Drum Nou, ianuarie 1970 (Anul 27, nr. 7775-7798)

1970-01-14 / nr. 7783

P­g. 2 Conducerea de către partid a economiei - o ştiinţă (trmare din pagina I) practică fiind urmărită înde­aproape, au influenţat pozitiv în­­treaga activitate economică a combinatului, care, după cum se ciunoaşte, a încheiat anul care a trecut cu rezultate deosebite în îndeplinirea planului la toţi indi­catorii şi a angajamentelor asu­mate în întrecerea socialistă. Ce se întîmplă însă cînd actul conducerii de către partid a eco­nomiei nu este precedat de o o­­ri încă cunoaştere a problemei a­­bordate, de o motivaţie cît mai temeinică a fiecărei acţiuni care urmează să fie întreprinsă ? Tot practica ne arată că consecinţele sînt cît se poate de negative. Mu se, poate spune, de pildă, că or­ganizaţia de partid de la uzina ,,6 Martie" — Zărneşti nu s-a pre­ocupat de reducerea consumului specific de metal. S-au întreprins în mai multe rînduri analize, s-au stabilit şi măsuri, dar ce folos dacă ele nu s-au bazat pe o pro­fundă cunoaştere a realităţilor. Aşa se şi explică că în loc ca si­tuaţia consumurilor specifice să se îmbunătăţească, uzina a înr­egis­­trat în anul 1969 o depăşire de 94 tone metal. Cazul nu este, din păcate, sin­gular. In activitatea multor orga­nizaţii de partid din judeţul nos­tru mai dăinuie practica ca atunci cînd îşi propun să analizeze în adunări de partid o problemă sau alta, cunoaşterea realităţilor se rezumă la alcătuirea unui colec­tiv, adesea destul de restrîns, ca­re se zice că ,,studiază“ situaţia de pe teren şi alcătuieşte un ma­terial care este înfăţişat adunării de partid. Se mai întîmplă şi alt­fel : analiza are ca bază de discu­ţie doar o informare tehnicistă prezentată de conducătorul unită­ţii respective. De aceea, nu-i de mirare că măsurile cuprind de re­gulă obiective generale, care nu reflectă întotdeauna adevărata stare de lucruri, cauzele reale ale neajunsurilor și ca atare nu sunt de natură să conducă la schim­bări radicale. Asemenea „stil“ și „metode“ de muncă în conduce­rea economică întîlnim mai ales în cooperativele agricole, cum sunt cele din Şercăiţa, Hîrseni, Sîmbăta de Sus ş.a., ca şi în unele întreprinderi ca „Reconstrucţie"­­Feldioara, I.S.C.M., Trustul ,­­u­nele organizaţii de bază­ etc. Şi atunci nu-i­ de mirare că în aceste unităţi lipsurile continuă să­­ dăi­nuie luni şi chiar ani de-a rindul. Măsuri eficiente Conducerea economiei de către organizaţiile de partid nu se poa­te rezuma doar la o informare proprie, oricît ar fi ea de profundă şi realizată cu metode ştiinţifice. Cunoaşterea realităţii, dezbaterea ei în cadrul şedinţelor de birou, plenarelor de comitet sau adunări ale organizaţiilor de bază, tre­buie să fie urmată de adoptarea unor măsuri sau hotăriri con­crete, eficiente. Semnificativ în această privinţă este felul cum a­­acţionat Comite­tul orăşenesc de partid Rîşnov în rentabilizarea Fabricii chimice din localitate, care de ani de zile lucra cu însemnate pierderi. Toc­mai ca urmare a unui studiu a­­mănunţit şi profund al situaţiei fiecărui produs, realizat cu spri­jinul unui larg activ de specia­lişti, comitetul orăşenesc a putut adopta un ansamblu de măsuri tehnice, organizatorice şi politice concrete, realiste. Aplicarea lor s-a soldat cu reducerea produse­lor realizate cu pierderi de la 17 în 1968 la numai două în anul 1969, urmînd ca şi ele să fie rentabilizate în anul 1970. Deci, iată că atunci cînd măsurile a­­doptate de organizaţia de partid se întemeiază pe o cunoaştere profundă şi au o fundamentare ştiinţifică, se poate realiza ceea ce nu s-a putut ani de-a rîndul. Trebuie însă să arătăm că de multe ori lucrurile se petrec încă altfel. Se fac analize, dar hotărî­­rile adoptate plutesc în generali­tăţi de felul : „Biroul organizaţiei de bază se va ocupa de...", „comi­tetul de direcţie va acorda aten­ţie...“, dar cum, în ce fel, nu se specifică. Cauza unor asemenea măsuri formale, lipsite de efi­cienţă, care nu obligă l­a nimic, o găsim, cel mai adesea, fie în ne­­investigarea profundă a realităţii, fie în superficialitatea unor ca­dre din conducerea organizaţiilor de partid. Aşa s-au petrecut, bună­oară, lucrurile la Fabrica de scule Rîşnov, unde folosirea nesatisfă­cătoare a fondului de timp a fost analizată în plenara comitetului de partid din luna octombrie, dar la care totul s-a rezumat la „dis­cuţii“, fără a se stabili vreo mă­sură concretă pentru înlăturarea neajunsurilor. Bineînţeles că indi­cele de folosire a fondului de timp de lucru a continuat să fie nesatisfăcător. Şi atunci ne între­băm : ce rost au asemenea şe­dinţe, aşa-zi­se analize ? Doar ca să se „toace“­ timpul oamenilor? în legătură­­cu analizele se mai ridică o problemă. Deşi sînt situa­ţii cînd neajunsurile şi cauzele lor sînt arhicunoscute, iar un stu­diu sau o şedinţă n-ar aduce ni­mic nou, totuşi, în virtutea for­malismului, a unor practici ruti­niere, organizaţiile de partid gă­sesc necesar să mai facă o ana­liză, chipurile pentru a concre­tiza sarcinile. Aşa se face că tot analizînd în şedinţe cauzele deja cunoscute ale rămînerilor în urmă din sectorul zootehnic şi nestabi­lind măsuri concrete, eficiente, organizaţiile de partid din gospo­dăriile Ucea de Sus, Hîrseni, Comăna, Guc­ulata, Dopca s-au trezit că lipsurile continuă să dăinuie, ba chiar să se ampli­fice. Viaţa impune să se renunţe la asemenea practici de a face ana­lize de dragul analizelor. Atunci cînd lucrurile sînt cunoscute, este necesar să se acţioneze operativ, practic, la faţa locului, pentru în­lăturarea neajunsurilor. După cum se impune ca în sti­lul şi metodele de muncă ale or­ganizaţiilor de partid în conduce­rea economiei — ca de altfel în oricare alt domeniu — să trecem cu mai multă hotărîre la modali­tăţi ştiinţifice în adoptarea măsu­rilor şi a hotărîrilor. Este vorba despre ceea ce atrage atenţia şi recenta plenară a G.C. al P.C.R. şi anume de elaborarea mai mul­tor soluţii, pentru ca în urma ana­lizei întreprinse de organul sau organizaţia de partid, să se a­­leagă varianta optimă. In legă­tură cu aceasta, se impune cu tot mai multă acuitate folosirea me­todelor sociologice de investiga­ţie. Un început, deşi încă timid, există în unele întreprinderi din judeţul nostru. Va trebui însă să-l dezvoltăm, să ajutăm organi­zaţiile de partid în introducerea lor ca o practică curentă în acti­vitatea politică şi organizatorică. Nu şedinţe şi hîrtii, ci finalizarea hotărîrilor Este îndeobşte cunoscut că orice activitate de conducere — deci şi de partid — trebuie să se soldeze cu rezultate palpabile. A­­ceasta înseamnă că o condiţie sine qua non a viabilităţii stu­diilor, analizelor şi hotărîrilor este finalizarea. „Munca politică şi or­ganizatorică a organelor de partid din întreprinderi şi a comitetelor de partid comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la recenta ple­nară a Comitetului Central al par­tidului — se măsoară în cele din urmă în rezultatele obţinute în îndeplinirea planului de produc­ţie, a planului de export, a planu­lui de investiţii şi a celorlalte sarcini economice". Multe din organizaţiile noastre de partid au înţeles acest adevăr, acest principal etalon de apre­ciere a muncii de partid. Aş e­­xemplifica aceasta prin perseve­renţa cu care organizaţiile de partid de la Uzina nr. 2 şi „Rul­mentul" din Braşov au controlat transpunerea în viaţă a măsuri­lor luate în vederea ridicării in­dicelui de utilizare a maşinilor, fapt care a făcut ca numai în anul 1969 el să crească la Uzina nr. 2, de pildă, cu peste 5 la sută. Al­tele însă — şi nu puţine — con­sideră că dacă au analizat o pro­blemă şi au adoptat un plan de măsuri lucrurile se vor rezolva de la sine. Aşa se ajunge la situaţii că în dosarul cu hotărîri mai în­­copciază încă o hîrtie care este dată uitării sau de care îşi aduc aminte abia la scadenţă sau a­­tunci cînd după un timp destul de îndelungat constată că de fapt nu s-a schimbat nimic. Şi atunci mai fac un colectiv care „studiază“, mai ţin o şedinţă de analiză şi „actualizează“ vechiul plan de măsuri. Comitetul orăşenesc de partid Zărneşti, de pildă, a anali­zat în luna martie a anului tre­cut rămînerile în urmă consta­tate la uzina „6 Martie“ în ceea ce priveşte asimilarea de noi pro­duse, echiparea cu S.D.V.-uri şi omologarea produselor. A fost a­­doptat și un plan de măsuri. Ne­­exercitînd un control sistematic pentru finalizarea lui, în luna mai comitetul orășenesc constată că lipsurile persistă și... face o nouă analiză, ca nici pînă la finele anu­lui lucrurile să nu se îndrepte. Cred că nu mai este nevoie să subliniem că fără un control per­severent, exigent, început imediat după adoptarea hotărîrilor şi des­făşurat cu sprijinul tuturor comu­niştilor pe tot parcursul pînă la finalizare, nu se poate vorbi de conducerea eficientă a economiei de către organele şi organizaţiile de partid. Anul 1970 pune în faţa econo­miei judeţului Braşov sarcini deo­sebit de mari şi de complexe. Este suficient să arătăm că va trebui să realizăm un volum de produc­ţie cu 1,5 miliarde lei mai mare decât în anul 1969, că întreg spo­rul de producţie va trebui obţi­nut pe seama creşterii productivi­tăţii muncii, că avem de realizat o producţie agricolă globală cu 7,5 la sută mai mare decît a fost planificată pe anul 1969. Toate acestea şi multe alte­le legate de procesul de dez­voltare şi modernizare a econo­miei naţionale, înfăptuirea obiec­tivelor trasate de recenta plenară a C.C. al P.C.R., impun ca un de­ziderat de prim-ordin perfecţiona­rea conducerii economiei de către organizaţiile de partid, aşezarea stilului şi metodelor muncii de partid pe criterii ştiinţifice, care să ducă la creşterea rolului con­ducător al organizaţiilor de par­tid cu maximum de eficiență. r L Produse peste plan Numeroase colective din fabricile şi uzinele braşovene au depăşit prevederile de plan pe prima decadă. Ca urmare, pe ansamblul industriei braşovene au fost obţinute peste plan 130 tone îngrăşăminte chimice, 2500 kW motoare elec­trice, 10 autocamioane, 7 tractoare, 3000 rulmenţi, 120 m.c. cherestea fag, 55 tone carne, 3 tone brînzeturi, 106 tone za­hăr şi altele. E DRUM NOU DIN VIATA CULTURALA Editura tehnică vă recomandă: Desen de : GH. RADU S. COMANESCU Cum alegem aparatul fotografic. LEONIDA TANASESCU Construcţii pentru fotoamatori. Colecţia Auto — Automobilul iarna. La 120 de ani de la naşterea marelui nostru poet Eminescu — în viaţa spirituală a Braşovului Intr-o scrisoare adresată în 1871 lui Iacob Negruzzi, M. Emi­nescu sublinia contribuţia cărtu­rarilor şi publiciştilor braşoveni în sprijinul luptei pentru elibera­rea naţională şi socială. Atunci Eminescu scria textual : „arăta­­ţi-mi la noi un oraş patriotic ca Braşovul". Exemplul ni se pare edificator pentru legăturile poetului cu Bra­şovul. Atît în timpul vieţii, cît şi de-a lungul celor opt decenii care s-au scurs de la moarte, Emines­­cu a fost mereu prezent în viaţa spirituală a Braşovului. El a cu­noscut bine tradiţiile lui culturale şi a avut prieteni devotaţi prin­tre braşoveni. Opera sa a fost larg răspândită şi aici. De-a lun­gul anilor, în paginile periodice­lor şi în cele ale colecţiilor edi­tate la Braşov, poeziile lui Emi­nescu au fost reproduse şi răs­­pîndite mereu în mase. Personali­tăţi de seamă din Braşov i-au consacrat articole şi studii. Se presupune că Eminescu ar fi însoţit trupa de teatru a lui Fanni Tardini-Vlădicescu şi la Braşov în turneul întreprins în 1864—1865. Este sigură însă pre­zenţa lui Eminescu la Braşov cu trupa lui Pascali în 1868. Aceasta a sosit aici trecînd pe la Predeal, la 4/16 mai. Relatările apărute în „Gazeta Transilvaniei" şi „Fami­lia", informau despre entuziasmul cu care a fost întîmpinată trupa teatrală, despre faptul că toate locurile pentru primele spectaco­le au fost vîndute anticipat. Prima creaţie dramatică a poe­tului e poemul (în trei variante) „Mureşianu", consacrat simbolic lui Andrei Mureşianu, autorul cu­noscutei poezii „Un răsunet", de­venită cîntec revoluţionar. In anul următor, în 1869, la 9 decembrie, Eminescu susţine ide­­ea fuzionării celor două societăţi ale studenţilor români de la Vie­­na, idee lansată de braşoveanul Aurel Mureşianu în 1868. In şe­dinţa din 15 ianuarie 1870, Emi­nescu este ales, alături de Aurel Mureşianu, Nicolae Oncu şi V. Burlă, în comisia pentru elabo­rarea statutelor şi a regulamentu­lui de funcţionare. In cadrul societăţii studenţeşti „România jună" şi mai apoi cu prilejul serbărilor de la Putna din 1871, Eminescu stabileşte legături de prietenie strînsă cu Aurel Mu­reşianu şi cu alţi braşoveni, prin­tre care T. Nica şi N. Teclu. Aurel Mureşianu scrie despre prie­tenia dintre Eminescu şi A. Mu­reşianu : „Regretatul meu părinte îşi aducea cu multă plăcere a­­minte de timpurile de avînt şi en­tuziasm de atunci şi nu mult îna­intea morţii mi-a vorbit despre raporturile cordiale care au exis­tat între el şi Eminescu la Viena, despre simpatia ce acesta cîşti­­gase pentru transilvăneni şi mai ales pentru dînsul, pentru care avea o deosebită veneraţiune ..." (A. A. Mureşianu „Eminescu, Au­rel Mureşianu şi serbarea de la Putna" Cernăuţi 1935). Publicaţiile braşovene, în pagi­nile cărora se anunţase apariţia ediţiilor de poezii ale lui Emines­cu şi se reproduseseră lucrări din creaţia eminesciană, anunţau a­cum mai bine de opt decenii cu durere moartea lui Mihai Emi­nescu. în nr. 138 din 1889, în pa­gina l­a „Gazeta Transilvaniei" anunţa : „Strălucitul şi genialul nostru poet, care cu puternicul farmec al spiritului său adînc şi pătrunzător a dat un nou avînt presei române, nu mai este între cei vii. Lovit de o boală ciuda şi nemiloasă, Eminescu s-a stins în floarea vieţii, lăsînd un mare gol în literatura română ... Pă­trunşi de adîncă durere depunem o lacrimă fierbinte pe mormîntul marelui poet". Ziarul reproduce în continuare, din publicaţiile de la Bucureşti, informaţii despre viaţa şi moar­tea poetului. In numerele următoare, 139 şi 140, ziarul braşovean publică pe larg relatări despre înmormînta­­rea lui Eminescu, la care parti­cipă, printre alte personalităţi, Ti­­tu Maiorescu, Mihail Kogălnicea­­nu şi A. T. Laurian. Sînt reprodu­se, de asemenea, poezii ale lui Eminescu, printre care, în două variante, poezia „Mai am un sin­gur dor". în paginile îngălbenite de vre­me, presa consemnează ca într-o autentică cronică, permanenţa poeziei eminesciene în Viaţa spi­rituală a Braşovului. Sînt prezen­te informaţii despre ediţiile ope­rei şi despre studiile consacrate vieţii şi creaţiei literare ale lui Eminescu, reproduceri masive ale unor poezii, relatări despre ma­nifestările culturale în programul cărora recitările din poeziile sale sînt nelipsite, articole ilustrînd preocupările pentru cinstirea me­moriei Luceafărului poeziei ro­mâne. în 1919, cu prilejul împli­nirii a 30 de ani de la moartea poetului, „Gazeta Transilvaniei" publică un articol semnat de M. Bagdazar, intitulat „Comemora­rea lui Eminescu" şi relatări de­spre o manifestare culturală la­ Braşov consacrată lui Mihai Vi­­teazu, Mihail Kogălniceanu şi Mi­hai Eminescu. In anul următor, 1920, şi la Bra­şov sînt prezente ecourile iniţiati­vei pentru crearea unui, muzeu Eminescu la Ipoteşti. In nr. 109 din 28 mai 1920, „Gazeta Transil­vaniei" publică sub titlul „Pentru fondul cultural „Mihail Eminescu" bilanţul acţiunii întreprinse la Braşov. A fost expediată Liceului „Laurian" din Botoşani suma de 1651 de coroane subscrisă de braşoveni pentru restaurarea ca­sei în care s-a născut poetul la Ipoteşti şi pentru construcţia unei şcoli în satul său natal. In mai 1933, se deschide la Bra­şov prima expoziţie a cărţii româ­neşti din acest oraş, organizată de biblioteca „Astra" în cadrul căreia lui Eminescu i se consa­cră un loc de frunte. In 1925, presa braşoveană pu­blica un apel lansat de un comi­tet de iniţiativă prezidat de Tra­ian Moşoiu, din care făceau par­te, printre alţii, M. Sadoveanu, L. Blaga, I. Teodoreanu şi Cezar Pe­­trescu,"pentru dezvelirea unui mo­nument al poetului. In apel se spunea printre altele : „Să glorifi­căm pe Mihai Eminescu. Să îm­podobim capitala ţării cu lumi­nosul lui chip de titan al graiu­lui românesc". („Gazeta Transil­vaniei" nr. 10 din 25 ianuarie 1925). In 1938, presa braşoveană îşi informa cititorii despre dezve­lirea bustului lui Eminescu la Si­biu, iar în 1939 despre manifesta­­rile prilejuite de comemorarea u­­nei jumătăţi de veac de la moar­tea sa, în bibliografia eminesciană şi-au înscris numele şi numeroşi oameni de cultură braşoveni. Să amintim doar pe Sextil Puşcariu, printre altele cu „O scrisoare ine­dită" a lui M. Eminescu", publi­cata în 1909 în revista „Ramuri", H. Petru Petrescu „Din juneţea lui Eminescu amintiri" 1900 („Fami­lia" nr. 67), Al. Ciurcu „Eminescu. Din amintirile mele" („Adevărul" 17 octombrie 1911), Aurel A. Mu­reşianu „Eminescu, Aurel Mure­­şianu şi serbarea de la Putna” 1935. In paginile presei, la şezătorile literare şi la concertele corale, în biblioteci şi în repertoriile for­maţiilor artistice de la cluburi şi cămine culturale, poezia emines­ciană răsună azi­­— la 120 d® ani de la naşterea marelui nostru poet — cu rezonanţe majore, de­venite un bun al maselor largi, al întregului popor, căruia Eminescu i-a prevăzut viitorul de aur. Prof. Ştefan PETRARU De ce tocmai strada Florilor ? De ce să vor­bim despre flori acum în toiul iernii, cînd aceste mirifice şi fragile zîne ale pămîntului supravie­ţuiesc numai în sere la adăpost de gerul teri­fiant ? Pur şi simplu pentru că în Rîşnov, locali­tate care în anul 1968 la Concursul pentru înfru­museţarea oraşelor a cucerit locul IV pe ţară, florile au dobîndit putere de simbol. Strada aflată astăzi în obiectivul cronicii noas­tre, numită cu ani în urmă strada Lungă, era o uliţa plină de praf, un drum rustic în toată pu­terea cuvîntului. Noua denumire n-a fost rodul fanteziei vreunui edil melancolic, ea exprimînd numai şi numai condiţia actuală a acestei străzi, dar şi atmosfera spirituală ce domneşte aici. Dar, să ne situăm, cum se spune, în miezul reali­tăţilor, să-i spulberăm cititorului ce ne-ar acuza de lipsă de preocupare faţă de „problemele ma­jore” orice îndoială. Pentru aceasta ii vom istorisi o întîmplare pe­trecută în ultima lună a anului trecut. în ziua de 12 decembrie 1969, au început pe stradă săpă­turile pentru instalarea conductei de apă. Fon­durile, care sosiseră abia atunci și trebuiau nea­părat utilizate, asigurau doar materialele nece­sare nu şi forţa de muncă. Atunci s-a format un comitet de iniţiativă alcătuit din IOAN STEFES, FRANZ TRUETSCH, HANS TRUETSCH, MARTIN BALTRESS, OTTO EIWEN, ALBERT DEZSO, ANA şi ION SAMOILA. A fost repartizată fiecărei fa­milii cîte o porţiune. Şi s-a dat startul. In locul celor bolnavi sau absenţi din locali­tate s-au oferit să lucreze vecinii. Astfel pentru Georg Binen plecat în interes de serviciu a mun­cit pensionarul ing. N. Miron. La început a fost greu. Pămîntul îngheţat ceda cu îndărătnicie tîrnăcoapelor. Zăpada se cernea la nesfîrşit din cerul încărcat de nori acoperind mereu şanţul. La un moment dat totul a fost oprit de o podea de stîncă. Dificultăţile au fost însă învinse şi la 29 ale lunii lucrările de instalare a conductei pe o lungime de 800 de metri au fost complet terminate, în 18 zile deci. Iată un record cu care nu s-a prea putut lăuda pînă acum nici una din întreprinderile specializate în asemenea operaţii. Menţionăm că lucrările de asfaltare a străzii au fost, nu cu mult timp în urmă, efectuate tot de cetăţeni; la fel şi plantarea a peste 200 de ar­bori Tuia, terminată în cursul toamnei. A sosit în sfîrşit momentul să explicăm ge­neza noului nume pe care şi l-a căpătat această stradă. De cum dă frunza şi pînă cad ultimele veşminte al® toamnei, de o parte şi de alta a fî­­şiei de asfalt, în grădiniţele din faţa fiecărei clădiri cresc flori cu miile. Sînt de toate culori­le : roşii, galbene sau albe. Gospodinele le îngri­jesc cu dragoste. La ora cînd documentam acest articol, am aflat că aproape toată lumea pregă­tise deja răsadurile. Credem că cititorul a înţeles deja semnifica­­­­ţiile celor relatate. Armonia florală ce încîntă ochiul drumeţului în anotimpurile însorite defi­neşte de fapt o armonie sufletească deplină pentru că, aşa cum mărturisea ANA SAMOILĂ, „oamenii de aici sînt foarte uniţi. Ca fraţii. Ger­mani, maghiari şi români iau parte împreună la muncă, la petreceri, la tot. Nu există pe aici nici un caz de ceartă sau duşmănie. Fiecare vrea să aibă flori cit mai frumoase". Cum s-a ajuns la acest puls unison, cum au răsărit florile înţelepciunii şi prieteniei autentice in inimile acestor oameni ? Oricît de mult ne-ar Incinta perspectiva de a rămîne în zonele eva­nescente cu parfum de brad sau trandafir, tre­buie să coborîm în sfera practicii cotidiene a celor ce răspund de destinele Rîşnovului. Pentru că acest succes de largă rezonanţă socială are la temeliile sale O BUNA ORGANIZARE, O EFI­CIENTA MUNCA DE EDUCATIE EFECTUATA IN RINDUL CETĂŢENILOR. Iată cum explică acest „miracol al florilor" IOAN TERŢEA, vicepreşedin­te al consiliului popular : „Nu numai prin decizii sau alte ordonanţe oficiale se poate realiza şi menţine frumuseţea oraşelor , într-un cuvînt civi­lizaţia. Avem, vorba lui Caragiale, destule „co­mitete şi comiţii", dar dacă acestea nu consti­tuie adevărate organe de lucru n-au nici o efi­cienţă. La noi, factorii de răspundere participă nemijlocit la muncă împreună cu cetăţenii. Lă­murim oamenii şi-i educăm, îi învăţăm să bene­ficieze de civilizaţie, dar şi să creeze ei înşişi elemente de civilizaţie. Dragostea pentru oraş, pentru emblema acestei aşezări vechi de peste 700 de ani nu e un simplu slogan, a devenit un fapt de conştiinţă sădit în sufletul oamenilor încă din copilărie. Timp de 3 ani toate instalaţiile de apă din oraş au fost realizate prin muncă prestată de cetăţeni. Maiştrii şi meseriaşii au lucrat la ra­cordări, intr-un cuvînt au efectuat toate opera­ţiile ce necesitau mină de lucru calificată. S-au economisit astfel sute de mii de lei. Anul acesta vor fi instalate conducte pe străzile Vînători şi Vulcanului. Noi vom asigura numai materialul". FARA SPRIJINUL NEMIJLOCIT AL CETĂŢENI­LOR, EDILII NU POT FACE MARE LUCRU, ORI­­CITE FONDURI AR AVEA LA DISPOZIŢIE. ESEN­ŢIALUL ESTE, INSA, SA CÎŞTIGI SPRIJINUL SI COLABORAREA ACESTORA. Victor-Ştefan POPESCU P. S. Săptămîna viitoare în obiectiv strada 30 Decembrie — Rupea.! Nr. 7783 „Dacă n-am reu­şit să mă fac actriţă, am deve­nit cîntăreaţă" (Urmare din pagina fă­zut că cel mai bine mi s-ar potrivi două cîntece lirice din care se revarsă acel suflu na­ţional, acel colorit al muzicii noastre uşoare. Ştiu că de-a lungul anilor melodiile au fi­gurat în repertoriul multor cîntăreţi de valoare. Pe unii i-am ascultat. Pe alţii încă îi caut. Vreau să încerc să mă apropiu mai mult de melodii, să le înţeleg şi să le redau prin posibilităţile mele, prin personalitatea mea. Fiecare om vede acelaşi lucru cu alţi ochi. La Ion Vasilescu se îm­bină perfect naţionalul cu u­­niversalul. Aici se creează a­­cea fuziune perfectă. Rep. : In repertoriu mai a­­veţi şi alte cîntece de Ion Vasilescu ? E. N. : Nu. Am numai melo­dii de George Grigoriu, Radu Şerban, Sile Dinicu, Nicolae Chirculescu etc. Tocmai de aceea doresc să cuprind o perioadă cît mai mare posibil din istoria muzicii româneşti. Rep. : Cu ce impresii aţi­­ venit din turneu ? E. N. : Personal opinez ca un cîntăreţ să facă turnee, să evite în faţa publicului din duferite ţări. Sâ-i asculte şi pe alţii cum cîntă. Turneul este o adevărată şcoală. Numai a­­colo poţi vedea ce ştii şi ce ar trebui să ştii. Cei maii mulţi pe care i-am auzit de peste hotare cîntau din pasiune şi se dăruiau cu totul muzicii. Smulgeau spectatorului în a­­celaşi timp lacrimi şi aplauze. Contactul direct cu alte şcoli de muzică îţi lărgeşte orizon­tul de cunoaştere. Oamenii care m-ascultau, deşi nu în­ţelegeau cuvintele, descifrau mesajul muzicii. Rep. : Aveţi în proiect şi alte turnee ? E. N.: Unul în Israel, dar numai după Festivalul din Braşov, unde aş dori din suflet să particip. Competiţiile îţi dau aripi chiar dacă nu te numeri printre fericiţii lau­reaţi. Să ştiţi că nu totul este premiul, ci faptul de a te în­trece, de a pune pasiune în luptă. Aş dori să-i bucur pe spectatorii braşoveni care sînt foarte exigenţi cu muza... mu­zicii uşoare.

Next