Epoca, ianuarie 1931 (nr. 578-601)

1931-01-01 / nr. 578

«©7578 3 LEI MtACflA $1 ADfllNKRATIA BUCUREȘTI, CĂLEA VICTORIEI No 33 Reclam­e ș i inserții Se primesc la ad­orația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 36210 22 «jsr&­&s hm rom Director: Gr. N. R­UPESCU Tic, scumpă tara, poli­mea de munca și puterea mea de iubire. Nicolae ruipescu 1930 Caleidoscopul politic al anu­lui care a murit începe din.... 1929. In toamna anului 1929 se completase regența cu persona­litatea blajină a pensionarului Săruțeanu­, și filmul, partea a doua a acestui mare film al re­genței, n'a voit să respecte a­­nul calendaristic. In ianuarie 1930 suntem ca la un spectacol de cinematograf unde am ajuns pe la mijlocul reprezentației ,și la al cărui în­ceput renunțăm fiindcă îl bă­nuim după sfârșit. Am intrat în sala tocmai când se reprezenta serbarea Bobo­tezei. Trupele în mantale lungi, defilau în dreptul „Poștei cen­trale“, și regența, înalta re­gență reprezintată de profilul de camee a principelui regent, de înfățișarea statuară a pa­triarhului, și de cilindrul timid al celui proaspăt uns, tremura de frig pe malul apei. Era în acest triumvirat prins de operator, la această serbare religioasă pe malurile Dâmbo­­viței, și ceva care evoca ,trini­tatea concepției noastre reli­gioase, și­ ceva care amintea sa­­ula: Racul, broasca și oștiuca. Era și guvernul în film la Bobotează­. i Fiindcă însă sub paltoane și gulere de blană se zăria numai prea puțin din per­sonalitatea lui multiplă, opera­torul a avut grije, în scenele care urmează, stă ni-1, înfățișeze și în detaliu.»*“' ' Il vedem­­ prin urmare , pe domnul Prezidiu în biroul său de la Prezidenției în redingota neagră croită la­­­ Viena sugru­mat de*fguler și cu privirea stinsă într-un inefabil f zâmbet a­tot-îngăduitor; pe d-1" dr. IVaid a mulțumit, senin și îm­po­­vărat de a mustăți ; pe­ d-T Popo­­vici fercheș și cu ochi de­ mig­dală; pe­ d-1 Mihalache cu spen­­țer negru da nord și cu­­ cămașe <ilha Im «n'd­;pe d-1 Lugo­jaruri cu un geamantan uzat în mână, pe d-1 Potârcagias de curând și re­vărsat rea :o­­ binefacere, pe d-1 M­ad­gear u j numai nervii și ges­turi, pe d-Blum­»n numai.ophi Si Film­ul,­ greaica­­ acțiune se desfășoară­ însă intri un, cadru impresionant de lux și de ri­sipă. Latura­ lui­ dramatică e în­grijit realizată iar latura lui comică e desăvârșita, ;i regizorul amestecând­—? după rețeta­ sha­kespeariană !—i cele două as­pecte­­ omenești ?a­le vieții. Asistăm prin urmare la exe­cuțiuni în massă, într-o locali­tate de munte în preajma unor mine de cărbuni sau la o paș­nică manifestare de stradă a unui impozant număr de inva­lizi care se sfârșește cu o dra­matică luptă între cârje și ba­ionetă.n­­oi asistăm în același timp la comicul unui om mă­runțel de Stat care scrie, scrie . :­­_____________ scrie și împrăștie epistolele lui pe cele patru vânturi în aplau­zele unui amic de o corpolența monumentală — cunoscutul co­mic Fatty di­n filmele ameri­cane. V Pe urma o scenă confuză. Un ziar care se vinde de pe acope­rișul unei case, în plin centru al orașului, o broșură care se împrăștie și circulă din mână în mână. O mulțime învălmă­șită și zăpăcită. Oameni serioși, albi la tâmple (sau căniți) și groși la pântec, vânzând ceva a­olaltă cu țigănușii de pe strada. Și poliția care vrea să pară că împiedecă ceva și care are totul ca să nu împiedece nimic. Partidul liberal este repre­zentat alegoric în forma unui câine bătrân care intră la gri­­laj la toți trecătorii ; partidul poporului în forma unui ogar slăbănogit, care prindea odată iepuri, și trăește acum din a­­mintiri. Pe urma decorul se schimbă. Suntem acum în plină primă­vară. Cât vezi cu ochii lanuri de grâu pârguite în bătaia soa­relui, sub cerul albastru de Iu­nie. Din cerul albastru de Iunie un zgomot de motor, și un frea­măt, un­ freamăt neînțeles, pre­vestitor, o intuiție care se în­tregește în svonul­­ sufletesc al tuturora.­­­­Un aeroplan se înalță, co­boară, se înalță iar, coboară din nou, sosește. Un automobil rătăcește în noapte pe străzi pustii, cu farurile aprinse. O cazarmă: scene de devotament ostășesc. Un palat: scene de duioasă dragoste frățească. Intr'o clipă toate s’au schim­bat. Triumviratul a dispărut ca o fabulă uitată. Intr'o singură dimineață s’au risipit, ca un vis urât toate povestirile rele care «pa­sau inimile noastre. Un suflujdidț entuziasm și tinerețe s­e înalță acum, sub cerul albas­tru de­­.• ’ Sauli schimbat * și oamenii. Domnul,,Prezidiu, în redingota lui croită la Viena, a cârtit, s-a tocmit, a plecat, a revenit, ca să susțină în urmă că el a cum­părat benzina aeroplanului care sosise. Ogarul jura la toți că­țeii că n‘a alergat niciodată după doi iepuri, iar câinele de curte, după ce a mai lătrat o­­dată pe toate glasurile, s‘a re­pezit să lingă — m­ârâind — mâinile noului stăpân. S‘au schimbat multe, intri o dimineață albastră de iunie, nu s‘a schimbat însă totul. Căci astfel după cum anul 1930 a în­ceput, înfrângând rigiditatea calendaristică, în toamna anu­lui 1929, se va sfârși — să spe­răm —­în ianuarie 1931. ~ . « EPOCA y. >—.»iȘ. _ *. ♦._Ah-»- 1 v m' ANUL EPIST Din punctul nostru de vedere, anul ce se stinge a fost un an bun. Multe din dorințele noas­tre s-au împlinit în de­cursul acestui an. Am dorit întărirea prin­cipiului de autoritate în Stat; întoarcerea Regelui a readus ordinea în țară. Ani dearândul, am lup­tat în acest ziar împotri­va puterii oculte a Prin­­țului Barbu Știr­bey. Această forță a primit lovitura de grație în 1930. Ideea țepistă a prins ră­dăcini adânci în întreaga țară. Nu ne-am clintit de la programul nostru. A­­cei ce se îndoiau de sin­ceritatea mișcării tepis­te, au avut prilej să con­state­ în ce măsură me­toda noastră se deosi­­bește de aceea a partide­lor politice. Ironiile presei democra­tice din 19­29 s-au trans­format în atacuri îm 1930, să Nu este ziar astăzi care excludă posibilitatea unei guvernări așa cum o concepe Vlad Țepeș“. Ni se va­­ pune că acti­vitatea noastră de până acum a fost­ distrugătoa­re. Se poate­­ înainte d bne să cure\ Și totuși , într­ezărim­­itive ale f­tre. Bărbat a clădi, tre­­­i terenul. A m început să rezultatele po flunii noas­­pe Utici, cari se ocărau ca țiganii, au a­juns la raporturi civili­zate. Pentru reputația țării noastre, această schimba­re constitue un vădit pro­gres. A trebuit o primejdie comună, ca politicianii noștri să se desmeticeas­­că. Ne dăm perfect de bine seamă de drumul pe care avem să-l mai str­ăbatem înainte de a atinge ținta. Rămâne întreaga parte constructivă de înfăp­tuit. 1931 va fi anul realiză­rilor pozitive. GRIGORE FILIPESCU Bilanț Cea mai­ tragică moștenire ce s'a putut face vreodată e aceia a anului 1930. Să’Îmipîseiăm bilanțul — e să­rac cu un pasiv ce apasă greu viața economică/financiară, și morală. Ce va fi ziua de mâine, un mare semn d­e întrebare. Ce e ziua de azi o știm cu toții? O neliniște generală. O si­tuație economică dezastruoasă din care toți economiștii de seamă se sbuciumă în zădar să ne scoată căci cine poate fi stăvilar evoluțiunilor naturale,a mersului orb al timpuri­lor ? Se zbuciumă cu toții în de ce cum ? și căruță formula îndreptării generale, dar degeaba. Și știți de ce? căci puțina posibilitate de a drege starea de azi nu stă în formule ge­nerale, ci în reacțiuni individuale, cari singure pot da pentru mai târ­­ziu un rezultat fericit. Nu am pretenția totuși să vă dau rețete infailibile, dar constat că din toate țările singura care are o viață financiară și economică mai înflori­toare e Franța. Și știți de­sigur cu toții de ce? E sfântul ciorap de lână al oricărui francez, unde strâng cu toții economiile lor. Ați băgat de seamă cum, ca o nedreaptă și aspră răzbunare a unui zeu nemilostiv Franța a fost lovită în timpurile din Urmă de toate urgiile: inundații catastrofe miniere, catastrofe de cale ferată, prăbușiri de terenuri, toate calamitățile și în proporții extraor­dinare și totuși cu toate pierderile suferite e țara, care a știut să tr­eci peste toate în modul cel mai onora­bil. Dar pe lângă calitățile poporu­lui, Franța mai are și norocul să po­sede politiciani de seamă, pe când noi suntem desigur pe teren politic cel mai oropsit popor­ sărac In America a ajuns fantastic nu­mărul băncilor ce-și închid ghișeele și al industriilor ce-și închid por­țile. Țara afacerilor inepuizabile, a resurselor de toate felurile și­ a secat puterile și se restrânge de pretutin­deni. Numai vorbim de situația de la noi ; o cunoaștem cu toții prea bine și de discursurile asupra acestei chestiuni suntem sătui cu toții, am dori să­ vedem o reacțiune de fapt, căci de vorbe nu duce lipsă româ­nul, doar se naște sfătos S și în haosul acesta de situații în­curcate pretutindeni, mai apasă greu teama unei catastrofe gene­rale ; dacă de ea nu ne va scăpa doc­trina lui Krishnamiurti, nici confe­rința dezarmării, nici discursurile mai mult sau mai puțin bubuitoare de tun al marilor stăpânitori, nici frământările din Rusia, ne va scăpa însă marea înțelepciune a po­poarelor. Și cu toate că e cerul așa de ne­­gru, era desigur acum două luni și mai negru, din veștile ce ne vin de pretutindeni, din­­ publicațiunile de reviste mondiale mai importante, din frământările politice, economice și financiare de aiurea, vedem ca rază îngustă de lumină ce s'ar fi strecurat la orizont. La noi se­ sbu­ciumă așezări no­i, cari să sperăm vor duce la rezultate mai fericite. Cei mai îngrijorați oameni politici, do­ve­știle unui nou răsboiu ce înce­puseră să circule tot mai dese între­văd acum o posibilitate de îndrep­­tare. Și atunci cu tot pesimismul, cu toată moștenirea nenorocită pu­tem să așteptăm noul an cu liniște, și cu nădejdea că va fi precursorul unor vremuri noi. ATENA COTTAKY MICOLAU .,t ampf mm in in ip mmnwm Halucinați de bună credință, ori din interes personal electo­ral, de mirajul guvernării popo­rului prin el însuși, apărătorii democrației integrale uită anu­mite lucruri elementare. Să le reamintim câteva din­ ele: Democrația este o instituție bună, de­sigur, din punct de ve­dere idealist. Domnia ei poate fi profitabilă acolo unde mentali­tatea publică, educația civică sau structura psihică și socială a poporului o face posibilă. Acolo însă unde democrația nu există de­cât ca leit-motiv al demago­giei electorale și nu s-a manifes­tat de­cât prin ,,demisiile în alb“ sau prin omnipotența electorală a I­. R-ilor stăpâni pe intrarea în Parlament în care un N. Ior­­ga abia se poate strecura, — de­mocrația este, — am simțit-o, vai!, — o instituție care dă rezul­tate absolut contrarii celor dori­te. Când democrația nu duce la o bună selecționare în vederea conducerii poporului a valorilor acestuia, — ea duce la conduce­rea valorilor prin selecționați ca Mâță, Pițigoi, Poșircă, Lică, Li­că, etcetera. A pretinde domnia unei ase­menea Democrații, produsă de o lege electorală profund nedemo­cratică, sub dictarea (citiți dacă vreți: dictatura­ neconstituționa­lă a șefului de partid și într'un mediu de educație și tradiție ne­democratică, este operă de halu­cinat ori de interesat. O țară este un organism viu; democrația poate fi o doctorie menită să dea sau să întrețină sănătatea organismului. O doc­torie potrivită unui organism poate fi vătămătoare unui altuia dotat cu o altă constituție. Mai ales când doctoria se dovedește complect alterată. Numai un me­dic nebun s-ar mai putea înver­șuna să-și omoare pacienții cu Neosalvarsan alterat numai și nu­mai pentru că acelaș medica­ment, preparat și păstrat în con­dițiuni bune, dă aiurea rezultate utile. Democrația așa cum a fost importată în România este evi­dent o doctorie alterată de înșiși medicii cari ne-o administrează. Ce pot fi apărătorii ei, — se în­țelege. De dragul Democrației apără­torii ei ajunge la non-sensul de a lua apărarea partidelor împotri­va personalităților. Se confundă partidele cu poporul însuși și se uită, în acelaș timp, că persona­litățile sunt acei cari se impun atenției, respectului și recuno­știnței poporului, prin valoarea, munca, priceperea și trecutul lor în domeniul în care strălucesc, — că deci personalitățile, nu cei înscriși pe listele de candidați din voința șefilor de partide, sunt adevăratul produs selecțio­nat al valorii țării. Deși demo­crați integral, apărătorii demo­­craței românești uită că țara a­­devărată nu e împărțită în parti­de sau că, în fond cel mai puter­nic partid, acela care însumează patru cincimi din cei 18 milioa­ne de locuitori, acela care se con­fundă cu România însăși, este partidul celor neinscriși în nici un partid. Dar democrații integrali își a­­rată urechile până acolo încât, ei contestă dreptul la guvernare chiar și personalităților cari stră­lucesc în sânul Parlamentului însuși. Domnii aceștia consideră Parlamentul ca instituție demo­cratică numai în cazul când el asigură guvernarea prin parti­de? Este, acea­ta, o atitudine care te împied­ă să crezi că nu­mai convingemi sinceră stă la baza pledoarii­­­ democrației in­tegrale. Fiindcă, în r­­­initiv, e greu de admis că se poace, de bună cre­dință, uita tocm­ai esențialul de­mocrației, ea­­ este scopul con­ducerii Statuii, ci doar unul din mijloacele pri­­vare acesta poa­te fi condus. De doi ani­­ U ducem de râpă de dragul der­­orației. Constata­rea că proced­­ee democratice. — și nu vorbim­ numai de demo­crația române.* — au da­limetnt este go­ală. O spui: suși organele­mocrației r grale pe bhat. j­ L . toanele in articolul editorial. Când în asemenea condi­te mai bați cu­ pumnii în piept pentru ,,democrație“ înseamnă că mărturisești fără să vrei un crez îngrijorător: „Fiat democra­tia, porroat Romania1', — crez la nație sau interesat până la cri­mă națională și, în orice caz an­­tiromânesc. Țara întreagă însă, țara ne­in­tegral democrată, țara de buni români. România pur și simplu, își are alt crez: „Salus res publi­ca, suprema lex‘­ România își cere salvarea. Pentru ea demo­crația nu este un scop suprem, un ideal pentru care să ne lase ucisă; ea se va salva fără să re­grete că pentru aceasta va tre­bui să arunce peste bord ioant­­ic scianismul integral. Și poate că vor conveni și in­tegralii că salvarea țării este o necesitate superioară democra­ției demisiilor în alb și cochetă­­toare cu prințul Stirbey. IMI .111. M. LOTRU Criza bursieră mondială Cu toate că războiul mondial se soldase din punct de vedere mate­­rial cu o pierdere evaluată la circa două sute de miliarde dolari, pe­rioada de imediat după război a fost caracterizată prin acea quasi prosperitate, rezultantă a volumu­­lui imens de transacțiuni bursiere. Rând pe rând simultan cu pră­bușirea diverselor monede ale state­lor europene, marile burse mondiale au înregistrat epoci de prosperitate necunoscute până atunci. Milionari noi în monedă forte răsăreau în fiecare zi. Serii în­tregi de intelectuali îngroșeau pre-U­­ n/tAlnic itn WA Cartea franceză D. Léon Thév&üin­, publică în „Le Temps“ un articol „La vie à Buca­­rest“ în care ne felicită de atenția ce dau conferențiarii străini noastre. Acest lucru dealtfel capitalei nu" e m­ai puțin adevărat că și noi știm să-l apreciem dând toată atenția sa­vanților vizitatori pe care îi dorim cât mai des. Trecând în revistă varietatea con­ferințelor ce au avut loc în ultimul timp, d. Thévenin atinge în mod sub­til o chestie ce ne interesează enorm. E vorba de editurile franceze care din cauza prețului extrem de ridicat încep să dezerteze din vitrinele li­­brăriilor bucureștene. Gustul nostru pronunțat pentru lucrările franceze găsește o barieră în faptul că în a­­ceste momente de criză generală ne putem permite mai puțin luxul vo­lumelor plătite în franci francezi. Exemplul dat de casele de editură Hachette și Halier care au publicat „Clasicul Francez“ într-o ediție foar­te îngrijită și care revine la un preț ce poate fi abordat mai cu ușu­­rință de majoritatea cititorilor ama­tori , dat drept stimulent de d. Thé­venin care ar fi încântat să se gă­sească un mijloc care să permită a­­celaș lucru în ce privește prețul vo­lumelor literaților contemporani. Ne asociem cu drag ideilor d-lui Thévenin și am fi fericiți ca inspi­rația pe care o dă casele de editură Parisiene să găsească ecou. 1. MURGU De când­ s’a decis a se face di­plomație nesecretă (dar nimenea n’a putut explica cum o negocie­re delicată au putea reuși dacă ar fi publică) oamenii de Stat au luat obiceiul, nu îndrăznim să spunem năravul de a se întruni cât mai des și experiența a ară­tat că se întrunesc prea des spre a discuta situația generală sau spre a face după termenul con­sacrat „un tour d’horizon“, adi­că spre ași arunca privirile dea­­lungul orizontului politic. Ne propunem să facem un mic tour d’horizon. Vom schița numai situațiile generale, fără a le des­­volta și numai întâmplător vom insista asupra unui punct. După cum „potentații de la Ge­neva“ nu se ocupă de Geneva, tot astfel nu ne vom ocupa de Bu­curești. Privirile noastre vor mer­ge peste hotare. In Englitera Labour Party e istovit și dacă mai este încă la guvern, este numai din cauza conferinței indiene. Venit la pu­tere fără o majoritate în Camera Comunelor nu a putut aplica programul său, decât cu ajutorul voturilor liberale. Rezultatul ace­stui guvern socialist a fost în Englitera ca în toate țările un dezastru financiar și anume se prevede cel puțin 50.000.000 lire sterline de deficit la sfârșitul anu­lui financiar și până acum s-au votat aproape 70 milioane — în mare parte datorii noi — pentru plata șomerilor. Convențiunea navală cu State­­le­ Unite este în detrimentul Ma­c­re a planului Young când aurul anuităților nu va mai fi absolut necesar pentru plata datoriilor Europei către America. Concesiu­nile teritoriale, adică retragerea trupelor din teritoriile ocupate și mai cu seamă, acum în urmă, de la Malanța (Mareșalul Foch a definit aceasta: „o crimă contra Patriei“) a avut ca rezultat de­filarea acelor ÎSO.OOG-? căști de oțel, ridicarea tonului în Germa­nia și afirmarea de către ex-can­­celarul Marx, catolic, că catolica­ Polonie este ,,o plagă deschisă în corpul Europei“. Aceste conce­siuni au pus­­ toți Germanii de acord pentru a cere în­totdeauna noi concesiuni și­ a nu se decla­­­ra niciodată satisfăcuți. Unde este Germania democratică, re­publicană, pacifică, wilsoniana din 1918, acea care a votat con­stituția de la Weimar, care a nu­mit pe socialul democrat Ulrich Rauscher ambasador la Varșo­via ?­ Acum, nepotul Prințului de Bülow e secretar general în Wilhelmstrasse (parcuri­ ar fi în 1914), politica germana este in întregime îndreptată spre revi­zuirea frontierelor de Est; com­i­­­siunea­ Afacerilor străine din Reichstag este prezidată de mâna dreaptă a lui Hitler, iar dr. Kur­­tius își face o colecție de motive de plângere în Silezia. Dacă d. Briand rămâne convins că politi­ca lui de conciliere, de conce­siuni, de apropiere Franco-Ger­­mană este și astăzi cea bună, ne putem întreba dacă este pe baza rezultatelor obținute. Cronica esterna Situația generala europeană mise la cotă nu numai la București dar și la Londra, Paris, Berlin etc. Odată cu stabilizarea diverselor monede și transformarea industrii­lor create pentru și prin război, s’a produs în mod normal și o acal­mie la marile burse mondiale. Cu toate sforțările celor direct teresați pentru pre­lungirea perioa­dei de câștiguri ușoare și însem­nate de pe urma fluctuațiunilor bursiere, provocate adesea artifi­­cia­ 1. catastrofa nu a putut fi evi­tată . După dezastrul de la bursa din New­ York din Octombrie 1929, toate bursele din lume au fost pe rând afectate. Izbucnirea marilor scandaluri fi­­nanci­are Gazette du franc, Harry, Oustrie etc., a consolidat valul de neîncredere al publicului pentru plasamente în valori bursiere. Avem desigur în fața­ noastră o perioadă calmă și de mai lungă durată pentru toate operațiunile în funcție de burse. Kracturile bancare care se pro­duc în ultimul timp zilnic în rân­dul instituțiunilor bazate numai pe operațiuni bursiere vor contribui la limpezirea situațiunei în sens posi­tiv. Vor dispărea firește și toate va­lorile dubioase introduse în această perioadă nefastă cu atâta ușurință la bursă și menite numai să du­­peze publicul atât de naiv în favoa­rea câtorva jongleuri în materie de finanțe postbelice.. O cenzură severă a tuturor valo­rilor propuse pentru a fi cotate o­­ficial va fi rezultatul ultimilor mari scandaluri pariziene. Despre modul cu totul defectuos cum se desfășurau pe vremuri o­­perațiunile bursiere la noi, am mai vorbit. Noul comitet al bursei a pus ca­­păt „biroului de plasament” pentru foștii agenți electorali, regularizând operațiunile, însă datorită vitregiei timpurilor nu are posibilitatea să stimuleze inițiativa publicului care încă nu a uitat cum fusese lăsat pradă lăcomiei unor protejați po­­litici. Numai astfel se explică că valo­­rile bune, cotate la bursa din Bu­curești au scăzut în ultimul timp mult sub valoarea lor reală, spre deosebire de marile burse mondiale unde valorile sănătoase nu au pier­dut decât supravaloarea dobândită din cauze periodice și artificiale. Trăgând concluziuni de pe urma desvăluirilor senzaționale în legă­­tură cu ancheta provocată de brad­ul băncei austric, ne putem felicita pentru modul cum comite­­tul actual al bursei din București a înțeles să acționeze. ■ SERGIU LEUCA nea: speranțele exagerate date­ndiei (și care nu pot fi realiza­te) au creat dificultăți și nemul­­umiri și în Englitera și în In­ia; conferința Mesei rotunde nu va da probabil nici un rezultat, după cum nu a dat rezultat nici conferința imperială. In fine, politica urmată cu Rusia și in general politica internațională a guvernului actual n’a fost desi­gur menită să mărească presti­giul Englitezei. Greutățile inter­ne provocate de mărirea așa de rapidă a numărului șomerilor (Labour Party venind la guvern declarase că are soluția pentru chestiunea șomerilor­, de presiu­nea economică cauzată în parte de marele crab american și de reducerea cererilor piețelor străi­ne pentru produsele engleze, lip­sa în sine de încredere în politi­ca financiară a guvernului, a creat o atmosferă care face să se prevadă o schimbare rapidă de guvern în Anglia ca un triumf al partidului conservator în ale­gerile viitoare. Este probabil, dacă nu sigur, că teoria Liberu­­ui Schimb care a fost așa multă vreme una din părțile principale ale crezului politic englez, va dis­pare dacă nu complect, în mare parte, pentru a da naștere în ce privește schimburile între diferi­tele părți ale imperiului. Politica externă a Franței pare a fi dominată de ideea de pace cu orice preț. Pace cu orice preț însemnează o serie de concesiuni care odată începută, nu mai are nici o rațiune de a se opri. D. Briand reprezintă această idee, și o forță misterioasă politică? financiare ? internaționale ? face ca în orice combinație ministe­rială d. Briand să fie în­totdeau­na Ministrul Afacerilor Străine. Din momentul în care s’au înce­put nici, concesiunile făcute Germa s’a inaugurat era tuturor speranțelor statelor învinse și s’a pus în pericol existența tratate­lor. Cine-și mai aduce aminte de obligațiunile B și G ale tratatului de la Versailles? Cine se mai gân­dește la planul Dawes și cine mai are încredere astăzi în plata re­gulată a obligațiunilor planului Young, (vorbim de obligațiunile ne­condiționale cărora s-a făcut o așa mare reclamă, și care emise la 998,50, sunt la 800 și din când în când, — rezultatul unei mari sforțări, —— ajung la 808, căci cele condiționale probabil nu vor găsi niciodată cumpărător)- Deja se vorbește de moratoriu, deja se discută puterea de plată a Ger­maniei, deja se simte că marile capitaluri americane angajate în Germania vor împinge la îndul­ t ____A ictârjoiui era ueui Lu.<u. (Urmare in pag. filma) * Vocabular de sezon — „Cum te mai „învârtești“, ce întrebau, în epoca marilor „învâr­teli“ de-acum cinci-ș­ase ani doi prie­teni care se întâlneau pe stradă, pen­tru a se saluta, cu trei ani mai târ­ziu, cu exclamația: — „Te-ai „stabilizat“ ? — „De mult, nene, te joci cu mine, eui-s valută forte; dar tu?“ Aceiași prieteni, întâlnindu-se as­tăzi se vor întreba: — „Cumulezi?“ — „Aș, de unde, am intrat în curbă“. — ,N’are-a face,­ sănătos să fie omul și-mi pare bine că„ te găsesc ,,a­­sanat“. De­bietul impozit „Global“ nu se mai fac nici măcar glume, nu din motivul indiferent românului că prea e răsuflată gluma cu „gloaba care duce globalul în spate“, dar­ pentru simplul motiv că’n țara asta binecu­vântată de Dumnezeu, dar prea bat­­ocorită de oamenii care e „oamenii bine“, căci numai locuesc, aceștia sunt și oameni de spirit sau vice­versa... nu plătesc globalul. Cel mult, dacă acești oameni de duh sunt și slujbași — și care om de duh în țara românească nu este și slujbaș? — ei se întreabă: — „Te-a atins tare“? — „Aproape ca pe Tancred“, răspunde celălalt pentru a indica că s'a ui tăiat 22% din leafă, înțele­gând în acelaș timp prin această com­parație aproximativă că numai „s­­pontamentele“ i-au fost amputate la această cotă maximă, scăzându-i din fericire de urgia controlului și a im­pozitului „Vlașca și Teleormanul“, care sunt „jetoanele de prezență“ ale slujbașului român. — „Te concentrezi la o țuică?“ se întreabă aceiași buni prieteni la des­părțire. __ „Nu, căci nu mi-a sunat încă ora“, răspunde celalt. __ „Așa te-am știut întotdeauna — i se repliză — un moftangiu... o personalitate“... Și cu această gravă insultă s’a li­chidat pentru vecinicie prietenia la cataramă între cei doi amici, priete­nie care a rezistat ani întregi friguri­lor „învârtelei“, durerilor „stabiliză­rii“ și spasmurilor birurilor și­ impor­­zitelor de toate categoriile, dar nu a putut supraviețui nici măcar bănuelei sau glumii de a fi... o personalitate . EVADATUL FISCAL

Next