Ecoul Moldovei, 1898-1899 (Anul 8, nr. 1-102)

1899-01-24 / nr. 57

ANUL VIII No. 57 I. j. «ma komîsia a komîmlor f ABONAMENTUL Pe un an...................................Lei noi 20 . 6 luni............................... 11 Pentru stăinatate se adaugă portul. E .A.22 A1TRISZ1DIT­­* Apare numai de doue ori pe septamand : Joia si Duminica | ♦ ♦­­­ ♦ ♦ » * ♦ ♦ ♦ I » UN N­U­ME­R 10 BANI DUMINICĂ 24 IANUARIE 1899 Director-proprietar : EM. AL. MANOLIU. SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA La Tipografia M. P. POPOVICI str. Alexandri No. 14 Clu« a ludrăgit »trăinii, Mincu-l-in inima cinD, Minca-l-ar caa pustia, Si neamul nemernicia. IIZ. siti^esctt. ANI NC1UUI ! Rîndul în pagina III.........................Bani 50 IV.......................... „25 Inserţiunî și reclama 1 leu linia. Un număr vech­iu ...... Bani 50 In. fstîixvtsxre ( i­ începere de la 1 Fevruar ziarul nostru va continua de a apărea tot de două ori pe săptâm­înâ, dar cu preţurile r­eduse, precum urmează : Pe an......................15 lei Pe­nt luni..................8 . un număr 15 bani. S’au ‘luat măsurile cuvenite pentru lub­unătăţirea îşi cin­ste­ni a tiparului, cum şi pentru varietatea materiei ce o va cu­prinde ziarul. De la această dată nu se vu mai tri­mite ziarul nimănui de­cât contra sumei pentru abonament, pe cel puţin 0 luni Administraţia 24 Ianuarie Patru­zeci de ani s’au scurs de când­ idea, care încolţise in min­ţile iubitorilor de neam şi patrie cu secole înainte, a devenit sim­­ţimîntul întregei suflări româneşti, de la Dorohoi la Turnu-Severin. Generaţia, care s’a eternizat prin actul săvârşit la 1848, nu putea sa se mulţumească numai cu atâta, şi dupa 11 ani, idealul urmărit cu atâta rîvna, deveni realitate ; ţerile surori, ai căror fii, fraţi de acelaşi sînge, se ses­­beiau între dânşii, se m­ira. De la 1859, România îşi arata existenţa sa in lumea celor­l­alte state din Europa. De la aceasta data începe o noua era pentru sermanul popor românesc, care de atâtea veacuri suferise barbariile tuturor năvă­litorilor. Înţelept şi răbdător, acest po­por nu putea sa pearA; dragostea de moşia strămoşască, a fost un scut de care s’a frînt sabia ce­lor mai sumeţi cavaleri feudali, duşmanii de moarte ai nea­mului românesc; iar barbara semi-luna care îngrozisă occiden­­tul, găsi la Dunărea şi la Carpaţi pe acel neam, care sa-i arate măsură forţelor sale. Dar, daca am putut savîrşi acte ca ale măreţului 48 şi ale su­blimului 59, aceste se datoresc condiţiunilor in care se gaseau factorii care influenţeau mediul social românesc din acele timpuri. Pentru aceasta e de ajuns sa examinam numai pe unul, şi a­­nume pe ace! care a avut şi va avea in toate timpurile cea mai însemnata şi decisiva înm­urire : factorul economic. Generaţia de la acea epocă se afla intr’o stare economică, rela­tiv, destul de înfloritoare. Clasa mijlocie, care alimenta patura diriguitoare a ţerei, era compusa din meseriaşi şi comer­cianţi români, destul de nume­roşi şi mai mult sau mai puţin cuprinşi. Criza economică, atât de înspâimîntâtoare astâ­zi, mai câ nici nu era simţită pe atunci. Poporul român, in general se bucura de toate foloasele mate­riale, care puteau sâ-i procure un bun trai, şi să-i dea răgaz a cugeta asupra regenerare! şi înăl­ţării lui. In ast­felii de condiţiunî, e natural, că au putut apărea fi­guri măreţe, inimi calde, cari să îndure sacrificii şi cu o abnegaţie de martiri să-şi ţintească privi­rile asupra interesului naţiei. De atunci însă, mulţumită unor patrioţi de trista amintire, şi mai cu samă a unui cap de stat, s’a putut strecura prin toate păsurile şi trecătoarile ţârei, puhoiul jido­vesc, perfid şi lacom, care înmul­­ţindu-se, a ajuns prin toate tra­ficurile şi manoperile, cari îl fă­cuse nesuferit in ţerile vecine, să inţieze factorul economic al so­­cietăţii româneşti. Industriaşii şi meseriaşii ro­mâni au dispărut şi in locul lor se arătă jidanul! Clasa care odinioară alimenta pătura diriguitoare a ţerei, azi nu mai e românească. E greu dar să mai răsară băr­baţi, cari mai presus de intere­sul lor personal, să aibă un ch­ef şi in inimă interesul neamului. Apatia care, ca o insultă e a­­runcata pe obrazul poporului român, de toţi acei a căror minte li-e dată pe gîndiri uşoare, de aici îşi porneşte aparenţa sa. Iată de ce astă­zi pare că-ţî vine une­ori să desperezi, dacă soarta poporului român îl va mai pune in poziţie de a inaugura acte de talia celor de la 48 şi 59! Dar pe de altă parte destinele acestui neam ne mai da o raza de speranţă, care să ne facă se întrezărim o situaţie mai buna pentru poporul român, asupra căruia apasă atât de greu şi de du­reros jugul economic al jidanului. Mişcarea pentru desrobirea e­­conomică a românului e pornită, dar nu e auzită încă de puter­nicii zilei. Acei cari au format mişcarea, tineri şi bătrâni, să nu uite ca dacă prin unire am ajuns asta-zi la cea ce suntem, tot prin unire vom putea duce la bun sfârşit opera regenerarei economice a ro­mânului. Ziua de 24 Ianuarie, care a­­minteşte ca prin unire, puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte, să o aibă în vedere toţi acei care îşi propun realizarea unui ideal.­­ De aceea trebue sărbătorită ziua­­ de 24 Ianuarie, în amintirea ac­­­­tului măreţ de la 59 şi în do­rinţa de a mai inaugura acte de­­ acele care să ne înalţe cât mai mult, pentru a fi admiraţi şi res­pectaţi de cele­lalte popoare. Ecoul Moldovei Chestiunea naţionalităţilor din Ungaria Ziarul Alkotmâny din Buda­pesta, organul­­partidului popular maghiar, publică artico­lul următor, destul de important în împre­jurările actuale : «Nu numai Ştefan Tisza a pus Î11 discu­­ţiune, într’o convorbire privată, cestiunea naţionalităţilor, ci vedem că ea figurează a­­cum şi în condiţiunile guvernului. Căci ori ce s’ar zice, când e vorba despre ideia de Stat maghiar şi despre interesele maghiare, este cestiune de naţionalitate. Guvernul stă în faţa ei ca c’un atent în jocul de cărţi. Este fapt că dispoziţia naţionalităţilor fa­ţă cu puterea maghiară nu e tocmai prie­tenoasă. Numai că naţionalităţile noastre nu sunt din firea lor fiii mâniei, ci ura ce le stăpâneşte azi, s'a născut din nedreptăţile politice şi din persecuţiunile de până acum Mânia lor nu se îndreptează nici în contra Statului maghiar, nici în contra concetăţe­nilor cari respectă legea, ci numai în con­tra partidului guvernamental. Par’că guver­nele noastre liberale anume au lipsit pe cetăţenii naţionalităţilor în modul sistema­tic de egala îndreptăţire, pentru ca Slovacii şi Românii sa fie întrebuinţaţi ca * mumus* faţă de opoziţie şi cu atât mai vârtos să se poată susţinea la putere. Dar opoziţia nu poate fi speriată, de­oare­ce ea ştie că pe­ricolul nu este aşa de mare, pe cât de ma­re este teroarea creată pe cale măestrită. Sclavi ar merita să fie naţionalităţile, dacă după atâta apăsare inechitabilă nu ar fi ţi­pat, n’ar fi vrednice de numele de om, da­că n’ar fi pretins libertatea ce domneşte în jurul lor şi peste ele; n'ar merita să le rab­de pământul, dacă ar prind cu nepăsare lipsirea lor de libertate într’o ţară unde vorba şi legea povesteşte atâta despre sfân­ta libertate; prăpădit ar fi fost sufletul cu­getării şi al simţirea lor, dacă nu s’ar fi ră­nit până la măduvă prin excluderea lor de la libertatea mult vestită, fără vr’un păcat sau greşeală politică. Protopărinţii noştri au părăsit Paradisul, în conştiinţa păcatului lor, fără de a se plân­ge; însă ei au trebuit să fie scoşi din ede­nul libertăţii, pentru ca în om să se r'evol­­teze omul. Izgonirea lor a fost o pedeapsă; pedepsire în-’â numai păcatul se cuvine, căci fără de păcat pedeapsa este un cn­v .;şt mincinos. Pe fiinţele raţionale trebue­a­le­­­pul la probă înainte de a hotărî asup­or­iei lor; aşa a făcut Dumnezeu cu îngeri­ aşa cu oamenii. Preoţim a făcut Dumnezeu,­­ aşa trebue şi omul să facă. Numai daca na­ţionalităţile nu vor susţine proba trebue să­­ stai înaintea lor cu sabia d­e foc. Atunci , poftiţi şi spuneţi că in Ungaria nu se poate susţinea Constituţia cu cinste. Nu infectaţi sanctuarul Constituţiei cu rab­iuni, ci poftiţi şi stăpâniţi asupra ţări! « din graţia lui Dum­nezeu», daca nu se poate constituţional, şi nu faceţi cu forţa din cetăţean tiran asupra cetăţeanului. Se zice că trăim intr’un Stat de drept. Dar atunci cum se face că uitam atât de mult de acel principiu fundamental de drept, după care ori-ce trebue considerat de bun până când nu s’a dovedit contrariul ? De ce pronunţăm sentinţă condamnatoare, de ce aruncăm cu pietre asupra naţionalităţi­lor din Ungaria, înainte ca ele să fi avut ocazia să se folosească, ori să abuseze de libera lor voinţă. Roma prin bunăvoinţă a îndulcit popoarele cucerite. Până când stă­rile de fapt nu vor face să fie uitate cele vechi , până când raporturile de fapt nu sunt cel puţin atât de bune cum se poate aştep­­ta, naţionalităţile se vor nelinişti. Mult ar mai trebui ca starea lor din Ungaria să fie atât de favorabilii ca cea din Rusia şi Ro­­mâniea“... In sfârşit, articolul zice că partidul po­pular catolic unguresc nu promite naţiona­lităţilor de­cât drepturile garantate în lege şi împlinirea datoriei sale, fără însă a face concesiuni—şi încheie ast­fel : «Teamă-se liberalii de naţionalităţi, noi nu ne temem­.» Apel cătră Francel! I­iga antisemită din Franţa a afişat pe zidurile Parisului un apel către France­l, prin care de­clară câ „ Jidanii au comis o nouă infamie“ şi că igl­obillL Joseph­ Reinach, sufletul com­plotului ce continuă încă sub forma sindicatului Dreyfus, a fugit de­­verdictul poporului re­prezentat prin juriul de Serna. Terminând, Liga întreabă dăcă guvernul va lasa pe criminali să'şi continue opera lor anti­franc­eză­­ şi spune ca , dacă gu­vernul iui şi face datoria, poporul ii va aminti-o in numele salvărei patriei ameninţată ! SOLUŢIA Sub titlul acesta iată ce scrie dl. Paul de Cassagnac, cuprins de amără­ciune, în ziarul­­’ Autorité : Parlamentul, orgi­nul ţarei—din ini­ţiativa însă’şi a guvernului, cea ce e mai grav şi mai semnificativ de­cît din iniţiativa unui membru al par­lamentului,—va declara camerii crimi­nale a curţei de casaţie, înaintea ţarei. Tu ai perdut încrederea publică ; dreptatea ta este foarte su­ssrcolă ; eşti o juridicţiune vîndută , eşti inca­lificabilă ; hotârîrea ce tu vei da-o, are să fie huiduită: suntem nevoiţi să-ţi luam „ A­facerea” din mână şi se o dăm in alte mâni mai curate, mai libere, şi cu deosebire imparţiale ! Nu ştim dacă guvernul nu va vorbi

Next