partid unic mun­­toresc“. Precizînd felul în care se preconiza realizarea partidului u­­nic, rezoluția arăta : „P.C.R. con­cepe înfăptuirea partidului unic muncitoresc nu ca o contopire me­canică între cele două partide e­­xistente, ci ca o unificare politică­­organizatorică pe baze principiale, în urma unei acțiuni de lămurire ideologică și a înfăptuirii unei de­pline unități de acțiune“. Victoria Blocului, partidelor de­mocrate în alegerile parlamentare din noiembrie 1946 și victoria în alegerile sindicale din vara anului 1947 au consolidat și mai mult uni­tatea clasei muncitoare, au creat premisele necesare pentru înfăptui­rea partidului unic al acesteia. Con­vocat pentru zilele de 21—23 fe­bruarie 1948 — Congresul al VI-lea al P.C.R. a consfințit crearea Parti­dului Muncitoresc Român. Refe­­rindu-se la importanța acestui mo­ment istoric, tovarășul Nicolae Ceaușescu, arăta că „el a asigurat clasei muncitoare condițiile nizatorice și politice pentru orga­putea îndeplini înalta misiune a­ și clasă conducătoare a societății de în opera de construire a socialismu­lui". De la făurirea Frontului Unic Muncitoresc s-au scurs trei decenii. In acest răstimp, poporul român, condus cu înțelepciune de P.C.R., a­ reușit să obțină mari succese in opera de făurirea' 'societăț­ii‘socia­liste. In prezent eforturile sale sînt concentrate în sensul dobîn­­dirii unor mari și prestigioase suc­cese în întîmpinarea celei de-a XXX-a aniversări a Eliberării pa­triei de sub jugul fascist și a Con­gresului al XI-lea al P.C.R. 30 DE ANI DE LA FĂURIREA FRONTULUI UNIC MUNCITORESC GH. I. doctor OANCEA, în istorie Pentru a avea grădină frumoasă... (Urmare din pag. 1) aer proaspăt. Spre seară se închid din nou ermetic, pentru a păstra căldura necesară in timpul nopții. Privim rigolele drepte pe care apa, din a patra udare, se prelin­ge ușor, ducînd spor de hrană la rădăcina plantelor. Din Ioc in loc, la capete de parcele — țăruși în­fipți cu grijă, pe care sunt înscri­se. ’Citeț, nume de oameni. „Lu­crăm în acord global, cu plata la 1.000 lei venit. Și astfel știm în fiecare moment cui li aparține parcela, cui trebuie să ne adresăm dacă nu e ceva în ordine. Aceas­ta a sporit mult interesul pentru lucrări de calitate. E o adevărată întrecere pentru lucrări operative, de calitate“. Consemnăm doar cîteva nume de pe țărușii în dreptul cărora se înșiruie parcele foarte frumoase: Zoriță Fănătean, Ana Pijoca, Boiana Panin, întreaga echipă a lui Mihai Weber merită menționată. Ca și Dumitru Meghe­­leș, care intervine prompt cînd se ivește vreo spărtură în acoperă­­mintul de polietilenă. Ca și Adam Zaica, motoristul de la A.P.T., care se îngrijește să nu lipsească și să nu se risipească apa pe con­ducte. Intrînd și ieșind dintr-un solar Ia altul î­i reține atenția grija ce se acordă folosirii judicioase fiecărei palme de pămînt. Pe In­a­tervale și între ancore fiecare bucățică e lucrată. Sînt semănate cu castraveți circa 20 de ani. La marginea solariilor, unde se des­chide cîmpul neted, cîțiva bărbați plantează șiruri de stîlpi scunzi din beton și întind sîrma spalie­­rului. „De aici încolo e terenul pentru cele 25 de hectare de to­mate pe care le cultivăm în timp". Pentru primele 5 hectare, destina­te timpuriilor, pămîntul e bine mărunțit și neted. De fapt și alte suprafețe, aproape 15 hectare, sunt modelate și pentru cultura ardeiu­lui. Răsadul e de mult pregătit. Totul se află în ghivece nutritive, avînd și o rezervă de circa 20 la sută. Ghivecele sînt așezate în răsadnițe pentru călire, spre a face mai ușor trecerea de la sera înmulțitor la cimp. „De mîine începem plantatul la tomatele timpurii. Nu e treabă ușoară. Dar ne dau o mină de ajutor și cei de­ la cultura mare, ca să putem merge cu cel puțin 60 de zilnic. Altfel nu putem ține brate rit­mul". De fapt un asemenea ajutor s-a făcut bine simțit și pînă acum. Pentru că tot cei de la cultura mare, înainte de a trece la răritul sfeclei, au prășit cele 30 hectare de ceapă și 12 hectare de morcovi, iar în zilele din urmă cîteva pră­­șituri cu cai zoresc prima lucrare de întreținere la cele 40 de hecta­re de cartofi timpurii. După ce trecem pe lingă un colț de tarla, de un verde crud, unde se încarcă, pe o platformă, lădițe pline cu a opta mie de kilograme de salată, proaspăt recoltată de un grup de femei harnice, ne oprim la o solă, care abia lasă să se mai vadă printre rînduri pă­­mîntul. „Aici, conform planului, trebuia să punem 5 hectare de varză timpurie. Avînd însă răsad bun de rezervă ne-a părut rău să nu-l folosim. Așa că am mai plantat două hectare. După ce vom culege varza urmează să plantăm ardei". De ce e atl­ frumoasă varza ? Pentru că a de­și fost irigată de trei ori și prășită. O dată cu trecerea la plantatul răsadului în timp nevoia de apă va fi și mai mare. Intrucit ferma nu are altă sursă pentru irigat decit o baltă al cărui nivel a co­borît mult din cauza acestei pri­măveri secetoase, legumicultorii vin în ajutorul motopompelor, a­­dîncind, din loc in foc, niște gropi unde se introduce sorbul. Dar ce nu e în stare să facă grădinarul harnic pentru a avea grădina fru­moasă. .. Vremea PENTRU 27 APRILIE: Vre­mea va fi nestabilă, cu cerul mai mult noros. Vor cădea ploi locale iar în munți va ninge. Vîntul va sufla mode­rat din sud-est. Temperatura va fi cuprinsă, noaptea, 4 și 9 grade, iar ziua între între 11 și 16 grade. PENTRU 28 ȘI 29 APRILIE : Vremea se menține nestabilă, cu cerul noros. Vor cădea ploi locale. PENTRU MUNTE : nestabilă, cu cerul noros. Vreme Vor cădea precipitații sub formă de lapoviță și ninsoare. CONCURSUL NOSTRU „PATRIE, VATRĂ DE AUR După lansarea concursului pe adresa redacției, sosesc repo ale căror autori vor să facă cu lui, fapte și nume de oameni da acestor vremi de muncă, cu tea se numără și primele imn­matori. Astăzi, ziarul nostru pu membrii a două cercuri foto a­șorene: „Patrie, vatră de aur”, zilnic, etaje, portrete, poezii, fotografii noscute, prin coloanele ziare­­care scriu simplu, firesc, agen­­tezanță și împliniri. Intre aces­­tini surprinse de fotografii a­­plică trei imagini realizate de le elevilor de la școli timi­­ ș­. „LA MAȘINA DE ȚES­UT", aspect din atelier, eviden­țiat cu aparatul de fotografiat d­e cercul Grupului școlar M.I.U. 2). „CROITORESELE“, imagine surprinsă din activitatea cole­gelor lor de către fotografii am­atori de la Grupul școlar M.I.U. 3). „CALCULE DE GRINZI", s­e intitulează fotografia reali­zată de cercul Liceului indus­trial de construcții civile. Așteptăm, în continuare pe adresa redacției fotografii rea­lizate și inspirate din munca și viața colectivelor din întreprin­deri, aspecte semnificative din activitatea practică și de stu­diu a elevilor sau studenților etc DRAPELUL ROȘU 9.105 ZARE­AD Priveliștea zării nuanțîndu-se­­ ochiului­­ la ceasuri crepus­culare, poeții izbutesc să o zugră­vească, salicitînd mai cu seamă, amănunte cromatice, cu tot felul de adaosuri conotative. Zarea de opal, peruzeaua zării etc. sînt exemple, oricînd citabile, din poe­zia lui Jan Pillat. Nu pot să omit terținele - din păcate, mai puțin cunoscute­­ ale lui Mateiu Cara­­giale : „Sunt ieri, spre toamnă, adinci și strălucite / Ce, luminîn­­du-mi negura­ amintirii, / Trezesc în mine suflete-adormite / De mult, încît cad pradă amăgirii / Cînd cerul pîrguit la zări cuprinde / Pur­pura toată și toți trandafirii" (Pa­­jere). „Prețios" — în sensul bun al cuvintului — ca totdeauna, „craiul" foburgului bucureștean de odini­oară, Mateiu, zice altfel decit în limba noastră, a tuturora : „La zări". Posibilitățile de selectare a im­presiilor cromatice, sunt, subiectiv,­­ infinite, cum se g­­­vădește, între al­ LIM­­DA­tele, din acest caracteristic, " din ȘI CULTURĂ Sadoveanu : „Fe­­­­ciorii Gîrbovului au rămas cu frun­țile plecate în locul în care se aflau, așteptînd mustrarea hatma­nului. Dar hatmanul tăcea și nu-i mustra, îi privea într-o mare depăr­tare, vn zarea sinilie a asfințitului, în priveliștea neuitată a Moldovei" (Nicoarâ Potcoavă). Capăt — așa cum, prin mai mul­te exemple, am încercat să arăt — al „departelui", care și-a căutat un „superlativ", pe care, pînă la urmă, și l-a găsit, cu ajutorul de­rivării. Sufixul -iște, adăugind va­lorii sale obișnuite (m­iște „loc cul­tivat cu in", porumbiște „loc culti­vat cu porumb" etc.) alta, surprin­zătoare, inculcă derivatului za­­riște o pregnantă nuanță intensivă. De altfel, multe formații cu sufi­xul -iște sunt solicitate de limbajul poetic, după cum se vede din cunoscutele versuri eminesciene : „Scîrțiirea de condeie dădea far­mec astei liniști, / Vedeam valuri verzi de grine, undoiarea unei mniști" (Scrisoarea II). Identitatea sufixului prilejuiește o rimă plină, bogată, difuzînd ecouri scăzute, dar stăruitoare, în „cutia de rezo­nanță" a pauzelor, care marchează consumarea unităților metrice­­ și­ gramaticale. In Noapte de mai, Bl­a­ga reia rima eminesciană, mic­­șorind distanța dintre cele două cuvinte în ultimul vers, unde se realizează, pentru ochi, o rimă „orizontală", iar pentru ureche, un murmur abia deslușit, care vestește ființa intimă a Poeziei : „doar în m­iști cele liniștit în schimb, in primul distih din Cîntecul călătorului in toamnă, ri­ma, întemeiată pe același sufix, se reașează vertical, sunetul versuri­lor rămînind, însă, la fel de stins : „Piere zvon subt zariște, / talanga în zariște". De altfel, zariște se rîn­­duiește, evident, printre termenii cei mai caracteristici pentru modul în care poetul din Lancrăm scruta alcătuirile lumii. De aceea „O fată frumoasă e / mirajul din zariște, / aurul graiului, / lacrima raiului". Este cit se poate de semnificativ că în acest poem — pe care il străbat, a nu știu cita oară, cu emoția întîii lecturi — Blaga în­truchipează, lingvistic, un fel de „superlativ" al substantivului cer, care să răspundă mai prompt pri­virilor sale, rezemate pe muchiile zării. Versurile sunt din acelea care nu se uită : „Ce umbră curată / aruncă-n lumină o fată ! / E aproa­pe ca nimi­cul, / singurul lucru fără de pată. / / O fată frumoasă e /a trarului Co­­riște, / cerul ce­rului, / podoabă inelului" (Catre­nele fetei frumoase). Cât de încărcat de nuanțe se­­mantice subțiri ne apare, acum, verbul corespunzător substantivu­lui care , mă refer la a zări... iată cum descrie Sadoveanu, in Frații Jderi, ivirea lui Ștefan cel Mare : „Cu toate că numai un om viteaz poate cuteza să ridice ochii spre măria sa, iar cei nevrednici cată să-și plece pietele în țarină, muie­rile tot ar îndrăzni să fure cu coada ochiului, doar l-or zări". Intr-un ceas tîrziu al nopții, pe cînd focul se stingea și tăciunii se umbreau sub spuză, Nicoara Potcoavă as­cultă vorbele unui cîntec vechi, șoptite de lie Carai­m­an : „Hatma­nul tace­­ adierile strunelor , se a­­mestecă în susurul austrului. Prin deschizătura de sus a cortului, Ni­­coară zărește o stea care" lucește pripit lăcrămînd". ★ Evocînd, îndeobște, „deportele", zare, zariște, a zări sînt, deopo­trivă, cuvinte ale muntelui, închei cu cîteva rînduri din Hronicul și cîntecul vîrstelor, de Lucian Blaga : „Și urcam ! Și urcam ! Zăream pentru o clipă Șurianul prin neguri, sfîșiate de-o ochire a soarelui, în depărtare. Vîrful se ascunse apoi iarăși,­­ după alte coame de munți...". G. I. TOHANEANU Plenara Consiliului Național al Femeilor Vineri după-amiază a început Plenara Consiliului Național al Femeilor din Republica Socialistă România, ale cărei lucrări sunt con­sacrate analizării muncii desfășu­rate de această mișcare, de comi­tetele și comisiile femeilor în anul 1973 și sarcinile ce le revin în mobilizarea maselor de femei la realizarea planului național unic de dezvoltare economico-socială a țării noastre pe 1974. In dezbateri se acordă o atenție deosebită par­ticipării femeilor la viața politică și socială a țării, la activitatea de producție. Totodată, în cadrul ple­narei, este examinat programul de activitate al Consiliului pe acest an. La lucrări participă tovarășa Elena Ceaușescu, membru al Co­mitetului Executiv al C.C. al P.C.R., tovarășa Lina Ciobanu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., tovarășul Miron Constantinescu, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. iau parte — ca invitați re­prezentanți ai unor ministere și instituții centrale, ai Uniunii Ge­nerale a­­ Sindicatelor din România, U.T.C., U.N.C.A.P., ai altor organi­zații de masă, activiste obștești ale mișcării de femei. ECOURI LA SEMNALELE CRITICE • ECOURI LA SEMNALELE CRITICE « ECOURI LA SEMNALELE CRITICE DERANJAMENTELE AU FOST ÎNLĂTURATE Exprimîndu-și satisfacția pentru sprijinul acordat. Consiliul de con­ducere al Cooperativei Urseni ne-a informat că, la agricole scurt timp după publicarea notei „Sens unic" (rubrica „Contraste cotidie­ne" din 21 martie) deranjamentele survenite la Unda telefonică ce asi­gură satului legătura cu celelalte localități au fost înlăturate, iar necazurile, persistente pe parcursul cîtorva săptămîni, uitate. Ceea ce n-au înțeles, totuși, sătenii, este greutatea cu care acționaseră pînă atunci jiniorii M.T Tc., aceștia ne­catadicsind să răspundă decit la in­tervenția ziarului. Bine că, pînă la urmă, totul s-a terminat cu bine ! „ACTELE VORBESC“ . . .Așa Că lui Traian Irimescu, care nu avea acte doveditoare că este tatăl celor trei copii ai săi, nu i s-a plătit alocația pentru copii cam vreun an de zile. Despre asta s-a scris într-o notă apărută la 13 martie a.c. Aflăm dintr-un­ răspuns de la întreprinderea lung de produse ceramice Jimbolia, unde lucrează T.I. că lucrurile s-au re­zolvat. Cităm din răspuns: „.. .Omul a adus o adeverință de la Consiliul popular Cărpiniș, în care se precizează că numita Curcan Ana (soție nelegitimă și mama copiilor, N.A.) a plecat în loc necunoscut la 11 septembrie 1972 și a lăsat copiii în întreținerea tată­lui lo­r firesc, Irimescu Traian. Pe temeiul acestei dovezi tovarășului Irimescu Traian i s-a achitat, re­troactiv pentru 12 luni, alocația de stat in valoare de 6.105 lei, și i se va achita în continuare alocația de stat. „BANCA N-A TĂCUT, CI A ACȚIONAT“ Cuvintele din titlul de mai sus­­ alcătuiesc esența răspunsului pe care Sucursala județeană Timiș a R.R.S.R. îl dă la nota „Sume neo­­m­orate“ apărută la 20 martie a.c. Reproducem explicațiile primite : „In baza ordonanței din 8 oct. 1973 a Judecătoriei Timișoara (...) s-a dispus poprirea sumei de 20.370 lei din contul I.F.E.T. Timi­șoara în favoarea creditorului Munteanu Gheorghe, domiciliat în satul Bătrîna nr. 92, oficiul P.T.T.R. Dobra, jud. Hunedoara. De aseme­nea s-a dispus ca de la 19 IX 1973 să se poprească lunar cite 602 lei. Suma de 20.370 lei s-a poprit la 20 X 1973 și recipisa C.E.C. a fost depusă la 30 oct. 1973 la Judecăto­ria Timișoara, contravaloarea a și fost încasată de creditorul Mun­teanu Gheorghe. In mod legal sumă poprită de instanța judecăto­o­rească este reținută din contul u­­nității, se virează apoi la C.E.C., care eliberează recipisa, o restituie băncii, aceasta o depune la instan­ță și apoi este eliberată creditoru­lui pentru încasarea de la C.E.C. Pentru asemenea operațiuni banca încasează un comision bancar de 25 lei care este imputabil salaria­ților întreprinderii. In ce privește poprirea lunară a sumei de 602 lei, pentru a evita formalitățile a­­rătate mai sus și a ușura încasarea ei de creditor, prin scrisorile noas­tre nu (...) am cerut I.F.E.T. Timi­șoara să fie de acord ca suma să fie plătită creditorului prin caseria proprie, prin mandat poștal. Deoa­rece I.F.E.T. Timișoara n-a răspuns la scrisorile noastre la 16 III 1974 înainte de publicarea articolului în ziar (s.n.) am luat măsura să se poprească suma de 3.612 lei pentru perioada de la 19 IX 1973 pînă la 19 III 1974. După procedura legală,­ recipisa trebuia sa­ fie eliberată creditorului Munteanu Gheorghe de Judecăto­ria Timișoara și apoi încasată de la unitatea C.E.C. Pentru a veni în ajutorul susnumitului, am obținut noi viza de plată din partea Jude­cătoriei Timișoara și i-am expediat recipisa cu scrisoarea nr. 1 659/22 III 1974. Menționăm că I.F.E.T. Ti­mișoara trebuia să executa sentin­ța civilă nr. 254/13 II 1974 fără să aștepte ca Munteanu Gheorghe să ceară executarea ei prin poprire la Banca Națională a R.S.R. Suc. jud. Timiș, în cazul cînd după ce vom lua legătura cu conducerea I.F.E.T. Timișoara aceasta nu va accepta să plătească lunar sum­a de 602 lei prin caseria proprie, prin mandat poștal, vom lua măsura ca de la 19 IV 1974, în continuare să reținem din contul său suma res­pectivă și să o expediem prin man­dat poștal creditorului Munteanu Gheorghe. I.F.E.T. Timișoara n-are cu ce acuza Banca Națională a R.S.R. Sucursala jud. Timiș, așa cum se afirmă în articolul publicat în ziar deoarece, după cum v-am arătat mai sus, „banca n-a tăcut“ ci a ac­ționat pentru respectarea hotărîrii judecătorești și a ajutat creditorul pentru executarea ei intr-un ter­men mai scurt decit prevederile procedurale legale“. Semnează : director T. Terfaloagă, și consilier juridic dr. T. Chița. DEOCAMDATĂ, TOT PE JOS ! In urma apariției, la rubrica „Contraste cotidiene“ din ziarul nostru nr. 9084, a notei critice „De ce ?“, Autobaza de transporturi auto Timișoara, ne face cunoscute, sub semnătura tovarășilor ing. Mi­ron Bîciu, șef de autobază, și ing. Ștefan Mustață, șef exploatare, ur­mătoarele : „Amplasarea stației de autobuz din strada Eroilor s-a făcut in baza aprobării de către Miliția munici­piului Timișoara și a Consiliului popular municipal. Este vorba de stația de autobuze ce deservește traseele interurbane Cerna, Stamo­­ra Română, Urseni, Tormac, Șipet și Dragșina, întrucît în locul res­pectiv este un refugiu amenajat, fapt ce nu stînjenește circulația. S-a cerut aprobare pentru ca stația respectivă să fie stabilită mult mai aproape de tramvai, respectiv pe partea dreaptă a străzii Ștefan cel Mare, cam la 12 metri de intersec­ția cu strada Gh. Asachi, însă răs­punsul forurilor municipale a fost negativ. Considerăm că cetățenii au dreptate, atunci cînd își expri­mă nemulțumirea că sînt puși în situația să facă un drum atît de lung pe jos (cîteva sute de metri) numai că după cum am arătat, mu­tarea stației nu depinde de noi". In ce ne privește, mai avem pu­țintică răbdare. Poate tot s­e afla o soluție favorabilă călătorilor. „STIMAȚI TOVARĂȘI“ Primind răspunsul mult așteptat de la dumneavoastră ne-am bucurat foarte mult și citind credeam că sunt cea mai fericită căci ascultat. Cu răspunsul primit m-ați la data de 5 ianuarie 1974 de de la dumneavoastră mi-ați scris să merg la C.A.P. și am mers. O zi mi s-a spus să merg a doua zi. Cînd am mers a doua zi tov, inginer a spus să merg pe 25, căci nu este juristul C.A.P.-ului. Cînd­ am mers la data arătată tov. jurist a spus că legea este următoarea : „Copiii ar fi primit pensie de urmași după tatăl lor dacă aș fi fost și eu moartă — dar eu trăiesc — și nu poate să mă ajute că pot să cresc căci așa este legea". Mă îm­­i treb singură, cum poate să fie așa, dacă soțul meu a lucrat timp de atîția ani și a fost pensionar de boală ? Acum să uite, C.A.P.-ul ? Așa răspuns să-mi dea ? Eu vă rog, încă o dată să-mi scrieți ce părere aveți de răspunsul primit din par­tea C.A.P.-ului și dacă este just ce spun ei. Vă mulțumesc din suflet și aștept încă un răspuns. Petres­­cu Milena, comuna Remetea Mare, sat. Bucovăț 33, județul Timiș. Vă mulțumesc“. N.R. Ei bine, am dori și noi să știm cum e cu legea, ori cu legile acestea în privința dreptului de ur­mași cînd e vorba de copiii unui țăran cooperator decedat ? Aștep­tăm un răspuns de la U.J.C.A.P., care să i-1 comunicăm, prin ziar, Milenei Petrescu. Rubrică redactată de ION DUMITRU Pe scene și ecrane SÂMBATA, 27 APRILIE □ Teatrul Național : SOL­DĂȚELUL DE PLUMB (15), FETELE DIDINEI (19,30); □ Filarmonica „Banatul" : CONCERT SIMFONIC. Dirijor George Vintilă. Solist Ilea Că­tălin. Sala „Modern" (19); CINEMATOGRAFE □ Modern: CINTECUL NOR­VEGIEI (11,15, 16); o Arta : OMUL CU CRE­IERUL TRANSPLANTAT (9,11, 14,30, 16,45, 19, 21); □ PArc : UIMITOARELE A­VENTURI ALE LUI ROBIN­SON CRUSOE (9, 11, 16, 18, CEAȚA (20); □ Melodia: VIFORNIȚA (9, 11, 14), RĂSUNĂ VALEA (16, 18, 20); □ VICTOria : SAMURG, PA­SAREA FERICIRII (11, 14, 16), AVENTURILE UNEI PRIN­ȚESE GERMANE LA CURTEA REGELUI SOARE (18, 20); □ Muncitoresc — Freidorf­­ TECUMSEH (17, 19); a Steaua roșie — Mehala: PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR 06, 19); r~i Muncitoresc — Fratelia : RONDUL DE NOAPTE (15, 17, 19); LUGOJ □ 23 August : PACALA, BUZIAȘ □ Dinamo : CIDUL­­ JIMBOLIA □ Flacăra : MISIUNEA SE­CRETA A MAIORULUI COOK: SINNICOLAUL MARE □ Arta ; UN OM IN SĂLBĂ­TICIE ; DETA I—I Parc : PRĂBUȘIRE. MISTERIOASA

Next