Ecoul Moldovei, 1903-1904 (Anul 13, nr. 1-51)
1903-07-10 / nr. 1
ANUL XIII No. 1. IN NUMER 10 BANI JOI 10 IULIE. 1903. ECOUL MOLDOVEI ORGAN NATIONALIST APARE IA FIECARE JOI î I * ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei noi 10 „ 6 luni ... „ „ 5 Pentru străinatate se adaogă portul DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU - -REDACȚIA şi ADMINISTRAŢIA Strada DRĂGHICI No. 1. ANUNCIL Hindui în pagina a IlI-a bani 50 , » IV-a „ Inserţii şi reclame 1 leu linia Un îmor vechi 50 Hani. 25 M 7 : ■m w . \ % ' V ^Vrj * : ■ ' V Rugăm pe toţi d-nii abonaţi rămaşi in urmă cu plata, să binevoiască a ne achita de urgenţă abonamentul datorit, căci cheltuelile tiparului nu ne Jîngădue de a le acorda credit pe un timp mai îndelungat. * I Cu numărul de astăzi intrăm în al trei-spre-zece-lea an de la apariţia ziarului nostru. Cu această ocaziune ne permitem a face o scurtă ochire asupra activităţei noastre în cursul celor 12 ani cari s’au strecurat. Putem adăuga de la început chiar că acest interval de 12 ani a fost pentru un ziar ca acesta, dat fiind idealul ce urmăreşte, un lung şi neîntrerupt lanţ de sacrificii şi abnegaţiuni. Apărut într’un timp cînd cosmopolitismul şi perfid umanitarismul sectei socialiste ajunsese în plina lor splendoare, şi într’o localitate, ca Iaşii, unde se afla leagănul acestei otrăvitoare şcoli, era natural ca ziarul nostru să fie priiimuit la început nu numai cu cunoscuta I’ răceală care ar fi descurajat pe oricare altul, dar chiar ridiculizat de jidovime căreia îî ţineau hangul mulţi români culţi, de altfel, dar destul de naivi ca să fi putut intra în mreaja cosmopolită ţesută din ateism a şcoalei iudeo-socialiste din a doua capitală a ţarei . Ei bine, cu toată furtuna de injurii şi calomnii ce se deslănţuise deasupra capului nostru, cu toate ameninţările pe de o parte, iar pe de alta cu toate tentaţiunile de cari am fost nevoiţi să ne lovim, n’am dat un singur pas înapoi, n’am dezarmat, aşa slab înarmaţi cum eram, în faţa duşmanului nostru care pe lingă că era mult mai bine înarmat de cit noi, dar avea de partea sa şi numărul destul de superior numărului nostru care la început fusese foarte mic, ca să nu zicem că era redus la unul singur. Am răbdat multe, am făcut sacrficii I * personale şi mai multe, şi am străbătut peste tot ce ni se intrepuse în cale, şi , cînd orizontul vederilor noastre a început a se întinde, cînd numărul celor fcarî ne aprobau a început a se mări, atunci am putut vedea ca am contribuit cu ceva în scurt interval de la apariţiunea ziarului nostru prin acea că propaganda ideo-socialista a început a da înapoi, căci mulţi români începuseră a înţelege că socialismul nu era decit o invenţie a judovimei internaţionale prin care căuta să rătăcească mulţimea, aşa că la adăpostul ideilor de fraternitate şi egalitate să-şi pregătească terenul pentru realizarea idealului urmărit în această ţară, adică acapararea drepturilor politice. Na trecut mult apoi şi organele de publicitate în sensul vederilor noastre prinsese a se înmulţi. Atunci a început o reacţiune puternică în contra şcoalei socialiste şi cînd curentul antisemit strâmbătuse de la un capăt la altul al ţerei, k I socialismul ajunsese în agonie şi a trebuit să-şi dea neîntârziat sfîrşitul, fiindcă nu fusese decit o importaţie străină, menită să slujească exclusiv intereselor jîdovimei. Şi curentul regenerator al naţionalismului ar fi obţinut din ce în ce intenzitate mai mare, dacă n’am fi avut nenorocirea ca sub masca naţionalismului cîţiva indivizi să-şi caute a-şi face interesele lor personale. Atunci a apărut scandaloasa afacere de tristă amintire de la aşăzămîntul din strada Umbrei din Capitală şi cauza naţională a trebuit să sufere întru cîtva prin acea că mulţi oameni sinceri şi devotaţi ei au căzut în decepţiune şi scepticism. Această nenorocită afacere care a cauzat un mare prejudiciu moral, ca să nu mai zicem nimic de cel material propagandei naţionaliste, ni-a procurat şi nouă multe dificultăţi prin acea că personagiile cari sfeterisau fondurile alianţei antisemite au căutat prin toate mijloacele să ne lovească, fiindcă nu numai că nu ne unisem cu ele în exploatarea bunei credinţi a mulţimei, dar le dădusem în vileag toate planurile şi manoperile lor frauduloase. Ei bine, cu toată campania ce s'a dus contra noastră, noi am ramas nedoborîţi fiindcă de la început am fost sinceri şi dezinteresaţi şi am făcut cele mai mari sacrificii atît morale cit şi materiale şi mai mult sau mai puţin personale. Opinia publică a putut aprecia de partea cui era dreptatea şi cinstea şi adevărul a trebuit să triumfeze căci ziarul pretinşilor antisemiţi din strada Umbrei din Capitală a trebuit să înceteze deşi avusese însutit mai multe fonduri de cit ziarul nostru, care totuşi apare şi astăzi şi duce înainte lupta întrînd în al treisprezecelea an de existenţă şi nu va înceta de a lupta inainte pentru triumful naţionalismului şi înfrînarea jîdovismului, ori-cîte piedeci i s’ar pune în cale, chiar din partea coreligionarilor sei căci deviza sa este şi va fi „Apa trece, pietrele rămîn“. _ -L'* .o-— Buletinul Politic. Am aratat în revista noastră din numărul de azi, în linii generale, cea ce a făcut ziarul nostru în chestia naţională, ni-am rezervat o altă rubrică pentru a descrie sub forma, ca să zicem aşa, a unui momento, dezideratele şi realizările „Ecoului Moldovei" în curs de 12 ani cu privire la interesele Moldovei în general, şi ale Iaşului în special. Astfel din punct de vedere a dezvoltărei economice a Moldovei, „Ecoul Moldovei“ a susţinut cu multă insistenţă şi energie linia ferată Doroholi-Iaşi, care, spre marea noastră satisfacţie, e realizată deja de mult timp. De asemenea ziarul nostru a cerut, demonstrînd marea necesitate din punct de vedere economic a unitei directe a portului Galaţi cu Bîrladul prin o linie ferată, linie care, nu credem că va trece mult timp şi va fi terminată. In cea ce priveşte Iaşul, ziarul nostru a susţinut ani întregi cu multă insistenţă şi căldură clădirile şcolare ca : Universitatea Liceul Internat, Şcoala normală de istitutoare, Liceul externat, care ajunsese aproape o ruină. La comună directorul ziarului nostru, cu concursul consiliului comunal din 1896 din care făcea parte a susţinut şi obţinut facerea pieţei unirei, care încheagă un eveniment istoric atît de însemnat pentru ţara şi neamul românesc, iar pentru oraşul Iaşi această frumoasă piaţă e o podoabă şi e centrul unde toată lumea îşi dă întîlnire. De asemenea cu mult timp înainte, chiar de la apariţiunea sa, ziarul nostru susţinuse ridicarea în piaţa unirei, unde s’a jucat pentru prima oară hora unirei, a unei statui a primului domnitor al ţerilor unite, Alexandru loan Cuza, care a lucrat mult la unirea ţarilor surori. De aceea nu putem privi decit cu o vie satisfacţivme, văzînd că această idee a prins rădăcini şi că nu e departe timpul cînd vom vedea rîdicându-se în piaţa unirei monumentul marelui şi gloriosului principe, cel din urmă din singele românesc. De asemenea tot pentru îmbunătăţirea stărei Iaşului şi a infrumuseţărei sale, ziarul nostru a luptat mult şi un timp destul de îndelungat pentru a se aduce la îndeplinire canalizarea calainei, care era un cuib de infecţiune şi o pepinieră a baccililor de diferite boli, cea ce făcea ca mortalitatea în Iaşi să fie grozav de mare în raport cu acea din diferite centre din ţară. Tot „Ecoul Moldovei“ a dus o campanie energică în chestia apei, dînd chiar şi soluţiuni cari dacă ar fi fost luate în consideraţie de mult am fi avut apă în Iaşi. Canalizările parţiale ale oraşului, lumina electrică, tranvaiul, etc. cari au ajuns astăzi a fi un ce îndeplinit au fost susţinute şi cerute cu multă ardoare de „Ecoul Moldovei“. In fine în cea ce priveşte construirea Teatrului Naţional, ziarul nostru a fost cel mai aprig susţinător demonsstrând marea necesitate a existenţei linei clădiri monumentale pentru mîndria naţională a fraţilor noştri din Basarabia şi Bucovina. Aşadar „Ecoul Moldovei“ în curs de 12 ani de cînd îşi datează existenţa a susţinut chestiuni de interese obşteşti şi cea mai mare parte din ele le-a putut vedea realizate. De aceea şi de acuma înainte ziarul nostru va susţine cu aceiaş abnegaţie, sacrificii şi dezinteresare, condeiul pentru apararea pe de o parte a intereselor neamului şi ţarei româneşti, iar pe de altă parte pentru ridicarea nivelului economic al Moldovei în general şi al Iaşului în special. Idealuri cari au dat naştere acum 12 ani acestui ziar. ------- ---- LAECOUL MOLDOVEI“ Pentru a 12-a aniversare Tu micuţ Copil zburdalnic, Al Moldovei scump odor, Ce te lupţi c’un neam prădalnic, Pentru-al ei iubit popor ; Primeşte azi de la mine Urări ; şi vrau să mai ştii : Că doresc, copii ca tine Să aibă Moldova mii, Ce mereu din corn să sune Intr’a lumei patru părţi, Şi ’nprejurul li s’adune Pe Rominii de la bălţi şi pe cei din munţi falnici Din Halăuca şi Ceahlău Din Grenţieşi şi pin’ în Lainici, Să doboare tot ce-i rău. Căci această sfîntă ţară Bintuită-i de duşmani Şi făcută-i de ocară Ut ! De cine !... de jidani ! Zi din corn ; şi tot mai tare Ga s’audă cit mai mulţi Pin'în neagra ’ndepărtare Şi ’nvăţaţi şi cei inculţi. Şi li spune tu, cu fală : „In ţara mea de Romín „N’au de stat cei ce înşală, „.,4(T Romii nu-i slăpin ! „Legilor umanitare „Voi, jidani, să vă plecaţi „Şi, în loc de’ndigenare, „De la noi, în scurt, plecaţi“. Sargon. • ’'iL KT ------ Fondurile Statului Român Sub acest titlu ziarul „Frankfurter Zeitung“ publică următoarele : Primim din Bucureşti cele mai amănunţite informaţiuni asupra chipului în care guvernul român are de gînd să despăgubească pe detentorii fondurilor romîneşti, fraudaţi prin tragerile neregulate. Dintr-o scrisoare a guvernului către sindicatul de emisiune care poate fi considerat ca reprezentantul autorizat al purtătorilor de rentă, se constată că guvernul recunoaşte că s-a stabilit judiciarmente comiterea unor neregularităţi cu ocaziunea tragerilor de la ministerul de finanţe şi că deţinătorii titlurilor statului român s’au văzut—în măsura în care sa comis aceste neregularităţi—lipsiţi de şanse de a participa la beneficiul ce putea să rezulte din diferenţe între cursul zilei şi valoarea nominală. O despăgubire în sensul acesta ar puteai consista, sau în bonificaţia unei sume respunzînd acestei diferenţe de curs sau în o nouă tragere complimentară. Statul ar renunţa în această tragere la toate drepturi sale pentru titlurile acestor categorii, al căror deţinător este el însuşi. De remarcat însă, că această propunere se raportă exclusiv la tragerile false din 1901. In acest an guvernul român, după recentele informaţiunî ale corespondentului nostru din Bucureşti, a dat spre strîngere o mare cantitate rentă romînă 4 la sută lui Disconto de Seilschaft, sub condiţie ca statul român sa profite de beneficiile tragerilor eventuale care ar rezulta din diferenţa între cursul zilei şi valoarea nominală. Cu alte cuvinte, conform instrucţiunilor lui Pictorian, secretarul general al ministerului de finanţe de pe acea vreme, Parisianu şi Dimitrescu, unul directorul comptabilităţei statului şi celait şef de biurou la serviciul datoriei publice, făcea el să iasă la sorţi un oarecare număr de titluri puse în vînzare la Berlin în comptul statului roraîn "In ce proporţie? Asupra acestui punct nu