Dreptatea, iunie 1936 (Anul 10, nr. 2578-2600)

1936-06-11 / nr. 2585

4 pagini tutele de franca, plătite în in.itlar cont. aprobării Direcţiunei federale P. T. T. No. 34.856/92. Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. G. Glemenceau, 9 —* Telefon 30342, Adţia 341 02 După deiastru I. Tara a fost cutremurată ori de groaznica nenorocire de pe câmpul .Cotrocenilor. , In fata Regelui, în faţa oaspeţilor streini, în faţa mulţimii şi a copiilor înmărmuriţi de groază, urna I din cele mai mari tribune, suportând Circa 4—5000 de oameni* s’a prăbuşit îngropând sub dărâmături şi subraete, pe nenorociţii aflaţi acolo. Sărbătoarea Restauraţiei a fost lumbrită, a fost întunecată de dezastrul acestei prăbuşiri. Se dau comunicate, se anunţă sancţiuni. Spitalele gem de răniţi, buletinele ne arată cifre impresionante de schilodiţi şi muribunzi, iar zvonul public poartă din gură în gură, proporţiile exagerate ale nenorociri. S’au luat primele măsuri dictate de gravitatea faptului. Inginerii, arhiitecţii, conductorii şi antreprenorii lucrărilor, au fost arestaţi şi înaintaţi parchetului. Incuria administrativă va trebui sancţionată aspru. Opinia publică, indignată de cele văzute ori la paradă, o cere. „ Familiile îndoliate, ale celor invitaţi ori la Cotroceni de Primărie, pentru a fi schilodiţi, au cel puţin dreptul la această satisfacţie. Muşamaua să nu mai fie utilizată. Dar să fim drepţi. Muşamaua aceasta nu se poate întinde numai în formele cunoscute până acum. Sunt unii dintre noi, cari în excesul lor de patimă şi meschinăria, o pot întinde şi altfel. Astfel o parte din presă găseşte vina, întreaga vină, în faptul că unul din antreprenori se numeşte Blumenfeld. Iar, pentru ca „argumentul” să fie şi mai tare, boteză pe al doilea antreprenor Drutz, când el este pur şi simplu Marin Drutu. Puţin exotism în nume, după părerea unora, un strein. Individul în chestie nu face parte însă din ,,elitele” româneşti, atât de admirate şi glorificate de unii şi nici dintre aceia cari îşi scriu în nume, pe u prin ou şi pe prin tz. j1' E Druţu, aşa cum s’a pomenit din m naştere. Punând problema, aşa cum o pun unii confraţi, deviem ancheta dela calea dreaptă. Iar îndrumând atenţia şi indignarea publică în alte direcţii, nu facem decât să acoperim pe adevăraţii vinovaţi. Fiindcă n’am făcut nimic dacă ne năpustim numai asupra lui Blumenfeld — vinovat de sigur în calitatea lui de antreprenor — şi lăsăm nesupăraţi pe toţi şnapanii cari au acordat licitaţia fără atenţie şi au rrecepţionat lucrările în fuga calului. Nu veneticismul antreprenorilor, nepotismul, favoritismul, ginerismul, care patronează la acordarea tuturor lucrărilor. Atâta vreme cât ţara nu va fi restaurată în drepturile ei, cât timp ea nu va putea trage la răspundere pe vinovaţi ci va fi pusă să caute aiurea ţapi ispăşitori, vom asista neputincioşi la toate nenorocirile ce se vor repeta. Ceea ce ne întristează în aceiaşi măsură, odată cu nenorocirea de em, este atitudinea nedreaptă şi pătimaşe a unor confraţi. Asemenea procedee departe de a istăvili răul, de a curma incura, j proclamă drepturi ale unora la abuzuri şi la crime, numai pentru faptul că poartă o anumită origină. In faţa ticăloşiei nu există preferaţi şi persecutaţi. Aceeaşi sancţiune trebue să-i cuprindă pe toţi. Dacă antreprenorul evreu sau ce va fi, nu era îndreptăţit să ia lucrarea şi a obţinut-o prin fraudă, aceiaşi vină o poartă şi cel ce s’a lăsat conrupt şi care avea răspunderea executării lucrării. Ce să mai spunem despre cei ce găsesc momentul nimerit să ceară pe urma nenorocirii de emi, spânzurarea partidelor şi proclamarea dictaturii. Nu sistemul partidelor e vinovat. Dacă ar fi să luăm lucrurile ,,ad liiteram” actualul guvern nici nu este iun guvern de partid. D. Dinu Brătianu s’a scuturat întotdeauna dei actele d-lui Tătărescu. Este o adunătură de oameni fără ruşine, fără obraz, identificaţi înatâtea scandaluri publice, isbucnite în ultima vreme. |j Nici guvernul nu reprezintă voinţa parlamentului şi a partidului, : Nici parlamentul şi partidul nu reprezintă voinţa ţării, ji Restauraţi ţara în drepturile ei, radiaţi-i conducătorii pe Care-i vrea ea, fcu răspundere întreagă şi tot ţara .Va şti să aplice sancţiunile dacă aiteştia s’ar face vinovaţi de ceva. fi Dar aşa, ţara e îndepărtată odată dela drepturile ei de a-şi alege conducătorii, e îndepărtată adoua oară dela datoria de a cere sancţiunile şi se preconizează măsuri de conducere abuzivă şi dictatorială, cari tot în capul ei se vor sparge, apărând însă în dosul paravanului de „mână forte”, pe toţi excrocii şi şnapanii, cari au găsitsalvarea în fuga ruşinoasă dar sănătoasă, din faţa mulţimii. In ziua în care se petrecea la Bucureşti nenorocirea de pe câmpul Cotrocenilor, în Italia fascistă şi dictatorială, în ţara luată ca exemplu de domnul care preconizează dictatura, o divizie motorizată intra cu tancurile, în tribune şi în public. Nu primiseră încă motoarele dictaturii, ordinul de cuminţenie, de la domnul ziarist bucureştean. Uitaseră, pentru un moment, că sunt într’o tară de dictatură şi nu se cade s’o ia rasna, ca într’o tară democrată... Iată la ce concluzii se poate ajunge, când se judecă lucrurile cu patimă. Cetăţeanul obiectiv, onest, cinstit cu el însuşi, cetăţeanul care a văzut asasinarea unui prim-ministru rămasă fără sancţiunea morală a demiterii ministrului de interne; care a văzut desmăţul şi anarhia patronate de un guvern al dezordinei; care a asistat la crime electorale patronate de acelaş ministru de interne; care asistă uluit la surparea prestigiului ţării este în drept să se întrebe, în faţa guvernului care nu răspunde de nimic: Cine răspunde de viaţa copiilor ţării? Cine răspunde de onoarea ţării? Cine răspunde pentru sutele de răniţi şi pentru marea ocară a adusă ţării? Guvernul născut pe urma cadavrului lui Duca, să plece în faţa cadavrelor de la Cotroceni. Cioclii tării să plătească cel puţin în felul acesta, pentru nenorocirile cauzate de ei. Octav Livexeami MOMENTE iar temură Guvernul liberal, emanaţie a partidului libertăţilor, conduce de la instalarea lui cu stare de asediu şi cenzură. In economia concurenţelor, a liberelor concurenţe, a introdus norma dirijării, ea fiind reprezentată printr’o singură voinţă care a răspuns la numele de Grosz. Ce a făcut Grosz şi cum a dirijat Grosuni şi mai mititeii partidului, lumea ştie din scandalurile cari fumegă şi după ce au fost metodic muşamalizate. Ca să-şi apere faptele odioase, guvernul a introdus cenzura. Foarfecă ei intră peste tot şi masacrează. Nu trebuie să se ştie în public ce însemnează moralitatea creată de regimul liberal, conform căreia se fură în lege şi fără limită de către partizanii d-lui Tătărăscu. Dar cenzura a prezentat presei o serie de puncte cardinale din cosmosul definit al cărora nu ţi-e îngăduit să ieşi. Respect desăvârşit al acestor puncte şi dispoziţii, iată întâia poruncă a cenzurei. Adesea ori, cenzura mai lărgeşte unitatea stabilită a dispoziţiilor, introducând persoane tabu şi actele guvernului. S-a întâmplat să apară manifestul către ţară al partidului şi manifestul a fost cenzurat. A fost cenzurat pentrucă într’unul din pasagiile lui se făcea critică aspră regimului. A fost cenzurat pentrucă aceste critici aduse, forfecau prestigiul guvernului, fost cenzurat, pentrucă măsurile excepționale au fost instituite pentru a apăra guvernul. Uneori, cenzura ajunge la aşa zăpăcială că unele articole la găseşte primejdioase ordinei publice, pe când a doua zi ele apar, fiindcă sunt considerate de către aceiaşi oameni ca neprimejdioase. Bunăoară, ceia ce a fost cenzurat în manifestul către ţară al partidului, a fost lăsat să vadă lumina tiparului in discursul d-lui Mihalache. La fel procedează cenzura şi în ce priveşte catastrofa de la Cotroceni. Nu e voie să scrii adevărul. Şi adevărul este acesta: vinovat este guvernul. Dar cenzura stă de pază să apere toate hoţomăniile şi toate vinovăţiile. Guvernul să ia seama! O mare nenorocire sgucfluie din adâncuri puterea noastră de simţire. Nemijloasele ursite au prefăcut ziua festivă de Luni într’o zi de doliu. Acum ne plângem morţii şi căutăm răspunderile. Dar de ce ne închipuim că am terminat totul dacă... trimitem afacerea la Parchet. Vina apasă greu conştiinţe pe care nu le va scruta procurorul. Trebuie să pricepem că s’a deslănţuit peste noi un vânt de demenţă. Lumea tremură din temelii, în ţară bântuie mizeria şi îndoiala. Vrajba face pretutindeni cumipite ravagii. Putem fi chemaţi dintr’um ceas pe altul să înfruntăm încercări decisive. Când ni se cere suprema încordare, un guvern smintit chiamă ţara la discutabile plăceri. Nu se mai isprăvesc serbări şi parade. N’avem esenţialul şi clădim cu zeci de milioane case de carton pentru petreceri de o lună. Pentru bolnavii satelor cari mor cu miile din lipsă de medicamente si de medici nu găsim scăpare, dar ne îmbrăcăm vardistii cu pantofi albi si pălărie de plută, la fel cu cei dela Cairoi iar sinistrul domn Inculet isi poartă cinismul subt un joben tot asa de cenusiu cancerte dela Ensom. EUGEN CRĂCIUN Grave incidente la Gdynia VARŞOVIA 19 (Rador). — La Gdynia, unde este o grevă a lucrătorilor dela construcţii* s’au produs incidente grave. Greviştii au atacat pe muncitorii cari continuau lucrul Poliţia a intervenit. Numeroşi lucrători au fost răniţi. S’au făcut multe arestări. Temelia Micei înţelegeri Şefii celor trei state care compun Mica înţelegere întruniţi la Bucureşti, au făcut declaraţiuni de confirmare şi de fidelitate pentru alianţa Statelor pe care le reprezintă. In această privinţă acordul a fost deplin. Din punct de vedere formal avem dreptul să fim mulţumiţi şi să aşteptăm în linişte, desfăşurarea evenimentelor. Aprehensiuni îndepărtate, efecte de vizite suspecte, zvonuri interesate, au fost pentru moment acoperite de categoricul hotărît al declaraţiunilor formale făcute la Bucureşti. Oaspeţii au plecat. Angajamentele au fost strânse şi precizate. Cu aceasta însă popoarele şi guvernele celor trei naţiuni aliate nu trebue să-şi considere misiunea împlinită. Declaraţiunile făcute de şefii Statelor, au tăria cuvenită în măsura în care ele reprezintă spiritul şi voinţa poporului. Astăzi, mai mult ca oricând este greu de luat angajamente fără a avea conştiinţa că se iau cu asentimentul poporului. Oricât s’ar dispreţui voinţa naţiunei şi fiecare component în parte, forţa de rezistenţă a unei atitudini, stă tot în atmosfera care domneşte în mulţime, şi în instinctul ei natural. Anglia a trebuit să se conducă în politica externă de indicaţiunile pe care guvernul le-a cules dela popor, şi n’a putut să se abată dela ele, fără ca guvernul sau cel puţin ministrul de externe să fie primejduit. Politica de dictatură după care se suspină cu atâta nostalgie de parcă am fi fost ocnaşi o viaţă şi nu mai ştim ce să facem cu libertatea noastră, — nu ia nici ea o hotărîre fără consimţământul poporului şi fără ca acesta, sub formă de plebiscit, direct sau indirect, să-şi ia răspunderea. Italia îşi ratifică politica prin manifestaţii de aprobare, iar Germania întreabă direct poporul: «Da, sau nu!» De aceia, dacă şefii celor trei State ale Micei înţelegeri, şi-au făcut datoria cu înţelepciune şi au arătat hotărît încotro este calea pe care trebue să mergem, ei trebuesc secondaţi şi susţinuţi în părerea lor de unanimitatea popoarelor. Mica înţelegere se va considera întărită şi vrednică de a-şi împlini misiunea ei, numai dacă conştiinţa celor trei popoare rămâne cucerită pentru această politică şi alianţă. De la un an la altul, popoarele nu trebue să se desminta ele în fidelitatea pe care au jurat-o acestei alianţe de susţinere reciprocă. Pentru aceasta, guvernele nu trebue să sburde restul anului, şi să încurajeze mişcările care surpă autoritatea şi tăria declaraţiunilor făcute solemn în numele Statului respectiv. Ne referim în special la ceea ce se tolerează la noi, Guvernul, prin ministerul de Interne a dat un comunicat prin care confirmă ca la noi Germania desfăşoară o teribilă operă de conrupţie. Guvernul ştie sau ar trebui să ştie cine sunt conrupători şi cine sunt cei conrupţi. De altfel beneficiarii acestei conrupţii nici nu se ascund, bravează şi exibă opulenţa tipografică, biologică sau automobilistică. Nu s’a luat şi nu se ia nici o măsură. Ziarele cu svastică se înmulţesc, fac pui, costă milioane, şi guvernul tolerează. Reichul german îşi are la noi pressa lui oficială, prin care-şi organizează toată propaganda, prin orice mijloace. Guvernul nu face nimic. Agenţii germani sfidează ţara şi prestigiul ei, vin cu paşapoarte, iesă pe o graniţă şi intră pe alta mai obraznici şi mai trufaşi. Nimeni nu are curajul să reacţioneze. Guvernul nu ia nici o măsură, iar atunci când îndrăzneşte câte una, individuală, da înapoi şi o retrage cu scuze şi ploconeli în care de pe acum se simte sclavul de or şi cel de mâne. E o ruşine fără de margini. Parcă guvernul ar vroi să speculeze şi să beneficieze de conrupţie. Poate crede că acesta e un mijloc de a atrage bani streini în ţară. Guvernul complice pasiv sau chiar şi activ cu cei conrupţi, seamănă cu soţul care-şi vinde soţia. E pe acelaş plan de moralitate. Această atitudine poate surpa cuvântului Regal dat, temelia voinţei şi acordului popular. Zi cu zi, articol cu articol, fiţuicile plătite de streini conrup minţile, aruncă îndoeli, divid, slăbesc. Guvernul de aici şi de aiurea are datoria să facă totul pentru ca poporul să repete în cor angajamentele luate. Mica înţelegere nu poate însemna o forţă decât prin conştiinţa mulţimilor care să o susţie. Regele şi-a spus cuvântul. Guvernul ce face? D. Razu „Snislisseita" Amnilor cenzori Pe zi ce trece, cenzura d-lui Inculet îşi dovedește neghiobia. Socotind că nu sunt suficiente Probele date până acum, se însărcinează în fiecare zi să ne furnizeze câte una. Astfel pe ziua de eri s’a întrecut în prostie. Am publicat un articol intitulat «Guvernul şi înarmarea ţării» în care citam între altele şi un pasagiu din discursul rostit de d. Mihalache la Arenele Romane în ziua de 31 Mai. Deşi acest pasagiu apăruse în toate ziarele, deşi fusese citit de toată lumea, de două ori în cuprinsul articolului nostru a fost suprimat complect. N’am înţeles rostul acestui supliment de prostie, din partea cenzurii1. Şi ca să dovedim că într’adevăr boala de care suferă domnii cenzori este incurabilă, în numărul nostru de ori am reprodus din nou partea din discursul d-lui Mihalache, în care se găseşte şi pasagiul suprimat. Nu-l mai reproducem azi, ca să nu dăm ocazie cenzurii să-l suprime din nou-Vom spune numai cititorilor, să-l caute în N-rul de om al «Dreptăţii», în ultima pagină, la articolul intitulat «Ţara a condamnat guvernul» pasagiul care începe: «a întârziat şi împiedicat etc.» Mai putem oare adăuga noi, vreun cuvânt, in fata monumentului de neghiobie şi incapacitate pe care cenzura şi-l ridică singură ? Deştepţi băieţi ai mai ales d-le Inculeţ pentru mânuirea foarfecelor. Cărţi ________vj-------------- G. K. Constantinescu, „Ereditate d Eugenie“ de I. BALOIU I. Din iniţiativa profesorului dr. G. Marinescu, a luat fiinţă în România o societate de eugenie. Este un fapt îmbucurător pentru noi, unde iniţiativele bune sunt atât de rare, că acest om de o atât de autentică gândire coboară cu grija spre o populaţie necăjită, care are atâta nevoe de luminile ştiinţei lui. Nu este prima dată că profesorul G. Marinescu dă dovada unui suflet cald, uman şi dornic de a 1) Editura «Librăria Academică», Bucureşti 1956, remedia durerile celor de jos, în sprijinul cărora înţelege să vină ori de câte ori are posibilitatea. Dovedeşte prin aceasta că nu numai mintea sa a atins culmile cele mai înalte, dar că şi sufletul său este avântat şi generos, aşa cumdeobiceiu se cuvine a fi la oamenii mari. Fiindcă această societate de eugenie n’a isvorât, desigur, dintr’o necesitate intelectuală, ci dintr’o nevoe de ordin moral, din răsunetul dureros pe care l’a produs în conştiinţa acestui om constatarea că milioane de oameni — dintre cei mai harnici poate şi dintre cei mai buni — se nasc, trăesc ,şi mor în cea mai cumplită mizerie şi fiziologică şi sufletească. Se cuvine să mulţumim profesorului G. Marinescu şi pentru acest dar de largă umanitate pe care ni-l oferă cu atâta dezinteresare, tocmai când se simţea mai mult lipsa lui. Va servi şi ca exemplu pentru cei situaţi în turnuri de fildeş, până la care strigătul îndurerat al celor de jos nu poate să ajungă. Se cuvine să mulţumim, în acelaş timp ,tuturor colaboratorilor săi cei cu îndemn spre muncă dezinteresată, dintre care unul şi cel dintâiu este profesorul universitar G. K. Constantinescu. Pentru care timpul cel mai preţios este acela pierdut în slujba celor nevoiaşi. ■ N. 1 . In cadrul acestei societăţi de eugenie, la 28 Martie 1936, profesorul G. K. Constantinescu a ţinut prima conferinţă, despre Ereditate şi Eugenie. O expunere clară, sistematică, pe înţelesul tuturor şi însoţită de un bogat material în proecţii, precedată fiind de o frumoasă introducere a prof. G. Marinescu. Această conferinţă, completată, a fost tipărită şi scoasă în broşură, sub titlul de mai sus, cu scopul de a fi la îndemâna tuturor, ca să poată lua cunoştinţă de rosturile acestei ştiinţe noui, eugenia, atât de necesară astăzi — şi mai cu seamă în ţara noastră. Nu este o expunere abstractă, autorul înţelegând că se adresează unui public neiniţiat în probleme atâtde complexe. Este în schimb o lucrare completă, deşi redusă, în care se pun în discuţie, fugitiv desigur, toate problemele ce au o legăturăcu Eugenia. Cu propriile sale vorbe, autorul i spune: „In cele mai multe ţări există asemenea societăţi de euge- nie, care lucrează să desvălue publicului mijloacele de îmbunătăţire a omului, a rasei, a naţiunei. Un întreg program de mobilare a omenirei se desfăşoară peste tot. Pentru ca un astfel de program să fie mai bine cunoscut şi îmbrăţişat cât mai călduros, este desigur, nevoe ca publicul să se familiarizeze ,ai întâiu cu noţiunile elementare şi cu însuşi obiectul eugeniei şi aceasta ne-a determinat să dăm la iveală lucrarea de faţă. In rândurile care urmează, vom căuta să expunem pe scurt şi într’o formă mai apropiată de înţelesul tuturor, câteva noţiuni de ereditate ş£ să arătăm modul cum înţelege să lucreze eugenia asupra societăţei". Aşadar, lucrarea de faţă are mai mult un scop de propagandă. Se înțelege deci, că nu vom găsi aci desbaterea problemelor ce se pun în cadrul acestei stiinte nouă ci numai (Continuare în pag. 2-a) ! Cooperaţii de Iarmaroc Cooperaţia cehoslovacă şi-a ţinut recent, la Praga, al XlI-lea congres. La asemenea congrese, este obiceiul să fie invitaţi şi delegaţi ai instituţiilor cooperative din ţările străine. D. Cesar Parteniu, preşedintele Băncei Centrale Cooperative, a ţinut, cu această ocazie, un discurs în care a arătat în ce constă noua reformă a cooperaţiei române, făcută prin legea din 1935 şi «binefacerile» acestei legiuiri pentru mişcarea cooperativă de la noi. Asemenea măscăricilor din bâlciuri cari înainte de reprezentare ies la «paradă», şi îşi prezintă trupa promiţând publicului exhibiţii unice. d. Partheniu a prezentat congresului de la Praga, prin acelaşi discurs, pe însoţitorii săi, conducătorii centralelor preiate de legea d-lor Negură-Partheniu. Cităm textual: Preşedinţii Centratelor cooperative, cari sunt in acelaşi timp vice-preşedinţi ai Casei Centrale ai Cooperaţiei au plăcerea şi onoarea de a reprezenta în faţa Domniilor-Voastre Casa Centrală şi cele trei centrale cari o compun, şi anume: părintele C. Dron, preşed. Centralei agricole, d. Jean Ciolan Preşedintele magazinului de gros şi acela care are onoare a vă vorbi este preşedintele Băncei Centrale Cooperative de mai mult de 7 ani. Delegaţia mai cuprindea şi alţi cooperatori reputaţi, unul şi unul. Şi pe măsură ce-i prezenta, fiecare din cei pomeniţi făcea doi paşi înainte şi se înclina iar publicul... aPlauda. Poftiţi domnilor, reprezentaţia începe! Aceasta-i cooperaţia d-lor Negură şi Partheniu. Persoane gras Plătite fără nici o legătură cu mişcarea cooperativă şi voiajate în limuzine noui şi confortabile (cu soţiile respective), prezentate prin discursuri. Domnule Negură, asta-i cooperaţie de iarmaroc, cooperaţia adevărată se impune prin realizări, prin rezultate; cooperaţia reală nu are nevoe de prezentare, ea se face cunoscută singură. D. Cezar Partheniu a arătat în discursul său —şi aceasta cu rea credinţă — ce a făcut legea. A tăcut Insă asupra celor ce au realizat «cooperatorii» mai sus pomenite. Căci ori câtă fantezie ar avea d. Partheniu, realizări cooperative în cooperaţia liberală. Prezentată de d-sa, nu poate nici d-sa concepe. Să descrii ghereta cu mere din strada Brezoianu care reprezintă magazinul de gros al Organismului Naţional Central Cooperatist. Centrala Cooperativă de Consum (firma e impresionantă) ar fi produs ilaritatea asistenţei. Deasemenea nu putea să prezinte nici pe d. Sache Klein, singura realizare a Centralei agricole a preotului Dron. Amintim că discursul rostit de d. Cezar Partheniu la Praga apăruse textual în ziarele din Bucureşti înainte ca preşedintele cooperaţiei să fi sosit în Cehoslovacia. 83^1 |------Cu furca... Cocoşul d-lui Iorga s’a zbârlit rău şi-l ciugule pe d. Tudor Arghezi. ...Pentrucă marele scriitor n’a adăugat la cărţile lui — ale oilor, caprelor, mâţelor, etc. şi cartea cocoşilor. Minune nit 2 lei Minciună şi abuz de putere Am avut prilejul, în numărul ieri al ziarului nostru, să arătăm încă odată minciuna sfruntată care însoţeşte adele de guvernământ şî procedeele de care se slujeşte oporanicul domn de la ministerul de interne. . .^ De data aceasta, însă, neruşinarea d-lui Inculeţ, a întrecut orice închipuire. Ne obişnuisem să citim comunicatele ce emanau de la ministerul de interne, cu aceeaş candoare anunţând naivităţi şi relatări a unorc fapte pe care opinia publică le cunoştea totuşi în adevărata lor înfăţişare. Poate că anumite considerente de guvernământ vor fi dicat asemenea comunicate, îndeplinindu-se deci numai o simplă formalitate. Dar „cazul” de la Chişinău demască nu numai o rea credinţă, că şi un perfid procedeu al d-lui Inculeţ, care nu pregetă a-şi sprijini prietenii săi din opoziţie, călcând flagrant legile şi dispoziţiile în vigoare. Pentru a sepreîntâmpina dezordinile de orice fel, se hotărîse ca în aceeaşi localitate din ţară, să nu poată avea loc două întrunri publice deodată a două partide politice. * d Şi se specifica, anume, că se va da curs cererii de autorizare, pentru întrunire, acelora care în mod legal au introdus mai întâi cererea la Gorpul de armată respectiv. Organizaţia din judeţul Lăpuşt, a partidului naţional-ţărănesc, a înregistrat cererea sa, pentru întrunirea de la 31 Mai, în ziua de lift Mai, orele 9dimineaţa. Mai mult încă, Rezoluţia inspectoratului de Siguranţa a fost favorabilă, potrivit ordinului verbal al d-lui Inculeţ, cu privire la prioritatea cererilor. In acea zi, însă, precum şi în cele următoare, nicio intervenţie a partidului naţional-creştin, pentrua i se da autorizarea de întrunire, n’a survenit. Şi totuşi, la sfârşitul lunii, carul urma să se capete aprobareadefinitivă, fruntaşii naţional-ţărănişti au constatat uimitoarea dispoziţie’ a autorităţilor de a se îngădui numai cuziştilor o întrunire la 31 Mai. Aşadar, fără sa fi cerut altcineva permisiunea de întrunire, dl. Inculet a dat iarăşi un stupid ucaz, care a contramandat o întrunire de trebuia să fie o splendidă verificare a ascendentului de care se bucură partidei national-ţărănesc în masse. Obi cei si’a tolerat până acum obranicului conducător al ministerului de interne, dar ultima ignominie nu mai poate fi tolerată de răbdarea noastră. „ Avem, de această dată, o dovadă deplină de complicitatea ilustrului Vania Constantinovici Inculet cu elementele de dezordine ale gogo-cuziştilor. La Chişinău, o altă mascarada antisemită adusese şi pe un reprezentant al hitlerismului, care urma să primească defilarea „batalioanelor” româneşti. In acelaş oraş, dl. Iunculeţ nu permitea o altă adunare, în afară de aceea a hitleriştilor români. Nu mai sunt bănueli, nu mai sunt supoziţii, nu mai sunt corelaţii greu de controlat asupra legăturii netăgăduite între ministerul de interne şi gogo-cuzişti. Dosarul de la biroul stării de asediu din Chişinău este edificator. D. Inculeţ s-a folosit de minciună, afirmând lucruri în totul neexacte, a abuzat de putere şi a îngăduit încă o ieşire a celui mai anarhic partid pe care l-a cunoscut ţara românească. Minciună neruşinată, abuz de putere, iată epilogul acestei guvernări, de care vor trebui săi fie răspunzători actualii conducători ai acestui stat.