Dreptatea, mai 1936 (Anul 10, nr. 2556-2577)

1936-05-01 / nr. 2556

ANDI X. NO. 2556. 6 pagini Taxele de francare plătite in nu­­­merar cont. aprobării Directiunei­ Generale P. T. T. No. $4.856 /92p| Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 303[42, Ad­ţia 341|02 »»Perfectul“ acord intra d-ni Dinu Brătianu şi Gin. Tătărascu D. Gh. Tătărăscu, preşedintele con­siliului de miniştri, a fost, în sfârşit, primit în audienţă de către d. Dinu Brătianu. •­­ După doi ani de sâcâieli şi după­­două săptămâni de lupte cumplite în interiorul partidului, s’a căzut la un acord. D. Dinu Brătianu va fi ratificat de către organele statutare ca şef al partidului liberal. D. Gh. Tătărăs­­­cu va fi proclamat ca unic vice­preşedinte. Au rămas nelămurite două punc­te: 1. dacă se va înfiinţa un comitet de direcţie care să tuteleze pe pre­şedintele partidului, . 2. când se va convoca acel faimos şi fantomatic congres al partidului liberal, care nu s’a mai întrunit de cini ani de zile.­­ Dela ieşirea din audienţă dela d. Dinu Brătianu, preşedintele con­siliului de miniştri d. Gh. Tătă­răscu a declarat că se găseşte în „perfect acord” cu şeful său. Acum câteva zile, dădea din u­­meri, mirându-se că partidul pre­găteşte un congres: d-sa „continuă înarmarea ţării”. 11. Să nădăjduim că d. Tătărăscu nu "utilizează ieftina retorică la înar­mare pe care o întrebuinţează atât de copios în luptele interne de par­tid. La ce se reduce „perfectul acord” încheiat cu d. Dinu Brătianu? Şeful actual al partidului libe­ral caută să câştige timp. S-a opus mai întâi la convocarea congresului. A însărcinat pe d. Bebe Brătianu să dea un comunicat prin „Universul” prin care batjocorea opera de gu­vernare a uzurpatorilor hasisto-tă­­tărăscăni. Pregăteşte venirea în par­tid a d-lui George Brătianu. Cau­tă pe toate cărările să se desolida­rizeze de acţiunea şi de faptele a­­cestei guvernări. Refuză să parti­cipe la o solemnitate de comemo­rare a lui I. G. Duca la Ploieşti pe temeiul că acolo se află fief­ul unui şperţar politic, ing. Petre Be­jan, tovarăşul lui Petre Ghiaţă, prie­tenii d-lui Tătărăscu. Nu scapă nici un prilej pentru a diminua autori­tatea unui prim-ministru, ieşit din sânul partidului liberal. Ce face, în schimb, d. Brătianu? Pentru a nu ieşi cu prestigiul scăzut, a căzut de acord cu con­vocarea congresului, dar data lui o va stabili în conformitate cu capri­ciile sale personale. întâi, trebue să-şi facă o cură de băi la Regat în Franţa. După ce se va „întrema”, se va mai gândi. Poate, că îi va conveni într’o zi să asiste şi la o solemnitate prin care este confirmat de 4 ani şef suprem al d-lui Guţă Tătărăscu. Ceea ce se petrece în partidul li­beral nu se poate defini decât ca o tragicomedie. Aceşti oameni nu sunt serioşi. Deşi au toate motivele să se dis­preţuiască reciproc preferă să rămâ­nă în aceiaşi barcă până la un moment oportun, când fiecare nădăj­duieşte să scufunde pe celălalt. , S’au trecut limitele unei ipocrizii convenţionale. S’a ajuns la gro­solane trageri pe sfoară şi la insulte publice, aşa cum a fost cazul inter­­viewului elaborat de d. Bebe Bră­tianu. „Perfecta înţelegere” între cei doi şefi este, în fond, o răfuială la lu­mina zilei, şi numai amânarea zilei Când vor oferi material pe ring. ...Oalele sparte in această luptă le plăteşte tara. D. Dinu Brătianu a tolerat la gu­vern pe d. Gh. Tătărăscu în schim­bul unor substanţiale servicii din budgetul statului pentru vechile in­stituţii bancare brătieniste. Din prada budgetului s’au înfrup­tat ambele tabere. Cearta este numai asupra părţii leului din prada co­mună...« . MOMENTE Fatalitate Ţara aceasta românească are nu numai fatalităţi geografice. Ea suferă de necunoaşterea veci­nilor şi, în special de lipsa de cu­noaştere a Rusiei, îşi formează după zvonuri de ca­fenea şi preferinţe personale, fiecare câte o Părere, care se generalizează necontrolat. La aceasta se adaugă apoi refuzul de a examina serios situaţia, cu cre­dinţa prestabilită că ştie totul «din auzite». Aşa a fost înainte de răsboi, când fără să se cunoască structura socială şi starea socială din Rusia, vecina noastră de la Răsărit a fost socotită, necontrolat, ca o formidabilă forţă. E de-ajuns să ne amintim formu­la rămasă de pomină, care­ a circulat atunci că «Rusia este un imens or­­ganizat». Cât de organizat a fost, s-a văzut. Aşa se repetă lucrurile şi-acum, dar cu un efect invers. Tot aşa, prin acelaş mecanism de psihologie colectivă, întors pe dos, vecina noastră dela Răsărit este so­cotită, necontrolat, ca o forţă negli­jabilă cu care nici n’ar avea ce face oricare dintre puterile Europei. Eroare la 1914, eroare la 1936. Manevrele din toamna anului 1935 cu tema «Apărarea Kievului» rulate în film la Scala, au ilustrat concret eroarea în care se găsesc acei care vor să dispreţuiască forţa Uniunei Sovietice. Oare nu-i posibil să fim serioşi ?! Mu­­­tae­tanul — « N­1H.IPI1—» «Viitorul» caută să discute temele de program desvoltate la întrunirile profesionale pe care le ţine partidul naţional-ţărănesc. Programul partidului nostru a fost pe larg desvoltat cu încadrarea tuturor problemelor într’o concep­ţie unitară. Discuţia acestui Program a fost deschisă în opinia publică. Oricine este în drept să-l analizeze, să-l critice, să-l aprobe sau nu, să arate părţile rele ca şi părţile bune, care sunt, precum şi motivarea lor. Aceasta e o operă pe care o şi do­rim. Ca­ să se facă documentat şi cel puţin tot atât de serios pe cât a fost prezentat de noi. «Viitorul» o face după măsura ca­pului său, prostește. Politicianizează Problemele econo­­mice. Le reduce în raport cu d. Tă­tărăscu. Polemizează. Aici nu e ches­tia de polemică. Sunt probleme eco­nomice, financiare, intelectuale, so­ciale care cer soluţii. S’au arătat neajunsurile şi s’au propus soluţii. Să le discute, dacă-l tae capul­l . Vorba e, că nu-l tae. Războiul de mâine de general CONST. TANASESCU II Ce trebue să facă — fără nici u­­­nii, care ne urăsc, ne invidiază, şi întârziere — autorităţile comunale şi ministerele de resort, pentru a se evita un caz de atac prin surprin­dere şi a se reduce pierderile în oameni la minimum posibil, a se stinge sau localiza incendiile şi a se ocroti marile stabilimente, in­dustriile, instalaţiile de apă, gaz, lumină? etc. Pentru a intra în fondul acestei chestiuni, cred necesar să reamin­tesc: — Că, trăim în vremuri cu totul excepţionale, ce ameninţă liniştea hu­mei; — Că, popoare şi continente în­tregi cuprinse de frigurile răsbo­­iului, fac pregătiri şi enorme sacri­ficii materiale. — Că, noi românii mai mult ca oricând, suntem vizaţi de duşma­aspiră într’un viitor apropiat să tra­g­ă cele mai mari foloase de pe urma unei defecţiuni a noastră în compli­­caţiunile urzite de ei, mai ales în Europa Centrală şi răsăriteană. — Că, se pare a fi uitat cu de­săvârşire tot ce am întâmpinat pe timpul neutralităţei din 1914-1916 cu privire la lipsuri şi greutăţi de a ne procura armament, muniţiuni şi altele; am uitat deprimarea com­plectă şi deruta tuturor, după câteva luni de la începerea răsboiului, am uitat pierderile şi umilinţele la cari au fost supuşi atât combatanţii, cât şi cei rămaşi în teritoriul ocupat de duşmani, şi că, datorită numai unui concurs de împrejurări favorabile nouă, abia am putut restabili echi­librul pe frontul din Moldova. Dacă ne-am reabilitat în partea­doua a campaniei, aceasta s’a da­torat unei pregătiri serioase, şi mai cu seamă faptelor excepţionale de arme, patriotismului şi cuminţeniei ofiţerilor şi bravilor soldaţi români, cari prin acţiunile fulgerătoare dela Mărăşti şi Alărăşeşti, au învins cea mai încercată, dârză şi perfect u­­tilată armată din lume. — Şi acum, de ce să n’avem cura­jul să mărturisim adevărul, că am trăit prea multă vreme după răsboiu într’un „Dolce-jarmiente”, cu spe­ranţa în dezarmare, în Liga Naţiuni­lor, în discursuri pompoase, şi cu lozinca: „prin noi înşine”, preocu­­pându-ne frământările politice, in­teresele personale şi altele; adică, dezorientare şi nicio grijă serioasă pentru ziua de mâine, nicio teamă de consecinţele nepâsărei sau negli­jenţei? De ce am uitat aşa de repede? Şi cum se face că în timpurile ne­sigure de azi, când ne vin aver­tismente din toate direcţiunile, se mai găsesc încă la noi „naivi”, cari mai speră în pacea eternă? Căci, si­ I tuaţia internaţională şi convulsiunile tuturor popoarelor, — mai ales în Europa — ne dovedesc cu priso­sinţă, că ea nu mai poate fi men­ţinută multă vreme. Nu intenţionez şi nici nu mi-a trecut prin gând, să aduc acuzaţiuni individuale, fiindcă am convingerea că, dacă nu s’a lucrat mai intens, şi nu s’a desăvârşit aceea ce trebuia să fie aproape terminat până azi, vinovaţi sunt toţi — şi civili şi mi­litari. O parte dintre ei, cari au avut şi conducerea destinelor neamului, este vinovată, fiindcă n’a acţionat cum trebuia (când posibilităţi erau din belşug), pentru a realiza mai din vreme siguranţa graniţelor şi liniş­tea în interior. Alta, fiindcă n’a re­acţionat neîncetat, spre a impune să se facă cu precădere, tot ce era necesar pentru garantarea siguran­ţei şi numai după aceea, să se trea­că la preocupări de ordin cultural, economic, etc. Evident s-a întârziat şi acum sun­tem datori să pornim cu hotărâre­­ pe drumul indicat de cerinţele ur­gente, încetând fără nicio şovăire tot ce pare puţin serios şi nu corespun­de cu situaţia de moment; altfel u­­şurinţa ne-ar putea pune mai târziu în faţa unor evenimente cu consecin­ţe incalculabile pentru ţară şi pentru toată munca noastră. Examinând clar ceea ce s’a făcut în alte ţări, pentru a se preîntâm­pina şi a se micşora efectul bom­bardamentelor aeriene în caz de răs­boiu, ne vom da mai bine seama de tot ce s’a realizat şi ce mai este de făcut la noi. Să luăm de pildă Germania. Din ceiace s’a scris în presa stră­ină, reproducându-se şi în presa noa­stră, cum şi din cele constatate de a­­numite persoane marcante — engleze şi franceze, cari au avut posibilita­tea să se informeze aproape cu pre­­ciziune, de tot ce s’a realizat în a­­ceastă ţară (unde se urmăreşte dis­truge­ea tratatelor, revanşa şi reabi­litarea aliaţilor de eri), rezultă fără îndoială, că poporul german trăieşte azi momente de exaltare răsboinică şi nu face altceva mai bun, decât să se pregătească pentru înfăptuirea u­­nui plan uriaş. Germania — cu enorme sacrificii materiale — şi-a asigurat toate fron­tierele prin fortificaţii uriaşe şi ines­­pugnabile; a creiat aviaţiei sale ba­ze de odihnă, de plecare şi de apro­vizionare în toată siguranţa, con­struind aeroporturi subterane, pu­ternic blindate şi greu de descoperit de aviaţia duşmană. . A depozitat de pe acum mari can­tităţi de armament, muniţiuni, explo­zibile, hrană şi altele, transformând întreaga reţea telegrafică şi telefo­nică de la periferie la centru în re­ţea subterană, gata să funcţioneze în linişte şi neîntrerupt, pe orice timp şi in orice împrejurare. In interiorul ţarei, toate oraşele mari sunt puse la adăpost de bom­bardament aerian, prin măsuri prac­tice extrem de scrupulos verificate şi serios executate; prin construirea multor adăposturi blindate, bine ven­tilate şi bine cunoscute de cetăţeni; prin dotarea populaţiei cu tot ce este necesar pentru apărarea contra gazelor; prin asigurarea funcţionarei în mod permanent, a luminei, a hranei, alimentarea cu apă şi a în­­grijirei medicale, precum şi prin luarea celei m­ai practice şi mai ra­pide măsuri pentru stingerea incen­diilor. Uzinele electrice şi instala­­ţiunile de apă sunt îngropate în pă­mânt sub blindaje solide, cazăr­mile soldaţilor, grajdurile de cai, au intrat aproape toate în pământ (a­­dică s’au construit altele noi), unde la adăpostul betonului şi blinda­jului se poate continua instrucţia şi pregătirile de tot felul, fără prea mare grijă de bombardamentul ae­rian inamic. In ce priveşte capitala BERLINUL1 pe care germanii n’o mai consideră intangibilă ca în 1914-1918, pe lângă măsurile excepţionale de apărare anti-aeriană, (poate şi alte inova­­ţiuni ţinute secret), ea posedă cele mai uriaşe adăposturi, subterane, un­de se poate refugia la nevoe aproa­(Conti­nu­are în pag. 2-a) v\ \0M0CIATiUN,f. i I­U Drumurile ţării şi politica liberală Ce s'a realizat de naţional-ţărănişti şi ce nu s’a înfăptuit de actualul guvern Intre acţiunea politivă a celor dintâi ii acţiunea sonora a liberalilor Acum cinci zile, ABIA acum cinci zile, adică Sâmbătă 25 Aprilie, a avut loc la direcţia generală a drumurilor din ministerul comunicaţiilor, licitaţia pentru concesionarea construirii şi re­facerii şoselelor naţionale, după pro­gramul întocmit de d. ministru Fra­­nasovici Lucrările, însumând o valoare de circa 2 miliarde, URMEAZA SA ÎN­CEAPĂ chiar în vara aceasta. Pentru motive care nu interesează deocamdată, licitaţia a fost amânată pentru ieri. Aceasta este relaţia oficială în le­gătură cu chestia drumurilor. Aşa­dar, pentru a nu se putea face vre­o interpretare, repetăm din nou, după relapa oficială, stadiul în care se află chestia drumurilor. S-a ţinut licitaţie la 25 Aprilie şi li­citaţia a fost anulată, iar lucrările pen­tru constuirea şi refacerea şoselelor na­­ţionale vor începe chiar în oara aceasta. Reţineţi faptul de mai sus şi corobo­­raţi-l, cu declaraţiile făcute de primul ministru, la Ploeşti, în această chestie — şi aproape în aceiaşi zi când se ţi­nea licitaţia, care şi aceia a fost amâ­nată — şi veţi afla, că d. Tătărăscu declara de ÎNFĂPTUITĂ problema drumurilor, în clipa când ea abia cşise din starea embrionară. Oricine va deduce, logic, cam ce fel de «înfăptuire» este aceia, care abia se găseşte în faza unei licitaţii... anu­late pentru concesionarea lucrărilor de construcţie şi rem­eere. * Dar, pentru ca opinia publică să fie şi mai lămurită asupra realizărilor tip liberal, avem obligaţiunea să mai amin­tim două lucruri. Primul: guvernul naţional-ţărănesc, într’un răstimp aproape pe jumătate cât acela de care a dispus acum guver­nul d-lui Tătărăscu, a înzestrat ţara cu PRIMA şosea naţională construită după modelul şoselelor din occident (Bucu­­reşti-Braşov), a refăcut în condiţii ad­mirabile şoseaua Bucureşti-T.­Măgurele, înzestrând-o cu pomi fructiferi pe am­bele părţi pe teritoriul judeţului Tele­orman; a acordat 500 milioane pentru punerea în stare de funcţionare a şose­lelor din Basarabia; a refăcut, prin gri­ja prefecţilor de atunci, mai toate şo­selele de mare circulaţie; a prevăzut asfaltarea şoselelor Bucureşti-Giurgiu şi Braşov-Făgăraş, azi înfăptuite, după planurile şi prevederile guvernului din 1930, etc., etc. Al doilea: Când d. Mihai Popovici, pe al unei ministru al comunicaţiilor, a realizat opera despre care pomenim mai sus, coloanele Viitorului şi a tuturor ziarelor liberale duceau contra d-sale o campanie violentă pe chestia contractu­lui încheiat cu societatea constructoare. Şi ce nu s’a spus cu acest prilej ? Şi cât venin nu s’a pus in acele campanii ? Şi ce de­sfruntate minciuni n’au fost afirmate atunci? Şi câtă calomnie nu s’a scurs în coloanele presei titografle ©©«^- 'a fruntașului nafional-^'arttist care re­aliza efectiv o politică a (Continuare în pag. 2-a) D. Victor lamandi, agitatorul Criza liberală scoate iarăși în față un nume: Victor lamandi. Din conflictul dramatic al e­­forturilor de clarificare în par­tid, prinde contur sigur o figură: Victor lamandi. Astăzi, d. Victor lamandi re­prezintă tabloul politic pe care evoluează jocul plural al liber schimbismului nuanţelor libera­le D. Dinu Brătianu îl cheamă telefonic, îl întreţine cordial, îl încurajează amical, îl îndeamnă viril, îl sfătueşte protector; d. Tătărăscu îl invită linguşitor, îl întreţine olteneşte, îl promite dubios, îi vorbeşte recomanda­­tiv, îl solicită temător; d. Tom­a îl curtează, d. Gheorghe Brătia­nu revine, adversarii îl estimea­ză şi-l aprobă. Iar d. Victor Ia­mandi socoate şi socoate, calcu­lează şi conclude, geometrizează poziţii, combină situaţii, potri­veşte efecte, programează avân­turi şi arh­itecturează planuri. In partidul liberal, omul ace­sta a ajuns punctul fix de care se leagă nădejdi, calcule şi silo­gisme. In terenul instabil al psi­­ch­ologiei liberale, el formează roca tare, nestrămutabilă, indisol­vabilă sub acizii intrigilor, ma­sivă sub loviturile potrivniciei şi rezistentă sub năvala seducţiilor. Depresiunile ierarhiilor se pe­trec în toate straturile partidu­lui, fără să poată covârşi nivelul la care se menţine această ener­gie, închegată, constructivă, uni­tară. Nu e un om lipsit de talent, dar nici nu are însuşirea de a fermeca prin frază vrăjită; nu e un om lipsit de pregătire, dar nici nu are meritul de a impune prin morman de cunoştinţe; nu e un om fără strădanii, dar nici nu are darul de a câştiga numai prin ele; nu este un om lipsit de atitudini, dar nici nu încearcă să-şi temeinicească viaţa numai pe acestea. D. Victor Iamandi poate fi de toate la un loc, având şi cunoştinţă, talent şi banalita­te, tactică şi imprudenţă, mane­vră şi apetit, aşteptare şi bene­ficiu. Adăpostit­ă în umbră, fără să pândească —s strategic să pân­dească —l­a aaastat doi ani, fi­indcă nu avea câmpul liber pe care să se desfăşure valurile u­­nei voinţe biciuită de ambiţii şi antrenată de răst­unări. N’a fost acea pândă programatică, orga­nizată, etapizată, în care să se dospească stratagema şi efecte­le, principiile şi consecinţele, cauzele şi efectele, durerile şi vendictele, ci o aşteptare, o ig­norare, o izolare silită, porun­cită, nu de oameni, dar de îm­prejurări, pe care nu înţelege să le bruscheze cu ajutorul impo­tenţei, nepriceperii şi slăbiciunii oamenilor. Dela persoană la per­soană, ostilităţile s’ar fi rezolvat în folosul său, — pentru o clipă, însă. De la poziţie la poziţie, osti­lităţile l-ar fi răpus,­­ pentru totdeauna. Şi omul acesta are su­perioritatea simţului durabilu­lui, fiindcă are puterea de a-şi construi viaţa pe decepţiile mo­mentane. Dar nu şi-o constru­­eşte ca să se resemneze, ci şi-o adună ca să se refacă. Şi când evenimentele au sosit, când o­­portunitatea şi-a arătat aurora, când siguranţele i-au cuprins sufletul, temperamentul devine coardă de oţel întinsă pentru a insuliţa definitiv. Volubil, logo­­feic pe teme banale, ştiind însă să imprime tezei gravitate, — o gravitate care nu vine dela in­telectul ce-o desbate, ci dela fap­tele care o afirmă^ — năvălitor, cutezător, ascunzând totdeauna sub generozitate o cutezanţă, a­­coperind totdeauna cu generozi­tate un calcul, se asvârle cu furii de leu către pradă, deşi drumul până la pradă trece prin reci re­giuni de etică impunătoare. Jignit în tendințele sale, de­preciat în meritele sale, contra­zis în hotărârile sale, ofensat în scrupulele sale, a trebuit să pă­răsească un minister, satisfăcând pe aceia cărora nu le-a putut pă­stra decât dorul voluptos al răs­­bunărilor. Dibăciile d-lui Incu­­leţ, şarlataniile disciplinate ale d-lui Tătărăscu, lasările dosite ale cadrelor, sunt astăzi învinse de către acela care a ştiut să se supună fără să înveţe a ceda. Azi, d. Victor Iamandi e a- i­gitatorul. Răscoleşte sentimen­tul moral, atât cât a mai rămas în partidul liberal; răscoleşte forţele de asaltare împotriva dreptei extremiste; răscoleşte pornirile de idolatră recunoştin­ţă pentru Ion G. Duca; răsco­leşte sursele respectului pentru tradiţia vie; răscoleşte fondul tendinţelor către corecta direc­tivă a liberalismului. Se agită la Sinaia, se înclină pios în faţa lespedei funerare, murmură mis­tic epitafele, evocă timpii de a­­pusă glorie, solicită sever senti­mentele superioare, se agită în­­ Moldova, vorbeşte profetic, bi- l ciueşte crud, operează rechizito­rii, rezumă momente, reculege elanuri de viaţă, invită energii, se agită în Bucureşti, convor­beşte cu şefii, sfătueşte partiza­nii, îndeamnă nemulţumiţii. In miezul conflictului din par­­tidul liberal, factor hotărîtor este agitatorul. Când cei doi­­ pretendenţi îşi stau în faţă ti­mizi, calculatori şi evazivi, ati­tudinea decisivă a celui din ur­mă determină biruinţa. Şi, d. lamandi, neiubind într o parte, dar răsplătind în cealaltă, se achită de ceiace a îndurat în­tr’o vreme, recompensându-se de ceiace a aşteptat. In astfel de clipe, rolul întâi îl joacă agitatorul. Şi, d. lamandi a pândit mo­mentul. I. Dobridor D. Tătărăscu episcop La alegerile de episcop, efectuate ori şi alaltăeri, d. Tătărescu a ob­ţinut un vot. Membrii consiliului bisericesc, a­­dunaţi pentru a alege pe episcopul Clujului au aflat cu surprindere, la despuierea scrutinului, că primul ministru a obţinut un vot. Se dovedeşte astfel că deplasările d-lui Tătărăscu prin provincii, nu au rămas fără efect. Iată de la Cluj d. prim-ministru a venit cu un vot pentru episcopie. Cine ştie ce gest, ce vorbă, ce ati­tudine a d-lui Tătărăscu l-a impre­sionat pe cel ce l-a votat. L-a văzut omul în chip de episcop şi la prima ocazie l-a votat. Că n’ar fi bun pentru treaba asta? Dar pentru Prim-ministru, par’că e bun ? Şi totuş este­ încetul cu încetul, ne-am obişnui noi şi cu ideea aceasta şi am începe să-l vedem pe domnul Guţă şi e­­piscop. Singurul argument valabil, n’ar fi decât pasiunea sa pentru curen­tele de dreapta şi teama şi teama ea ar utiliza noua funcţie pentru difu­zarea ideologiei h­itleriste. Tot ar fi mai puţin periculos, de­cât e azi, când o face pe toată ţara, din fruntea guvernului pe care-l Prezidează. Şi apoi nu există precedentul epis­copului Bartolomeu al Râmnicului, care face pe gardistul în odăjdii, în toată Oltenia ? La fine, pentru că ales episcop d. Gură trebue să-şi schimbe numele, să-şi aleagă un altul, propunem să se numească Gurie că mult i-a mai zis până acum din gură, acest mare gurist al vieţii noastre politice. De ce nu reflectează d. Tătărescu, mai serios, la votul de eri ? ••• * »- ‘o . Cu furca... «Cranii de lemn» se chiam­ă o car­te a d-lui Moţa. Probabil că-şi descrie tovarăşii din garda de fier, cu capete de lemn... * Partidul naţional-liberal a luat dispoziţia — în urma dezastrului de la alegerile comunale din Ploeşti — să interzică d-lui Tătărescu de a mai vorbi în oraşele de provincie. Această măsură nu va fi ridicată până ce organizaţiile judeţene nu vor trece toate alegerile. * Ziarul lui Ilie Lăptărie, scrie: «O bancă nemţească din Bucureşti cal­că în picioare legea proteguirii muncii româneşti». Se vede că nu şi-a plătit cheta hilleristă la «Porcăria Vremii». & «îndreptarea» aminteşte de «Fră-­­­mântările în partide». La averescani nu mai are cine să se frământe. «Îndreptarea» Pr­otestează contra unei eventuale desfiinţări a Sena­tului. E şi logic. Unde o să-şi mai afle refugiu parlamentar de mareşal A­­verescu, atunci când — cum îi e o­­biceiul — nu prea obţine procentul de 2% pe ţară . Vineri i Nai 193fi lei Seva narau de la Plasm La Ploeşti au avut loc eri, ale­geri comunale. „Marele” partid li­beral, înfipt — cum spunea d. Tă­tărăscu deunăzi — cu rădăcinile a­­dânc, în pământul ţării (la Ploeşti mai mult în petrolul ţării), de unde îşi trage „seva” guvernării, a re­curs la toate mijloacele pentru a-şi asigura o reuşită. D. Bejan a lăsat pentru un mo­ment toate preocupările, nu s’a mai interesat de perimetre, n’a mai dat pe la „Naţionalul Nou”, l-a uitat pe amicul său Petrică Ghiaţă, a pă­răsit armamentul ţării, în sfârşit s’a retras complect, pentru a se dedica numai alegerilor din Ploeşti. In fruntea listei şi-a pus candi­datura chiar d-sa. — „Gospodarii” săi dela Ploeşti, aceia pe cari ara avut prilejul să-i fotografiem aici cu numere în piept, s’au retras mai pe la coadă. Subsecretarului Bejan i s’a șop­tit însă la ureche că nu e suficient atâta. Succesele d-lui Petre Bejan, în anumite cercuri bucureştene, în a­­numite culise teatrale, nu pot fi transformate, doar prin fotogenia tâ­nărului basist, în succese­lectorale.­ Şi atunci, învechiţii în alegeri a­­genţi liberali, au venit cu meto­dele lor. Vreo câteva sute de ţărani au fost trecuţi în listele electorale ale municipiului.­­ S’au schimbat locurile pe bule­tinul de vot pentru ca d. Bejan să aibă o „poziţie avantajoasă” şi s’a uzat de tot arsenalul şmecheriilor li­berale, în materie de alegeri. In felul acesta s’a dus campania electorală, un timp. Cu cât venea ziua fatală, cu atât creştea şi disperarea d-lui Bejan. Atunci şeful afaceriştilor perime­­trişti a cerut concursul d-lui Tă­tărăscu. Placa de patefon a primului mi­nistru, trebuia desfăşurată şi la Plo­eşti. D. Guţă a venit şi i-a zis un discurs cu care domnul Petrică so­cotea că i-a dat gata pe ploeşteni. Rezultatul s’a văzut eri. D. Be­jan a obţinut 4829 voturi, naţional­­ţărăniştii 4443 voturi. Opoziţia obţine 6560 voturi în total. Guvernul — tarele şi popu­larul guvern al înfăptuirilor — ob­ţine abia abia 40 la sută voturi. Aportul d-lui Tătărăscu a fost dezastruos pentru d. Bejan. Pariem că multe voturi i-a îndepărtat dis­cursul primului-ministru, plin de ne­adevăruri de la început până la sfâr­şit. Dacă va fi purtat prin toate organizaţiile, le face praf în cel mai scurt timp. D. Brătianu va pu­tea utiliza aceasta drept o recoman­dare a rivalului său la preşidenţia partidului. Dar rezultatul de la Ploeşti mai relevă ceva. Cea mai bună organi­zaţie a partidului vaidist, este la Ploeşti. Cel puţin aşa se pretinde de­­Frontul Românesc”. C. D. R. Ioaniţescu se deplasea­ză foarte des acolo. La alegerile a­­cestea a fost de câteva ori. Cu toate infamiile după dânsul. Rezultatul? 1100 de voturi. — Mare succes. — Dar partidul goga­­cuzist? 591 voturi. Unde sunt vo­turile liberele dela Mehedinţi, cu cari să se împăuneze d. Goga? Alegerile de ori au dat o puter­nică isbitură tuturor adversarilor no­ştri, cari au fost puşi în faţa pu­ternicei realităţi a partidului naţio­­nal-ţărănesc. IN PAG. IV-ai O noua şi grea înfrângere a partidului liberal

Next