Ecoul Moldovei, 1901-1902 (Anul 11, nr. 1-49)

1902-01-24 / nr. 28

o­r ANUL XI No. 28 UN NUMEll LO­UANI JOI 24 IANUARIE 1902 ROMÂNIA A ROMÂNILOR ORGAN AL PARTIDULUI NATIONALIST APARE IN FIE­CARE JOI ABONAMENTUL : Pe un an . . . Lei noi 10. 6 luni ... * * 5 Pentru străinătate se adaugă portul director-Proprietar RM. AL. MANOLIU SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACTIA Şl ADMINISTRAŢIA STRADA ALBINEŢ, No. 19 Cine-a îndracit screinii, Mânca-i-ar Inima cânii. Mânca-i-ar casa pastia, Şi neamul nemernicia. * • M. EM1NESCV ANM­crriu Rândul în pagina a IlI-a . 7 Bani 50 „ / . IV-a . . „ 25 Inserţii şi Reclame 1 leu linia Un număr vechiu 50 bani KtTITnp­(VIImni ui111j li 111lTjIjU II Am zis în articolul precedent cum Evreii din ţara noastră ca şi toţi [• 1-alţî coreligionari ai lor de prin le-l-alte ţeri—umblînd după drep­­rile politice, n’au în vedere de cit­v­antagiile puteriiî, spre a şi îndeplini opurile lor, tot-dea­una ostile ţereî care se află, şi nici visează măcar datoriile ce incumbă acestor drep­­irî, fiindcă de ele nu au­ nici idee h­ar. In adevăr, cum vroiţi ca evreul să bă cunoştinţa datoriilor cătră Pa­ie, cind el n’a avut nici o dată şi are nici astăzi o Patrie ? Cum să naască el legătura, care este isvorul celor datorii, cu Patria pe care n’a­ut’o nicî odată? Cum se simtă el îh ceaţa emoţiunelor,—­dacă ar fi ca­­ibil de aşa ceva,— ce ţi dă con­­liinţa că ţi—ai făcut datoria cătră Pa­ie, cînd el nicî lui ştie ce este aceea ? Evreiî susţin, în adevăr, că ei au­­ Patrie ţerile în care Iocuesc ; dar neasta o ştiu bine indigenii că este umal o vorbă în gura lor, pentru a prijini reclamele ce fac, că nu au­ nicî legătură cu pămîntul, chiar dacă au »st născuţî pe el, şi că­­ părăsesc cu o mal mare uşurinţa şi fără a*şi Ial reaminti de el, îndată ce află că iurea le va fi mai mai bine. Ubi bene tici Patria este adevarata opresiune, care descrie de minune sntimentele lor patriotice ! Pentru stabilirea acestui adevăr, e­­istă o probă peremtorie, care nu lasă icî umbră de îndoiala, recunoscută de­­tî evreiî chiar, așa ca echivalează ii propria lor mărturisire. Este fap­­il că eî, ori în ce ţară naturalisa^, imîn tot evrei, dovadă existenţa A.­anfei Universale Israilite, care se lă pretutindenea pe unde se găsesc ?reî şi caria cu toţii i se supun or­­işte ! cum şi întreaga Istorie a lumeî ire ni-i arată incapabili de vr­o con­­pire ! Alianţa Universală israelită, patro­­iază cele mai de multe orî interese itile ţerilor în care locuesc evreiî, eî totuşi execută cu religioşi­tate or­­nele eî, chiar şi acei naturalisaţî în diferitele rî pe unde se află. Nicî nu’î trece prin minte unui evreui, fie cît de cult şi de încărcat cu favoruri de ţara care­­ a adoptat printre fiii seî, să nu se supună tuturor ordinelor A­­lianţeî fără distinct une şi se nu deie mînâ de ajutor la esecutarea lor punc­tuală şi urgentă. Aşa înţeleg eî da­toriile cătră Patria adoptivă şi nicî îşi dau­ seamă că o astfel de condu­ită este o trădare pe faţă ! Ca probă maî convingătoare se pro­ducem, în astă privinţă, de ex. aface­rea Dreyfus din Francia. Iată o ţară care stă în fruntea progresului şi a civilisaţieî şi care, din causa genero­­sităţeî sale excepţionale, a tratat pe evreî cu o extremă bună-voinţă, înce­tăţănindu’i in masă pre toţi şi fără nici o greutate. Ei bine, care a fost răsplata lor, şi de ce sentimente au făcut ei probă, că sunt animaţi faţă de Patria care i-a primit în sinul ei cu atita bunăvoinţă? Răsplata lor a fost o neagră ingratitudine care a ui­mit pe lumea întreagă şi i­i for­mat convingerea nestrămutabilă că e­­vreul rem­îne pururea tot evreu şi nu se identifică cu interesele nici unei naţiuni ! Pentru a scăpa pe un coreligionar, ajuns căpitan în armată, de pedeapsa cuvenită pentru cea mai neagră din­tre trădări, au pus mai întâi in miş­care contra Franciei pe cea mai pe­riculoasă dintre duşmanele ei, spre a o umili şi a-i răpi proba principală; apoi, profitând de disensiunele politi­ce, prin tot soiul de intrigi, au îm­părţit întreaga populaţiune în două tabere mari, republicanii cu socialiştii de o parte şi clericalii cu monarhiştii de alta, punîndu-le una contra alteia într’o luptă crîncenă pe tema revisuirei procesului Dreyfus, spre a obţine ast­­feliu, pe lingă achitarea evreului—lu­cru la care ţinea Alianţa cu ori­ce preţ—desonorare şi nimicirea chiar a armatei, spre a rămîne Francia, fără aparare, la discreţia lor şi a duşmani­lor ei înverşunaţi ! Se poate concepe ceva mai hidos şi mai strigător la cer, chiar în ca­şul cînd evreul ar fi fost inocent?! Cu neputinţă ! dar, vom conclude, în pri­vinţa cestiunei de a se şti cum înţe­lege evreul datoriile lui patriotice, în articolul viitor. T. M. 24. Xsun. "u. surie Cea mai mare zi a istoriei neamului nostru, e fără îndoială ziua de 24 Ianuarie. In această zi sunt acum 43 de ani s­i proclamat unirea ţărilor surori, cari veacuri întregi s' au răs­­boit, vărsăndu-se zadar­nic singe fră­ţesc şi nevinovat. Totuşi această măreaţa serbătoare naţională a fost mult timp trecută cu vederea. Nu i s' a dat nici cea mal mi­că atenţiune şi pe când se serbau, cu tot fastul cuvenit, serbători naţionale de mal mică inportanţă, această zi fu­sese dată uitărei pănă în anul 18cg, cînd D. S. Haret pe atunci ministru al instrucţiei publice şi cultelor­ în cabine­tul liberal, prezidat ca şi astă­zi de d. O. Sturza, a înscris această zi in calendarul serbatorilor nationale, e­­gatind'o cu Ziua de 10 Mai. D. S. Haret este singurul ministru al şcoalelor care, insufle­ţit de sem­ tei­a patriotismului, a înţeles mai mult de căi ori­care altul însemnătatea acestei zile şi în consecinţă a făcut să se decre­teze serbătorirea ei atât de tinerimea şcolară cât şi de toată suflarea româ­nească. Prin aceasta d. S. Haret a făcut atentă in primul loc pe tinerimea şcolară, despre imsemnătatea acestei zile, atât de memorabilă in evoluţia mărei şi a poporului român. Ce frumoasă pildă pentru un mi­nistru al şcoalelor, care de­şi înfiovo­­rat de multiple şi variate atribuţiuni, nu uită că­ aflându-se în capul educă­torilor naţiunei, se cuvine să dea însu­şi exemple de modul cum trebue edu­­tă tinerimea pentru a face din ea mai târziu cetăţeni folositori patriei. Şi ast­fel a dat impulsul pentru cultiva­rea sentimentului patriotic in sufletul tinerilor vlăstare, făcând cunoscut in toată ţara că unirea ţarilor surori, e un eveniment de cea mai strălucită memorie şi prin urmare ziua care în­cheagă acest fericit eveniment trebue sărbătorită cu toată splendoarea şi fastul serbatorilor cari amintesc glo­ria nea­mului nostru. Vorbind de această jalnică zi, neim gândit să facem istoricul ei, fiindcă evenimentul care o memorizază e in deajuns cunoscut aproape de toată sufla­rea românească, dar am vroit să ară­tăm că dacă ea, astăzi se serbează cu totă pompa ce i se cuvine, aceasta se datoreşte numai d-lui S. Haret. Buletinul Politic Zvonurile false, respîndite de zia­rele din opoziţie despre o criză la­tentă în sinul guvernului liberal, încep a fi desminţite din ce în ce. Consfătuirea de la d. Palladi, fostul ministru de finanţe, la care au luat parte peste 40 de deputaţi, între cari şi d. I. Brătianu, ministru de lucrări publice şi ad interim la externe, a do­vedit că există cea mai fidelă priete­nie între d. Pallade şi d I. Brătianu. In­cuvintarea lor, atît d. Pallade cît şi d. I. Brătianu au demonstrat că e­­xistă cea mai perfectă armonie în si­nul partidului liberal, şi că svonurile respindite despre unele neînţelegeri şi nemulţumiri, sunt făcute cu intenţiu­­ne de duşmanii partidului, crezînd că vor putea pescui în apă tulbure. De asemenea ştirea respîndită de rău voitorii guvernului, că ar fi exis­­tînd oare­care raporturi încordate în­tre preşedintele consiliului şi d. Stoi­­cescu, ministru de justiţie, cu privire la proectul de lege al acestuia, a fost iarăşi formal desminţită,de­oare­ce pro­ectul de lege a d-lui Stoic,eseu a fost admis cu mici modificări mai de toate secţiunile camerii. In ce­a ce priveşte remaniarea mi­nisterială pe care ziarele opoziţiei o trimbeţează zilnic, este evident că e­a trebue să se facă, de­oare­ce interi­matele nu pot dura la infinit, dar pă­nă atunci sunt alte probleme de re­­solvat cari cer urgenţa în primul loc, echilibrarea şi votarea bugetului pe a­­nul viitor care este exlusiv unica o­­cupaţiune a guvernului şi numai după terminarea acestei opere guvernul va trebui să avizeze la persoanele cari vor ocupa interimatele. Proectul de budget ast­fel cum e al­cătuit, prezintă un excedent realizabil, și credem că nu va suferi în cameră de­cît modificări foarte neînsemnate. Economiile ce s’au făcut depășesc suma de 3 milioane și ele sunt făcute numai din paragrafele cheltuelilor, cari s’au văzut că pot fi reduse, fără să se aducă vr’o perturbaţie în serviciile de organizaţie ale statului. In privinţa acestor economii ar tre­bui să fie de acord toţi politicianii cari doresc sincer prosperarea finan­ţelor ţereî, fiindcă nu se poate şti cum se va prezenta recolta anului cur­gător. Cu toate aceste opoziţia şi politi­­cianii fără de scrupule au început de­ja a citti în contra acestor economii, crezînd că prin această agitaţie îşi vor face o platformă electorală pen­tru viitoarele alegeri comunale din No­­embrie. In fine situaţia cabinetului cît şi a partidului e din cele mai normale şi nimene nu se gîndeşte de­cit la con­cursul sincer şi dezinteresat ce trebue de dat guvernului pentru aducerea la îndeplinire a marei opere de asanare a finanţelor ţereî, atit de reu sdrun­­cinate în anii din urm­ă de guvernul conservator, prin nenorocitul împru­mut de 175 milioane și prin risipa făcută cu clientela politică. ------ ----­

Next