Drum Nou, septembrie 1967 (Anul 24, nr. 7048-7073)
1967-09-16 / nr. 7061
ham nou QRGAn AL COmiTEIULUI REGIONAL BRfl$0ll AL P.CI $1 AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXIV Nr. 7061 Sîmbătă, 16 SEPTEMBRIE 1967 4 pagini 25 bani Proîetari din toate târrte. mnFTHa! Citiţi în pagina a IV-a Cu privire la vizita în Olanda a delegaţiei Partidului Comunist Român Inconsecvenţa exigenţei -SUPAPĂ A REBUTULUI Pînă nu de mult, rebutul — această anomalie economică — chiar dacă nu era favorizat printr-o normă juridică, era în orice caz, conservat printr-una de planificare („rebut planificat“!). El este prevăzut în plan, alături de producţia globală, preţul de cost sau beneficiu, favorizînd o serie de aspecte negative în procesul de producţie. Dar iată că o dată stigmatizat, acest fenomen păgubitor, nu numai prin pierderile materiale ce le cauzează, ci şi pentru formarea unei concepţii sănătoase despre muncă, creează un sentiment de jenă, de penibil pentru cei cărora le ceri asemenea relaţii. Transformarea produsă în „gîndirea economică“ a fiecărui muncitor, maistru sau inginer, este evidentă. Nu de mult, prilejul unor atari constatări ni le-a oferit o vizită la uzina „Independenţa“ din Sibiu. Natura obiectivului urmărit — preocuparea pentru reducerea rebutului — ne-a obligat ca primul popas să-l facem la serviciul C.T.C. Interlocutorul nostru, inginerul Cornel Romoşan, adjunctul serviciului : „Deşi — ne declara dînsul — rebutul pe primele opt luni ale anului a scăzut mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, se găseşte totuşi la un nivel destul de ridicat. La volumul producţiei noastre aceasta înseamnă peste 350 tone rebut în cele opt luni ale anului“. Este desigur o cifră prea mare pentru ca o comparaţie cu ceea ce a fost să constituie mai mult decît un argument statistic. Apoi, dinamica rebutului — crescătoare în ultima perioadă la aproape toate secţiile — urcînd în iulie de pildă la aproximativ 8 la sută la turnătoria de neferoase şi la aproximativ 5 la sută la cea de oţel, ne îndreptăţeşte să conchidem că ofensiva împotriva rebutului nu se desfăşoară ca un proces susţinut, ci are mai degrabă un caracter de campanie. Explicaţia se găseşte, credem, în lipsa unei preocupări sistematice din partea conducerii uzinei, a cadrelor tehnice şi inginereşti, de a asigura procesului de producţie acele condiţii materiale şi subiective care să favorizeze o evoluţie pozitivă. Cînd spunem subiective, ne gîndim în primul rînd la asistenţa tehnică şi la respectarea disciplinei tehnolgice în turnătorii, unde rebutul este încă mare. Se cunoaşte că aici influenţa factorului om — dată fiind natura proceselor tehnologice mai greu controlabile — este extrem de mare, determinantă chiar. Este clar pentru oricine că rebutul nu este un „copil din flori“... Originea sa este bine cunoscută. Cauzat de mulţi factori convergenţi, simţul de răspundere al muncitorului şi asistenţa tehnică sunt, fapt verificat, hotărîtoare. Condiţiile tehnice şi tehnologice în care se desfăşoară producţia n-au regresat în această perioadă de evoluţie nefavorabilă a rebutului, ci, dimpotrivă. Pe această linie pare inexplicabil faptul că a fost ignorată de către conducerea tehnico-administrativă asigurarea în turnătorii a asistenţei tehnice necesare. Stăpînirea, controlul şi dirijarea proceselor de elaborare-turnare depind în mare măsură de calitatea asistenţei tehnice. „Formarea manuală — după cum ne mărturisea Ion Popa, maistru la turnătoria de oţel — face ca în mare parte în procesul de elaborare să intervină o notă de subiectivism al muncitorului : simţul de răspundere şi asistenţa tehnică sunt în acest caz inseparabile, se completează reciproc. Dar iată că concluzia noastră se confirmă faptic cînd aflăm care este echilibrul pe schimburi al cadrelor tehnico-inginereşti la turnătoria de oţel : 3 ingineri în schimbul I, 1 inginer în schimbul II, nici unul în schimbul de noapte. In acest din urmă schimb asistenţa este asigurată doar de către doi maiştri, faţă de schimbul II de pildă, în care lucrează, pe lingă cei trei şefi de ateliere, alţi cinci maiştri. (Continuare în pag. a 2-a) AL. ZEREŞ Primii paşi în lumea cunoaşterii. Foto: O. ROATIŞ (Citiţi în pag. a 3-a reportajul „Instantanee din prima zi de şcoală“). Succese ale feroviarilor Cu fiecare zi, ceferiştii din unităţile de bază ale Direcţiei regionale C.F.R. Braşov consemnează rezultate grăitoare în activitatea de transport. Astfel producţia şi traficul de marfă au fost depăşite cu peste 5 la sută faţă de prevederile de plan, iar mărfurile expediate în plus se cifrează la aproape 404.800 tone. Succese deosebite s-au obţinut în toate ramurile de activitate, ceea ce în final s-a soldat cu economii la preţul de cost în valoare de peste 3.300.000 lei şi beneficii peste plan de peste 12.750.000 lei. (LUPŞA ZAMFIRA, tehnician). In pragul unui în învăţămîntul de partid Acum, clnd ne mai desparte puţin timp de începerea unui nou an de studiu în învăţămîntul de partid, comitetele raionale şi orăşeneşti, cabinetele de partid cunosc animaţia caracteristică din preajma acestui important eveniment din viaţa comuniştilor. Se definitivează formele de învăţămînt, se întocmesc tematici, au început cursurile de instruire a lectorilor şi propagandiştilor. Ceea ce reţine atenţia din capul jocului este preocuparea organelor şi organizaţiilor de partid pentru lărgirea sferei de cuprindere a propagandei de partid, în principal pe seama creşterii numărului de cursuri şi restrîngerii celui al cercurilor, înfiinţării unui număr însemnat de noi şcoli uzinale de partid, seminarii teoretice, cicluri de conferinţe. In ce stadiu se află organizarea noului an de studiu, ce măsuri se cxupun în timpul scurt ce a mai rămas pentru ca el să înceapă în condiţii optime, care să asigure învăţămîntului de partid un înalt nivel calitativ, o eficienţă sporită? Pornind de la faptul că în centrul preocupărilor partidului în perioada actuală se află construcţia economică, îndeplinirea exemplară şi la un nivel superior a sarcinilor planului cincinal, este firesc ca în miezul propagandei de partid să stea studierea problemelor economice, care să aibă ponderea în ansamblul învăţămîntului. Propaganda de partid este chemată să aducă o contribuţie substanţială la cunoaşterea de către comunişti şi ceilalţi oameni ai muncii a problemelor de mare actualitate şi însemnătate, cum sunt : organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, ridicarea nivelului tehnic al producţiei, creşterea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost, rentabilizarea tuturor unităţilor economice, eficienţa economică a investiţiilor, întărirea disciplinei în producţie, problemele economiei şi organizării producţiei în C.A.P., I.A.S. şi S.M.T., apărarea avutului obştesc etc. Acestui deziderat major îi răspunde în bună măsură preocuparea organelor şi organizaţiilor de partid din regiunea noastră de a extinde mult formele de învăţămînt economic. Dezvoltînd experienţa anului trecut, în marile întreprinderi din Braşov, Mediaş, Sibiu, Copşa Mică ş.a. au luat fiinţă noi şcoli uzinale de partid, care vor funcţiona pentru început cu secţie economică, în care au fost cuprinşi cursanţi — tehnicieni, maiştri, muncitori cu înaltă calificare — care au trecut prin formele de masă ale învăţămîntului de partid. La uzina „Metrom” din Braşov, de pildă, pornindu-se de la cerinţele producţiei şi situaţia concretă din uzină, a fost organizată o şcoală uzinală de partid cu secţie economică, un curs de studiere a problemelor economice ale întreprinderilor industriale şi un curs electoral pentru ca nouan drele inginereşti şi economice. Nu a fost însă scăpată din vedere nici necesitatea educării partinice a tinerilor comunişti, care vor studia în cadrul unui curs Statutul P.C.R. Similar a procedat şi organizaţia de partid de la Combinatul chimic din Făgăraş. O largă extindere au luat cursurile de economie şi organizare a producţiei în cooperativele agri- L. ŞURARU (Continuare în pag. a 2-a) AAK SPARGATORII socială DE CĂSNICIE Iată o întrebare pe care am pus-o unui număr de 10 interlocutori recăsătoriţi, toţi reclamanţi în noul lor proces de divorţ:„Ai divorţat ca să te recăsătoreşti; de ce divorţezi iar?“ Silvia R. (acum casnică) : “Aveam la un moment dat neînţelegeri inerente poate — cu soţul meu, izvorîte din amestecul părinţilor mei în căsnicia noastră. Am încercat să ies din impas sfătuindu-mă cu o colegă de birou. Cine ştie ce sfaturi nu mi-a dat ea, dar frămîntările mele au devenit publice prin intermediul ei. Aşa, un coleg ceva mai în vîrstă, divorţat şi el, a început să-mi dea „sfaturi“ ca un om cu „experienţă” ce era. Se purta foarte drăguţ cu mine şi cînd a reuşit să-mi cîştige încrederea a început să-l denigreze pe soţul meu ; în ascuns, s-a împrietenit şi cu părinţii mei... In cele din urmă am divorţat şi fostul coleg mi-a devenit soţ. Abia după recăsătorie mi-am dat seama de nevinovăţia primului soţ şi de meschinăria actualului. Aşa că am ajuns la un nou divorţ. Mihai V. (inginer) : Actuala mea soţie mi-a fost colegă de facultate şi mie şi fostei mele soţii. într-o zi , soţia mea era plecată din oraş pentru cîteva zile — ne-am întîlnit întîmplător pe stradă. Mi-a atras atunci atenţia, într-o manieră elegantă, că s-ar părea că soţia mea e infidelă , că, mă rog, gura lumii e mare, că treburile astea n-ai cum să le verifici, dar că, oricum, trebuie multă atenţie. Ne-am mai întîlnit tot atît de... întâmplător. Mă încuraja spunîndu-mi că poate nu-i nimic adevărat, neuitînd însă să-mi amintească că în definitiv „dragoste cu sila nu se poate“ și că infidelitatea, o dată făcîndu-și loc într-o căsnicie,, nu mai poate fi salvat nimic. CU două zile înainte de sosirea soţiei mele m-a convins să plec de-acasă pentru o lună de zile, pe de o parte ca s-o fac să-mi simtă lipsa, iar pe de altă parte ca să poată zburda în voie iar eu „s-o prind“. Ca să nu mai lungesc, infidelitatea soţiei mele a fost o invenţie, după cum invenţie a fost şi infidelitatea mea faţă de soţie (jocul prieteniei a fost dublu). Ea n-a urmărit BAZIL DUNÅREANU (Continuare în pag. a 2-a) I Pentru elevii din Lunca Calnicului, deschiderea anului şcolar a marcat un dublu eveniment. Ei au păşit ieri pragul celor opt săli de clasă ale noii Şcoală nouă la Lunca Calnicului şcoli, dată recent în folosinţă şi dotată cu mobilier nou. Şcoala dispune, de asemenea, de un laborator modern şi de o sală de gimnastică. GH. BRIOTA, coresp. f TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, SECRETAR GENERAL AL C. C. AL P.C.R., A PRIMIT PE PRIMUL MINISTRU AL REPUBLICII TURCIA, SULEYMAN DEMIREL Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit vineri la amiază pe primul ministru al Republicii Turcia, Suleyman Demirel, care face o vizită in ţara noastră. La întrevedere au participat Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Mihai Marinescu, ministrul industriei construcţiilor de maşini, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, Vasile Şandru, adjunct al ministrului afacerilor externe, Ion Drînceanu, ambasadorul României la Ankara. Primul ministru al Turciei a fost Însoţit de Ihsan Sabil Caglayangil, ministrul afacerilor externe, Mehmet Turgut, ministrul Industriei, Refet Sezgin, ministrul energiei şi resurselor naturale, Kamuran Gurun, ambasadorul Turciei la Bucureşti, liter Turkmen, secretar gen (Continuare în pag. a 4-a) Vizita primului ministru al Republicii Turcia, Suleyman Demire! Vineri dimineaţa, primul ministru al Turciei, Suleyman Demirel, însoţit de persoane oficiale române şi turce, a făcut o scurtă vizită în regiunea Ploieşti. Un prim popas a fost făcut la Rafinăria şi Complexul petrochimie de la Brazi. Oaspeţilor li 3-a (Continuare în pag. a 4-a) Mai sînt cinci zile pînă la începerea însămînţării griului în cooperativele agricole de producţie din raionul Mediaş, ritmul pregătirilor pentru însămînţările de toamnă se intensifică pe zi ce trece. Este firesc să se întîmple acest lucru din moment ce epoca optimă de însămînţare a griului se apropie cu paşi repezi, iar într-o perioadă scurtă de timp trebuie executat un mare volum de lucrări. Iată cîteva rezultate : pînă în prezent arăturile pentru însămînţări s-au efectuat pe o suprafaţă de aproape 5.000 hectare, au fost condiţionate mai bine de 2.400 tone seminţe şi s-au transportat la cîmp peste 28.000 tone de îngrăşăminte naturale, precum şi o însemnată cantitate de îngrăşăminte chimice. De asemenea, s-a terminat în întregime recoltatul cartofilor de vară, iar strîngerea celor de toamnă a început în multe cooperative din raion, îndeplinindu-se viteza zilnică planificată, în unele unităţi, s-a început semănatul orzului de toamnă şi al secarei furajere. Analizînd însă mai îndeaproape stadiul lucrărilor, de care în ultimă instanţă depinde succesul apropiatei campanii, obţinerea unor producţii mari în anul viitor, rezultă unele rămîneri în urmă, cărora trebuie să li se pună neîntîrziat capăt. Este vorba în mod deosebit de asigurarea întregii cantităţi de seminţe prevăzută, de grăbirea recoltării culturilor de pe terenurile ce urmează să fie semănate cu grîu şi intensificarea pregătirii solului, întrucît s-a constatat că soiul Bezostaia a dat cele mai mari producţii, suprafaţa ce se va semăna cu acest soi în unităţile din raion va creşte cu 5.000 hectare, înlăturîndu-se astfel din cultură soiurile mai puţin productive. Pentru asigurarea seminţei necesare, au fost repartizate la unităţi, în funcţie de necesitatea fiecăreia, 340 tone grîu pentruschimb. Normal ar fi fost ca imediat după repartiţie, sămînţa să fie ridicată de la baza de recepţie şi transportată în cooperative. Dar, această acţiune este împiedicată din cauza lipsei de răspundere cu care au lucrat Mihai Gheorghe, şeful bazei raionale de recepţie, şi Iacob Stănilă, şeful depozitului din Şeica Mare, care au depozitat sămînţa contrar indicaţiilor date. Ca urmare, laboratorul de controlul seminţelor din Sibiu a eliberat buletine negre pentru sămînţa analizată, indicînd conducerii bazei să ia măsuri de recondiţionare. Pentru ca lucrarea să se desfăşoare în mod operativ, s-a întocmit un grafic care prevede să se selecteze cîte 30 tone grîu pe zi, lucrîndu-se în trei schimburi. Se constată însă că graficul nu se respectă, din care cauză în două zile, în loc de 60 tone cît a fost prevăzut s-au recondiţionat numai 20 tone seminţe. Or, continuîndu-se în acest ritm, este de la sine înţeles că nici unităţile din Axente Sever, Cenade, Şeica Mică, Şoroştin etc., nu pot să-şi ridice la timp seminţele repartizate. Conducerea bazei raionale a întîrziat şi cu transportul celor 45 tone grîu din soiul Harrach de la sediul bazei de recepţie din Sibiu, la depozitul din Blaj, iar întreprinderea Agrosem cu trimiterea tot la acest depozit a unei cantităţi de 40 tone grîu Bezostaia. O însemnată suprafaţă de grîu se va însămînţa după cartofi şi trifoliene, culturi care în prezent trebuie recoltate cu maximum de operativitate. Dar, pînă aseară, strînsul cartofilor de toamnă nu s-a efectuat nici de pe un sfert de pe suprafaţa prevăzută, iar trifoiul s-a recoltat în proporţie de abia 70 la sută. Mai mult, S.M.T.-ul n-a asigurat în toate cooperativele aparatele pentru treieratul acestui culturi. Or, tărăgănarea recoltării, a eliberării terenurilor, contribuie la rămînerea în urmă a pregătirii solului. Pînă la declanşarea însămînţârii griului au mai rămas puţine zile. De aceea se impune ca în întregul raion, şi mai ales în cooperativele rămase în urmă să se acţioneze pentru încheierea grabnică a tuturor lucrărilor pregătitoare, în adunările generale ce au avut loc recent în cooperativele agricole din raion, au fost adoptate măsuri concrete pentru efectuarea însămînţărilor de toamnă în condiţii mai bune decît în anul trecut. Traducerea acestora în practică va trebui să preocupe în mod egal, atît organizaţiile de partid, consiliile de conducere, cît şi pe fiecare cooperator în parte, deoarece respectarea întru totul a indicaţiilor date de specialişti va duce fără îndoială la realizarea şi depăşirea producţiei planificate. I. TOCANIE Care este stadiul pregătirilor in raionul Mediaş ? Foileton — Ura, am găsit ! a exclamat Ioan Borbei, directorul clubului Uzinei de UHiOCUf'niOâfîCy p c UriÎOYi cu care nici Arhimede n-a strigat „Evrika“, de parcă ar fi fost soldatul de la Maraton, care a adus în cetate știrea victoriei, abia mai putîrid articula : „Am învins !“. Întreaga asistentă se foi, dornică să afle ideea salvatoare, care gîdilase mintea directorului. — Zic să-i spunem „Opereta desculță sau fără papuci", continuă prezidentul adunării, că tot n-are cine s-o ia-n seamă. Și-apoi e mai bine să creadă lumea că, neavînd ciubote, d-aia n-ajunge clubul cu ea la faza regională a celui de-al VII-lea concurs al artiştilor amatori. — Nu merge, nea Ionică, — s-a ridicat de pe scaunul său de responsabil cu problemele culturale în Consiliul local Braşov al U.G.S.R., Nichita Petreneac. N-are miez. Mireasă desculţă, mai treacă-meargă, dar operetă fără papuci, doamne iartă-mă, cine-a mai văzut ! Am convocat această onorabilă şedinţă ca să găsim un titlu potrivit operetei pregătite de formaţiile artistice de la Uzina de autocamioane. Nu face să pierdem timpul de pomană. Haideţi, cu mic cu mare, să izvodim un titlu care să ne spele pe mîini de neintroducerea ei în concurs. Să ne pună, adică, sub streaşină, ca pe urmă şi nu auzim că dregem busuiocul. Ce să mai ardem gazul cu repetiţiile şi celelalte belele care vin după aceea. Domniile voastre ştiţi doar cîte necazuri păţim ... O clipă se făcu linişte. Nea Nichita cuvîntase aşa de miezos că-l făcu pe director să se scarpine după ureche, iar pe ceilalţi părtaşi ai adunării să slobozească fumul de ţigară în lungi rotocoale. — Are dreptate nea Nichita, s-a alăturat cuvântătorilor alt combatant, Cornel Sandu, şeful secţiei culturale la consiliul regional. Spre a nu fi bănuiţi de lipsă de interes in sprijinirea desfăşurării repetiţiilor cu opereta montată de amatorii Uzinei de autocamioane şi de asigurarea unui climat care să o promoveze la faza regională, după participarea la cea orăşenească, eu zic că bine ar fi să-i dibuim un titlu şi o regie care să ne scoată din încurcătură. — Păi titlu are, se amestecă timid careva dintr-un colţ, li zice „Carambol" . ■— N-are-a face, îl carambolim, s-a ridicat un şef. Doar noi avem pîinea şi cuţitul. Eu consider, dragi tovarăşi, că n-are rost să ne complicăm : ba cu brigadă, ba cu taraf, ba cu solişti, doar consistenţa e mama chibzuinţei, de aceea să fim clari şi concişi. La noi nu umblă proverbul cu „Unde merge mia, merge şi suta". Decît bătaie de cap cu o formaţie in plus, preferăm să stăm la căldurică. In sală se așeză iarăși o boare de tăcere profundă. Era limpede pentru toată lumea că într-un fel sau altul munca de, mîntuială trebuia camuflată. — Cred că tot eu o să vă scot din impas — luă din nou cuvîntul nea Ionică Borbel, în timp ce domniile voastre eraţi aprinși în dezbaterea „cestiunilor arzătoare la ordinea zilei“, cum zicea un ilustru personaj al lui Caragiale, eu am meditat serios asupra „cestiunii“. Şi iată că dyn chitit * dacă atîţia scriitori, precum H. G. Wells, care a scris „Omul invizibil", Calderon de la Barca cu „Doamna nevăzută", Italo Calvino cu „Cavalerul inexistent" şi alţii, apoi şi noi trebuie să fim pe aproape, că eu ştiu o pildă că „aşchia nu sare departe de trunchi“. De aceea propun ca opereta să se numească „Opereta nevăzută", şi s-o regizăm pe nevăzutelea, adicătelea de azi încolo n-o va zări nimeni pe nici o scenă, ceea ce va însemna că s-a pierdut, ca în filmul acela cu Louis de Tunes „Nevăzut, necunoscut“, O dezlănţuire de urale urmă cuvîntării. Sala se ridică în picioare şi aplaudă frenetic propunerea, idee care, prin declararea operetei ca nevăzută, scotea din impas nepăsarea responsabililor culturali întruniţi în istorica şedinţă. Doar la clubul Uzinei de autocamioane o formaţie artistică amatoare, care se străduia ca la lumina rampei să fie văzută opereta, îndrepta atenţia asupra unei hotărîri arbitrare, care, oricit ar fi dorit să rămînă „nevăzută", devenea tot mai „vizibilă", N. UDRESCU „Opereta nevăzută“ într-o „regizare“ originală