Dreptatea, decembrie 1935 (Anul 9, nr. 2440-2460)
1935-12-01 / nr. 2440
mi IX. No. 2440. 4 pagini Laxele de ttai» Care faim' mirnerar conf. aprobării Directiunei I’. T.T» No. 14.£56/t-W Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 303142, Adţia 34102 După 17 aniBinefacerile cu sperţ ale lui Ion Ghiaţă Cum a devenit o asociaţie de ajutor, isvor de câştig pentru fostul prefect de Ilcov Cu gologanii altora, se construeşte o „Cetate“ pentru profitul familiei Ghiaţă Evenimentele ne-au silit să întrerupemi câteva zile desvăluirile noastre cu privire la., activitatea lui Ion Ghiaţă, fostul prefect de tristă aducere aminte de la Ilfov. Le reluăm azi pentru ca opinia publică să aprecieze calitatea omului pe care guvernul l-a găsit propriu, pentru a promova dota prefectura de Ilfov în consiliul de administraţie al Băncii Centrală Cooperativa. * Rapoartele celor trei inspectori: Goma, Pretorian şi Găceanu cari au anchetat gestiunea şi activitatea (!) lui Ion Ghiaţă, se ocupă şi de aşa zisa operă de binefacere cu care s’a îndeletnicit fostul prefect de Ilfov. Opera de "binefacere şi ajutor a lui Ghiaţă este însă un capodoperă de speculă ilicită pentru profitul său personal şi al familiei sale. O vom examina după constaturile celor trei inspectori şi în lumina adevărului, pentru ca astfel opinia publică să ia cunoştinţă cum numitul Ghiaţă s’a jertfit pe altarul Patriei. Asociaţia lui Ghiaţă «Şcoala şi Cultura Română» a fost înscrisă la tribunal ca persoană juridică, calitate ce i-a fost acordată de justiţie pentru scopul ei, aşa cum rezultă din statute: ajutorarea fiilor de săteni din jud. Ilfov cu casă, masă, spălat etc. pentru a-şi putea complecta studiile. Veniturile asociaţiei Pentru această operă filantropică resultau din donaţii, cotizaţii, ajutoare diverse etc. Ce ţ- a gândit Gheaţă la o vreme? Să facă un internat pe lângă această instituţie de binefacere şi gratuitatea să fie înlocuită cu taxe plătite de şcolari. Aşadar, din asociaţie de ajutor şi binefacere, instituţia lui Ghiaţă a devenit deodată cu scop lucrativ, cu beneficii şi cu venituri contrare statutelor ei. Aceasta este una din marile culpe ale fostului prefect peste care d. luca a trecut cu o condamnabilă uşurinţa atunci când a absolvit pe Ghiaţă de orice răspundere. Iată ce spune inspectorul general contabil Găiseanu în această privinţă : 1) Internatul asociaţiei a început să funcţioneze din Septembrie 1931 încasându-se până la 4 Oct. 1935 din taxe şcolare SUMA DE LEI 2.747.849 2) In privinţa cuantumului taxelor cari se plătesc pentru elevii din jud. Ilfov variază între 5—12.500 LEI ANUAL. 3) Pentru orfanii trimişi de Asistenţa Socială, ministerul Sănătăţei plăteşte pe un an întreg 11000 LEI. 4) Studenţii din Ilfov — circa 150 la număr — au fost întreţinuţi gratuit o parte din ei primind hrana în bani, CATE 450 (!) lei lunar. 5) In anul şcolar trecut au urmat în acest internat cursurile a şase clase liceale etatizate, un număr de 191 elevi, cari au fost întreţinuţi din taxele PLĂTITE DE EL 6) Pentru anul şcolar 1935 — 1936 8 au înscris în cele 7 clase de liceu ale internatului 267 elevi, dintre care 74 orfani trimişi de ministerul sănătăţii. Oprim aci constatările inspectorului Găiseanu pentru a face comentariile necesare. Cu toate că această asociaţie îşi sices «societate de binefacere şi sprijin cultural», totuşi, pentru orfanii internaţi se plăteşte de minister 11.000lei de fiecare. Intrebăm cu ce drept ? D. luca »Muşama nu şi-a pus şi d-sa această întrebare când prin rezoluţii I pusă l’a absolvit pe Ghiaţă de orice răspundere? * (Continuarea în pagina „ II-a) Mâine, se împlinesc 17 ani de-' aiul s’a alipit Ardealul la vatra veche. Elanul dintâi, entuziasmul revederii, bucuria năzuinţei înfăptuite, beatitudinea pe cari ti-o dă idealul preschimbat în realitate, n’au lăsat să se întrevadă, — vai, — tristeţea de astăzi. Instalarea noastră în drepturile istorice, în acele imprescriptibile drepturi de care s’a vorbit cu un patos al justiţiei justificat, coincide cu începuturile unui ev de mari frământări şi sociale şi economice şi, mai cu seamă, spirituale. Dacă hotarele noastre au fost aşezate pe acele destine eterne pe cari a fost fixată geografia şi istoria noastră; dacă prăbuşirile unui vast imperiu, mâncat înlăuntru de toate rănile epocilor decadenţei ne-au lăsat pori de respiraţie naţională; dacă, în sfârşit, complexul joc al forţelor politice, întretăiate pe planul internaţional, a lăsat loc liber pentru afirmările noastre etnice, — noi n’ar fi trebuit, in schimb, să deviem de la linia pe care se mişcă forţele vii ale unuii popor, îmboldit de puternica aspiraţie de a-şi creia preponderenţe în concertul seminţiilor lumii. Câmp liber pentru afirmarea individualităţii noastre etnice, posibilităţi însemnate pentru consolidarea prestigiului nostru, — numai că se impuneau posibilităţile organizate, toţi factorii activi ai mincii, împinşi în ritmul viu al activităţilor creatoare, şi, mai ales, reintrarea în realităţi româneşti. După răsboi, vânt nou de primenire socială bate în toate ţările. Oamenii vechi sunt trecuţi la muzeu, instituţiile vechi sunt prăbuşite, vechile principii îngropate. In unele părţi, această primenire s’a efectuat cu mari pierderi, în urma perturbărilor generale; în altele, însă, s truda migăloasă, tenace, chibzuită, a adunat rezultate tot atât de pozitive, într’un total de foloase care se pot oricând compara cu ce a rezultat, după frământări, în alte ţări. Statele noui, ca Cehoslovacia, şi reînviata Polonie; şi forţele noui, ca Germania, Rusia, Italia şi chiar Turcia lui Kemal Mustafa, n’au isbutit să dobândească primatul politic decât prin puterea de încorporare în realităţile lor istorice şi în linia amăgirilor, devenite principiu de viaţă în colectiv. Prin ceia ce reprezintă, ele demonstrează că noul comandament în virtutea căruia s’au sguduit temeliile lumii, pentru a face loc sub soare şi altor naţiuni, n’a fost nici Utopie, nici eroare. După şaptesprezece ani, de când tratatele au consfinţit unirea noastră cu Ardealul, ţara noastră este mai dezolată decât oricând. In preziua marei aniversări, la cari ar trebui să fie prezente toate cugetele curate cari au lucrat la consolidarea fiinţei noastre naţionale,Ardealul se adună în sobor economic pentru a desbate, — ca să nu zicem pentru a protesta, — împotriva întregei poliţiei dusă până acum- iar Basarabia, e mare amară de gemătul foamei, peste care planează spectrul teribilei mizerii. Congresul economic care s’a întrunit, la Cluj, n’are decât a constata cât au absentat guvernele dela rezolvarea unor probleme de care atârnă viaţa naţională. Şi după constatare, să se ajungă la încheerea a ceia ce am cucerit prin forţa baionetelor şi prin voinţa masselor se spulberă prin infiltrarea economică a minoritarilor şi prin lipsa de patriotism a conducătorilor. După şaptesprezece ani, nu mai sunt de faţă nici veşnicii luptători căzuţi pe rând, ca brazii, din codrii Ardealului. Iar câţi au mai rămas, se încleştează între dânşii pe dorinţe şi pe principii, cari nu au măcar valoarea de a declanşa puteri mari de muncă. Iar în timpul acesta, minoritarii îşi croesc loc cu coatele, isbind, când pot, cu sete, în punctele de rezistenţă ale românilor. Situaţia economică disperată a Ardealului ar fi de desconsiderat numai în cazul când ar sta în legătură cu disperarea generală a economiei naţionale, dar ea se corelează cu nişte comandamente cari priveghează la însăşi raţiunea noastră de a exista. Dacă nu s’ar fi făcut simţită lipsa de autoritate a statului, dacă nu s’ar fi făcut simţită imprudenţa, nesocotită şi bicisnica purtare a conducătorilor, n’am fi asistat la durerosul spectacol oferit mai dăunăzi de sumeţul episcop Glondys şi n’am înregistra fermentări de poporaţii, înlăuntrul organismului naţional Până la acea vreme ideală a spiritualizării graniţelor, noi ar fi trebuit să îndesăm frontierele cu elementele active ale propagandei românismului şi să ne îngrijim, unde sunt zonele primejdioase, în cari pătrunzând morbii de compozanţi, că riscăm să umplem cu moartea fiinţa noastră naţională. Şi dacă, toate actele de guvernământ s’ar fi săvârşit în lumina acestui înalt principiu de stat, n’am mai fi intabulat desmăţul revărsării de miliarde la bănci spoliatoare dirijate de cămătarii liberali, în vreme ce, în Transilvania, pânza bancară se destramă pentru a face loc reţelei de zale financiare ţesută cu pază mare de către minoritari. După 17 ani, Ardealul s’a adunat să constate suferinţele. Un congres economic în locul unei aniversări naţionale. MOMENTE D. Dorel ovaţionat? S’a scris în tinele ziare, că d. Dorel Dumitrescu, a fost ovaţionat de studenţi. Se lăsa să se înţeleagă, că această ovaţiune ar fi de ordin politic, spălând ruşinea suferită de d. Dorel, cu ocazia transferului Nacht- Vasilescu-Tony Călătorescu. Un grup de studenţi, scandalizaţi de această interpretare, ne trimite un protest. Iată ce spun ei: Cu vreo patrucinci zile înainte de deschiderea cursurilor, colportori liberali, streini de studenţime, au lansat svonul că d. Dorel va oferi un banchet studenţilor pentru o manifestaţie de simpatie ce urma să i se facă la deschiderea cursului. In acea zi, un grup de şase indivizi, streini de universitate, strecuraţi pe sălile facultăţii, au ovaţionat pe d. Dorel. In sală, profesorul Grigore Dumitrescu — Dorelul nostru — şi-a făcut obişnuita oră de curs. La sfârşit a fost aplaudat, dar nu ca un gest de solidarizare cu Nachi-Vasilescu, etc., ci ca de obiceiu. Studenţii, aplaudă la sfârşitul orei de curs, pe toţi profesorii. Pe unii pentru talentul lor, de a expune cursul, pe alţii, de bucurie că au scăpat de chinul ascultării. Este o insultă adusă studenţilor, a se crede că d. Dorel a fost ovaţionat pentru alte considerente. Am reprodus aici, întocmai, câteva pasagii din memoriul studenţilor, scandalizaţi de interpretarea politicianistă ce s-a dat unei atitudini a lor, faţă de un profesor. Un cămin uitat de"Dumnezeu Fiindcă veni vorba de studenţi, să relevăm şi un protest, ridicat împotriva conducerii unui cămin studenţesc. In calea Şerban Vodă, există un cămin locuit de studenţii orfani de război. In ce condiţiuni funcţionează acest cămin, mai bine să nu amintim. Conducător al căminului este un domn Dumitru Protopopescu. Acesta promisese la instalare nişte »inovaţii noui» (cuvintele sunt ale sale). Studenta cer o grabnică intervenţie a celor în drept şi o preocupare mai atentă, de soarta lor nenorocită. UN ACORD PARLAMENTAR ---------O© LOC--------- La Cameră şi la Senat s’a citit o declaraţie comună prin care se anunţă că ia fiinţă un bloc parlamentar naţional. «Biocul de dreapta» s’a încheiat intre «Frontul Românesc» prezidat de tt. dr. Alexandru Vajda*Voevod şi partidul naţional creştin al d-lor Cuza şi Goga Acordul parlamentar al blocului s’a făcut pe baza unui program, cetit solemn — cu oarecari greşeli gramaticale — la Senat de d. D. R. Ioaniţescu şi la Cameră de d. Goga. Acordul parlamentar a fixat «o identitate de credinţe şi soluţii*. Care sunt aceste soluţii originale? Primul punct programatic se referă la o «afirmare în orice împrejurare a instituţiei monarhice şi păstrarea intactă a prestigiului Tronului, aceasta fiind garanţia supremă a unităţii de Stat la Români». Este oare atât de originală această «soluţie»? Nu sunt toate partidele din România profund monarhice? Acordul deschide uşi deschise în această privinţă • •* Se mai vorbeşte despre «aplicarea principiului naţional în armată, justiţie, administraţie şi Învăţământ». Blocul naţional face inutil exces de zel. In armată, justiţie, administraţie şi învăţământ, naţionalii sunt reprezentaţi integral. In aceste domenii nu s’a dat voie minoritarilor ca să pătrundă. Acest punct programatic s’a realizat. Acordul parlamentar al blocului de dreapta, in afară de demagogia naţionalistă pe care o face, a mai intercalat un aliniat de politică externă care echivalează cu pierderea unei mari bătălii a poporului românesc. Aliniatul de politică externă al blocului de dreapta nu pomeneşte nimic de Geneva şi de Societatea Naţiunilor. In privinţa revizionismului sgomotos germano-maghiar, blocul de dreapta a renunţat la termenul consacrat de «intangibilitate a tratatelor», mulţuminduse cu «respectarea graniţelor noastre» prin «păstrarea tratatelor internaţionale cari le garantează». D-nii Vaida şi Goga au acceptat punctul de vedere al d-lui A. C. Cuza, bătrânul profesor maniac de la Iaşi. Prin formula de politică externă se dă satisfacţie deplină Germaniei. Nu se mai vorbeşte de «intangibilitatea tratatelor» şi de menţinerea lui status quo, ci numai de «păstrarea tratatelor internaţionale» care garantează graniţele noastre. Baza de susţinere a frontierelor noastre se îngustează prin această formulă. Tratatul de la Versailles este lăsat în grija Germaniei. Noua politică externă inaugurată însemnează — pe lângă o trădare evidentă a intereselor Prima lege de care trebuie să mă preocupe legea administrativă. Voi atinge în treacăt numai câteva puncte caracteristice, în cari se exteriorizează întreaga mentalitate liberală. Iată ce spunea Ioan Brătianu în anul 1876: „Trebue să dăm comunei „şi judeţului o viaţă proprie, care „să le facă să iasă din lâncezeală. „Autonomia locală, exercitată cu inteligenţă va face din fiecare judeţ „şi comună forţe puternice şi toate „comunele şi judeţele din România, „vor face o ţară puternică". Va să zică autonomia şi viaţa proprie se preconizează de atunci. Nu parcurg toate legile şi seriile de legi, votate în decursul vremii, de partidul liberal. Mă voi opri numai la legea actuală, Tătărăscu-Inculeţ, ca să vedem cum s-a tradus Mențiunea întemeietorului partidului liberal, în opera legislativă a actualilor conducători ai acestui partid. . Un capitol însemnat din legea administrativă este teritoriul satului. Partidul naţional-ţărănesc a înţeles să fixeze în aceiaşi unitate administrativă pe toţi locuitorii, cari se simt noastre substanţiale — şi o naivitate patentă. Abandonarea tratatului de la Versailles aduce după sine în mod automat revizuirea tratatului de la Trianon. Acest text se agravează în semnificaţia lui prin lipsa oricărui rând asupra forului de la Geneva. Se cunosc părerile d-lui A. C. Cuza asupra Societăţii Naţiunilor. Profesorul antisemit o consideră ca pe..., «un instrument al Rahalului», d-nii Laval, Eden, Hoare, Titulescu şi Beneş, fiind, simple păpuşi ale..., Internaţionalei III. Aceste idei abracadabrante au devenit program de guvernământ în România? «Programul minimal» cetit în Parlament de către blocul de dreapta însemnează o categorică excludere a acestui bloc din rândurile instrumentelor serioase naţionale din viaţa publică. Blocul de dreapta este un bloc al aventurii şi al unei deşănţate demagogii. In declaraţia cetită la Cameră şi la Senat, d. A. C. Cuza a repurtat o victorie desăvârşită. Programul antisemit şi cel de politică externă a fost acceptat în întregime. .Politica externă preconizată de d. Cuza însemnează abandonarea celor mai tari poziţii ale ţării noastre în concertul internaţional. Aceste fantasmagorii nu pot fi cu niciun preţ socotite ca elaborate serioase şi ca indicaţii pentru o guvernare, consăteni între ei. Baza de activitate a unei comune, viaţa locală şi ţesătura sufletească a voinţei locuitorilor sunt elemente, cari determină graniţele comunei. Cum a ajuns teritoriul, baza materială pe care stă o comună, sub legea din 1934? Teritoriul unei comune, contopirea sau deslipirea de alte unităţi administrative se poate face de 3 membri ai comisiei interimare cu alţii 3 din cea de a doua, fără consimţământul şi manifestarea de voinţă a celor conduşi. La ce situaţii artificiale şi uneori ridicole se poate ajunge, e uşor de înţeles. Iată, comuna Furnicoşi. Fiindcă nu s’au găsit zece oameni, cari să suporte apăsătoarea onoare a fi consilieri comunali liberali şi nici 20 de propunători, cari să suporte aceiaşi onoare de a fi făuritori de consilieri liberali, puternicii zilei au alipit-o de comuna Mihăeşti. Numai că nici prefectul care a desfiinţat-o n’o numeşte nici acum după desfiinţare comuna Mihăeşti ci tot... comuna Furnicoşi. Necontestat că Legile satului de NICULAE ŞUŢA Titlul are nevoe de o respm.gere şi o precizare: a vorbi despre legile satului ar însemna să analizăm toate dispoziţiile ce privesc viaţa satului şi cari există astăzi, precum şi a secînţa modificările, retuşările sau transformările radicale mai ales, pe care le va impune concepţia naţional-ţărănistă — subiect vast. Aş putea deci întrebuinţa mai bine titlul: „însemnări pe marginea unor legi ale statului’’, căutând ca din examinarea sumară a legilor caracteristice să desprind mentalitatea, care a rezidat la baza legilor, în statul liberal şi mentalitatea, care se degajă din noul program al partidului naţional-ţărănesc. In cadrul astfel limitat prima întrebare care se pune este: Statul liberal este sărăcăcios în legiuiri, cari privesc viaţa satului? I. Dacă ar citi un străin tabla de materii din colecţia Hamangiu ar gândi că nu sunt multe ţări, cari să aibă un aparat de legiuiri săteşti aşa de complect cum l-a avut România. Dacă aceiaşi tablă de materii ar citi-o un Român cunoscător şi al realităţii vieţii săteşti, ar constata legi multe, poate prea multe, dar în primul rând distanţa între lege şi realitate. Aveam armatura legislativă complectă, dar legile acestea n’au avut nicio putere creiatoare şi transformatoare asupra vieţii satului. N’au fost ostaşi adeviraţi cari să compună oştirea constructivă de ridicarea satelor, ci ostaşi cari apar pe scenă pentru ostentaţie, schiţând gesturi vitejeşti, dar fără să treacă la faptă şi jertfă, fiindcă e numai... aparentă, simulaţiune, teatru, faţă de trecut este un progres: altădată schimbarea de guvern muta la Mizil, felinarul de la un şef politic la celălalt şef politic, acum schimbarea guvernului mută, nu felinarul ci o întreagă comună. Par'că ar fi un progres! .__. Obiectivitatea mă obligă să spun că n’am avut un prefect necivilizat, ci unul care a menţinut raporturi normale cu partidele din opoziţie. Dar în momente de strâmtoare, iată că îşi dă... liberalismul pe faţă. Este elementar pentru orice om, care voeşte să desvolte o viaţă administrativă normală ca alegerile să fie cu desăvârtire corecte şi rezultatele lor să nu fie măsluite, fiindcă tocmai alegerile au menirea de a selecţiona, de a recruta tot ce este iniţiativă privată, tot materialul omenesc ce năzueşte la ridicarea şi înflorirea culturală şi economică a satului. Las la o parte faptul că legiuitorul n’a fixat un termen obligatoriu înăuntrul căruia să se efectuieze toate alegerile, nici faptul că se fixează în timpul muncilor şi în zi de lucru la mijlocul săptămânii şi mă voi ocupa numai de caricatura consilierilor de drept. Normal este să existe consilieri de drept, la cari să se apeleze să-şi aducă aportul lor de cunoştinţe tehnice, pentru propăşirea comunei; anormal este când aceşti consilieri de drept au destinaţia de a falsifica rezultatul votului. Citez un singur exemplu: Acum un an mă duc în comuna mea natală Domneşti să fac propagandă în alegerile ce aveau loc în ac£a zi. Vine la mine preşedintele comisiei interimare şi îmi spune: „Degeaba „te mai strădueşti, fiindcă tot eu o „să fiu primar, căci trei locuri tot „obţin şi cu cinci consilieri de „drept, — funcţionari, cari votează „şi ţin cu guvernul, am să fiu ales", şi în adevăr că preotul, învăţătorul, agronomul, veterinarul şi şeful Ocolului Silvic adăugaţi la ceilalţi 3 aleşi ar fi dat majoritatea necesară. Consilierii de drept ar fi avut rolul de a dejuca voința manifestată a satului. Dar nu și-au putut ajunge scopul. ---------------------------------------------3 (Citiți continuarea în nan. 2.di Duminica Decembrie lass 2! lei Sentinţa Tribunalul Ilfov a rostit sentinţa în procesul transferului. Au fost condamnaţi toţi inculpaţii, afară de d. Tony Iliescu, care a fost achitat. Par’că îi si stă rău fostului vicepreşedinte al Senatului, in noua situaţie, alături de foştii săi amici. In definitiv aceştia n’ar fi putut fate nimic fără sprijinul d-lui Tony. D-sa era persoana cu influenţă şi cu mare trecere la Banca Naţională. Din desbaterile procesului, a reeşit clar amestecul d-lui Iliescu. Toată afacerea n’ar fi fost posibilă fără d. Tony. Conciliabulele din cafenele sau dela prefectura poliţiei, unde sălaşluia Călătorescu, nu puteau avea urmare dacă nu exista un domn Tony Iliescu, o influenţă mare a sa la Banca Naţională, un guvernator Dorel şi o prietenie strânsă Tony Dorel. Belgienii ar fi fost purtaţi ca vorba şi în foarte scurtă vreme s’ar fi covins şi ei că au deaface cu escroci. In orice caz, n’ar fi marşat şi n’ar fi plătit bani. Afacerea nu li s’a părut «serioasă» şi favorabilă decât în momentul în care a apărut d. Tony. Garanţia adusă de vice-preşedintele Senatului, în funcţiune, era preţioasă. In acel moment afacerea transferului a început să se desemneze. Şi numai prin prezenţa d-lui Tony Iliescu. Totuşi, sentinţa tribunalului îl ocoleşte şi-l lasă pe din afară. D. Dorel Dumitrescu, purtând o mare răspundere, demisionează din fruntea Băncii Naţionale şi nu numai că nu compare pe banca acuzaţilor, dar primeşte chiar 1 leu despăgubiri civile. D. Tony e achitat. Numai mărunţeii actori ai afacerii, se aleg cu închisoare. După transferul banilor, s’au transferat — prin sentinţa de erl — şi pedepsele. — — Cu iurta... «Viitorul» dă alarma împotriva noastră, cari am fi «opoziţie pătimaşe». Nu toată lumea poate face opoziţie dulce, ca d-nii Goga şi Cuza. .. *Porunca Vremii» se întreabă disperată: «Câte palme să mai aşteptăm?» Tocmai acum se vaită, când abia s’au obişnuit cu elef ’ "" .j.: & Un apel din ziarul d-leii I de Lăptărie: — «Români, abonamentul vostru ne asigură demnitatea». Denmitatea cauciucurilor, a laptelui comunal, etc. ?— «Ţara Noastră» vorbeşte de «Lecţia d-lui A. C. Cuza». Ştiţi, singura lecţie făcută de d. Cuza, în viaţă, asupra spargerii geamurilor. * Ziarul d-lui Goga, ne informează exact: «Cât ţine o minciună». Au început să se convingă că nu le mai merge sistemul? „Pregătirea legilor“ — Abia acum în Şeful partidului liberal, d. Const. I. C. Brătianu, adversarul tenace al veselului Guţă Tătărăscu, a convocat la clubul liberal pe toţi preşedinţii «Cercurilor de studii» ai partidului, «ca să alcătuiască programul şi să reia lucrările atât de utile pentru viaţa publică a ţării: lucrările de pregătire obiectivă a legilor şi reformelor sociale». Oricât vi s’ar părea de straniu — şi pe drept cuvânt — totuşi aşa este: partidul agramaţilor şi analfabeţilor, al negustorilor şi cârciumarilor, are... «cercuri de studii». Studiul care presupune intelectualitatea şi partidul liberal!... Ne-aducem aminte că un Ştefani Zeletin, teoreticianul clasic al liberalismului român, sociologul strălucit al burgheziei române, gânditorul înaintea căruia ar fi trebuit să-şi scoată pălăria cu religios respect toţi adepţii şi membrii partidului liberal, n’a avut loc în cadrare acestui partid. Şi-a dat seama omul că liberalii noştri nu sunt... liberali, că n’au conştiinţa ideologiei pe cari o împărtăşesc, şi ea în rea-, Utate sunt nişte negustori cari poartă o firmă politică. La rândul lor, negustorii nu s’au recunoscut in scrierile strălucitului spirit care a fost profesorul da istorie socială dela Facultatea din Iaşi. s_ Un caz din multele cari vădea« tragicul conflict dintre prostie şi inteligenţă, dintre materie şi spirit Dar să admitem în sfârşit, că îtt partidul liberal există şi cercuri d® studii, că există deci şi capete capabile de studiu şi gândire, cu toate, că acestea, dacă vor fi cumvae, servesc ca simplă ornamentaţie în prăvălia negustorilor. Să admitem, din moment ce d. Brătianu, el însuşi un cap strălucit, îi convoacă la o discuţie — desigur teoretică — pe toţi preşedinţii de cercuri. Scopul acestei convocări este studiul şi pregătirea legilor ce urmează a fi votate în actuala sesiune parlamentară. Iată un fapt, din care se vede câtă seriozitate au aceşti oameni pentru opera legislativă. O întreagă vacanță, nu s-a gândit nimenea la pregătirea pe îndelete a proectelor de legi. A venit în plus şi prorogarea parlamentului cu o lună. Legile tot n'au fost însă pregătite. Fireşte, oamenii erau absorbiţi de afaceri, de interesele personale. Acum, domnii gânditori ai partidului liberal, s’au trezit în sfârşit. Şi acum abia, când corpurile legiuitoare s’au deschis, îşi aduc aminte d-lor că trebuesc pregătite legile. Pregătita... îşi poate da oricine seama câtă temeinicie pot avea nişte legi cari vor fi întocmite în pripă, ca să nu stea Parlamentul în zadar și să nu se închidă sesiunea. Iată, așa ca în această problemă, procedează regimul în toate celalalt. B——iHUIDUIM......... IN PAG. IV-ai Anteproectul meseriilor stârneşte protestul tuturor organizaţiilor profesionale