Dreptatea, mai 1934 (Anul 8, nr. 1984-2006)

1934-05-01 / nr. 1984

ANII VIII. NO. 1994 s pagini ----— I ■ .. Trata i» Irirara tUrit* li ma­ran cont, »prabtwiniintfwiâ duMriU e. T T. No. Declaraţii declaraţii Dacă este adevărat că cine face rămâne filosof, d. Dinu Brătianu nu mai este filosoful partidului li­beral. Este chiar antipodul. Pro­fitând de ocazie că şeful guvernu­­lui, d. Tătărăscu este bolnav, vrea o concurenţă chiar în materie ora­torică. De îndată însă ce d. Brătianu a vorbit la graniţă, s’a speriat de ceiace a spus. D-sa ar fi vroit ca numai anumiţi oameni să înţeleagă anumite lucruri pe care a ţinut să le afirme, iar restul omenirei să nu întrevadă nimic. Asta nu s’a putut. A înţeles până la boală şi d. Tătărăscu, dar au înţeles şi cei­lalţi oameni. D. Brătianu însă nu vrea să-şi ia nici răspunderea trecerei parti­dului în opoziţie în cazul când a­­titudinea sa de frondă ar fi putut s-o determine, nici consecinţa unei retrageri tragice în cazul unui eşec personal rezultat din acest conflict cu partidul. De la Neapole, d. Brătianu nu ştia probabil care-i atmosfera în par­tid. Prietenii săi geloşi l-au in­format greşit dintr’un optimism li­­b­eresc obişnuit oamenilor de casă. Şi a luat ofensiva dela Jimicoică. Ajuns în Bucureşti,‘ Şi-a dat însă seama că partidul­ iubeşte sacrifi­ciul puterii dintr’iin ascetism şi spi­rit de jertfă, rău’ înţeles . A con­statat că numai d. Tătărăscu este suferind.­­ La Bucureşti deci vagonul mi­nisterial al şefului de partid a fost tras­ chiar după indicaţiurnea sa pre­caută, pe linia moartă. Declaraţiunile făcute la consfă­tuirea majorităţilor au nu numai o importanţă psihologică pentru d. Brătianu, care a vorbit să se su­gestioneze că D-sa mai conduce partidul, atunci când de fapt, D-sa merg© furios şi cu ţilindrul în mână după partid. A vroit o satisfacţie a amorului propriu can­difonat şi contrariat de o serie­ de înfrâ­igeri şi capitulări. Pentru sine, a putut să aibă această iluzie. "Pentru­ cei care i-au cetit cele două rânduri de declaraţii, d. Brătianu este un înfrânt. Singura scăpare o mai speră în concentrarea forţelo­r fa­miliei şi renaşterea mitului medie­val pe care o reprezintă în partidul liberal care-i al familiei Brătianu. Asta însă e chestiune de viitor. In prezent însă, din nouile decla­raţii făcute de d. Brătianu, rezultă că deocamdată rolul D-sale este de a stabili solidar­tatea şi legătura în­tre guvern şi partid, ca şi cum d. Tătărăscu, care este guvernul, nu ar avea nici o legătură cu partidu­l. ’Mai rezultă că guvernul a putut avea unele preocupări străine de acele pe care-l muncesc pe d. Bră­tianu, şi că s’ar ‘ fi amânat, peste voinţa sa, rezol­varea unor­ ches­tiuni care interesează în spec­al partidul. Nu cumva această sibilică nemul­ţumire se referă la o amânare a în­­tregirei partidului, — căci ce alt­ceva putea să fi interesat în spe­cial partidul ? D. Brătianu complectează însă de data aceasta seria nemulţumirilor. D-sa se plânge de neîncrederea pe care i-ar arăta-o unii membri ai guvernului, şi de lipsa de sinceri­tate faţă de D-sa. D. Brătianu cere ca membrii gu­vernului să nu aibă nimic de as­cuţs unul faţă de altul. Este vorb­­a desigur de tăinuirea unor anumite acţiuni politice, şi nu de o pudoare intimă. D. Brătianu aigură concursul său­ — pro­babil pentru c a fiu are ce face altceva,­­ însă vreo două condiţii care singure pot asigura dominarea situaţiei: 1. Solidaritatea complectă dintre guvern şi partid şi ... încrederea desăvârşită între membrii guvernului, uni­t cu o sin­ceritate reciprocă. Dacă d. Brătianu nu se plânge de lipsa de solidaritate, face însă o amară confesiune cu privire la lipsa de sinceritate a altora faţă de D-sa, fiindcă d. Brătianu în ce-l priveşte: „eu întotdeauna când am avut a face cu persoane politice din partidul meu, fie cu fraţii mei, fie cu Duca, fie cu Tătărăscu, le-am spus tot ce aveam pe inimă fără rezervă”." Enumerarea d-lui­ Tătă­ăscu, si­gurul în viață­ dintre cei emu,u', este cu tâlc. D. Brătianu i-a spus totdeauna d-lui Tătărăscu ceiace a e pe inimă, însă d. Tătărăscu nu i-a spus cu aceiaș sinceritate tot ce a­ e nu are la stomah. Prin nouile sal© deda. a.ii d. Bră­tianu a urmărit acelaş joc, si dea impresia faţă de adversari că nu-i nici o neînţelegere între partid şi guvern şi că a retractat declaraţiile grăniţăreşti, şi în acelaş timp să le menţie şi chiar să le accentueze faţă de cine trebue să audă cu toată febra. Partidul liberal în plină ori, asta nu s’a putut nici a doua oară., In primele declaraţii, partea cea mai importantă era desolidarizarea de guvernare, lepădare de orice răs­pundere. In declaraţiile Q2.ro, au urmat nici o desminţire în această privinţă şi nici o solidarizare. D. Brătianu a constatat că deo­camdată trebue să renunţe la ac­ţiunea care trebuia fatal să urmez© declaraţiilor sale, însă nemulţumi­rea sa reconfirmată dar refulată trebue să isbucnească. Familia Brătianu nu poate re­nunţa la patalamaua de proprietate ereditară, directă şi colaterală a partidului liberal, D Dinu Brătianu de-abia şi-a dat seama de o tentativă isbutită de expropriere. Lupta din partidul liberal de-abia s’a anunţat. Demostene Botez dotat întoarcerea d-lui Titulescu Discuţia asupra proectului — de­venit lege — pentru desfiinţarea regiilor autonome, a fost foarte in­teresantă prin preciziunile pe cari d. Virgil Madgearu a fost nevoit să Ie facă. Ocupăndu-se de risipa şi haosul, gflsitp în administraţia pescăriilor în 1928, fostul ministru de finanţe a arătat cum din fondul «Intensi­ficării pescuitului» s’au acordat­­1 milioane d-lui V. Chirculescu pen­tru a-şi înzestra o fată. Somat prin «Viitorul» şi printro declaraţie, de la tribuna Camerei, a fratelui celui acuzat, d. Madgearu a dus preciziunile necesare, dove­dind cu acte şi cu numere de dosa­re, afirmaţiunile sale. A mai arătat însă şi altceva. A arătat cum se încearcă a se cocoloşi afacerea, în­trucât printr o ciudată coincidenţă, dosarele privitoare la această ches­tie au fost transportate la Brăila, probabil cu intenţia de a fi dosite. A adăugat însă că această manevră va da greş, deoarece d-sa are toate mijloacele la dispoziţie ca să pro­ducă dovezile necesare. In urma acestor fapte, a intrat, într’un târziu, în arenă şi cel vizat. D. V. Chirculescu, fericitul tată care-şi înzestra fetele cu banii des­tinaţi intensificării pescuitului, scrie d-lui Madgearu o scrisoare prin «Viitorul».­­„ . . Nu ne vom ocupa de conţinutul ei, — urât ca fond şi prost ca for­mă, — fiindcă nu aduce nici o con­tribuţie preţioasă în deslegarea sus­pectei afaceri, ci numai insulte le adresa d-lui Madgearu. Vom reţine numai o frază, care spune multe şi trădează în acelaş timp ciudata concepţie a liberali­lor, în materie de «înzestrări» sau «dotări» din banii statului. Scrie deci d. Chirculescu: «.-a lua ceia ce ţi se dă ca recompensă, a­­tunci când şeful tău găseşte că o meriţi pentru servicii ce ai fi adus Statului, nu e ruşine». De mărturisire, mai preţioasă, aţi fi putut aştepta d-stră de la d. Chir­culescu ? înţelegem deci perfect, furia libe­ralilor împotriva regiilor­ autono­me, cari — prin sistemul contabi­lităţii duble introdus în administra­rea bunurilor statului, — au per­mis descoperirea acestor ruşinoase procedee, inaugurate şi practicate de partidul liberal. Legea de fier a vieţii unui Stat că politica externă nu poate fi o-Kîrtiltitl A A /I : A /M.i-t A --U ! J A _ U1CUUJ. ALC. UIUVU^DU Iliiig jjuji a fost realizată în România datorită personalităţii seducătoare şi mag­nifice a d-lui Nicolae Titulescu. Continuitatea politică şi perma­nenţa unei maxime apărări a desti­nelor româneşti în concertul euro­pean a fost uşurată de apariţia a­­cestui Oltean, devenit mare euro­pean, dotat de la natură cu atâtea calităţi de inteligenţă, voinţă, ora­torie şi felină abilitate. Plecat la Paris în urma unei in­vitaţii de la Quai d’Orsay pentru a discuta şi a lua hotărâri de comun acord în privinţa condiți­ei de ur­mat în faţa nouilor confucturi in­ternaţionale, d. N. Titulescu s-a re­întors Sâmbătă în ţară înconjurat de dragostea şi respectul unanim. La Paris, Ministrul nostru de Externe a avut prilejul să discute cu oamenii care conduc destinele Franţei, despre cele mai impor­tante chestiuni internaţionale la ordinea zilei. Un acord desăvârşit a fost constatat cu privire la punc­tul de vedere al Franţei şi al Micei înţelegeri asupra tuturor acestor chestiuni. In Franţa a mai avut prilejul să întâlnească la posturile de comandă prieteni personali de care îl leagă o veche afecţiune. După cum se ştie, d. Nicolae Ti­tulescu este actualmente preşedin­tele în exerciţiu al Micei înţele­geri-Viitoarea conferinţă anuală a a­­cestei asociaţii internaţionale va a­­vea loc la Bucureşti- Data nu a fost încă fixată. Ea va avea loc proba­bil în cursul lunei Maiu sau la în­ceputul lunii iunie. Chestiunile la ordinea zilei vor fi după toate probabilităţile: 1) de­zarmarea; 2) bazinul bunărean din punct de vedere po­itic şi economic; 3) întărirea legăturilor economice între statele membre ale Micei în­ţelegeri. • Activitatea strălucită a d-lui N. Titulescu se desfăşoară larg în fo­losul ţării întregi. Ea este urmă­rită cu atenţie şi aplauze fără deo­sebire de partide. Ceea ce Beneş a obţinut pentru Cehoslovacia şi Arstid Briand pen­tru Franţa — adică permanenţa a­­titudinii în politica externă — a reuşit pentru România d. Titule­,­scu. Noi suntem fericiţi s’o consta­tăm încă odată aici cu ocazia ve­nirii domniei-sale în ţară- D. N. TITULESCU MOH „Sesiune bogată în realizări“ Aşa se lăuda, «Viitorul» de aseară intr­ un articol cu titlul de mai sus. Am­ citit şi noi­­cu buna dispoziţie pe care ne-o acordă întotdeauna scrisul presei guvernamentale şi pâ­nă la urmă tot nu ne-am dumirit. Oare, «Viitorul» a intrat în pauze intelectuale definitive, a pierdut con­trolul, a scăpat înţelesul obişnuit al noţiunii de a sări aşa cum scrie despre o seziune parlamentară pes­te care s'au revărsat torentele bat­­jocurei? Ce însemnează, mă rog, «se­siune bogată în realizări». Vorbă­ria d-lui Titeanu şi surescitările d-lui Iamandi,­tiu constituie doar o activitate căreia să-i corespundă în domeniul valorii un elogiu. Iii presa liberală, tocmită să apere toate huruielile guvernului, na pu­tut vorbi, ca realizări, decât de le­giuirile cu cari ambitia diferiţilor Tătărăşti s’a angajat să fericească ţara. Ba legea datoriilor şi legea re­giilor, regulamentele modificatoare ale Senatului şi Camerei, legea în­văţământului (adică a d-lui Ange­­lescu) şi legea tuturor intereselor, toate au fost trecute prin Par­la­ment, votate, acceptate. Ceia ce, în limbajul «Viitorului» înseamnă «ac­tivitate», iar activitatea înseamnă realizare. Citind cele de mai sus noi ne adu­cem aminte de prostul lui Cardgrate care căra, în ospiciu, apă cu troaca fără fund. Dela 8 dimineaţa până nu amurguri el o­steni­a mereu. Muncă, nu ? Dar ce folos. Realizările liberalei — sunt to­tuşi într’o parte■ acolo unde a în­sângerat­­ara . 1 V-___A D. doctor Angelescu a lăsat să se strecoare în presa domniei sale, u­­nele sugestii cari pot prinde bine zarvei de care are domnia sa tre­buinţa, dar nu stau frumos pentru ■j cin'! iubeşte adevărul. Una din două: ori rea credinţă ori prostie depli­nă. A se alege. Fiindcă a pretinde că prin noua le­ge a învăţământului, trecută prin Parlamentul liberal cu uşurinţa cu care trece vântul prin fereastra spartă, şcoala e aşezată pe principii­le ei sănătoase şi fecundante e tot una cu a pretinde că eticheta schim­bă ceva din conţinutul flaconului. Legea «modificatoare» adusă de Domnia sa isvorăşte şi din ambiţia de a arunca cu pudră în obrazul lu­mii, dar şi din decenţa de a legitima anumite tărăboiuri organizate în presă, de către d. Angelescu însuşi, cu prilejul venirii la putere. Totuşi, la ministerul instrucţiei, d. doctor a mai făcut ceva: a mutat niş­te funcţionari, a numit în plus câţi­va inspectori şi a plasat ceva învă­ţători. Dar asta înseamnă pentru liberali că învăţământul a trecut pe întâiul plan? ~ Ce soluţie a găsit teribil de con­certată inteligenţă a d-lui Angeles­­cu, pentru batalioanele de energii tinereşti cari lâncezesc într’o iner­ţie forţată? Să ne-o spună. Afacerea Skoda, în Parlament In şedinţa de Sâmbătă a Ca­merei, d. Virgil Madgearu, fost ministru de finanţe, a pus în dis­cuţie publică faimoasa «afacere Skoda—Seletzki», care a fră­mântat ţara aproape doi ani de zile. Guvernul care ameninţa mereu cu Skoda, dar care vroia sa amâne, conform unei tactice inveterate liberală, la infinit lă­murirea acestei chestiuni, fiind astfel obligat să spună tot ce ştie, şi să ia sancţiunile promise contra tuturor vinovaţilor. Din revelaţiile cari s’au făcut in Parlament rezultă­ că parti­dul naţional-ţărănesc este la lar­gul său să discute oricând şi cu oricine această chestiune; că da­că există vinovaţi, ei trebuie căutaţi în afară de cadrele par­tidului nostru; că guvernele cari s’au succedat la cârma ţării pâ­nă în 1928 au com­is greşeli gra­­ve împotriva armatei şi a secu­rităţii statului; că numai guver­nele naţional-ţărăneşti s’au gân­dit în mod real la înzestrarea armatei, prin planul de înar­mări întocmit de cabinetul pre­zidat de către d- luliu Maniu, făcând comenzi de armamente în condiţiuni avantajoase. In ce priveşte afacerea Skoda in sine, revelaţiile nu sunt t­tai puţin senzaţionale. Astfel Parlamentul şi opinia publică a ţării au putut afla ro­lul trist pe care l-au jucat în a­­ceastă afacere doi ofiţeri supe­riori, fostul comandant al Cor­pului II de Armată, actualul mi­nistru de războiu. d. general Ui­ţă, şi fostul ministru de războiu­in guvernul Iorga—Argetoianu,­­ general Ştefănescu-Amza. Primul a delegat pe şeful de stat major al Corpului de Ar­*­mată pe care-l comanda, d. colo­nel Tătărăscu la Praga ca să ceară «direcţiunei generale, ca să-i indice personalităţile, în special politice, cari ar fi primit comision la acordarea comenzii în 1930», dar fiind refuzat «a în­ceput să ameninţe şi a declarat ca Seletzki va rămâne în închi­soare 15 ani», etc., etc. Acuzaţiile acestea grave cari compromit iremediabil un ofiţer român le-a ridicat însăşi Direc­ţiunea Uzinelor­ Skoda, în bro­şura popularizată în sute de mii de exemplare, scrisă în câteva limbi europene. Care a fost răspunsul d-lui general Uică? Nici unul, deşi lo­cul pe care-l ocupă în armată, îi impunea în mod­ cat­egoric, să lămurească opinia publică şi mai ales să-şi justifice atitudi­nea pur politică, într’o chestiune de pură specialitate de arma­mente. Dar d. general Uică, nu numai că n’a apărat oştirea de o aseme­nea acuzaţie gravă, ci s’a înfun­dat şi mai mult în abuzuri. Ast­fel, ca şef al justiţiei militare , sa a stat de vorbă cu preveni­tul, şi a admis «când se refuza accesul la închisoare unde se a­­fla Seletzki a oricăruia, chiar şi a membrilor familiei lui, să pă­trundă în închisoare doi foşti comisionari ai casei Skoda, în legătură cu contracte existente sau prezumate, intendentul colo­nel Georgescu şi d. Nicolae Pro­ Topopescu», cari i-au cerut — în numele lui ? d. general Uică e dator să precizeze — lui Seletzki să facă declaraţii compromiţătoa­re contra anumitor oameni poli­tici, primind în schimb promi­siunea de a fi liberat. Se urmărea anume compromi­terea celui mai integru bărbat de stat al ţării, a d-lui Iuliu Ma­niu, introducându-se în acest fel câteva falsuri în procesele verbale, care au fost demascate cum se ştie, încă în cursul des­­baterilor procesului. Dar regisoru­l întregei afaceri este generalul Ştefănescu-Amza- El este acela care a creiat at­mosfera de suspiciune contra câtorva fruntaşi ai vieţii publi­ce, căreia i-a căzut victimă cel mai mare artilerist al oştirei noastre, generalul Sică Popescu. El este acela care a organizat — peste capul guvernului Vaida — întreaga campanie şi care a pus la cale toată înscenarea servin­­du-se de «ofiţerii superiori ai ţării pentru a lovi şi ucide să­­taliceşte pe un om politic,fid. Iuliu Maniu, care avea singura vinovăţie, care trebuia să fie răzbunată, acela de a fi refuzat să colaboreze cu generalul de jandarmi Dum­itrescu Constan­tin, care acum se găseşte pus sub anchetă pentru incorectitudini, pentru că nu admisese să acorde sprijinul majorităţilor parlamen­tare unui guvern prezidat de d. Vaida, din care ar face parte ge­neralul Ștefănescu-Amza. Din docun­entele cunoscute până aci rezultă, că s’au acor­dat comisioane, unul defunctu­lui colonel Paul Străjescu — sub guvernul liberal —, şi altul d-lui intendent colonel Georgescu, — si­b guvernul Iorga—Argetoia­­nu — protejatul d-lui Ştefănes­­cu-Amza la uzinele Skoda, prin­­tr'un act, în care se pomeneşte des şi numele eroului afacerii Skoda, generalul Ştefănescu- Amza. Concluzia desbaterilor de Sâm­bătă, este numirea unei comisii de anchetă parlamentară, care a fost primită de către toate parti­dele. Dar şi până la terminarea a­­cestei anchete, opinia publică a ţârii, îngrijorată de atitudinea câtorva generali-politiciani, re­clamă urgentă şi radicală sanc­­ţ­iune contra d-lui general Uică, ministrul armatei, de care dealt­­fel guvernul s’a desolidarizat în mod public, contra d-lui gene­ral Ştefănescu-Amza, cel cu foa­ia calificativă compromiţătoare, cât şi suspendarea generalului C. Dum­itrescu până la termina­rea cercetărilor. România are nevoie de o de­parazitare, şi pentru a ne con­serva prestigiul ,şi­ fiinţa de stat independent, e nevoe ca această deparazitare să înceapă de sus, unde arbitrarul şi abuzul sunt astăzi singurele norme de con­duită. Pr­ . Pavel CITITT In pagina lila: AFACEREA SKODA IN PARLAMENT ' ' ”­­,. După declaraţiile d-lui Dinu Brătianu, declaraţiile d-lui Ghiaţă. Se poate face reîntregirea partidului liberal ? Dacă au mai fost unii care să se îndoiască de luptele şi dizidentele din sânul organizaţiilor partidului azi la cârma statului, evenimentele petrecute în ultima săptămână au fost de natură să-i convingă că partidul liberal a intrat in descom­punere şi că oricâte sforţări se vor face de cei interesaţi, o nouă re­grupare este absolut imposibilă­­întors în ţară — după un voiaj făcut tocmai ca o demonstraţie con­tra guvernului — d. Dinu Brătianu a făcut declaraţiunile (de cari ne-am mai ocupat) cari au avut darul să nemulţumească întregul guvern şi să lămurească opinia publică asu­pra prăpastiei ce desparte pe şeful guvernului de şeful partidului li­beral. D. Gh­ Tătărăscu supărat s a... îmbolnăvit, iar emisari ai d-sale au luptat, cu succes dealtfel, să convingă pe d. Brătianu, să-l vi­ziteze. In discuţia dintre d-nii Tă­­tărăscu şi Brătianu, s’a căutat o formulă care să permită o explica­ţie onorabilă a şefului partidului, menită să redea guvernului autori­­tatea necesară continuării guver­­nării. Cu multă greutate d. Dinu Brătianu a fost convins-In loc în­să fie explica­­ţiuiţi precise şeful partidu­lui a făcut majorităţi­lor parlamentare un expozeu confuz din cercetarea că­ruia nu reese decât că gu­vernul e una, partidul al­ta. Şi preocuparea şefului partidului este întărirea lui prim., reintrarea geor­­giştilor. Declaraţiile şefului partidului — subliniate cu aplauzele bătrânilor — au fost primite cu răceală de re­prezentanţii tineretului. A doua zi chiar, adică ori Duminică, unul din conducătorii tineretului d. P. Ghia­ţă, la Iaşi, a făcut declaraţii unui ziar, declarându-se contra reprimi­rii în partid în ram­urei georgiste. «...Vreau să văd pe în­­drăsneţul — spunea d. Ghia­ţă — care va cuteza să facă propunerea,­in forurile con­ducătoare ale partidului, unei asemenea contopiri». «Imdrăsneţul» fusese gă­sit: el era chiar şeful parti­­idului din care d. Ghiaţă mai face parte şi care de­clarase cu o zi înainte că e pentru reîntrgire. D. Ghiaţă care ştie ancest lu­cru se explică. Să-i vedem explicaţiile: «...Vreau să văd, pentru ca să pu­tem încerca cu toţii satisfacţia ace­stui spectacol tragicomic. II vom plesni în faţă cu toate declaraţiile pe care şeful grupării georgiste le-a făcut asupra lui Vintilă Brătianu şi I. G. Bitea şi vom cita mai ales caracterizările marelui om Ionel Brătianu şi a celor din jurul său, caracterizări care fixează definitiv fizionomia aceluia care astăzi soli­cită smerit intrarea fără condiţii în partidul nostru». D. Ghiaţă, după cât ştim, nu vor­beşte în numele său personal. D. Iamandi a făcut — Dumineca tre­cută — declaraţii asemănătoare. O bună parte din majoritari — aproa­­pe toţi cei cari sprijină guvernul Tătărăscu — sunt de aceiași părere. Bogăţii ameninţate­­ de prof. AGRICOLA CARD AŞ Săptămânile trecute a avut loc în Chişinău, un congres al viticul­torilor,. şi pomicultorilor din Basa­rabia, atrăgând din nou atenţiunea asupra unei stări, care dacă va con­tinua, va duce de­sigur la ruina bogăţiilor viticole şi pomicole ale acestei mănoase provincii. Dacă înainte de război viile ocu­pau în Basarabia circa 140 000 ha, și livezile peste 45.000 ha, stati­stica din 1933 ne arată numai­ 112.946 ha la vii și 25000 ha la livezi. .. • .. . Valea Nistrului de la Rezina în jos până la Purcari constituia ade­vărate massive de livezi, o încântare a călătorului, peste zece mii ha, producând anual mii de vagoane fructe de mare calitate, cari satis­făceau pieţile oraşelor ruseşti şi pentru export. Centrul Basarabiei, regiunea co­drilor, aproape în întregime moldo­venească, era renumit în special pentru prune şi nuci, iar în jurul Chişinăului sate întregi se ocupau pe sute de hectare cu cultura ci­reşului şi altor pomi. Referatele prezentate congresului din Chişinău, bogat documentate, enumără la fel sutele de hectare ocupate de livezile din nordul Ba­sarabiei, aşa zisă Bucovină basa­rabeană. Citez dintr'un raport al d-lui ing. agr. Pojoga, preşedintele asociaţiei „Pomona”, din Chişinău, că în a­­nul 1912, au recoltat în Basarabia 12.400 vagoane fructe — circa 124.000. 000 kg. fructe, — expor­­tându-se pentru valoarea de­­ lei 2­00. 000.000. Recolta nucilor înainte de război atingea peste 2000 va­goane, iar a prunelor peste 2500 vagoane. Ne putem închipui ce comerţ în­floritor exista înainte de război şi cum sute de mii de ţărani trăiau în abundenţă de pe urma acestei ocupaţiuni. Dacă în 1927—1928 din regiunea pomicolă a Tighinei s’a putut ex­porta peste 2000 vagoane fructe şi struguri, astăzi abia s’au exportat cu mari greutăţi câteva sute de vagoane. ' '­­Lipsa de îngrijire din cauza răz­boiului, criza economică,­ pierderea pieţelor de export, invazia bolilor criptogamice şi a insectelor, au dus şi duc la ruina livezilor, la sălbăticirea lor şi cu durere vezi în Chişinău carele moldovenilor a­­ducând ca lemn de foc trunchiturile de cireşi şi vişini cari constituiau adevărate păduri parfumate în ju­­rul Cojuşnei şi Truşenilor! Cine trece cu trenul spre Chişi­nău încă vede ruina livezilor de pruni, uscate şi invadate de toate bolile. Podgorenii cei vestiţi ai Basara­biei, producători de vinuri absolut superioare sunt profund îngrijoraţi de mănarea viilor, iar micii pod­goreni faţă de scumpetea materia­lului de plantat şi faţă de invazia bolilor criptogamice ş.­­ a. se în­dreaptă spre producătorii direcţi, pacostea viticulturii. Din suprafaţa de 112.946 ha. vii putem afirma că 60—700/o le for­mează producătorii direcţi infe­riori. Chestiunea lipsei sulfatului de cupru îngreuiază lupta contr­a manei şi viile în unii ani sunt perdute. Preţurile de râs ale vinurilor, ne­atingând costul de f­educție, dar mai ales spirtul indust­al, dau lo­vituri de moarte acestei însemnate ramuri de bogăţie naţională. Dacă înainte de război se­­pro-, ducea peste­­ 12.000.0­00­ decali­ri, vin superior care­ se vindea în între­gime, in afară de pe­ste­­32.000.000 kgr, struguri în bună parte destinaţi exportului, astăzi nici chiar mica producţie de 6­7.000.000 decali­tri vin nu se poate plasa, debuşeu­­rile vechi fiind pierdute, iar spirtul industrial fiind mult consumat. Odinioară în anii secetoşi, când ce­realele erau compromise, viticultura Basarabiei salva situaţ­a economică a provinciei. Odată cu aplicarea reformei a-­­­gra­e, tocmai pentru variei­unea cul­turilor, pentru sporirea, veniturilor micilor gospodării, viţa de vie ,ar fi putut lua loc în ocuparea lotu­lui țărănesc, mai ales în regiunile se­cetoase ale Basarabiei, unde uneori nu se face fir de recoltă. Nu mai vorbesc de faptul că prin extinde­rea viei în gospodăria țărănească consumul acelei otrăvi — spirtul in­dustrial — ar scădea, fiind înlocuit prin vin. .­­ : : " Guvernul trebuie să se ocupe se-, rios de această nenorocită situaţie a livezilor de pomi din Basarabia, cari formează 28 «/o din totalul li­vezilor, țărei,­ iar viile B. rorâbiei 350/îq. din acelaș total, valorând a- _• r —— (ContUtuarea tn vagina II at ­,­­ Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 303­42, Adiţia 341­02 • •• cb­ivea «îndreptarea» anunţă: «A apărut o nouă ediţie a programului parti­dului, poporului, cu toate modifică­rile la zi». ...Ar fi interesant de Urmărit, dat fiind că în curând va ajunge ca e­­diţiile rare. * «Ţara Noastră» ocupându-se de un proect de lege a minelor ce ar fi să se voteze, este de părere că proeetul ar trebui urgentat. ...Vrea d. Goga să ştie mai repede, ce se va alege cu societăţile minie­re prin ale căror consilii de admi­nistraţie se află. •1* In «teribilele» sale polemici, ziarul d-lui Goga întrebuinţează titlul: «Pe două coloane paralele». Cunoaşte «Ţara Noastră» şi alt fel de coloane? * Tot «Ţara Noastră» scrie: «Un nou gheşeft liberal». ...Şi d. Goga să nu fie prezent. Dacă n’a­ grăbit fuziunea1­­ * . «Viitorul» scrie: «Tineretul inte­lectual în administraţie». Mai corect ar fi: «Tineretul libe­ral» nu «Tineretul intelectual». Harţi 1 mai 1934 2 lei

Next