Ecoul Moldovei, 1903-1904 (Anul 13, nr. 1-51)
1904-06-10 / nr. 47
LUL XIII No. 47, IAŞI JOI 10 IUNIE 1904 ECOUL MOLDOVEI ORGAN NATIONALIST APARE IA FIECARE JOI CU COLABORAREA STUDENŢILOR NAŢIONALIŞTI ABONAMENTUL de un an . . . Lei noi 10 l„ 6 luni „ 5tru străinatate se adaogă portul DIRECTOR-PROPRIETAR EM. Al.. MANOLIU -cGQ/gSp. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Strada DRAGHICI No. 1. ANUNCIURILE Rîndul în pagina a III-a bani 50 , IV-a , 25 Inserţii şi reclame 1 leu linia Un uuer vechi 50 bani. igam pe toţi d-nii abonaţi rămaşi bună cu plata, să binevoiască aceta de urgenţă abonamentul datocăci cheltuelile tiparului nu neduc de a le acorda credit pe un mai îndelungat. întregească încrederea atît de struncinată ?—Iată ce nu credem în împrejurările de faţă că s’ar putea şi prin urmare mai are de aşteptat până la „Toamna“ proverbială. TACTICA ltima conferinţă sionistă, ce s’a ţila Galaţi, a avut meritul deosebit atragă atenţiunea cîtorva oameni ticî, iar oficiosul organ al partiduliberal să discute chiar, în teză geerală, sionismul jidovilor de la noi mult rost, ceia ce, să înţelege, a fâdestul sînge rău presei semite, cest rău îl constatăm din înse’şî sforie pe cari organele „Egalitatea“ şi onica Israelitâ“ le fac de atunci pena sfărâma argumentile puternice prin a fost puse în vază adevérul ass sub mantea sionistă. [Nici vorbă nu-i că Sionismul, aşa cum s’a discutat şi de data aceasta ţalaţi, e un truc minunat ce a reaconducătorilor intereselor reale ale iviniei de la noi, spre a îndepărtă ce bănuială asupra singurului şi asratului motiv al mişcăreî lor . Orizarea sub toate raporturile ca eledul jidovesc sâ ajungă cit mai închegat,i puternic şi impunător. O fi, nu ziî ba, în crierii cîtorva jidovi contia despre reînfiinţarea statului lor Palestina, dar aceştia cu siguranţă sunt străini de această ţară, sunt din cari s’au format convingerea de stratul nesuferit ce duc coreligioni lor din România ca şi din Rusia, descrierile persecuţiilor, a masacrela caii sunt supuşi, a stărei exceptate faţă cu regele ţarei, în sfîrşit întreg cortegiu de ticăloşii, înjghede fantazia bogată a jidovilor noscând este vorba de a ne calomnia noi Romînii, iar ei a poza ca vice a sâlbătăciei noastre.—Acei cari zăresc sionismul, o fac aşa dar din soldul de a scăpa de chin pe corelinarii lor aşa că pe malurile Iordaui să resufle în libertate, ne stînjîîn mişcarea lor pentru agonisirea iului şi fără frică de ziua de mini ttr viaţa şi avutul lor. — Ba, sunt reştini chiar cari ar dori sâ se lezeze acest vis de aur al reînfiinţărei tulul evreesc, şi aceste fie din comisire, cetind grozăviile ce le îndură ovii, fie din dorinţa de a scapa de să se ducă de pe capul lor în ţara o cîntă şi unde le curgea odinioară vte şi miere.—Sionismul a prins minat de bine jidovilor noştri căci la apostul lui şi în numele lui se înţine : 1) atenţia încordată a celor rî nu cunosc adeverata stare a jidoor din România şi sunt mestificaţi in urmare cînd li se spune că viaţa este un chin aici ; al 2) că sub etext de a pregăti poporul ales penii traiul viitor în Palestina, în realite conducătorii lor aţîţâ neîncetat spiritele in contra noastră, a pămîntenilor, şi considerîndu-ne de străini, se ţin înstrăinaţi de noi, şi să organizază neîncetat pentru a forma în toată puterea cuvîntului stat în statul nostru. Sionismul este oglinda în care să reflectă pentru jidovii noştri, nu pretinsa reînpatriare, la care nici nu să gîndesc să ajungă vre-o dată, fiindcă ar fi în contra intereselor lor cele mai vitale, ci îndeplinirea aspiraţiunilor lor ca acelea, unde sunt şi unde se adun neîncetat din scursurile de peste graniţă, să ducă un traiu aparte de acela al romînilor pămînteni, să aibe toate privilegiile posibile, să se bucure de toate drepturile, fără să aibe ori să se supună, dacă să poate, vreunei îndatoriri. Intr’un cuvint sionismul lor este întreţinerea ideii in mintea jidovilor, că ei formînd un popor aparte, trebue să lupte pentru a deveni suprapus celui autohton, care a avut neprevederea de ai deschide poarta casei sale. Prin tactica urmată aşadar cu pretinsul sionism jidovii de la noi au isbutit de aşi strînge rîndurile şi a se afirma în adevăr ca elementul cel mai periculos în sinul ţarei noastre, prin felini lor de traiu cu totul esclusivist, prin îngrădirea ce şi-o fac pe toate căile, ca să rămîe jidani şi numai jidani. « Dar oare acestei tactice noi nu le putem opune o alta, şi aceasta cît mai e încă timp, că elementul romînesc sâ poată înlătura lovitura ce neamul lui Israel îi pregăteşte să-i dea?—Desigur că leac să poate găsi, şi nu din acelea ce le au întrebuinţat Spaniolii şi nici chiar acel aplicat de Engleji, pe vremuri, ci pur şi simplu modern, pe cît se poate, acel al boicotului, sistem irlandez foarte practic, foarte expeditiv şi foarte just, mai ales pentru noi cari suntem înăduşiţi aici în A Moldova de pusderia jidovască. Buletinul Politic La dreptul vorbind, cine urmărește ziarele grupărei din jurul d-lui Gh. Cantacuzino s’a putut convinge că de la un timp să afla în rîndurile sale un feliu de desorientare și zăpadală, ce fără îndoială numai încurăjătoare nu poate fi pentru membrii grupărei. Lipseşte acea unitate de vedere ce să comunică de la şef la soldat şi care întăreşte credinţa în principiile conducătoare; lipseşte chiar sinceritatea între corifei, ceia ce produce desiluzionare celor imediat inferiori şi-i fac să se cufunde în gînduri pesimiste.— A scăzut de mult temperatura care încălzea rîndurile devotaţilor şi aţipea poftele glotaşilor, în sfîrşit nu mai este acea închegare a forţilor care făcea din această grupare elementul opoziţionist cel mai viu, mai tenace şi mai de temut. Am putea zice că trăind prea iute, s'a uzat iute şi că a început un feliu de descompunere în corpul acesta atît de viguros altă dată, atît de aprig pe cîta vreme îi mai suridea ideia apropierei de budget. Această idee, pentru unii îndepărtându-se pentru alţii evaporîndu-se, a produs debandada cu tot cortegiul ei de nenorociri pentru grupare ; a produs desgustul şefului de a mai lucra, ceia ce îl face sâ evite pe cît îi este posibil pe sfetnici, în cari vede de multe ori cauza amarului zilelor sale ; a produs dihonie între câpitenii, care se acuză de pripire, de nechibzuinţă, nelealitate, inerţie şi alte daruri, toate numai bune de a anihila orice rost al acţiunei grupărei , a produs în sfîrşit spulberarea oricârei nădejde încetaşi de o ameliorare mai apropiată a soartei lor cu venirea la cîrmă şi.... împrăştierea glotaşilor ! De sigur că aşa fiind lucrurile gruparea cantacuzinistâ numai pe roze nu stă, şi aparentele sforţări pentru menţinerea cadrelor, aşa ştirbite cum de fapt să mai găsesc azi, tot sforţeri zadarnice rămîn, atît din cauza neîncrederei mari pe care s’a atras’o, cît şi a timpului nepotrivit, de oarece ne găsim în plină vară, când oamenii sunt reţinuţi de nevoile lor în afară de oraşe, ori siliţi aşi căuta de sanatate, ori aşi face vacanţă, lipsindu-se de emoţiile ce li dau politica, întruniri anunţate şi contramandate, vizite de ale corifeilor aproape nebăgate în samă , anticipări pe la gazete asupra mişcărea statului major ce sunt ridiculizate de cetaşii lor chiar, toate acestea numai măgulitoare nu sunt pentru prestigiul grupului şi numai încredere nu pot insufla. Ceia ce se petrece în sinul grupului, la centru ca şi în provincii, reesă mai îmbobocit prin ziarele lui şi să maifestă prin contraziceri de azi pe mîni ; nunumai că lipseşte macar o apărentă unitate de vederi, care să îndosască situaţia precară a grupului, dar se silesc încă a o da şi mai înţeleag.—O chestie prinsă de o gazetă a grupărei la voia întîmplarei nu este exploatată din acelaş punct de vedere de altele, fie de la centru ori din provincii, ci fiecare o discută cum vrea, din orice motiv vra, aşa că la urmă se găsesc în flagrantă contrazicere şi chestiea e perdută !—Cît a contribuit ziare opoziţioniste la mărirea succeselor partidului liberal, prin discuţia lor desorientată, prin atitudinea desechilibrată ce au avut-o mai cu samă în cîteva chestii, cari au înalţat sus de tot prestigiul partidului liberal şi I au făcut să se afirme şi mai mult că este eşit din rărunchii poporului romînesc. De fapt aşa este, gruparea cantacuzinistâ trece printr’o grea criză, criză din acelea cari de nils încunjurate cu îngrijire, cari de nu’s tratate cu toată seriositatea ce comportâ momentul psicologie, devin periculoase. Şi în situaţia în care să găseşte grupul, oamenii ce’l conduc sunt ei în stare să’l pue pe cale bună şi să-i re SIONISMUL ROMÂN Sub acest titlu cetim în „Voinţa Naţională“ de la fr a. c. Am publicat alaltăieri, ca documentare mai mult, o scrisoare pe care ne-o adresase unul din propagatorii mişcăreî sioniste din ţară. Nu pentru a reveni asupra ei scriem aceste rînduri , căci ar fi stranie o polemică de ziar cu diferitele elemente, cari doresc să rămîie străine în această ţară, pe care o locuesc. Nu ştim unde ne-ar duce şi ar trebui ca, în hotarele noastre, cu organizarea noastră de stat pe baze naţionale, să discutăm pe rind cu Germanii, Francezii, Italienii, Grecii, în sfîrşit cu supuşii străini, asupra nevoilor ţarei noastre. Cum sioniştii se consideră cetăţeni ai unui stat—viitor—al Sionului, şi caută să producă o mişcare în acest sens, avem prin urmare tot dreptul şi să nu intrăm în discuţie cu ei şi să-i considerăm că pe orice alt supus străin de ţară. De aceia ţinem, de la început, să explicăm cititorilor noştri că, dacă revenim adesea asupra acestei chestiuni, o tăcem fiindcă ea poate deveni folositoare sau periculoasă pentru noi, după cum va fi îndreptată. Mai mult , unii vrînd să-i dea un caracter nu prea bine definit social-religios, este de datoria noastră să limpezim adevăratul caracter al acestei mişcări şi să deosebim „oile negre de cele albe“. Mai întîi, campania pe care sioniştii o duc în ţară la noi are un caracter diferit de cea pe care o duc cei din ţările occidentale. Cu sau fără drept cuvînt, acei de acolo se consideră în condiţii superioare celor din Rusia şi de la noi, şi la ei nu se găsesc, de sigur, mulţi cari să dorească a părăsi situaţiile acolo dobindite, pentru a merge pe malurile Iordanului sau pe coastele Africeî. Sionismul, orice s’ar spune, este o formă nouă, pe care a luat’o propaganda făcută altă dată de celealte societăţi israelite internaţionale pentru ocrotirea celor de religiunea mozaică, şi de aceea, în urma mai cu seamă a campaniilor duse de unii din evreii din ţară, asupra situaţiei lor aici, preocuparea este mai cu seamă să se dea un debuşeu „persecutaţilor“ de la noi. Precum altă dată erau încercări de a se coloniza cu Evrei America de Sud, tot astfel, de cînd viaţa economică a părut că reînvie în Asia Mică, s’a născut sionismul. In aceste condiţii, şi mai cu seamă cu obiceiul majorităţei evreilor de a trăi în deosebi din rolul de intermediari, o devărsare a celor neocupaţi şi neproductori dintr’o ţară încă la începutul vieţei sale economice, nu poate decît să uşureze crizele ce se produc. Precum in Ungaria o parte din muncitorii agricoli, cari nu găsesc nici pâmînt nici de lucru, se duc spre America, tot astfel şi la noi este evident că există un surplus de populaţie în tîrgurile din Moldova, care nu găseşte loc pentru a-şi dezvolta activitatea ei mercantilă. Aceasta sau va trebui să-şi schimbe mijlocul de traiu sau va emigra. Criza aceasta prin care a trecut ţara la 99 a produs, tocmai prin restrîngerea comerţului, un început de acest fel. N’a fost nici o persecuţie, ci în dificultăţile în cari am fost, unii au îndurat mai mult şi prin legăturile mai intime cu pămîntul şi ţara, au suferit nevoile , iar alţii, mai puţin legaţi de căminul strămoşesc, au mers să caute o viaţă mai lesnicioasă în