Drum Nou, august 1970 (Anul 27, nr. 7952-7976)

1970-08-02 / nr. 7953

t Pag. 2 neante de termen Anul acesta, în planul de investiţii al C.A.P. Şinca Veche a fost prevăzută şi construirea, în satul Perşani, a unui sai­van cu o capacitate de 1.400 oi. Ca­ urmare a strădaniei de­puse de echipa de construcţii a unităţii, căreia i s-au pus la dispoziţie în timp util materialele de care a avut nevoie, procurate în exclusivitate pe plan local, lucrarea a fost dată în folosinţă înainte de termenul prevăzut. Această realizare este legată de numele unor cooperatori harnici, pricepuţi şi cu multă experienţă, printre care se nu­mără Ion M. Stand­avid, Ovidiu Bîrsan, Ion R. Mătău și Gh. Cocan. Nu ne aflăm la o centrală atomo-electrică, ci la noua linie automată de acoperiri galvanice de la uzina „Electroprecizie" — Săcele. Foto: GH. BANUŢA DRUM NOU Ritmul susţinut al dezvoltării producţiei, al perfecţionării multilaterale a întregii ac­tivităţi economice din viitorul cincinal este dinamizat în aceste zile de contribuţia rod­nică a numeroase colective de salariaţi din industria braşoveană în investigarea şi mo­bilizarea în procesul de fabricaţie a unor însemnate resurse productive, de hotărîrea lor de a majora prevederile de plan pe anul 1971. Sarcini suplimentare de producţie pen­tru anul viitor şi-au stabilit: F.AJ. CODLEA 9 3.000.000 lei la producţia globală 9 3.000.000 lei la producţia marfă 3.000. 000 lei la producţia marfă vîndută şi încasată. FABRICA „TIMPURI NOI” 1.500.000 lei la producţia globală­­ 1.500.000 lei la producţia marfă 2,34 lei la reducerea cheltuielilor la mia de lei producţie marfă 790.000 lei la beneficii 348.000 lei economii la preţul de cost 175 terfe la producţia de talpă, 5.000 m.p. la piele, 50.000 perechi încălţăminte. I.I.L. FĂGĂRAŞ 1.000. 000 lei la producţia globală 1.000. 000 lei producţia marfă 3,2 lei la reducerea cheltuielilor la mia de lei producţie marfă 200.000 lei la beneficii 200.000 lei economii la preţul de cost 500.000 lei la producţia de mobilă 300.000 lei la cea de mase plastice 300.000 lei la produsele de meca­nică fină. U.P.R.U.C FĂGĂRAŞ s-a angajat să realizeze peste prevederile de plan pe 1971 : 3.000. 000 lei la producţia globală 3.000. 000 lei la producţia marfă 3.900.000 lei economii la prețul de cost 693 tone economii de metal. ______Nr. 7953 ADUNARI GENERALE ALE SALARIAŢILOR DIN ÎNTREPRINDERI INDICATORII DE EFICIENŢĂ ECONOMICĂ LA NIVELUL EXIGENŢELOR PLANULUI Există la Trustul 5 construcţii din Braşov un imens album cu fo­tografii în care sunt inserate ima­ginile noilor fabrici, combinate, hoteluri ridicate de acest colectiv an de an în cadrul industrializării socialiste a României de azi. Şi în­ primul semestru din acest an co­lectivul trustului a inserat în a­­mintitul album realizări de pres­tigiu. Au fost puse în funcţiune 17 noi obiective de investiţii, în­tre care instalaţia de dispersii de la „Colorom" Codlea, Fabrica de aţă de la Odorheiu Secuiesc, Fa­brica de cuţite de la Ocna Sibiu­lui, 3 hoteluri la Mangalia şi al­tele. Acest tablou este completat armonios de rezultatele în înde­plinirea planului valoric.. De pildă, valoarea producţiei din primul semestru a fost depăşită, cu 6,3 la sută, realizîndu-se mai mult de 50 la sută din planul anual de in­vestiţii. Un examen critic al bilanţului constructorilor Trustului 5 pe se­mestrul I relevă însă că indica­torul productivităţii muncii nu a fost îndeplinit. De asemenea co­lectivul de muncă mai lucrează încă cu pierderi planificate. Evi­dent că aceste fapte nu constituie o notă bună pentru constructor şi tocmai de aceea ele au fost amplu analizate cu prilejul adunării re­prezentanţilor salariaţilor, care a dezbătut­­modul cum a fost în­deplinit planul pe semestrul I, sarcinile ce au mai rămas de în­­­făptuit pînă la finele anului şi crearea premiselor de realizare a indicatorilor prevăzuţi pentru 1971. Şi nu întîmplător au fost puse în atenţia reprezentanţilor salariaţi­lor aceste probleme. Anul viitor, Trustul 5 trebuie să realizeze la indicator­­ul productivitatea mun­cii o creştere de 8 la sută, iar rit­mul de diminuare pînă la lichida­rea completă a dotării trebuie accelerat. O analiză profundă asupra cau­zelor care au grevat realizarea indicatorilor amintiţi a făcut-o da­rea de seamă a comitetului de di­recţie, prezentată de ing. Leon Leibovici, directorul general al Trustului. S-a arătat, de pildă, că productivitatea muncii a fost di­minuată de numărul mare de în­treruperi ale lucrului (circa 144.000 ore,ori numai într-un trimestru), de deficienţele în organizarea muncii, de preocuparea insufici­entă pentru mecanizarea unor lu­crări, de persistenţa unui mare număr de absenţe nemotivate, în­voiri şi concedii fără plată. Refe­ritor la nivelul de eficienţă cu care se realizează producţia s-a relevat că a fost redusă dotaţia planificată cu peste 250 mii Iei, dar ritmul cu care se valorifică resursele interne este nesatisfă­cător. S-a subliniat persistenţa pe şantierul de la Bîrcea, la staţia de utilaje din Braşov şi altele a unor deficienţe care au menţinut un nivel ridicat al cheltuielilor de producţie. Realizarea integrală şi în condiţii mai bune a indicato­rilor de eficienţă (în semestrul II Trustul 5 trebuie să realizeze o productivitate a muncii medie pe salariat mai mare cu 22 la sută decît în prima parte a anului) — se sublinia în darea de seamă — face necesar ca, comitetul de di­recţie să întreprindă măsuri pe fiecare şantier pentru extinderea procedeelor industriale de execu­ţie, organizarea pe baze ştiinţifice a muncii, extinderea metodei de La Trustul 5 construcţi lucru în acord global, folosirea cu un randament ridicat a forţei de muncă, încadrarea şantierelor în cheltuielile de deviz, gospodări­rea judicioasă a fondurilor de or­ganizare, micşorarea consumurilor specifice la metal, ciment, lemn etc. Pe fondul realizărilor obţinute în semestrul I şi al sarcinilor spo­rite ce revin în continuare colec­tivului, în intervenţiile lor repre­zentanţii salariaţilor au analizat deficienţele care au influenţat nerealizarea indicatorilor de efi­cienţă economică, au­­ venit cu propuneri preţioase pentru elimi­narea neajunsurilor. Aşa, de pildă, ing. Vasile Vlad, şeful şantierului din Sibiu, a ară­tat că diminuarea productivităţii muncii, volumul ridicat al chel­tuielilor s-au datorat parcului de mijloace de transport care este­ neraţional folosit (zilnic pe acest şantier 40—50 basculante stau inactive) şi a propus ca comitetul de direcţie să ia măsuri pentru a se asigura o colaborare fructuoa­să cu Trustul de montaj Bucureşti care acum deserveşte şantierul din Sibiu în mod necorespunză­tor. Alţi participanţi la dezbateri în­tre carte inginerul-şef al şantie­rului 501, Cornel Zota, Pompiliu Boeriu, contabil-şef la şantierul din Harghita, Nicolae Nicolae, şe­ful şantierului 502 Braşov, au re­levat că o serie de lucrări sînt prevăzute să se execute cu soluţii greoaie care generează o produc­tivitate a muncii redusă. Drept remediu s-a propus ca specialiştii din trust care colaborează cu pro­iectanţii să nu admită în proiecte soluţii neeconomicoase, care im­pun în mod nejustificat un con­sum mare de forţă de muncă şi nu asigură un grad ridicat de me­canizare. S-a subliniat, de aseme­nea, necesitatea perfecţionării ac­tivităţii de programare a utilaje­lor grele, de organizare­ a locuri­lor de muncă etc. Sugestii preţioase s-au făcut şi în ce priveşte micşorarea conti­nuă a cheltuielilor cu care se rea­lizează producţia. Aşa de pilda, inginerul-şef de la şantierul din F­ăgăraş, Viorel Cătălui, ing. Mi­­hai Cimpeanu, şeful şantierului din Codrea, au relevat necesita­tea luării unor măsuri sistematice pentru reducerea consumurilor specifice, încheierea contractelor ferme asupra lucrărilor ce le au de executat, verificarea riguroasă a documentaţiilor şi încadrarea în cheltuielile prevăzute, perfec­ţionarea decontării producţiei şi altele. Intervenţiile critice în discuţii, propunerile făcute au lărgit ori­zontul de probleme spre care tre­buie să-şi concentreze atenţia co­mitetul de direcţie, întregul co­lectiv al Trustului, şi au îmbogăţit programele de lucru care funda­mentează înfăptuirea integrală a planului pe acest an şi a sarcini­lor pe 1971, în încheierea dezbaterilor a luat cuvîntul ing. Ion Giraş, ac­tivist al comisiei economice a co­mitetului judeţean de partid. Vor­bitorul relevînd rezultatele bune obţinute în prima parte a anului, s-a referit la necesitatea ca, co­lectivul trustului să ia toate mă­surile pentru realizarea producti­vităţii muncii planificate. S-a in­sistat ca de pe acum să se treacă la asigurarea cu documentaţii a lucrărilor din 1971, la crearea frontului de lucru pe timpul de iarnă. A fost relevată cerinţa in­tensificării eforturilor în vederea gospodăririi raţionale a fonduri­lor materiale şi financiare, de a­­ceasta depinzînd ridicarea acti­vităţii economice a Trustului , la nivelul exigenţelor planului de stat. L. CIUTACU ■ SARCINI ESENŢIALE ALE PRODUCŢIEI AU RĂMAS LA MARGINEA DEZBATERILOR industria românească se află în prezent, după cum se­ ştie, într-o etapă de dez­voltare cu prioritate a la­turii ei calitative, fără a slăbi desigur ritmul impe­tuos de creştere cantitativă. Tocmai aceasta este ra­ţiunea pentru care parti­dul şi statul nostru pun un accent deosebit pe creşte­rea în ritm susţinut a efi­cienţei activităţii economi­ce, concretizată în reduce­rea substanţială a cheltuie­lilor de producţie şi creş­terea productivităţii mun­cii. Era imperios necesar deci ca adunarea generală a re­prezentanţilor salariaţilor de la Uzina de autocamioa­ne să abordeze în principal aceste sarcini esenţiale ale dezvoltării producţiei în a­­cest an, dar mai ales din anul viitor. Aceasta cu atît mai mult cu cu­ atît darea de seamă a comitetului de direcţie, prezentată de ing. Mircea Florescu, directorul tehnic al uzinei, cît şi dez­baterile, au relevat că e­­xistă toate condiţiile pen­tru îndeplinirea integrală a sarcinilor de plan şi a an­gajamentelor pe anul în curs şi pe 1971. în acest context, de mare stringenţă era analiza mul­tilaterală, critică şi auto­critică, a reducerii cheltu­ielilor de producţie, în a­­nul viitor este prevăzut ca ele să scadă cu circa 38 lei pentru fiecare mie de lei producţie marfă obţinută, fiind indicatorul cu evolu­ţia cea mai dinamică. Unii vorbitori au pus fireşte punctul pe „i". Astfel, Ni­colae Tunăreanu, secreta­rul comitetului de partid la secţia sctilărie a criticat manifestările de indiscipli­nă în executarea sarcinilor de producţie, fapt care du­ce la pierderea a milioane de lei prin rebuturi şi la menţinerea unui nivel­ ri­dicat al cheltuielilor mate­riale. Vorbitorul propunea ca cei cca. 350 de ingineri şi tehnicieni ai uzinei să analizeze temeinic, în fie­care secţie şi pe fiecare produs, cauzele rebuturilor şi să stabilească măsuri o­­perative şi eficace pentru eliminarea lor. Abordind La Uzina de = * : ■ . : » autocamioane aceeaşi problemă, ing. Ioan Mateescu, tehnologul-şef al uzinei, releva că adevăra­tele resurse ale reducerii cheltuielilor de producţie în anul 1971 se găsesc în or­ganizarea superioară a lo­curilor de muncă din fieca­re secţie. Din păcate, nu putem consemna şi alte propu­neri şi sugestii, reprezen­tanţii salariaţilor limitîn­­du-se la atît în dezbateri. Nu au fost analizate măsu­rile pentru eliminarea chel­tuielilor care încarcă în mod nejustificat preţul de cost. Revelator este că adunarea generală nu a făcut pe ni­meni răspunzător pentru faptul că numai în primele 6 luni ale anului aceste cheltuieli s-au ridicat la a­­proape 26 milioane lei (pier­deri din rebuturi, dobînzi la credite restante, remanieri în termen de garanţie). Este limpede că dacă conduce­rea uzinei nu intervine e­­nergic în acest domeniu, se va ajunge ca la sfîrşitul a­­nului, numai datorită cau­zelor menţionate, preţul de cost să suporte cheltuieli fără acoperire materială în valoare de peste 50 milioa­ne lei. în scopul evitării a­­cestui lucru, se impune cu acuitate ca specialiştii din compartimentele tehnic, teh­nologic şi metalurgic, îm­­preună cu cei din secţiile a­­parţinînd sectoarelor calde şi prelucrării mecanice, din celelalte servicii funcţiona­le să analizeze şi să stabi­lească măsurile concrete ce­le mai eficiente pentru re­ducerea consumurilor speci­fice de materii prime şi ma­teriale, îndeosebi de metal, diminuarea rebuturilor şi e­­liminarea cheltuielilor ne­economicoase, în vederea fundamentării temeinice a reducerii cheltuielilor de producţie cel puţin la nive­lul prevăzut pentru anul 1971. Acelaşi lucru se impune şi în ce priveşte fundamenta­rea sarcinii de creştere a productivităţii muncii pen­tru anul viitor. La acest ca­pitol, reprezentanţii salaria­ţilor s-au mulţumit, de ase­menea, mai mult să enunţe o serie de neajunsuri determi­nate de faptul că producti­vitatea nu ţine pas cu dota­rea tehnică, cum sunt neli­­vrarea ritmică a pieselor şi produselor din colaborare, neutilizarea deplină a capa­cităţilor de­­producţie, insu­ficienta folosire a fondului de timp de lucru etc., fără să arate măsurile practice pentru eliminarea acestor deficienţe. Or, era de aş­teptat ca adunarea genera­lă să dezbată temeinic mo­dalităţile şi căile concrete pentru creşterea coeficien­tului de schimb, în prezent mult sub media existentă pe ansamblul industriei braşo­vene, pentru folosirea opti­mă a maşinilor şi utilajelor (pe 6 luni indicele de utili­zare a acestora fiind doar de 68,1 la sută pe uzină), pentru îmbunătăţirea folosi­rii timpului şi forţei de muncă, dat fiind că învoiri­le şi absenţele nemotivate pe primul semestru se ridi­că la aproape 130.000 pre­­uri, adică, tocmai timpul ne­cesar pentru realizarea a circa 300 autocamioane. Era de aşteptat ca o contribuţie substanţială în privinţa de­pistării şi mobilizării în cir­cuitul economic a unor în­semnate resurse pentru creşterea productivităţii muncii să o aducă specia­liştii din raportul organiză­rii ştiinţifice a producţiei şi a muncii. Prezenţa lor în a­­d­unare nu s-a făcut însă simţită prin nimic. Minusurile dezibatterilo­r din adunarea generală în privinţa stabilirii modalită­ţilor concrete şi eficiente pentru creşterea productivi­tăţii muncii şi reducerea cheltuielilor de producţie se datoresc însă şi unei alte cauze. Planul de măsuri teh­­nico-organizatorice pe anul 1971, prezentat de către co­mitetul de direcţie, este mai mult un... plan pentru lua­rea de măsuri, el necuprin­­zînd un program clar de o­­rientare a activităţii con­structorilor de autocamioa­ne pentru rezolvarea sarci­nilor majore ale producţiei anului viitor. Mai mult, nu se cunoaşte eficienţa econo­mică a nici unei măsuri din acest plan. Faptul ca atare impune conducerii uzinei mobilizarea grabnică a spe­cialiştilor din toate compar­timentele în vederea stabi­lirii unor programe tehnico­­organizatorice axate pe principalele probleme ridi­cate de producţia anului 1971, cum sunt: reducerea cheltuielilor materiale de producţie, creşterea produc­tivităţii muncii, îmbunătăţi­rea calităţii producţiei, per­fecţionarea pregătirii cadre­lor. în încheierea dezbaterilor a luat cuvîntul tovarăşul ing. Ioan Bordaş, secretar al Co­mitetului judeţean Braşov al P.C.R., care, apreciind unele rezultate obţinute în prima jumătate a anului de colec­tivul uzinei, a subliniat că ele puteau fi substanţial mai bune dacă în activitatea productivă nu s-ar fi men­ţinut neajunsurile amintite mai sus. Vorbitorul a rele­vat, în acelaşi timp, sarci­nile de mare răspundere ca­re revin pentru anul viitor conducerii uzinei, organiza­ţiei de partid, întregului co­lectiv al constructorilor de autocamioane, în vederea îmbunătăţirii aprovizionării tehnico-materiale, scurtarea perioadei de asimilare a noilor tipuri de autocami­oane, grăbirea ritmului de execuţie a investiţiilor, ridi­carea calităţii produselor şi creşterea eficienţei întregii activităţi economice, astfel ca producţia de autocamioa­ne româneşti să marcheze din primul an al viitorului cincinal o treaptă calitativ superioară. Gh. NOVAC ­Urmare din pag. I) Cei mai mulţi tineri mun­citori, a căror conştiinţă de sine exprimă sinteza valori­lor proprii, raportate la cele sociale, ajung singuri să-şi definească precis rolul lor în procesul de producţie, inte­­grîndu-se permanent la forme noi de muncă. Randamentul lor ridicat es­te un indiciu obiectiv, con­duita disciplinată în muncă de asemenea şi mai ales in­teresul lor sporit pentru pro­bleme profesionale, politice şi culturale etc., atestă cu prisosinţă acest lucru. Tinerii din combinat des­făşoară sistematic diverse ac­tivităţi extrem de importante din acest punct de vedere : excursii de documentare, cercuri de creaţie, simpozioa­ne tehnico-ştiinţifice, acţiuni social-culturale de strictă şi imediată utilitate. Un exemplu elocvent de integrare efi­cientă în profesie, de racor­dare dinamică la pulsul in­tereselor generale ale socie­tăţii îl constituie munca prestată de tinerii din com­binat la refacerea Fabricii de cărămidă din Făgăraş şi a altor obiective distruse de inundaţii. — Care sunt dominantele procesului de integrare so­cială a tinerilor in general, şi profesională în special ?­­ Problema este foarte complicată şi de aceea vă rog să reţineţi că exprim un punct de vedere personal, bazat pe experienţa acumu­lată de mine pînă acum. Integrarea socială este, în primul rînd, un proces cu dublu sens. Mai întîi, tînărul este inclus într-un sistem so­cial cu semnificaţie, sens, valori etc. In relaţie activă cu acest sistem integrativ, tînărul îşi modelează con­duita, îşi formează convinge­rile şi îşi selectează orientă­rile. Este important să des­prindem şi alte sensuri so­ciale ale integrării. Aces­tea nu-şi au doar raţiuni pre­zente, ci mai ales viitoare. Studiul integrării tineretului face parte dintr-o politică a viitorului. Căutăm soluţii nu numai pentru adaptare la prezent, ci trebuie să avem în vedere că tineretul din industrie va fi pus în situa­ţia să facă faţă cerinţelor de mîine ale epocii. Intervin apoi dominante de ordin psihologic. Semnifica­ţiile, sensurile, valorile înţe­lese şi exercitate se interio­rizează potrivit potenţialului personal. Determinat la în­ceput obiectiv, procesul inte­grării se definitivează prin participarea factorilor subiec­tivi. De aceea, o cunoaştere a acestora este obligatorie. În sfîrşit, trebuie avute în vedere dominanţele psiho­sociale. La început tînărul nu dispune de experienţa­­ cooperării într-o unitate de muncă cu muncitori de vîrste şi formaţii diferite. El poate întîmpina greutăţi în adap­tarea la conduita socială a colectivului şi ca atare tre­buie ajutat. Succesul depinde în mare măsură de înţele­gerea pe care o întîlneşte la cei vîrstnici. In cursul anche­tei făcute la Combinatul chi­mic Făgăraş am constatat că mai există oameni mai în vîrstă care nu prea înţeleg manifestările tinerilor şi le condamnă. După ei jovialita­tea şi spontaneitatea în­seamnă indisciplină, tendinţa spre nou şi spiritul critic - obrăznicie şi ostentaţie etc. Trebuie să lăsăm tinereţii ce este al ei şi să-i recunoaş­tem meritul de a fi agentul numărul unu al progresului social. - Şi totuşi, atunci cind anumiţi tineri comit în mod constant acte de indisciplină care impietează asupra re­zultatelor producţiei co­mit­ Integrarea profesională a tinerilor muncitori joace de educaţie recoman­daţi ? - Cînd asemenea fapte iau proporţii, ele denotă de­ficienţe de organizare exis­tente la nivelul întreprinderii, in cazurile , particulare se pot obţine rezultate admirabile prin intermediul mijloacelor pedagogice. Atunci cînd con­vingerea se dovedeşte inefi­cientă trebuie să se recurgă la constrîngere. Un compor­tament dictat tînărului din afară sfîrşeşte prin a­ se in­terioriza. - Ce înţelegeţi prin con­­stringere ? - Constrîngere materială , penalizări, reduceri de sala­riu etc. Trebuie să ţinem, insă, cont că la această vîrstă sint mai eficiente con­strângerile de ordin moral. In această categorie intră dezbaterea cazurilor de in­disciplină în colectiv, popu­larizarea acestora la staţia de radio, la panoul cu ca­ricaturi etc. Un rol conside­r°lpil II joacă sancţiunile po- I' se dea tinerilor dificili^ diverse responsabili­tăţi, să li se sporească încre-* derea în ei înşişi, să fie an­trenaţi într-o viaţă de colec­tiv sănătoasa. - Şi rezultatele practice ? - Sunt absolut convinsă de eficacitatea lor, dar cu o condiţie. Să se înţeleagă bine caracterul acestora. Nu trebuie căutate cu orice preţ soluţii verificabile prin indi­cativi imediaţi căci aici este vorba de a influenţa omul, conştiinţa, convingerile şi conduita sa. Oricît ne-am strădui, aceste influenţe nu pot fi măsurate, deşi aportul lor este adesea imens. Per­­miteţi-mi să vă pun şi eu a­­cum două întrebări : Ar fi fost posibilă evoluţia civili­zaţiilor fără educaţia şi in­struirea omului ? Ar fi posi­bil progresul dacă am lăsa mașinile să meargă singure? A

Next