Ecoul Moldovei, 1895-1896 (Anul 5, nr. 1-51)

1895-10-26 / nr. 16

ANUL V. No. lv. UN NUMER 25 BANI JOI 26 OCTOMBRIE 1895. Pe un an _ 6 luni ABONAMENTUL Pentru străiinatate se adaugă portul. )X )'( Lei noi 12 )( 6» )( Redactor-proprietar : Em. Al. MANOLIU. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA La Tipografia P. C. POPOVICI strada Veche No. 84.­­ K ANULCIURI­S.( -)( Rîndud în pagina 111.................................Bani 50 )!( - . IV................................ B 25 Inserţiuni şi reclame 1 leu lima. UNIVERSITATEA DIN IAȘI In numărul precedent, am pus în vedere noului guvern că programul partidului Naţi­onal-Liberal,din care face par­te, cuprinde câte­va puncte privitoare la ridicarea oraşu­­lului Iaşi, atât prin instituţiu­­ni de cultură cât şi prin mi­jloace economice, şi ne am exprimat convingerea că ele va fi aduse la îndeplinire cât mai grabnic posibil, ca o do­vadă că acest partid are toa­tă solicitudinea pentru leagă­nul unirei ţerilor surori şi al tuturor ideilor mari cari au întărit şi înalţat statul român. Cel din tăi­­i punct este : Universitatea din Iaşi se devie un institut de cultură naţională de prima ordine. Nu poate fi o mai demnă şi mai patriotică faptă de­cât îndeplinirea acestei făgădu­­inţi solemne a partidului Na­­ţional-Liberal, pe care a în­scris-o în programul său de la 8 Noembre 1892. Universitatea din­­Iaşi a fost întemeiată de Cuza-Vodă şi Mihail Cogălniceanu din un scop eminamente romănesc şi anume: că această înaltă in­stituţie culturală să serveas­că nu numai tinerimei din a­­ceastă parte a ţerei, dar încă se devie farul luminos, a­le cărei raze bine­făcătoare se treacă departe peste Moina şi Prut, unde se întreţie scinteia naţionalităţei, între fii smulşi de la sinul patriei-mume şi tot de­odată speranţa că, tim­puri mai prielnice poate se-i întoarcă iară’şi cătră ea. Acest frumos scop, acest idial naţional, al marelui dom­nitor Cuza şi al eminentului barbat de stat Mihail Cogăl­niceanu, nu a putut păna a­­cuma se fie atins în toată în­tregimea, fiind-că instituţiunei universitare ieşene nu­ i s’a dat toată desvoltarea cuveni­tă şi nici mijloacele care să-i îngădui de a se pune în va­ză şi a atrage cătră ea, de peste graniţe, tinerimea setoa­să de cultură. Grandioasa clădire ce se va inaugura poate la anul vii­tor, şi care este opera parti­dului Naţional-Liberal, nu va înainta întru nimic ideia pen­tru care a fost creată univer­sitatea din Iaşi, dacă facultă­ţile ei nu vor fi complectate cu catedrele ce-i lipsesc, ori nu­ i se vor înfiinţa şi alte facultăţi fără de care acest focar de cultură înaltă nu pre­zintă o întregime, care să sa­tisfacă toate cerinţele şi prin urmare se fie un punct de a­­tragere a tinerimei române de peste graniţe. Ne aşteptăm de la parti­dul Naţional-Liberal ca acum când a dat ţarei un guvern din sinul său, va ţinea samă de anganjamentul ce şi l-a înscris în program, relativ la înălţarea universităţei ieşene la rangul de prima instituţie de cultură din ţară şi prin aceasta va satisface nu nu­mai o dorinţă legitimă a Ia­şilor, dar şi idealul fondato­rilor universităţii sale şi o trebuinţă imperioasă pentru susţinerea scînteii românis­mului de peste hotare. O propunere Domnul N. Fleva abia ajuns mi­nistru de interne, a făcut, socot, un act de o mare importanţă . A numit o comisiune se elaboreze un proect de lege, comunală, şi ju­­deţană. Nu se poate îndestul a­­plauda un atare început, o pro­cedare aşa de serioasă. Se probează ostentativ că se apreciază mai ales, marea impor­tanţa ce o are comuna în stat. Judeţul este o creaţiune a le­gei. Prin legea judeţană se vede ideia politică a omului de stat, a spiritului lui de organizare ; se face armonia şi compactitatea cu toate legiuirile în ştiinţă;se cons­finţeşte, înputerniceşte solidarita­tea tuturor intereselor circums­cripţiei şi se crează un puternic resort de viaţă, şi de progres. Dar fundamentul ţărei, a sta­tului e comuna. Multe şi cele mai mari proble­me, le ridică constituirea, orga­nizarea şi administrarea comunei. Ideia despre om, despre esen­ţa şi adevarata lui natură, cum şi despre destinaţia omului pe pămînt, se leagă în cea mai mare parte, cu tot ce se referează la comună. Păcătoasele concepţiuni, întu­necimea minţei, superficiala cul­tură a unui om politic, princi­piul de a domina prin lene, huzur, înfrumurarea, triumfează mai în­tot­dea­una la organiza­rea comunei precum şi după cum se poartă şi o administrează. Statul e uniunea comunelor. Du­pă cum o minte serioasă nu poate concepe, un stat civilizat, pro­gresiv, forte,­cu comuni subordo­nate, cu autonomia lor nomina­lă, fără independenţa şi iniţiati­va necesară, tot aşa nu poate se existe un om valid, sănătos, în­treg la minte, dacă tot sîngele şi toată viaţa a fi concentrată ni­men în crieri cu încătuşarea, cu paralisarea de desvoltare, cu stri­virea tuturor organelor, tuturor membrilor. Cred a nu fi exigent, cînd zic că trebueşte nu numai concepţie şi idei sănătoase, dar mai trebue spiritul, tactul legislativ indispen­­sabil, spre al pune în tot orga­nismul comunei. Multe idei înal­te, principii generale se înţeleg, dar trebue timp mult, şi meto­dele cele mai proprii, iscusite, se scurtăm timpul de a realiza acele guidiri înalte, de a sosi mai re­pede la ţel. Spirite superioare, oameni pro­videnţiali au răsturnat de foarte mult timp concepţia antică a o­­mului şi a comunei, totuşi în fapt, în realitate, există şi astăzi aser­virea, subjugarea lor prin institu­ţii şi diferite raporturi de drept. Unde nu este garantată, res­pectată personalitatea omului , unde nu e bine întocmit şi sta­bilit organismul comunei, princi­piile de seif administraţiune, nu se poate videa nimic bun, nimic temeinic S au văzut, în istorie resultînd state înfloritoare şi puternice, pe baze de comuni în adevĕr in­dependente şi autonome, dar nu s’au văzut stat civilizat, puternic cu comună subjugată, cu popor aservit şi asuprit. Nu ne îndoim că comisiunea şi dl. N. Fleva vor fi la înălţi­mea aşteptărilor ţărei şi a erei moderne.—Totuşi ne permitem a adresa d-lui Ministru, rugămin­tea ca opera comisiunei, să o su­­pue prealabil discuției publice, înainte de a o presenta parla­mentului. In acest scop rugăm pe orga­nele de publicitate bine­voitoare, aceste idei, de criteriu public, se formuleze o egală cerere, care în nici un caz, o atare preala­bilă publicitate, nu poate fi con­­trară spiritului şî guvernărei con­stituţionale , nu poate vătăma nici un principiu sau inters general. I. Ornescu. Disolvarea Camerilor Pentru Marţi 24 Octombrie fiind convocate corpurile legiuitoare, pe la para­­ p. m. preşedintele con­siliului, dl. Dim. A. Sturzaciu­ de­la tribună decretul de disolvare și fixarea noilor alegeri precum urmează :* Alegerea delegaţilor pentru co­­giul III de Cameră se va face la 15 Noembre. Alegerile pentru Senat Colegiul I la 22 Noembrie. Colegiul II la 23 Noembrie Colegiile universitare la 24 No­embrie. Alegerile pentru Cameră Colegiul I la 26 Noembrie Colegiul II la 27 Noembre Colegiul III la 28 Noembre. Nouile Corpuri Legiuitoare vor fi convocate pe ziua de 7 Decem­brie. In incintă se aflau prezenţi prea puţini deputaţi, dar triburile erau înţesate de o mare mulţime. Primejdia creşte Ştirile ce ne vin de peste Dunărea sunt din cele mai alărm­ătoare pen­tru garanţia păcei, căci agitatorii pan­­slavişti nu încetează de a propaga printre Macedoneni ideia unirei lor cu Bulgarii şi ast­feliu de a forma un stat creştinesc sub protecţiunea rusască. Această propagandă s’a în­tins deja peste toată Macidoma, iar în Bulgarie agenţii ruseşti insuflă po­porului speranţa că va pune mâna în timpul cel mai scurt pe Dobrogia, ceia ce ar permite ca ţara lor să se întindă pănă la hotarele Rusiei. Aces­te agitaţiuni se întreţin chiar şi pe teritorul nostru, căci mulţi bulgari şi Macedoneni aflători acolea, uitând buna primire şi frăţasca tratare ce avură din partia noastră pleacă a­­cuma urechea la sfaturile ce li se dau şi lucrează prin comitete la realiza­rea planurilor panslaviste. Nimic mai trist de­cât o asemenea ingratitudine din partea acestora,fa­ţă cu o ţară ce i-au înbrăţişat şi a­­doptat, şi în acelaş timp,nimic mai în­grijitor pentru liniştea Orientului e­­uropean, sub­minat din toate părţile de agenţii moscoviţi, pentru a face se isbucnească vulcanul groznic al chestiunei Orientului, care un caz a­­firmativ, de­sigur că va pune în foc în­treaga Europă. Pregătirile uriaşe a­le Rusiei, în­­grămădir­ea­ de trupe numeroase în Ba­sarabia de jos şi pe graniţa despre Austria şi Germania, ne face a crede că primejdia creşte şi că poate de­veni inevitabil un răsboiu, mai ales că şi răscoalele din Armenia în loc să se potolească iau proporţii tot mai mari. Totul atîrnă astă­zi de la mode­­raţiunea Franţiei—şi întru cât­va cabinetul d-lui L. Bourgeais dă oare­care speranţe—precum şi de la ati­tudinea Angliei, care nu s’a spus incă cuvântul în chestiunea compli­­caţiunilor ce se pregătesc în penin­­sul­a balcanică. Guvernul nostru are mare datoria de a privighia neîncetat şi a urmări mişcările spionilor din Dobrogea şi

Next