Drum Nou, septembrie 1967 (Anul 24, nr. 7048-7073)

1967-09-16 / nr. 7061

h­am nou QRGAn AL COmiTEIULUI REGIONAL BRfl$0ll AL P.CI $1 AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXIV Nr. 7061 Sîmbătă, 16 SEPTEMBRIE 1967 4 pagini 25 bani Proîetari din toate târrte. mnFTHa! Citiţi în pagina a IV-a Cu privire la vizita în Olanda a delegaţiei Partidului Comunist Român Inconsecvenţa exigenţei -SUPAPĂ A REBUTULUI Pînă nu de mult, rebutul — această anomalie economică — chiar dacă nu era favorizat pri­n­­tr-o normă juridică, era în orice caz, conservat printr-una de planificare („rebut planificat“!). El este prevăzut în plan, alături de producţia globală, preţul de cost sau beneficiu, favorizînd o serie de aspecte negative în procesul de producţie. Dar iată că o dată stigmatizat, acest fenomen păgubitor, nu numai prin pierderile materiale ce le cauzează, ci şi pentru for­marea unei concepţii sănătoase despre muncă, creează un sentiment de jenă, de penibil pentru cei cărora le ceri asemenea relaţii. Transformarea produsă în „gîndirea economică“ a fiecărui muncitor, maistru sau inginer, este evidentă. Nu de mult, prilejul unor atari constatări ni le-a oferit o vizită la uzina „Independenţa“ din Sibiu. Na­tura obiectivului urmărit — preocuparea pentru re­ducerea rebutului — ne-a obligat ca primul popas să-l­ facem la serviciul C.T.C. Interlocutorul nostru, inginerul Cornel Romoşan, adjunctul serviciului : „Deşi — ne declara dînsul — rebutul pe primele opt luni ale anului a scăzut mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, se găseşte totuşi la un nivel destul de ridicat. La volumul producţiei noastre aceasta în­seamnă peste 350 tone rebut în cele opt luni ale anului“. Este desigur o cifră prea mare pentru ca o com­paraţie cu ceea ce a fost să constituie mai mult decît un argument statistic. Apoi, dinamica rebutului — crescătoare în ultima perioadă la aproape toate sec­ţiile — urcînd în iulie de pildă la aproximativ 8 la sută la turnătoria de neferoase şi la aproximativ 5 la sută la cea de oţel, ne îndreptăţeşte să conchidem că ofensiva împotriva rebutului nu se desfăşoară ca un proces susţinut, ci are mai degrabă un caracter de campanie. Explicaţia se găseşte, credem, în lipsa unei preocupări sistematice din partea conducerii uzinei, a cadrelor tehnice şi inginereşti, de a asigura procesu­lui de producţie acele condiţii materiale şi subiective care să favorizeze o evoluţie pozitivă. Cînd spunem subiective, ne gîndim în primul rînd la asistenţa teh­nică şi la respectarea disciplinei tehnolgice în tur­nătorii, unde rebutul este încă mare. Se cunoaşte că aici influenţa factorului om — dată fiind natura proceselor tehnologice mai greu controlabile — este extrem de mare, determinantă chiar. Este clar pentru oricine că rebutul nu este un „copil din flori“... Originea sa este bine cunoscută. Cauzat de mulţi factori convergenţi, simţul de răs­pundere al muncitorului şi asistenţa tehnică sunt, fapt verificat, hotărîtoare. Condiţiile tehnice şi tehnolo­gice în care se desfăşoară producţia n-au regresat în această perioadă de evoluţie nefavorabilă a rebutu­lui, ci, dimpotrivă. Pe această linie pare inexplicabil faptul că a fost ignorată de către conducerea teh­­nico-administrativă asigurarea în turnătorii a asisten­ţei tehnice necesare. Stăpînirea, controlul şi dirija­rea proceselor de elaborare-turnare depind în mare măsură de calitatea asistenţei tehnice. „Formarea manuală — după cum ne mărturisea Ion Popa, maistru la turnătoria de oţel — face ca în mare parte în procesul de elaborare să intervină o notă de subiectivism al muncitorul­ui : simţul de răspundere şi asistenţa tehnică sunt în acest caz inseparabile, se completează reciproc. Dar iată că concluzia noastră se confirmă fap­tic cînd aflăm care este echilibrul pe schimburi al cadrelor tehnico-inginereşti la turnătoria de oţel : 3 ingineri în schimbul I, 1 inginer în schimbul II, nici unul în schimbul de noapte. In acest din urmă schimb asistenţa este asigurată doar de către doi maiştri, faţă de schimbul II de pildă, în care lucrează, pe lingă cei trei şefi de ateliere, alţi cinci maiştri. (Continuare în pag. a 2-a) AL. ZEREŞ Primii paşi în lumea cunoaşterii. Foto: O. ROATIŞ (Citiţi în pag. a 3-a reportajul „Instantanee din prima zi de şcoală“). Succese ale feroviarilor Cu fiecare zi, ceferiştii din u­­nităţile de bază ale Direcţiei re­gionale C.F.R. Braşov consem­nează rezultate grăitoare în ac­tivitatea de transport. Astfel producţia şi traficul de marfă au fost depăşite cu peste 5 la sută faţă de prevederile de plan, iar mărfurile expediate în plus se cifrează la aproape 404.800 tone. Succese deosebite s-au obţinut în toate ramurile de activitate, ceea ce în final s-a soldat cu eco­nomii la preţul de cost în va­loare de peste 3.300.000 lei şi be­neficii peste plan de peste 12.750.000 lei. (LUPŞA ZAM­FIRA, tehnician). In pragul unui în învăţămîntul de partid Acum, clnd ne mai desparte pu­ţin timp de începerea unui nou an de studiu în învăţămîntul de par­tid, comitetele raionale şi orăşe­neşti, cabinetele de partid cunosc animaţia caracteristică din preajma acestui impor­tant eveniment din viaţa comuniştilor. Se definitivează formele de învăţămînt, se întocmesc tematici, au început cursurile de instruire a lectorilor şi propagan­diştilor. Ceea ce reţine atenţia din capul jocului este preocuparea organelor şi organizaţiilor de partid pentru lărgirea sferei de cuprindere a propagandei de partid, în principal pe seama creşterii numărului de cursuri şi restrîngerii celui al cercurilor, înfiinţării unui număr însemnat de noi şcoli uzinale de partid, seminarii teoretice, cicluri de conferinţe. In ce stadiu se află organizarea noului an de studiu, ce măsuri se cxupun în timpul scurt ce a mai rămas pentru ca el să înceapă în condiţii optime, care să asigure în­­văţămîntului de partid un înalt nivel calitativ, o eficienţă sporită? Pornind de la faptul că în cen­trul preocupărilor partidului în pe­rioada actuală se află construcţia economică, îndeplinirea exemplară şi la un nivel superior a sarcini­lor planului cincinal, este firesc ca în miezul propagandei de partid să stea studierea problemelor econo­mice, care să aibă ponderea în an­samblul învăţămîntului. Propaganda de partid este chemată să aducă o contribuţie substanţială la cunoaş­terea de către comunişti şi ceilalţi oameni ai muncii a problemelor de mare actualitate şi însemnătate, cum sunt : organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, ridicarea nivelului tehnic al producţiei, creş­terea productivităţii muncii şi re­ducerea preţului de cost, rentabili­zarea tuturor unităţilor economice, eficienţa economică a investiţiilor, întărirea disciplinei în producţie, problemele economiei şi organiză­rii producţiei în C.A.P., I.A.S. şi S.M.T., apărarea avutul­ui ob­ştesc etc. Acestui deziderat major îi răs­punde în bună măsură preocuparea organelor şi organizaţiilor de par­tid din regiunea noastră de a ex­tinde mult formele de învăţămînt economic. Dezvoltînd experienţa a­­nului trecut, în marile întreprin­deri din Braşov, Mediaş, Sibiu, Copşa Mică ş.a. au luat fiinţă noi şcoli uzinale de partid, care vor funcţiona pentru început cu secţie economică, în care au fost cuprinşi cursanţi — tehnicieni, maiştri, mun­citori cu înaltă calificare — care au trecut prin formele de masă ale învăţămîntului de partid. La uzina „Metrom” din Braşov, de pildă, pornindu-se de la cerinţele produc­ţiei şi situaţia concretă din uzină, a fost organizată o şcoală uzinală de par­tid cu secţie economică, un curs de studiere a problemelor eco­nomice ale întreprinderilor indus­triale şi un curs electoral pentru ca­ nou­an­ drele inginereşti şi economice. Nu a fost însă scăpată din vedere nici necesitatea educării partinice a ti­nerilor comunişti, care vor studia în cadrul unui curs Statutul P.C.R. Similar a procedat şi organizaţia de partid de la Combinatul chimic din Făgăraş. O largă extindere au luat cursurile de economie şi organizare a producţiei în cooperativele agri- L. ŞURARU (Continuare în pag. a 2-a) AAK­ SPARG­A­TOR­II socială DE CĂSNICIE Iată o întrebare pe care am pus-o unui număr de 10 inter­locutori recăsătoriţi, toţi reclamanţi în noul lor proces de di­vorţ:­„Ai divorţat ca să te recăsătoreşti; de ce divor­ţezi iar?“ Silvia R. (acum casnică) : “Aveam la un moment dat ne­înţelegeri­­ inerente poate — cu soţul meu, izvorîte din a­­mestecul părinţilor mei în căsnicia noastră. Am încercat să ies din impas sfătuindu-mă cu o colegă de birou. Cine ştie ce sfaturi nu mi-a dat ea, dar frămîntările mele au devenit pu­blice prin intermediul ei. Aşa, un coleg ceva mai în vîrstă, divorţat şi el, a început să-mi dea „sfatur­i“ ca un om cu „ex­perienţă” ce era. Se purta foarte dr­ăguţ cu mine şi cînd a reu­şit să-mi cîştige încrederea a început să-l denigreze pe soţul meu ; în ascuns, s-a împrietenit şi cu părinţii mei... In cele din urmă am divorţat şi fostul coleg mi-a devenit soţ. Abia după recăsătorie mi-am dat seama de nevinovăţia primului soţ şi de meschinăria actualului. Aşa că am ajuns la un nou divorţ. Mihai V. (inginer) : Actuala mea soţie mi-a fost colegă de facultate şi mie şi fostei mele soţii. într-o zi , soţia mea era plecată din oraş pentru cîteva zile­ — ne-am întîlnit întîmplă­­tor pe stradă. Mi-a atras atunci atenţia, într-o manieră ele­gantă, că s-ar părea că soţia mea e infidelă , că, mă rog, gura lumii e mare, că treburile astea n-ai cum să le verifici, dar că, oricum, trebuie multă atenţie. Ne-am mai întîlnit tot atît de... întâmplător. Mă încuraja spunîndu-mi că poate nu-i nimic adevărat, neuitînd însă să-mi amintească că în definitiv „dragoste cu sila nu se poate“ și că infidelitatea, o dată făcîn­­du-și loc într-o căsnicie,, nu mai poate fi salvat nimic. CU două zile înainte de sosirea soţiei mele m-a convins să plec de-acasă pentru o lună de zile, pe de o parte ca s-o fac să-mi simtă lipsa, iar pe de altă parte ca să poată zburda în voie iar eu „s-o prind“. Ca să nu mai lungesc, infidelitatea soţiei mele a fost o invenţie, după cum invenţie a fost şi infidelitatea mea faţă de soţie (jocul prieteniei a fost dublu). Ea n-a urmărit BAZIL DUNÅREANU (Continuare în pag. a 2-a) I Pentru elevii din Lunca Calnicului, des­chiderea anului şcolar a marcat un dublu e­­veniment. Ei au păşit ieri pragul celor opt săli de clasă ale noii Şcoală nouă la Lunca Calnicului şcoli, dată recent în folosinţă şi dotată cu mobilier nou. Şcoala dispune, de asemenea, de un laborator mo­dern şi de o sală de gimnastică. GH. BRIOTA, coresp. f TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, SECRETAR GENERAL AL C. C. AL P.C.R., A PRIMIT PE PRIMUL MINISTRU AL REPUBLICII TURCIA, SULEYMAN DEMIREL Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, a primit vineri la amiază pe pri­mul ministru al Republicii Turcia, Suleyman Demirel, care face o vi­zită in ţara noastră. La întrevedere au participat Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Mihai Marinescu, ministrul industriei con­strucţiilor de maşini, George Ma­­covescu, prim-adjunct al ministru­lui afacerilor externe, Vasile Şan­dru, adjunct al ministrului afaceri­lor externe, Ion Drînceanu, amba­sadorul României la Ankara. Primul ministru al Turciei a fost Însoţit de Ihsan Sabil Caglayangil, ministrul afacer­ilor externe, Meh­met Turgut, ministrul Industriei, Refet Sezgin, ministrul energiei şi resurselor naturale, Kamuran Gu­run, ambasadorul Turciei la Bucu­reşti, liter Turkmen, secretar gen (Continuare în pag. a 4-a) Vizita primului ministru al Republicii Turcia, Suleyman Demire! Vineri dimineaţa, primul ministru al Turciei, Suleyman Demirel, în­soţit de persoane oficiale române şi turce, a făcut o scurtă vizită în re­giunea Ploieşti. Un prim popas a fost făcut la Rafinăria şi Complexul petrochimie de la Brazi. Oaspeţilor li 3-a (Continuare în pag. a 4-a) Mai sînt cinci zile pînă la începerea însămînţării griului în cooperativele agricole de producţie din raionul Mediaş, ritmul pregătirilor pentru însă­­mînţările de toamnă se intensi­fică pe zi ce trece. Este firesc să se întîmple acest lucru din mo­ment ce epoca optimă de însă­­mînţare a griului se apropie cu paşi repezi, iar într-o perioadă scurtă de timp trebuie executat un mare volum de lucrări. Iată cîteva rezultate : pînă în prezent arăturile pentru însămînţări s-au efectuat pe o suprafaţă de aproape 5.000 hectare, au fost condiţio­nate mai bine de 2.400 tone se­minţe şi s-au transportat la cîmp peste 28.000 tone de îngrăşă­minte naturale, precum şi o în­semnată cantitate de îngrăşă­minte chimice. De asemenea, s-a terminat în întregime recoltatul cartofilor de vară, iar strîngerea celor de toamnă a început în multe cooperative din raion, în­­deplinindu-se viteza zilnică pla­nificată, în unele unităţi, s-a în­ceput semănatul orzului de toam­nă şi al secarei furajere. Analizînd însă mai îndeaproa­pe stadiul lucrărilor, de care în ultimă instanţă depinde succesul apropiatei campanii, obţinerea u­­nor producţii mari în anul vii­tor, rezultă unele rămîneri în ur­mă, cărora trebuie să li se pună neîntîrziat capăt. Este vorba în mod deosebit de asigurarea în­tregii cantităţi de seminţe prevă­zută, de grăbirea recoltării cul­turilor de pe terenurile ce ur­mează să fie semănate cu grîu şi intensificarea pregătirii solului, întrucît s-a constatat că soiul Bezostaia a dat cele mai mari producţii, suprafaţa ce se va se­măna cu acest soi în unităţile din raion va creşte cu 5.000 hectare, înlăturîndu-se astfel din cultură soiurile mai puţin productive. Pentru asigurarea seminţei nece­sare, au fost repartizate la uni­tăţi, în funcţie de necesitatea fiecăreia, 340 tone grîu pentru­­schimb. Normal ar fi fost ca ime­diat după repartiţie, sămînţa să fie ridicată de la baza de recep­ţie şi transportată în coopera­tive. Dar, această acţiune este împiedicată din cauza lipsei de răspundere cu care au lucrat Mihai Gheorghe, şeful bazei ra­ionale de recepţie, şi Iacob Stă­­nilă, şeful depozitului din Şeica Mare, care au depozitat sămînţa contrar indicaţiilor date. Ca ur­mare, laboratorul de controlul seminţelor din Sibiu a eliberat buletine negre pentru sămînţa a­­nalizată, indicînd conducerii ba­zei să ia măsuri de recondiţiona­­re. Pentr­u ca lucrarea să se des­făşoare în mod operativ, s-a în­tocmit un grafic care prevede să se selecteze cîte 30 tone grîu pe zi, lucrîndu-se în trei schimburi. Se constată însă că graficul nu se respectă, din care cauză în două zile, în loc de 60 tone cît a fost prevăzut s-au recondiţionat nu­mai 20 tone seminţe. Or, conti­­nuîndu-se în acest ritm, este de la sine înţeles că nici unităţile din Axente Sever, Cenade, Şeica Mică, Şoroştin etc., nu pot să-şi ridice la timp seminţele repar­tizate. Conducerea bazei raionale a întîrziat şi cu transportul celor 45 tone grîu din soiul Harrach de la sediul bazei de recepţie din Sibiu, la depozitul din Blaj, iar întreprinderea Agrosem cu tri­miterea tot la acest depozit a u­­nei cantităţi de 40 tone grîu Be­zostaia. O însemnată suprafaţă de grîu se va însămînţa după cartofi şi trifoliene, culturi care în prezent trebuie recoltate cu maximum de operativitate. Dar, pînă aseară, strînsul cartofilor de toamnă nu s-a efectuat nici de pe un sfert de pe suprafaţa prevăzută, iar trifoiul s-a recoltat în proporţie de abia 70 la sută. Mai mult, S.M.T.-ul n-a asigurat în toate cooperativele aparatele pentru treieratul acestui culturi. Or, tă­răgănarea recoltării, a eliberării terenurilor, contribuie la rămî­­nerea în urmă a pregătirii solului. Pînă la declanşarea însămînţârii griului au mai rămas puţine zile. De aceea se impune ca în între­gul raion, şi mai ales în coope­rativele rămase în urmă să se ac­ţioneze pentru încheierea grab­nică a tuturor lucrărilor pregăti­toare, în adunările generale ce au avut loc recent în coopera­tivele agricole din raion, au fost adoptate măsuri concrete pen­tru efectuarea însămînţărilor de toamnă în condiţii mai bune de­cît în anul trecut. Traducerea a­­cestora în practică va trebui să preocupe în mod egal, atît orga­nizaţiile de partid, consiliile de conducere, cît şi pe fiecare coo­perator în parte, deoarece respec­tarea întru totul a indicaţiilor date de specialişti va duce fără îndoială la realizarea şi depăşirea producţiei planificate. I. TOCANIE Care este stadiul pregătirilor in raionul Mediaş ? Foileton — Ura, am găsit ! a exclamat Ioan Borbei, di­rectorul clubului Uzinei de UHiOCUf'niOâfîCy p c Uri­ÎOYi cu care nici Arhimede n-a strigat „Evrika­­“, de par­că ar fi fost soldatul de la Maraton, care a adus în cetate știrea victoriei, abia mai putîrid articula : „Am învins !“. Întreaga asistentă se foi, dornică să afle ideea sal­vatoare, care gîdilase min­tea directorului. — Zic să-i spunem „O­­pereta desculță sau fără papuci", continuă prezi­dentul adunării, că tot n-are cine s-o ia-n seamă. Și-apoi e mai bine să crea­dă lumea că, neavînd ciu­bote, d-aia n-ajunge clu­bul cu ea la faza regio­nală a celui de-al VII­­-lea concurs al artiştilor ama­tori. — Nu merge, nea Io­nică, — s-a ridicat de pe scaunul său de responsabil cu problemele culturale în Consiliul local Braşov al U.G.S.R., Nichita Petre­­neac. N-are miez. Mireasă desculţă, mai treacă-mear­­gă, dar operetă fără pa­puci, doamne iartă-mă, ci­­ne-a mai văzut ! Am con­vocat această onorabilă şe­dinţă ca să găsim un titlu potrivit operetei pregătite de formaţiile artistice de la Uzina de autocamioane. Nu face să pierdem tim­pul de pomană. Haideţi, cu mic cu mare, să izvodim un titlu care să ne spele pe mîini de neintroducerea ei în concurs. Să ne pună, adică, sub streaşină, ca pe urmă şi nu auzim că dre­gem busuiocul. Ce să mai ardem gazul cu repetiţiile şi celelalte belele care vin după aceea. Domniile voas­tre ştiţi doar cîte neca­zuri păţim ... O clipă se făcu linişte. Nea Nichita cuvîntase aşa de miezos că-l făcu pe di­rector să se scarpine după ureche, iar pe ceilalţi păr­taşi ai adunării să slobo­­zească fumul de ţigară în lungi rotocoale. — Are dreptate nea Ni­chita, s-a alăturat cuvân­tătorilor alt combatant, Cornel Sandu, şeful sec­ţiei culturale la consiliul regional. Spre a nu fi bă­nuiţi de lipsă de interes in sprijinirea desfăşurării re­petiţiilor cu opereta mon­tată de amatorii Uzinei de autocamioane şi de asigu­rarea unui climat care să o promoveze la faza regio­nală, după participarea la cea orăşenească, eu zic că bine ar fi să-i dibuim un titlu şi o regie care să ne scoată din încurcătură. — Păi titlu are, se a­­mestecă timid careva din­­tr-un colţ, li zice „Caram­bol" . ■— N-are-a face, îl ca­­rambolim, s-a ridicat un şef. Doar noi avem pîinea şi cuţitul. Eu consider, dragi tovarăşi, că n-are rost să ne complicăm : ba cu brigadă, ba cu taraf, ba cu solişti, doar consisten­ţa e mama chibzuinţei, de aceea să fim clari şi con­­cişi. La noi nu umblă pro­verbul cu „Unde merge mia, merge şi suta". Decît bătaie de cap cu o for­maţie in plus, preferăm să stăm la căldurică. In sală se așeză iarăși o boare de tăcere profundă. Era limpede pentru toată lumea că într-un fel sau altul munca de, mîntuială trebuia camuflată. — Cred că tot eu o să vă scot din impas — luă din nou cuvîntul nea Io­nică Borbel, în timp ce domniile voastre eraţi a­­prinși în dezbaterea „ces­­tiunilor arzătoare la ordi­nea zilei“, cum zicea un ilustru personaj al lui Ca­­ragiale, eu am meditat se­rios asupra „cestiunii“. Şi iată că dyn­ chitit * dacă atîţia scriitori, precum H. G. Wells, care a scris „Omul invizibil", Calderon de la Barca cu „Doamna nevăzută", Italo Calvino cu „Cavalerul­ inexistent" şi alţii, apoi şi noi trebuie să fim pe aproape, că eu ştiu o pildă că „aşchia nu sare departe de trunchi“. De aceea propun ca opere­ta să se numească „Ope­reta nevăzută", şi s-o re­gizăm pe nevăzutelea, adi­cătelea de azi încolo n-o va zări nimeni pe nici o scenă, ceea ce va însemna că s-a pierdut, ca în fil­mul acela cu Louis de Tu­nes „Nevăzut, necunoscut“, O dezlănţuire de urale urmă cuvîntării. Sala se ridică în picioare şi aplau­dă frenetic propunerea, i­­dee care, prin declararea operetei ca nevăzută, sco­tea din impas nepăsarea responsabililor culturali în­truniţi în istorica şedinţă. Doar la clubul Uzinei de autocamioane o formaţie artistică amatoare, care se străduia ca la lumina ram­pei să fie văzută opere­ta, îndrepta atenţia asu­pra unei hotărîri arbitra­re, care, oricit ar fi dorit să răm­înă „nevăzută", de­venea tot mai „vizibilă", N. UDRESCU „Opereta nevăzută“ într-o „regizare“ originală

Next