Drum Nou, ianuarie 1970 (Anul 27, nr. 7775-7798)
1970-01-14 / nr. 7783
Pg. 2 Conducerea de către partid a economiei - o ştiinţă (trmare din pagina I) practică fiind urmărită îndeaproape, au influenţat pozitiv întreaga activitate economică a combinatului, care, după cum se ciunoaşte, a încheiat anul care a trecut cu rezultate deosebite în îndeplinirea planului la toţi indicatorii şi a angajamentelor asumate în întrecerea socialistă. Ce se întîmplă însă cînd actul conducerii de către partid a economiei nu este precedat de o ori încă cunoaştere a problemei abordate, de o motivaţie cît mai temeinică a fiecărei acţiuni care urmează să fie întreprinsă ? Tot practica ne arată că consecinţele sînt cît se poate de negative. Mu se, poate spune, de pildă, că organizaţia de partid de la uzina ,,6 Martie" — Zărneşti nu s-a preocupat de reducerea consumului specific de metal. S-au întreprins în mai multe rînduri analize, s-au stabilit şi măsuri, dar ce folos dacă ele nu s-au bazat pe o profundă cunoaştere a realităţilor. Aşa se şi explică că în loc ca situaţia consumurilor specifice să se îmbunătăţească, uzina a înregistrat în anul 1969 o depăşire de 94 tone metal. Cazul nu este, din păcate, singular. In activitatea multor organizaţii de partid din judeţul nostru mai dăinuie practica ca atunci cînd îşi propun să analizeze în adunări de partid o problemă sau alta, cunoaşterea realităţilor se rezumă la alcătuirea unui colectiv, adesea destul de restrîns, care se zice că ,,studiază“ situaţia de pe teren şi alcătuieşte un material care este înfăţişat adunării de partid. Se mai întîmplă şi altfel : analiza are ca bază de discuţie doar o informare tehnicistă prezentată de conducătorul unităţii respective. De aceea, nu-i de mirare că măsurile cuprind de regulă obiective generale, care nu reflectă întotdeauna adevărata stare de lucruri, cauzele reale ale neajunsurilor și ca atare nu sunt de natură să conducă la schimbări radicale. Asemenea „stil“ și „metode“ de muncă în conducerea economică întîlnim mai ales în cooperativele agricole, cum sunt cele din Şercăiţa, Hîrseni, Sîmbăta de Sus ş.a., ca şi în unele întreprinderi ca „Reconstrucţie"Feldioara, I.S.C.M., Trustul ,unele organizaţii de bază etc. Şi atunci nu-i de mirare că în aceste unităţi lipsurile continuă să dăinuie luni şi chiar ani de-a rindul. Măsuri eficiente Conducerea economiei de către organizaţiile de partid nu se poate rezuma doar la o informare proprie, oricît ar fi ea de profundă şi realizată cu metode ştiinţifice. Cunoaşterea realităţii, dezbaterea ei în cadrul şedinţelor de birou, plenarelor de comitet sau adunări ale organizaţiilor de bază, trebuie să fie urmată de adoptarea unor măsuri sau hotăriri concrete, eficiente. Semnificativ în această privinţă este felul cum aacţionat Comitetul orăşenesc de partid Rîşnov în rentabilizarea Fabricii chimice din localitate, care de ani de zile lucra cu însemnate pierderi. Tocmai ca urmare a unui studiu amănunţit şi profund al situaţiei fiecărui produs, realizat cu sprijinul unui larg activ de specialişti, comitetul orăşenesc a putut adopta un ansamblu de măsuri tehnice, organizatorice şi politice concrete, realiste. Aplicarea lor s-a soldat cu reducerea produselor realizate cu pierderi de la 17 în 1968 la numai două în anul 1969, urmînd ca şi ele să fie rentabilizate în anul 1970. Deci, iată că atunci cînd măsurile adoptate de organizaţia de partid se întemeiază pe o cunoaştere profundă şi au o fundamentare ştiinţifică, se poate realiza ceea ce nu s-a putut ani de-a rîndul. Trebuie însă să arătăm că de multe ori lucrurile se petrec încă altfel. Se fac analize, dar hotărîrile adoptate plutesc în generalităţi de felul : „Biroul organizaţiei de bază se va ocupa de...", „comitetul de direcţie va acorda atenţie...“, dar cum, în ce fel, nu se specifică. Cauza unor asemenea măsuri formale, lipsite de eficienţă, care nu obligă la nimic, o găsim, cel mai adesea, fie în neinvestigarea profundă a realităţii, fie în superficialitatea unor cadre din conducerea organizaţiilor de partid. Aşa s-au petrecut, bunăoară, lucrurile la Fabrica de scule Rîşnov, unde folosirea nesatisfăcătoare a fondului de timp a fost analizată în plenara comitetului de partid din luna octombrie, dar la care totul s-a rezumat la „discuţii“, fără a se stabili vreo măsură concretă pentru înlăturarea neajunsurilor. Bineînţeles că indicele de folosire a fondului de timp de lucru a continuat să fie nesatisfăcător. Şi atunci ne întrebăm : ce rost au asemenea şedinţe, aşa-zise analize ? Doar ca să se „toace“ timpul oamenilor? în legăturăcu analizele se mai ridică o problemă. Deşi sînt situaţii cînd neajunsurile şi cauzele lor sînt arhicunoscute, iar un studiu sau o şedinţă n-ar aduce nimic nou, totuşi, în virtutea formalismului, a unor practici rutiniere, organizaţiile de partid găsesc necesar să mai facă o analiză, chipurile pentru a concretiza sarcinile. Aşa se face că tot analizînd în şedinţe cauzele deja cunoscute ale rămînerilor în urmă din sectorul zootehnic şi nestabilind măsuri concrete, eficiente, organizaţiile de partid din gospodăriile Ucea de Sus, Hîrseni, Comăna, Guculata, Dopca s-au trezit că lipsurile continuă să dăinuie, ba chiar să se amplifice. Viaţa impune să se renunţe la asemenea practici de a face analize de dragul analizelor. Atunci cînd lucrurile sînt cunoscute, este necesar să se acţioneze operativ, practic, la faţa locului, pentru înlăturarea neajunsurilor. După cum se impune ca în stilul şi metodele de muncă ale organizaţiilor de partid în conducerea economiei — ca de altfel în oricare alt domeniu — să trecem cu mai multă hotărîre la modalităţi ştiinţifice în adoptarea măsurilor şi a hotărîrilor. Este vorba despre ceea ce atrage atenţia şi recenta plenară a G.C. al P.C.R. şi anume de elaborarea mai multor soluţii, pentru ca în urma analizei întreprinse de organul sau organizaţia de partid, să se aleagă varianta optimă. In legătură cu aceasta, se impune cu tot mai multă acuitate folosirea metodelor sociologice de investigaţie. Un început, deşi încă timid, există în unele întreprinderi din judeţul nostru. Va trebui însă să-l dezvoltăm, să ajutăm organizaţiile de partid în introducerea lor ca o practică curentă în activitatea politică şi organizatorică. Nu şedinţe şi hîrtii, ci finalizarea hotărîrilor Este îndeobşte cunoscut că orice activitate de conducere — deci şi de partid — trebuie să se soldeze cu rezultate palpabile. Aceasta înseamnă că o condiţie sine qua non a viabilităţii studiilor, analizelor şi hotărîrilor este finalizarea. „Munca politică şi organizatorică a organelor de partid din întreprinderi şi a comitetelor de partid comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la recenta plenară a Comitetului Central al partidului — se măsoară în cele din urmă în rezultatele obţinute în îndeplinirea planului de producţie, a planului de export, a planului de investiţii şi a celorlalte sarcini economice". Multe din organizaţiile noastre de partid au înţeles acest adevăr, acest principal etalon de apreciere a muncii de partid. Aş exemplifica aceasta prin perseverenţa cu care organizaţiile de partid de la Uzina nr. 2 şi „Rulmentul" din Braşov au controlat transpunerea în viaţă a măsurilor luate în vederea ridicării indicelui de utilizare a maşinilor, fapt care a făcut ca numai în anul 1969 el să crească la Uzina nr. 2, de pildă, cu peste 5 la sută. Altele însă — şi nu puţine — consideră că dacă au analizat o problemă şi au adoptat un plan de măsuri lucrurile se vor rezolva de la sine. Aşa se ajunge la situaţii că în dosarul cu hotărîri mai încopciază încă o hîrtie care este dată uitării sau de care îşi aduc aminte abia la scadenţă sau atunci cînd după un timp destul de îndelungat constată că de fapt nu s-a schimbat nimic. Şi atunci mai fac un colectiv care „studiază“, mai ţin o şedinţă de analiză şi „actualizează“ vechiul plan de măsuri. Comitetul orăşenesc de partid Zărneşti, de pildă, a analizat în luna martie a anului trecut rămînerile în urmă constatate la uzina „6 Martie“ în ceea ce priveşte asimilarea de noi produse, echiparea cu S.D.V.-uri şi omologarea produselor. A fost adoptat și un plan de măsuri. Neexercitînd un control sistematic pentru finalizarea lui, în luna mai comitetul orășenesc constată că lipsurile persistă și... face o nouă analiză, ca nici pînă la finele anului lucrurile să nu se îndrepte. Cred că nu mai este nevoie să subliniem că fără un control perseverent, exigent, început imediat după adoptarea hotărîrilor şi desfăşurat cu sprijinul tuturor comuniştilor pe tot parcursul pînă la finalizare, nu se poate vorbi de conducerea eficientă a economiei de către organele şi organizaţiile de partid. Anul 1970 pune în faţa economiei judeţului Braşov sarcini deosebit de mari şi de complexe. Este suficient să arătăm că va trebui să realizăm un volum de producţie cu 1,5 miliarde lei mai mare decât în anul 1969, că întreg sporul de producţie va trebui obţinut pe seama creşterii productivităţii muncii, că avem de realizat o producţie agricolă globală cu 7,5 la sută mai mare decît a fost planificată pe anul 1969. Toate acestea şi multe altele legate de procesul de dezvoltare şi modernizare a economiei naţionale, înfăptuirea obiectivelor trasate de recenta plenară a C.C. al P.C.R., impun ca un deziderat de prim-ordin perfecţionarea conducerii economiei de către organizaţiile de partid, aşezarea stilului şi metodelor muncii de partid pe criterii ştiinţifice, care să ducă la creşterea rolului conducător al organizaţiilor de partid cu maximum de eficiență. r L Produse peste plan Numeroase colective din fabricile şi uzinele braşovene au depăşit prevederile de plan pe prima decadă. Ca urmare, pe ansamblul industriei braşovene au fost obţinute peste plan 130 tone îngrăşăminte chimice, 2500 kW motoare electrice, 10 autocamioane, 7 tractoare, 3000 rulmenţi, 120 m.c. cherestea fag, 55 tone carne, 3 tone brînzeturi, 106 tone zahăr şi altele. E DRUM NOU DIN VIATA CULTURALA Editura tehnică vă recomandă: Desen de : GH. RADU S. COMANESCU Cum alegem aparatul fotografic. LEONIDA TANASESCU Construcţii pentru fotoamatori. Colecţia Auto — Automobilul iarna. La 120 de ani de la naşterea marelui nostru poet Eminescu — în viaţa spirituală a Braşovului Intr-o scrisoare adresată în 1871 lui Iacob Negruzzi, M. Eminescu sublinia contribuţia cărturarilor şi publiciştilor braşoveni în sprijinul luptei pentru eliberarea naţională şi socială. Atunci Eminescu scria textual : „arătaţi-mi la noi un oraş patriotic ca Braşovul". Exemplul ni se pare edificator pentru legăturile poetului cu Braşovul. Atît în timpul vieţii, cît şi de-a lungul celor opt decenii care s-au scurs de la moarte, Eminescu a fost mereu prezent în viaţa spirituală a Braşovului. El a cunoscut bine tradiţiile lui culturale şi a avut prieteni devotaţi printre braşoveni. Opera sa a fost larg răspândită şi aici. De-a lungul anilor, în paginile periodicelor şi în cele ale colecţiilor editate la Braşov, poeziile lui Eminescu au fost reproduse şi răspîndite mereu în mase. Personalităţi de seamă din Braşov i-au consacrat articole şi studii. Se presupune că Eminescu ar fi însoţit trupa de teatru a lui Fanni Tardini-Vlădicescu şi la Braşov în turneul întreprins în 1864—1865. Este sigură însă prezenţa lui Eminescu la Braşov cu trupa lui Pascali în 1868. Aceasta a sosit aici trecînd pe la Predeal, la 4/16 mai. Relatările apărute în „Gazeta Transilvaniei" şi „Familia", informau despre entuziasmul cu care a fost întîmpinată trupa teatrală, despre faptul că toate locurile pentru primele spectacole au fost vîndute anticipat. Prima creaţie dramatică a poetului e poemul (în trei variante) „Mureşianu", consacrat simbolic lui Andrei Mureşianu, autorul cunoscutei poezii „Un răsunet", devenită cîntec revoluţionar. In anul următor, în 1869, la 9 decembrie, Eminescu susţine ideea fuzionării celor două societăţi ale studenţilor români de la Viena, idee lansată de braşoveanul Aurel Mureşianu în 1868. In şedinţa din 15 ianuarie 1870, Eminescu este ales, alături de Aurel Mureşianu, Nicolae Oncu şi V. Burlă, în comisia pentru elaborarea statutelor şi a regulamentului de funcţionare. In cadrul societăţii studenţeşti „România jună" şi mai apoi cu prilejul serbărilor de la Putna din 1871, Eminescu stabileşte legături de prietenie strînsă cu Aurel Mureşianu şi cu alţi braşoveni, printre care T. Nica şi N. Teclu. Aurel Mureşianu scrie despre prietenia dintre Eminescu şi A. Mureşianu : „Regretatul meu părinte îşi aducea cu multă plăcere aminte de timpurile de avînt şi entuziasm de atunci şi nu mult înaintea morţii mi-a vorbit despre raporturile cordiale care au existat între el şi Eminescu la Viena, despre simpatia ce acesta cîştigase pentru transilvăneni şi mai ales pentru dînsul, pentru care avea o deosebită veneraţiune ..." (A. A. Mureşianu „Eminescu, Aurel Mureşianu şi serbarea de la Putna" Cernăuţi 1935). Publicaţiile braşovene, în paginile cărora se anunţase apariţia ediţiilor de poezii ale lui Eminescu şi se reproduseseră lucrări din creaţia eminesciană, anunţau acum mai bine de opt decenii cu durere moartea lui Mihai Eminescu. în nr. 138 din 1889, în pagina la „Gazeta Transilvaniei" anunţa : „Strălucitul şi genialul nostru poet, care cu puternicul farmec al spiritului său adînc şi pătrunzător a dat un nou avînt presei române, nu mai este între cei vii. Lovit de o boală ciuda şi nemiloasă, Eminescu s-a stins în floarea vieţii, lăsînd un mare gol în literatura română ... Pătrunşi de adîncă durere depunem o lacrimă fierbinte pe mormîntul marelui poet". Ziarul reproduce în continuare, din publicaţiile de la Bucureşti, informaţii despre viaţa şi moartea poetului. In numerele următoare, 139 şi 140, ziarul braşovean publică pe larg relatări despre înmormîntarea lui Eminescu, la care participă, printre alte personalităţi, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu şi A. T. Laurian. Sînt reproduse, de asemenea, poezii ale lui Eminescu, printre care, în două variante, poezia „Mai am un singur dor". în paginile îngălbenite de vreme, presa consemnează ca într-o autentică cronică, permanenţa poeziei eminesciene în Viaţa spirituală a Braşovului. Sînt prezente informaţii despre ediţiile operei şi despre studiile consacrate vieţii şi creaţiei literare ale lui Eminescu, reproduceri masive ale unor poezii, relatări despre manifestările culturale în programul cărora recitările din poeziile sale sînt nelipsite, articole ilustrînd preocupările pentru cinstirea memoriei Luceafărului poeziei române. în 1919, cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la moartea poetului, „Gazeta Transilvaniei" publică un articol semnat de M. Bagdazar, intitulat „Comemorarea lui Eminescu" şi relatări despre o manifestare culturală la Braşov consacrată lui Mihai Viteazu, Mihail Kogălniceanu şi Mihai Eminescu. In anul următor, 1920, şi la Braşov sînt prezente ecourile iniţiativei pentru crearea unui, muzeu Eminescu la Ipoteşti. In nr. 109 din 28 mai 1920, „Gazeta Transilvaniei" publică sub titlul „Pentru fondul cultural „Mihail Eminescu" bilanţul acţiunii întreprinse la Braşov. A fost expediată Liceului „Laurian" din Botoşani suma de 1651 de coroane subscrisă de braşoveni pentru restaurarea casei în care s-a născut poetul la Ipoteşti şi pentru construcţia unei şcoli în satul său natal. In mai 1933, se deschide la Braşov prima expoziţie a cărţii româneşti din acest oraş, organizată de biblioteca „Astra" în cadrul căreia lui Eminescu i se consacră un loc de frunte. In 1925, presa braşoveană publica un apel lansat de un comitet de iniţiativă prezidat de Traian Moşoiu, din care făceau parte, printre alţii, M. Sadoveanu, L. Blaga, I. Teodoreanu şi Cezar Petrescu,"pentru dezvelirea unui monument al poetului. In apel se spunea printre altele : „Să glorificăm pe Mihai Eminescu. Să împodobim capitala ţării cu luminosul lui chip de titan al graiului românesc". („Gazeta Transilvaniei" nr. 10 din 25 ianuarie 1925). In 1938, presa braşoveană îşi informa cititorii despre dezvelirea bustului lui Eminescu la Sibiu, iar în 1939 despre manifestarile prilejuite de comemorarea unei jumătăţi de veac de la moartea sa, în bibliografia eminesciană şi-au înscris numele şi numeroşi oameni de cultură braşoveni. Să amintim doar pe Sextil Puşcariu, printre altele cu „O scrisoare inedită" a lui M. Eminescu", publicata în 1909 în revista „Ramuri", H. Petru Petrescu „Din juneţea lui Eminescu amintiri" 1900 („Familia" nr. 67), Al. Ciurcu „Eminescu. Din amintirile mele" („Adevărul" 17 octombrie 1911), Aurel A. Mureşianu „Eminescu, Aurel Mureşianu şi serbarea de la Putna” 1935. In paginile presei, la şezătorile literare şi la concertele corale, în biblioteci şi în repertoriile formaţiilor artistice de la cluburi şi cămine culturale, poezia eminesciană răsună azi— la 120 d® ani de la naşterea marelui nostru poet — cu rezonanţe majore, devenite un bun al maselor largi, al întregului popor, căruia Eminescu i-a prevăzut viitorul de aur. Prof. Ştefan PETRARU De ce tocmai strada Florilor ? De ce să vorbim despre flori acum în toiul iernii, cînd aceste mirifice şi fragile zîne ale pămîntului supravieţuiesc numai în sere la adăpost de gerul terifiant ? Pur şi simplu pentru că în Rîşnov, localitate care în anul 1968 la Concursul pentru înfrumuseţarea oraşelor a cucerit locul IV pe ţară, florile au dobîndit putere de simbol. Strada aflată astăzi în obiectivul cronicii noastre, numită cu ani în urmă strada Lungă, era o uliţa plină de praf, un drum rustic în toată puterea cuvîntului. Noua denumire n-a fost rodul fanteziei vreunui edil melancolic, ea exprimînd numai şi numai condiţia actuală a acestei străzi, dar şi atmosfera spirituală ce domneşte aici. Dar, să ne situăm, cum se spune, în miezul realităţilor, să-i spulberăm cititorului ce ne-ar acuza de lipsă de preocupare faţă de „problemele majore” orice îndoială. Pentru aceasta ii vom istorisi o întîmplare petrecută în ultima lună a anului trecut. în ziua de 12 decembrie 1969, au început pe stradă săpăturile pentru instalarea conductei de apă. Fondurile, care sosiseră abia atunci și trebuiau neapărat utilizate, asigurau doar materialele necesare nu şi forţa de muncă. Atunci s-a format un comitet de iniţiativă alcătuit din IOAN STEFES, FRANZ TRUETSCH, HANS TRUETSCH, MARTIN BALTRESS, OTTO EIWEN, ALBERT DEZSO, ANA şi ION SAMOILA. A fost repartizată fiecărei familii cîte o porţiune. Şi s-a dat startul. In locul celor bolnavi sau absenţi din localitate s-au oferit să lucreze vecinii. Astfel pentru Georg Binen plecat în interes de serviciu a muncit pensionarul ing. N. Miron. La început a fost greu. Pămîntul îngheţat ceda cu îndărătnicie tîrnăcoapelor. Zăpada se cernea la nesfîrşit din cerul încărcat de nori acoperind mereu şanţul. La un moment dat totul a fost oprit de o podea de stîncă. Dificultăţile au fost însă învinse şi la 29 ale lunii lucrările de instalare a conductei pe o lungime de 800 de metri au fost complet terminate, în 18 zile deci. Iată un record cu care nu s-a prea putut lăuda pînă acum nici una din întreprinderile specializate în asemenea operaţii. Menţionăm că lucrările de asfaltare a străzii au fost, nu cu mult timp în urmă, efectuate tot de cetăţeni; la fel şi plantarea a peste 200 de arbori Tuia, terminată în cursul toamnei. A sosit în sfîrşit momentul să explicăm geneza noului nume pe care şi l-a căpătat această stradă. De cum dă frunza şi pînă cad ultimele veşminte al® toamnei, de o parte şi de alta a fîşiei de asfalt, în grădiniţele din faţa fiecărei clădiri cresc flori cu miile. Sînt de toate culorile : roşii, galbene sau albe. Gospodinele le îngrijesc cu dragoste. La ora cînd documentam acest articol, am aflat că aproape toată lumea pregătise deja răsadurile. Credem că cititorul a înţeles deja semnificaţiile celor relatate. Armonia florală ce încîntă ochiul drumeţului în anotimpurile însorite defineşte de fapt o armonie sufletească deplină pentru că, aşa cum mărturisea ANA SAMOILĂ, „oamenii de aici sînt foarte uniţi. Ca fraţii. Germani, maghiari şi români iau parte împreună la muncă, la petreceri, la tot. Nu există pe aici nici un caz de ceartă sau duşmănie. Fiecare vrea să aibă flori cit mai frumoase". Cum s-a ajuns la acest puls unison, cum au răsărit florile înţelepciunii şi prieteniei autentice in inimile acestor oameni ? Oricît de mult ne-ar Incinta perspectiva de a rămîne în zonele evanescente cu parfum de brad sau trandafir, trebuie să coborîm în sfera practicii cotidiene a celor ce răspund de destinele Rîşnovului. Pentru că acest succes de largă rezonanţă socială are la temeliile sale O BUNA ORGANIZARE, O EFICIENTA MUNCA DE EDUCATIE EFECTUATA IN RINDUL CETĂŢENILOR. Iată cum explică acest „miracol al florilor" IOAN TERŢEA, vicepreşedinte al consiliului popular : „Nu numai prin decizii sau alte ordonanţe oficiale se poate realiza şi menţine frumuseţea oraşelor , într-un cuvînt civilizaţia. Avem, vorba lui Caragiale, destule „comitete şi comiţii", dar dacă acestea nu constituie adevărate organe de lucru n-au nici o eficienţă. La noi, factorii de răspundere participă nemijlocit la muncă împreună cu cetăţenii. Lămurim oamenii şi-i educăm, îi învăţăm să beneficieze de civilizaţie, dar şi să creeze ei înşişi elemente de civilizaţie. Dragostea pentru oraş, pentru emblema acestei aşezări vechi de peste 700 de ani nu e un simplu slogan, a devenit un fapt de conştiinţă sădit în sufletul oamenilor încă din copilărie. Timp de 3 ani toate instalaţiile de apă din oraş au fost realizate prin muncă prestată de cetăţeni. Maiştrii şi meseriaşii au lucrat la racordări, intr-un cuvînt au efectuat toate operaţiile ce necesitau mină de lucru calificată. S-au economisit astfel sute de mii de lei. Anul acesta vor fi instalate conducte pe străzile Vînători şi Vulcanului. Noi vom asigura numai materialul". FARA SPRIJINUL NEMIJLOCIT AL CETĂŢENILOR, EDILII NU POT FACE MARE LUCRU, ORICITE FONDURI AR AVEA LA DISPOZIŢIE. ESENŢIALUL ESTE, INSA, SA CÎŞTIGI SPRIJINUL SI COLABORAREA ACESTORA. Victor-Ştefan POPESCU P. S. Săptămîna viitoare în obiectiv strada 30 Decembrie — Rupea.! Nr. 7783 „Dacă n-am reuşit să mă fac actriţă, am devenit cîntăreaţă" (Urmare din pagina făzut că cel mai bine mi s-ar potrivi două cîntece lirice din care se revarsă acel suflu naţional, acel colorit al muzicii noastre uşoare. Ştiu că de-a lungul anilor melodiile au figurat în repertoriul multor cîntăreţi de valoare. Pe unii i-am ascultat. Pe alţii încă îi caut. Vreau să încerc să mă apropiu mai mult de melodii, să le înţeleg şi să le redau prin posibilităţile mele, prin personalitatea mea. Fiecare om vede acelaşi lucru cu alţi ochi. La Ion Vasilescu se îmbină perfect naţionalul cu universalul. Aici se creează acea fuziune perfectă. Rep. : In repertoriu mai aveţi şi alte cîntece de Ion Vasilescu ? E. N. : Nu. Am numai melodii de George Grigoriu, Radu Şerban, Sile Dinicu, Nicolae Chirculescu etc. Tocmai de aceea doresc să cuprind o perioadă cît mai mare posibil din istoria muzicii româneşti. Rep. : Cu ce impresii aţi venit din turneu ? E. N. : Personal opinez ca un cîntăreţ să facă turnee, să evite în faţa publicului din duferite ţări. Sâ-i asculte şi pe alţii cum cîntă. Turneul este o adevărată şcoală. Numai acolo poţi vedea ce ştii şi ce ar trebui să ştii. Cei maii mulţi pe care i-am auzit de peste hotare cîntau din pasiune şi se dăruiau cu totul muzicii. Smulgeau spectatorului în acelaşi timp lacrimi şi aplauze. Contactul direct cu alte şcoli de muzică îţi lărgeşte orizontul de cunoaştere. Oamenii care m-ascultau, deşi nu înţelegeau cuvintele, descifrau mesajul muzicii. Rep. : Aveţi în proiect şi alte turnee ? E. N.: Unul în Israel, dar numai după Festivalul din Braşov, unde aş dori din suflet să particip. Competiţiile îţi dau aripi chiar dacă nu te numeri printre fericiţii laureaţi. Să ştiţi că nu totul este premiul, ci faptul de a te întrece, de a pune pasiune în luptă. Aş dori să-i bucur pe spectatorii braşoveni care sînt foarte exigenţi cu muza... muzicii uşoare.