Drum Nou, noiembrie 1971 (Anul 28, nr. 8343-8365)

1971-11-26 / nr. 8362

* Pag. 2 DRUM NOU Zilele trecute am primit la re­dacţie o scrisoare semnată „N. Guzman, Zona gării — Braşov", din care reproducem un fragment: „Locuiesc de mai mulţi ani în acest frumos cartier al Braşovului, căruia i se adaugă, în perma­nenţă, noi frumuseţi şi utilităţi. Mă bucură faptul că multe dintre pro­blemele aprovizionării şi deservi­rii cetăţenilor care locuiesc aici şi-au găsit rezolvarea prin con­struirea şi darea în folosinţă a mai multor unităţi comerciale, în general bine aprovizionate. O problemă a rămas însă nerezol­vată în cartierul nostru : cea a prestaţiilor de servicii, în toată zona neexistînd nici o unitate cu un asemenea profil, deşi înfiinţa­rea unor asemenea activităţi, strict necesare, cetăţenii au ce­rut-o în repetate rînduri". Dar nu numai această scrisoare ne-a determinat să reabordăm în coloanele ziarului problema pres­taţiilor de servicii către popu­laţie, ci şi alte numeroase sesi­zări scrise şi verbale adresate de cetăţeni . Vasile Dragu, muncitor : „Se întîmplă la casa omului de se mai sparge un geam, se strică o clanţă, un robinet... Şi atunci pune-te de caută un meşter şi de multe ori nu ştii unde-l găseşti, sau ia obiectul stricat şi­­ începe alergătura de la un capăt la al­tul al oraşului pînă dai de atelie­rul sau meşterul care-ţi trebuie. Şi pentru toate acestea este ne­voie de timp, nervi.. ." Dionisie Costea, tehnician : „Consider ca o lacună serioasă în activitatea organizatorilor de prestaţii către populaţie din mu­nicipiu faptul că nu au reuşit încă să înfiinţeze unităţi-dispeceri la care să te poţi adresa cu solici­tări de servicii la domiciliu, fie ele reparaţii de instalaţii tehnico­­sanitare, electrice, de aparate casnice ş.a. Cred că ar fi de real ajutor pentru cetăţeni ca, atunci cînd apar defecţiuni la instala­ţiile din locuinţe sau la aseme­nea aparate, să se poată adresa telefonic, operativ, la un aseme­nea dispecerat şi să fie serviţi fără întîrziere. De altfel, am citit zilele trecute un articol pe a­­ceastă temă în ziarul „Scânteia" şi aş vrea să ştiu ce măsuri se vor lua în oraşul nostru în acest sens". Şi iată-ne, aşadar, porniţi să elucidăm cîteva dintre proble­mele prestaţiilor de servicii către populaţie. Un prim interlocutor, tov. Carol Pop, preşedintele cooperativei braşovene „Tehnica". Am optat pentru o convorbire la nivelul conducerii acestei coope­rative, pentru că cele mai multe solicitări din partea populaţiei vi­zează tocmai sectorul de activi­tăţi tehnice subordonat ei. — Practic, noi sîntem în mă­sură ca, prin cele peste 60 de u­­nităţi ale noastre să asigurăm a­­proape în totalitate serviciile către populaţie în sectorul nostru de activitate. Consider însă că popu­laţia nu cunoaşte toate serviciile pe care cooperativa noastră i le pune la dispoziţie — de la unită­ţile de reparat umbrele, bijuterie (avem o unitate de acest gen şi pe Calea Bucureştiului), lăcătuşe­­rie — care execută orice fel de reparaţii în acest domeniu — re­paraţii de obiecte de uz casnic, pînă la împletituri din sîrma şi porţi metalice, tapiserie etc.­­— Nu aţi găsit o modalitate de a informa cetăţenii cum şi unde se pot adresa pentru a solicita a­­ceste servicii ? — în urmă cu cîţiva ani de zile, în cadrul fostei expoziţii de mo­bilă din str. 7 Noiembrie a func­ţionat un serviciu de informare, unde, printr-un simplu telefon, orice cetăţean putea lansa o co­mandă sau se putea informa. Dar acest serviciu s-a desfiinţat... — Că s-a desfiinţat, se ştie şi se resimte. Ce intenţii există pen­tru reînfiinţarea lui ? — Am programat redeschiderea unui astfel de serviciu pînă la finele anului, ne asigura tov. Iuliu Szekely, preşedintele U.J.­C.M. Braşov. Tot pe str. 7 Noiem­brie, în localul actualului maga­zin de prezentare a mobilei. Ser­viciul nostru nu va fi însă numai unul de informare, ci şi de dispe­cerat. Intenţia ni s-a părut lăudabilă, însă credem că prea de multă vreme se tergiversează materiali­zarea ei. Să revenim însă la cooperativa „Tehnica" ! — Mulţi cetăţeni solicită repa­raţii la instalaţiile electrice şi tehnico-sanitare. Ce s-a făcut şi ce se va întreprinde în asigura­rea unor astfel de servicii la do­miciliu ? — în noile cartiere, acestei pro­bleme i s-a găsit o soluţie : în cadrul asociaţiilor de locatar, e­xistă meseriaşi angajaţi cu o ju­mătate de normă, care, la solici­tare, execută astfel de lucrări. în ce ne priveşte, nu avem organi­zate asemenea servicii şi să ştiţi că nici nu prea avem solicitări... Este firesc : cum poţi să ai so­licitări cînd, de fapt, n-ai un ser­viciu de profil? Aşa că, rămâne ca fiecare cetăţean să se „descurce” cum poate, că doar o face pe timpul şi cheltuiala lui ! Acea „asigurare aproape com­pletă" cu servicii, despre care a fost vorba mai înainte, rămîne, deci, numai parţial valabilă. în schimb, cooperativa „Tehnica" — şi nu este singura în sistema U.J.C.M. — preferă adesea să contracteze lucrări cu diferite u­­nităţi socialiste (lucrări „de vo­­l'jm" sau de serie), care asigură oarecare venituri stabile şi nu im­plică „bătaie de cap" cu popu­laţia. Oare acesta să fie rostul cooperaţiei meşteşugăreşti ? Ne îndoim. De altfel, vorbind despre atît de discutatele servicii către popu­laţie, trebuie spus că, îndeosebi deservirea la domiciliu „şchioa­­pătă" foarte serios, cu excepţia reparaţiilor la televizoare şi u­­nele obiecte de uz casnic (frigi­dere, maşini de spălat şi. .. cam atît), în ce priveşte reparaţiile la geamuri, oglinzi ş.a., acestea nu se execută decît prin atelie­rele cooperativei de invalizi „Progresul" şi O.C.L. Metalo-chi­­mice, şi numai la sediul atelie­relor. în concluzie, ,avem servicii şi n-avem. Mai eftact, avem la se­diu, dar nu şi la domiciliul clien­ţilor. Nu s-ar putea organiza un transfer al acestor servicii spre solicitanţi? Credem că ar fi so­luţia cea mai fericită. Cât despre acoperirea teritoria­lă cu servicii a municipiului se mai poate discuta, în sensul că sunt încă zone întregi din care u­­nităţile cooperaţiei meşteşugă­reşti lipsesc („din motive de spa­ţiu" — cum ni s-a explicat) sau sunt insuficiente. în două dintre aceste zone — Gara nouă şi Bar­tolomeu — există perspectiva a­­propiată de a se da o soluţie problemei; la parterul blocului 43 (din Zona gării) vor lua fiinţă cî­teva unităţi meşteşugăreşti (re­paraţii de articole tehnice, mo­bilă, cizmărie ş.a.), în cartierul Bartolomeu va începe, în primă­vara anului 1972, construcţia u­nui complex meşteşugăresc de deservire a populaţiei, în ce pri­veşte înfiinţarea de noi unităţi cerute de populaţie în zonele de­ficitare din acest punct de vede­re, ar fi bine ca şi factorii de de­cizie de la nivelul Consiliului popular municipal să manifeste mai multă înţelegere la solicită­rile cooperaţiei meşteşugăreşti şi să-i acorde sprijinul necesar. Căci, în fond, nu este vorba de a face un „hatîr" cooperaţiei, ci de a răspunde cu solicitudine do­leanţelor îndreptăţite ale braşo­venilor. în loc de orice alte concluzii la raidul nostru, am spune că, în ce priveşte­ serviciile către popu­laţie — şi în special cele la do­miciliu — ar fi timpul să se trea­că din domeniul „studiilor", „a­­nalizelor" etc. în cel al practicii. Căci atunci cînd există iniţiativă, se găsesc şi posibilităţi, cu con­diţia ca acestea să nu fie cău­tate la nesfîrşit. Şi apoi, ar fi foarte util ca pe lîngă acel pro­mis „serviciu de informare", U.J.C.M. Braşov, în colaborare cu conducerile cooperativelor din subordine, să găsească şi alte modalităţi de informare a popu­laţiei în legătură cu serviciile pe care i le asigură, terminîndu-se o dată pentru totdeauna cu ac­tualele sisteme ineficace, lipsite de spirit comercial şi, în ultimă instanţă, de utilitate. Aşteptăm, aşadar, ca serviciilor efectuate sau care ar trebui executate de către cooperativa meşteşugăreas­că braşoveană să li se stabi­lească regimul solicitat de cetă­ţeni. L. MUNTEANU P.S. într-un număr viitor al ziarului nostru vom reveni asu­pra problemei prestaţiilor de ser­vicii către populaţie, asupra mo­dului cum se asigură acestea de către celelalte cooperative meş­teşugăreşti din municipiu şi judeţ. PRESTAŢIILE DE SERVICII CĂTRE POPULAŢIE, mai aproape de cerinţele acesteia Cartierul Zona gării este totalmente lipsit de unităţi de prestări de servicii către populație. In cartierul Zona gării, încă se mai visează. Desen : C. CAZACU CALITATEA PlINII NU SE ASIGURĂ CU JUSTIFICĂRI Şl AUTOMULŢUMIRE La centrul de pîine nr. 41 de pe str. Republicii, stăm de vorbă cu cetăţeanul loan Irimie. — Cumpăraţi în fiecare zi pîine de aici ? — Da. — Sînteţi mulţumit de calitatea ei ? — Nu întotdeauna. Uneori nu e bine coaptă, alteori e destul de uscată. Un alt interlocutor, pensionara Maria Arsene, s-a declarat ne­mulţumită pentru faptul că în magazine nu se mai găseşte, de mult timp, acea atît de cunoscută şi de apreciată de consumatori „pîine de Braşov”. Ne-am , adresat responsabilei magazinului, tov. Soţia Mocanu : — Cum apreciaţi calitatea plinii pe care o primiţi pentru desfa­cere ? — Deşi produsele se aduc la timp, nu aş putea spune că sunt în fiecare zi proaspete. Franzelele sunt, câteodată, mai puţin aspec­tuoase. De altfel şi Margareta Popescu, responsabila magazinului de pîine nr. 105, de pe B-dul Lenin, ne îm­părtășește păreri similare. — In unele zile, în special sâm­băta, pîinea nu e crescută, e ne­coaptă, (mai ales franzelele). Pîi­nea albă cu cartofi, de 9,80 lei, este deseori tare, se usucă foarte repede și de aceea nu prea se vinde. Pentru a afla cauzele acestor deficienţe, am solicitat părerea tov. Ioan Popa, directorul între­prinderii de morărit şi panificaţie Braşov, căruia i-am înfăţişat ob­servaţiile notate la cele două centre de pîine : — întreprinderea noastră nu are probleme cu realizarea planului, pentru că noi producem în func­ţie de comenzile care ni se fac. De aceea, pe primul plan se si­tuează calitatea produselor care ne preocupă în permanenţă. A­­vem servicii C.T.C. în fiecare u­­niteste, care, dis-de-dimineaţă, îna­inte de livrare, verifică cu aten­ţie calitatea pîinii. Bineînţeles, controlorii noştri opresc produ­sele care nu au aspect comercial, pîinea care nu este coaptă şi, în general, sortimentele care nu ga­rantează desfacerea. Ei pot de­pista cu precizie secţia care a rebutat produsele respective, de­oarece fiecare produs este ştan­ţat. Evident, rebuturile sunt impu­tate celor care le-au executat. — Şi totuşi, în reţeaua de des­facere ajung produse de calitate îndoielnică. Ce facem­ pentru a evita aceste rebuturi ? — Supraveghem, controlăm şi modul cum se lucrează în secţii. Nu reuşim însă, întotdeauna, a­­cest lucru. De aceea, îndeosebi în timpul nopţii, unii lucrători nu-şi fac întotdeauna aşa cum trebuie datoria, dînd produse de slabă calitate. — Ce părere aveţi de prospe­ţimea pîinii ? — Ea este în directă legătură cu consumul; am putea spune că în această privinţă sîntem la discreţia responsabililor de ma­gazine. In fiecare zi, la ora 14, noi primim comenzile de la cen­trele de pîine. Bineînţeles, le o­norăm pe Ioc. Ce se întîmplă în­să? Cînd pîinea ajunge la cen­trul de desfacere, unii gestionari se trezesc că au nevoie de mai puţină pîine decît au comandat şi refuză primirea ei. In această situaţie, nu avem altă soluţie de­cît să o livrăm în ziua urmă­toare şi bineînţeles atunci pîinea nu mai este proaspătă. In acest sens am cerut expli­caţii tov. Benke Geza, directorul O.C.L. Alimentara. Surprinzător, dînsul s-a arătat mulţumit de fe­lul în care responsabilii centre­lor de pîine asigură aproviziona­rea cu pîine proaspătă, deşi, du­pă cum am văzut, lucrurile nu stau atît de bine cum ni le pre­zenta dînsul. Mulţumit s-a arătat tovarăşul director şi de calitatea pîinii livrate centrelor, de sorti­mentul de produse de panificaţie. Păcat însă că părerile consuma­torilor nu concordă cu cele ale directorilor celor două întreprin­deri în discuţie. Şi atunci, pe cine să credem ? Firesc, pe consuma­tori. Considerăm că, conducerea O.C.L. Alimentara trebuie să se preocupe mai mult pentru ca cen­trele de pîine să-şi întocmească comenzile în aşa fel încît să asi­gure o aprovizionare ritmică, ra­ţională, cu produse de panificaţie proaspete. Am continuat discuţia cu tov. director Ioan Popa, pe tema acelei renumite „pîini de Braşov". — De ce nu mai produceţi acest sortiment? — De fapt, „pîinea de Braşov" „nu este altceva decît pîinea albă cu cartofi, dar în gramaj mai mare (3—4 kg.). Am produs-o şi noi pînă în anul trecut, dar am renunţat deoarece cuptoarele noastre nu sînt corespunzătoare pentru aşa ceva, fiind prea mici. Şi atunci am introdus în fabrica­ţie un sortiment similar, dar cu un gramaj mai mic. — Cum explicaţi totuşi calita­tea slabă a acestei pîini care numai „pîine de Braşov" nu se poate numi? — înainte, foloseam la prepa­rarea ei pasta de cartofi. Acum însă, utilizăm făina de cartofi care este mai avantajoasă pen­tru noi, deoarece se păstrează tot timpul anului, dar nu întru­neşte calităţile cerute. Prin urmare, nu numai din punct de vedere cantitativ — cum spu­nea tov. director —, ci şi calitativ — „pîinea de Braşov" a dispărut, fiind înlocuită cu un produs de­parte de renumele cîştigat cu ani în urmă. In orice caz, argumen­tele aduse de interlocutor nu au darul să-i mulţumească pe cum­părători. în concluzie, produsele de pa­nificaţie nu sunt întotdeauna de bună calitate, unităţile de pro­ducţie ale Întreprinderii de mo­rărit şi panificaţie dau încă nu­meroase rebuturi. Iar cauzele sunt nu numai insuficientul control e­­xercitat de cei chemaţi să asi­gure calitatea corespunzătoare a pîinii, ci şi slaba preocupare a conducerii întreprinderii pentru găsirea unor soluţii eficiente, automulţumirea cu totul nejusti­ficată ce şi-a făcut loc aici. Rodica BACIULESCU 1 Sarmanul Ui­se... Marţi către seară, un drum spre casă, mă întîlnesc cu bunul meu amic I. P„ funcţionar într-o mare uzină bra­şoveană. „Ascultă, îmi zice, vrei să-ţi spun una bună ? Bună pen­tru pagina voastră „Colocviu cetăţenesc". După ce-l asigur de pacienta mea, începe : „Ţie ţi s-a stricat vreodată în casă un suport la o chiuvetă ? Nu ? Noroc de tine ... Mie mi s-a întîmplat aseară şi cum n-am găsit pe cineva să-l repare, m-am văzut pus în situaţia să fac pe „Meşterul ştie­­tot". O nimica toată, mi-am zis, puţin ipsos acolo şi gata... Pu­team eu bănui ce va urma? Aşi, de unde! Dar să nu anticipez. La ora 12,55 fix, în­cerc zadarnic clanţa magazinului ,,1001 ar­ticole" din str. Armatei Roşii, convins fiind că printre cele „1001 “ voi găsi măcar 1 kg. de ipsos. în fine, cine­va din magazin mă lămureşte, prin geam, că ceea ce-mi tre­buie mie se găseşte pe str. Lungă. La ora 16, mă prezint la uni­ca unitate apropiată ca specific de pe a­­ceastă lungă... str. Lungă. „Articole de uz casnic — autoservire", întrebată, casiera de serviciu se uită la mine ca la altceva și-mi zice, cu o voce albă : „Eu sînt casie­riţă, nu ştiu. La noi, tovarăşe, nu se vînd decît produse amba­late. Dar dacă cei de la „1001 v-au spus să veniţi pe Lungă, cred că la noi s-au referit, încercaţi, totuşi, la de­pozit, pe „Bucureştiu­lui" , au program zil­nic între 7 şi 15". Pă- NOT­E răsese magazinul cu un iz prăfos de ipsos stă­ruin­du-mi ţin ginduri. Hotărît, nu mă dau featuî ! Baca mi s-a spus că pe Lungă... Ce unitate mai are O.C.L. Metato-chimice pe această stradă ? Evrika ! „Curtea de fier", magazin de fie­rărie. Cum, ipsos la fierărie ? mă întreb tot eu. Omul e dator să încerce. Zis și făcut. O vînzătoare tinerică şi cam mititică mă lămurește: „Aici în curte, găsiţi ipsos , la pungi, kilogram..." N-apuc să-i mulţu­mesc bine şi mă re­ped în curtea „Curţii de fier". Dar, aici altă surpriză : în afa­ră de un magazin de rame — geamuri — o­­glinzi, nici un indiciu de... ipsos. „Aici este" - mă lămureşte un alt vînzător al „Curţii...", aflat întîmplător in­cum­e. Intru. Mă uit în dreapta, în stingă, doar, doar zăresc ce-mi trebuie. După cîteva momente, res­ponsabilul unităţii mă lămureşte : „Ipsos la noi? Nu tovarăşe , am ţinut cândva var la pungi de kilogram, încercaţi la depozitul de materiale de con­strucţii de pe Calea Bucureştiului. Dar cine v-a trimis la noi?" Ce era să-i mai spun ? ! Te plimbi, frăţioare, după un kg de ipsos de parcă ai căuta coarne de rinoceri la tutungerie... Ei, ce pă­rere ai de toată po­vestea asta ?" I-am spus amicului meu părerea fără ocolişuri şi-n tot acest timp m-am gândit la sărmanul Ulise, la frumoasa şi curtata sa Penelopă... în fine, ca să-l înţelegi, îţi tre­buie răbdare. Sărma­nul Ulise , noroc că pe vremea lui nu exis­ta încă O.C.L. Meta­­lo-chimice. Că altfel, cine ştie... M. ALDAN /"■...-------------- '' 1 ....... \ SCRISORI DESCHISE . . .Tovarăşului IOIN GHEORGHIU, şeful serviciului producţie al cooperativei „Teh­nica" Braşov. In ziua de 12 februarie 1968, am dus un ceas de mină pentru reparat la unitatea nr. 37, din B-dul Lenin. De atunci au trecut aproape 4 ani de zile şi ceasul respectiv n-a fost reparat nici pînă in prezent. In această perioadă am făcut nenumărate drumuri pînă la atelierul amintit, dar tot degeaba. De cele mai multe ori nu l-am găsit pe responsabilul unităţii, Krenn Roland, şi am rugat-o pe tovarăşa casieră să-i aducă aminte despre obiectul cu pricina. Cînd l-am găsit pe dînsul mi-a spus că ceasul nu poate fi re­parat din cauza lipsei unei piese și că, in jocul lui, dacă doresc, mi se dă altul reparat, dar care a fost abandonat de un alt client. Bineînțeles, nu am putut accepta un astfel de ,,trrg", deoarece am nevoie de ceasul meu nu de al altuia. Dv. consideraţi că aseme­nea „tirguri" şi acest stil defectuos de muncă de a punta oamenii pe drumuri sunt acceptabile ? DUMITRU ISPAS, Aleea Mimozei nr. 2, Braşov . . .Tovarăşului GHEORGHE VIU, director adjunct al I.P.U.L.F. Braşov. La noi, la Tohanul Nou, există o unitate de des­facere a legumelor şi fructelor. Dacă in ceea ce priveşte aprovizionarea unităţii nu ne putem plinge, deoarece in ultimele luni se vede un interes mai mare in această direcţie din partea întreprinderii de legume şi fructe* Braşov, in schimb vînzătoarea Ba­beş nu manifestă solicitudine faţă de cumpărători, încâlcind unele reguli ale comerţului nostru socia­list. Aşa, de exemplu, în ziua de 17 noiembrie a.c. a fost adusă spre vînzare pastă de bulion, un pro­dus mult căutat de gospodine. Vînzătoarea a con­diţionat însă vinderea pastei de cumpărarea altor produse mai puţin căutate. Dacă ar fi însă numai atît! Dar vînzătoarea respectivă a început să rotun­jească preţul pastei de bulion in favoarea ei. Sînt practici cu care considerăm că nici dv. nu sînteţi de acord şi aşteptăm să luaţi măsurile ce se impun. O GOSPODINĂ DIN TOHANUL NOU ...Tovarăşului MIHAI IMBRE, şeful servi­ciului gospodărie comunală şi locativă al Consiliului popular municipal Braşov. Strada noastră, Ion Creangă, face parte din cir­cumscripţia electorală unde dv. aţi fost ales deputat în Consiliul popular al municipiului Braşov. De a­­ceea, ne adresăm dv. cu rugămintea de a ne ajuta în rezolvarea unui neajuns care persistă de mai mul­tă vreme. Despre ce este vorba? Cu mai multe luni în urmă, cetăţeanul Sava Mihai, tot de pe această stradă, a descărcat in pîlcul „Tern" importante can­tităţi de pămînt, astupîndu-i albia. Acum, cînd plouă, apele se revarsă pe stradă şi intră in curţile oameni­lor. Despre acest fapt am sesizat şi Consiliul popular municipal care, prin adresa nr. 57.315 din 20 octom­brie ne-a comunicat că i s-a dat termen de reme­diere sus-numitului pînă la data de 5 noiembrie. A­­ceastă zi a trecut demult şi Sara Mihai nici gînd n-are să desfunde albia piriului amintit. De aceea, vă rugăm să interveniţi la organele în drept pentru remedierea cit mai urgentă a acestui neajuns. ALEXANDRU TOGOE, str. Ion Creangă nr. 11, Braşov V.____________________________ i Nr. 8362 ----------------------------------------------------------------------------------—­ f­A­CTORII DE DECIZIE RĂSPUND Se caută o soluţie intr-unul din numerele ziarului nostru, la rubrica „Scri­sori deschise“, a fost publicată scrisoarea cetă­ţeanului Paul Chiriacescu din B-dul Victoriei nr. 7, în care era sesizat faptul că in apartamentul dînsu­­lui «­iu loc infiltraţii de ape pluviale prin pereţii ver­ticali placaţi cu ceramică. Anchetind calzul, Oficiul judeţean pentru construirea de locuinţe proprietate personală ne-a comunicat următoarele: „in ziua de 29 octombrie a. c., Consiliul popular judeţean a con­vocat la faţa locului o comisie formată din delegaţi ai proiectantului, constructorului, beneficiarului şi alţi specialişti, care au analizat sub toate aspectele a­­cest fenomen. Avîndu-se în vedere faptul că infil­traţiile de ape pluviale au un caracter mai general, producîndu-se şi în alte părţi şi pentru ca soluţia adoptată să fie eficientă s-a stabilit ca, constructo­rul să facă probe de laborator care vor fi expuse in aceleaşi condiţii de intemperii. Verificarea probe­lor şi respectiv a cauzelor infiltraţiilor va permite ca în primăvara anului 1972 să se facă remedierile necesare înlăturîndu-se posibilitatea infiltrării apei rezultate din ploi prin rosturile plăcuţelor ceramice. Concomitent cu aceasta, s-a­ solicitat sprijinul or­ganelor de specialitate de la I.N.C.E.R.C. Bucureşti pentru o soluţie cît mai bună şi unitară pe întreaga ţară". Că s-a procedat aşa este foarte bine. Dar ce face respectivul petiţionar pînă în 1972? Meteo­rologii v-au asigurat că nu va mai ploua? In unităţile de alimentaţie publică controlul va fi intensificat în articolul „Pseudocălători în miez de noapte" publicat în numărul 8316 al ziarului „Drum nou" din 6 octombrie erau criticate şi unele aspecte neplă­cute de la restaurantul din gara Braşov. Cercetând cazul, conducerea O.N.T. „Carpaţi" Braşov ne infor­mează că cele semnalate în ziar sunt juste şi s-au luat o serie de măsuri pentru îndreptarea lucrurilor. „Aspectele sesizate­­ se arată în adresa primită , se datoresc în primul rînd nerespectării de către Ion Pocriş, şef de sală, a dispoziţiunilor date in sensul de a nu servi sub nici un motiv băuturi alcoolice la ore tîrzii, tocmai în scopul eliminării din unitate a unor elemente care nu caută un miez de noapte decit numai băutură şi scandal. Pentru abaterile sale, Ion Pocriş a fost sancţionat cu „mustrare", iar barmanul Brechner Andrei, care a încălcat mai multe dispoziţii legale, cu retrogradare la salariu pe timp de 2 luni şi mutarea disciplinară din unitate. Totodată, a fost atenţionată conducerea unităţii să ia măsuri or­ganizatorice pentru îmbunătăţirea continuă a acti­vităţii. Conducerea O.N.T. „Carpaţi" va intensifica la rîndul ei controlul în unităţi in vederea îndeplinirii întocmai a sarcinilor stabilite". Să sperăm că nu sunt simple promisiuni. Cine nu deschide ochii, deschide punga Articolul „In aşteptare", publicat în ziarul nostru din 31 octombrie a.c„ se referea la nerespectarea termenului de execuţie a unei comenzi la unitatea nr. 22 a cooperativei „Munca colectivă" din Braşov. Referitor la cele sesizate, conducerea G881­SÎ9îiV fi amintite, după ce a întreprins o anchetă la faţa lo­cului, ne-a dat următorul răspuns : „In ziua de 2 noiembrie a. c., clienta Elena Durneşteanu a fost anunţată în scris să se prezinte la casieria coopera­tivei pentru a-şi ridica contravaloarea produsului refuzat, care a fost imputat şefei de unitate şi lucră­toarei care a întîrziat confecţionarea lui. Intrucit pînă la data de 18 noiembrie, sus-numita nu s-a prezentat, am dispus expedierea sum­ei prin mandat poştal. Pe lîngă faptul că atît şefa de unitate cît şi lucrătoarea în culpă au fost sancţionate, articolul respectiv a fost prelucrat cu toţi şefii de unitate şi cu cooperatorii pentru a nu se mai repeta aseme­nea abateri şi la alte ateliere ale cooperativei noastre". Nu ne rămîne, deci, decît să aşteptăm efectele... Rubrică realizată de I. BRAGHES V _____ _ f ■ I

Next