Ecoul Moldovei, 1903-1904 (Anul 13, nr. 1-51)
1904-01-15 / nr. 27
ECOUL MOLDOVEI Bikától Jidavas, pe anul 1903 Nu vom imita pe negustorii jidani cînd pregătesc un faliment fraudulos şi ca să ne ferim de orice parţialitate în favoarea publicului creştin, ne vom servi de bilanţul alcătuit de un jidan, destul de samandicos, de Isidor Moritz, preşedintele sconlelor jidoveşti, a societăţei literare şi judecător de pace din Glascow (Scoţia) ; acest bilanţ so- cial-politic a fost dat de numitul jidan sub titlul de „Jewish-Iearbook“ sau Cartea anu- lală jidovască pe anul 5068 (1903). Jupînul, ca cei mai mulţi de specia lui, e născut la Danţig, şi a venit în Anglia, spre a întări turma propagandistă jidovască de acolo. Mai înainte de toate, staticianul jidan constată cum că în anul 1903 în orfava jidovascâ s’a fi petrecut evenimente mai importante decit în mulţi alţi ani şi nici odată ca în anul trecut, laurul jidovăsc n'a opus o frunte mai bine armată atacurilor celorlalte popoare. începând cu Rusia şi amintind evenimentele de la Kişinău, semitul Moritz a fost şi el negreşit isbit de „curentul electric de indignaţiune care a sguduit lumea întreagă, jidovască să înţelege, întocmai ca şi falimentele frauduloase, negustorul nostru expune afacerea cum îi vine la socoteală şi blastemă guvernul rusesc, numindu-l antisemit pe ţarul Rusiei şi trage concluzia că in imperiul rusesc, afacerile jidoveşti (alianţa) merg ca racul.“ Noi, din parte-ne, cu tot blestemul jupînului Moritz, le dorim acelaş progres în orice parte se vor duce. Nu mai puţin e nemulţămit Isidor Moritz de situaţia jidanilor în România ; nici atîta nu jubilează, cînd e vorba de Austria, unde nefastul Luger face zile fripte jidănimei, cu toate aţîţările ce le face jidanii maghiarilor în chestia armatei şi alte nostimade politice, care, dacă vor reuşi, vor avea de rezultat final, de a lăsa în socoteala finanţelor hunice trîntorimea jidovască , să le fie de bine maghiarilor şi le dorim această pleaşcă de anul 1904. Unde însă staticianul Moritz îşi disbunghie jiletca şi şalvarii, ca după o masă îmbelşugată,e Germania, America şi Franţa. In Germania, fiindcă societatea Central- Verein deutcher Staatsbürger des jüdischen glaubens, cum s’ar zice, societatea centrală unită jidovască cetăţenească, a ţinut in respect partidul reacţionar şi a aparat cu succes interesele jidoveşti contra antisemiţilor. In America, fiindcă acolo sunt oploşiţi ca în sinul lui Abraham, un milion cinci sute de mii de jidani, din cari numai în New- York 600 de mii. Unde însă staticianul, puţin scrupulos, îşi dă în petec, e in pretenţiunea, de altfel cu jidovască, cum că opinia americană a intervenit la guvernul rusesc în favoarea jidanilor cu ocazia tulburărilor din Rusia ; cea ce însă jupînul nostru pune sub oboroc, e dispreţul cu care Rusia a primit această intervenţie in afacerile ei interne ; cine nu ştie că acea încercare a preşedintelui Rooswelt nu era de cît o manoperă electorală. In Franţa, unde Societatea Dreyfus şi Consorţiu pretindeau să procure antisemiţilor bilete de înmormîntare de clasa I-a, jupînul Moritz se bucură că s’a înfiinţat o ligă jidovască pentru a opri efectul dezastros al veninului respindit in public de ziare ca „Libre Parole“ şi altele etc. şi atribue acestei legi nesuccesul electoral a lui Eduard Drumont in Algeria, şi succesul celor din urmă alegeri senatoriale din Franţa. Tot aici s'a înfiinţat o universitate populară jidovască ; marele rabin a fost decorat şi afacerea Dreyfus a intrat pe mini bune, atît numai că partidul naţionalist francez face progrese şi in clasa de jos, cea ce cam supără pe jupînul Moritz. Dar cu Anglia ce e ? Aici ar trebui să fie numai laude, căci nu de mult jupînul Samuel fusese cocoţat primar în Londra şi un alt jidan la Westminster ; bucurie scurtă, fiindcă jidanul ca şi ţiganul, cînd s’a văzut in fruntea bucatelor, cit pe ce să şterpelească şi tacâmurile , iute s’au concediat jupânii. Şi aici, negustorul nostru falsifică pasivul bilanţului seu , pune sub oboroc mişcarea vizibilă a antisemiţilor engleji, mai cu samă in regiunea numită Galia, unde de curind s’a iscat un conflict important între minierii jidani şi minieri irlandeji in minele de fer. Manifestaţiile in contra jidanilor au fost atît de violente incît guvernul Britaniei a fost silit să-i trimeată pe jidani la Canada prin Liverpol, pe unii spre Sydney (Noua Scoţie), pe alţii spre Woodstok (Montreal), luându-se şi măsuri severe poliţieneşti spre a se evita alte dezordini, in urma declaraţiilor energice ale Irlandezilor de a fi scutiţi de prezenţa jidanilor ! Relativ la această mişcare şi a emigrărilor, majorul Gordon, şeful unei comisiuni însărcinată cu cercetarea utilitaţei emigraţiunilor străine în Anglia, făcuse în această privinţă un raport puţin favorabil străinilor în genere. Un alt jidanaș, originar tot din Germania, numit Grimberg, președintele comitetului sionist cercînd să combată acel raport (in 22 coloane de ziar) constată că în singurul unghii al pămîntului, unde pănă acum nu se luase măsuri preventive în contra jidanilor, în Anglia, a început a se lua şi aici măsuri de aparare contra lor. Putem da o consolaţie jidanilor de orice specie : nu e nevoe de nici o conspiraţie mică sau mare în contra lor ; dacă nici în Anglia nu sunt toleraţi, le dorim de anul nou 1904 drum bun în America safi unde dracul şi-a înţărcat copil. , CHESTIA JIDOVASCĂ Sub acel titlu „L’Independance Roumaine“ publică un articol respins la unele consideraţiuni emise de „Frankfurter Zeitung“ în chestia jidovască. „Frankfurter Zeitung“ de la 5 Decembre expirat conţine un lung articol cu privire la : Importanţa economică a chestiei jidoveşti în România. Acest articol se abţine de la orice denunţare declamatorie asupra atrocităţilor şi persecuţiilor la cari ar fi supuşi jidanii în ţara noastră , bazindu-se pe cifrele găsite, în parte, în „La Roumaine te Ies Jouifs şi, in parte, în diferitele publicaţiuni oficiale, autorul se sforţeză de a le adopta în serviciul causei sale. Iată, în rezumat, cea ce pretinde : Numărul jidanilor stabiliţi în România, ridicându-se (după datele provizorii ale recensămîntului din 1899) la 260.900 suflete, nu prezintă nimic anormal nici periculos, fiind dat că populaţia totală a regatului este (după aceleaşi date) de aproape 6 milioane locuitori. Trebue, mai mult încă, de a ţine socoteală de faptul că această populaţie totală e relativ împrăştiată aşa că lipsa braţelor se simte în toată ţara. Autorul pretinde încă că „procesul de asimilare a jidanilor se accentuează din ce în ce după cum probează numărul destul de considerabil al căsătoriilor mixte din oraşe.“ Numărul meseriaşilor jidani în oraşele Moldovei este, în adevăr, mult mai considerabil decît acel al meseriaşilor creştini, dar, de altă parte, acest număr tinde a descreşte, căci proporţia ucenicilor jidani la maiştrii jidani este cu mult mai mică decît acea a ucenicilor creştini la maiştrii creştini. „Autorul conclude din acest fapt că pe cînd maiştrii jidani primesc bucuroşi ucenici creştini, niciodată maiştrii creştini nu primesc ucenici jidani.“ Comerţul în România a fost, din timpurile cele mai vechi, în mînele jidanilor şi a altor străini ; jidanii sunt acei cari au creat comerţul modern în România. Dacă e adevarat că în Moldova 60, 8°/') din numărul comercianţilor sunt jidani, în Valahia ei nu s’au rîdicat decît până la 34,6 °C. De altfeliu, din statisticile publicate rezultă că numărul patentărilor jidani tinde a scadeat pe cînd acel al patentărilor creştini se măreşte. Importanţa cîştigatâ de ei în comerţul României se datoreşte mijloacelor oneste de cari s’au servit şi de cari se servesc şi astăzi. Cea mai mare parte din domeniile Moldovei e ţinută în arendă de câtiu jidani, dovada că el se aplică agriculturei. „Dacă el nu lucrează pâmîntul cu propriile lor mâni, aceasta se datoreşte Împrejurarea că legile române le interzice de a locui la ţară. Arendaşii jidani tratează pe ţarani mult mai omeneşte decît Grecii şi Românii din Transilvania, cari sunt singurii arendaşi cunoscuţi in Valahia. Autorul conclude din cele ce urmează că fiind dat marele loc ce-i ocupă jidanii in viaţa economică a României, emanciparea lor nu-i numai o chestiune de umanitate, ci şi o chestiune de interes vital pentru România. Această emancipare nu prezintă nici o greutate, antisemitismul manifestat de presă română fiind pur factice şi datorit Românilor din Transilvania, inimici nu nunumai ai jidanilor, dar şi ai Românilor din regat. Aceste afirmări, cu tot aerul ce au de a se sprijini pe cifre a căror exactitate nu o examinăm, nu pot suferi nici o discuţie. Proporţia populaţiei jidoveşti în raport cu populaţia totală a regatului (4.550/0) e deja anormală şi superioară tuturor celor constatate în Europa, exceptându-se Rusia şi Austro-Ungaria. Dar populaţia jidovască la noi e concentrată mai ales în Moldova, unde ea atinge 10.7 °/0 din populaţia totală, cea ce e un raport în totul anormal şi îngrijitor, mai cu seamă dacă se ţine socoteală că e vorba de un element complect străin şi neasămănător, imigrat în cursul secolului trecut. Mai trebue oare de amintit că în unele oraşe şi mai în toate tîrguşoarele acest element străin formează jumătate din populaţie ? Ori mai trebue de amintit că pretutindene unde jidanii trec peste o treime din populaţie mortalitatea creştinilor redusă la mizerie sau la meseriile cele mai sărăcăcioase şi mai patologice întrece cu mult naşterile ? In ce priveşte numeroasele căsătorii mixte, de care ne povesteşte autorul, îi putem respunde dovedindu-i cu acte autentice că dacă sunt foarte puţine căsătorii între jidance şi Români, aproape nu există nici o căsătorie între un jidan şi o româncă. Asimilarea jidanilor e departe dlar de a fi început. Numărul meseriaşilor jidani e în descreştere pentru că, fiind prea numeroşi, nu mai găsesc de lucru şi emigrează, neîngrijindu-se să devie muncitori. Niciodată maiştrii jidani n-au primit ucenici români în atelierele lor. Aceasta-i o veche învinuire a corporaţiilor moldoveneşti cari se plîngeau deja prin starostele lor în timpul domniei lui M. Sturza. Din contra, maiştrii creştini primesc foarte des ucenici jidani. Cît despre dispoziţiile cari opresc pe maiştrii creştini, eşiţi din şcolile de arte şi meserii ale Statului şi Comunelor, de a primi ucenici jidani n’au existat niciodată decît în imaginaţia autorului articolului, sau în mintea acelor cari l’au informat. (va urma). Mendel Mellcson Jidan originar din tirgușorul Fălciu. In anii 1879—1880 făcea negoț cu pei de epuri, pe care le aduna de prin sate. Peste 10 ani în 1889 îl vedem negustor de cereale în Fălciu, iar după alfi 10 ani în 1899, arendaş al moşiei Berezeni. Astăzi ţine în arendă vre o 3 moşii, face comerţ de vite şi cereale find şi proprietar a 4 Şlepuri de transportat cereale pe riul Prut. Cum se face că întrun deceniu acest jidan şi-a schimbat poziţiunea, făcându-şi o stare, pe care orice agricultor român, lucrind cu aceleaşi mijloace, ţi’ar face-o în 40 de ani! Această stare însă n a făcut-o din agricultură şi pe cale onestă, ci mulţumită geşerturilor pe care le practică prin exploatarea neumană a locuitorilor farani. In anul 1902 şi 1903 a sărăcit vre-o 30 locuitori din Berezeni cărora le-a vîndut vitele, pentru nişte pretinse datorii . Şi mai are curaj acest perciunat să pretindă indigenatul la Corpurile legiuitoare. Dl DIVERSEI O dezminţire caracteristică Mateia Cantacuzino, profesor la Universitatea din Iaşi, a dezminţit într-unul din Noi precedente ale „Epocei“ darea de seamă publicată de „Adevărul“ asupra discursului ţinut de d-sa în chestia evreească, spuind că afirmaţiile conţinute în aceea dare de seamă sunt neexacte.* Sionismul în Turci«*» La 1881, Dr. Herzl a fost în Constantinople. El veni în secret spre a propune Portei „unificarea datoriei publice otomane“ şi de a-i oferi un împrumut de 10,000,000 lire sterline, în schimbul autorizaţiei de a instala pe evrei în Palestina. Sultanul primi apoi pe Dr. Herzl în audienţă, şi ca respuns la ofertă declară că nu poate consimţi la cererea lui fără a se consulta întâia cu puterile cari au interese religioase în Palestina. Ii spuse, în acelaş timp, că poate permite o colonizare a Mesopotamiei, ceea ce Dr. Herzl nu voi să accepte. Dr. Herzl plecă deci. Puţin apoi, când Said Paşa fu numit în postul de Mare Vizir, guvernul imperial îl invită să vie spre ai cere un împrumut, dîndu’i asigurarea despre dispoziţiile sale favorabile pentru scopul ce’l urmăreşte. Insă Dr. Herzl nu voi să consimţâ la vre o ofertă de bani decît cu condiţie ca guvernul otoman să’i acorde un charter de concesiune pentru un larg drept de colonizare în Palestina, în scop de a stabili acolo evrei. Şi cum acest proiect n’a fost acceptat de Poartă, Dr. Herzl i-a propus apoi a l i se concesiona portul Haifa pe 20 de ani, contra unei sume anuale de 100.000 lire sterline cari vor fi capitalizaţi pe timp de 20 de ani ; în acelaş timp a propus ca evreii instalaţi să primească naţionalitatea otomană, insă înaltele cercuri otomane au crezut că acest proiect ar urmări un scop pur politic şi că în dosul comitetului sionist trebue să se ascundă o mare putere. Din această cauză ofertele n’au fost supuse consiliului de miniştri. Dr. Herzl a plecat din nou fără a fi repurtat vr’un succes.» Voiajorii şi ambulanţi!i Dl Prager, mare comerciant şi membru all Camerei de Comerţ din Capitală, a prezen-p tat d-lui ministru de finanţe o serie de ob- |j( servaţiuni asupra comerciului în general şi e, al celor de pălării în special. In acel inel , memoriu, dl Prager se ocupă de comis-voiajorii străini, cari se stabilesc sau fac numai afaceri în ţară, fără a fi supuşi la vre-o taxă. în prezent, zice el, se interpretează greşit textele convenţiunilor comerciale pe cari Ie avem cu Statele străine şi se scutesc de orîce taxe voiajorii şi reprezentanţii caselor străine, pe motiv că în ţările lor plătesc taxe legale. De fapt însă, textele il convenţiunilor prevăd ca acei voiajori să nu fie supuşi la taxe speciale in ţările in cari fac afaceri de comerciu. Or, la noi ei ar putea fi supuşi la patentă, care e o taxă generală şi nu specială. Chiar de ar fi supuşi la patentă, voiajorii şi reprezentanţii caselor străine încă ar avea o superioritate asupra acelora din ţară, cari sunt supuşi şi la taxa de proporţionalitate, pe lângă acei de petentat. O altă chestiune atinsă de d. Prager, iar memoriul său, e privitoare la Comerciul amebulant. La noi, zice, după cum poate observa oricine, comerciul ambulant se exerciţie mai ales de străini. In alte state acel spit de comerciu nu se face de cit de indigeni Ca o măsură de reciprocitate, dl Pragei cere să se prevadă în convenţiile comerci-1 ale viitoare că şi in România comercia am- bulant să nu se exercite de cit de indigeni. : # Hymen • Aflăm că la 4 Ianuar s'a celebrat la Bo- toșani căsătoria civilă şi religioasă a multi gentilei d-r. Virginia Pilat, fiica amiculu nostru Criste Pilat, cu dl Gheorghe Em . Vrânceană supleant Trib. Botoşani. Urăm tinerei perechi viaţă lungă şi fericită. I * I / r li