Epoca, mai 1932 (nr. 981-1003)
1932-05-01 / nr. 981
LiEl REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) Hess^sne și Inserții se primesc la ad-trația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 362(10 Ziar al partidului conservator.Fondat In anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU m.str mi -cJä 6 PAGINI mmm*A Ție, scumpa țara, puterea mea de munca $1 puterea mea de iubire. Nicolae nipescu înviere... Orice se spune, suntem azi mari treji decât ori, încercămi grele grămădite una după alta, ne-au învățat să pătrundem evenimentele măi în adâncul lor și să cugetăm mai românește. Nu este despărțire între noi când ne uităm spre hotare. Și nu este hartă politicianistă când se pun problemele integrității noastre teritoriale. Nu putem ști ce va aduce ua de mâine. Fiecare ceas are surprizele lui, și viața europeană, în continuă frământare, nu se desfășoară pe făgașuri de siguranță. Orice s iar întâmpla însă, de un lucru putem fi siguri: aceiași conștiință națională vibrează în toate piepturile românești. Putem face oricâte greșeli, — și am făcut destule!, — pe parapetul de apărare al Statului român suntem împreună, însuflețiți de aceiași credință și de aceiași dârză voință. Suntem săraci. Dar nu destul de săraci pentru a ne lăsa îngenunchi lați. Avem nevoe de ajutor din afară, dar oricât ne-ar fi ajuns cuțitul la os, nu vom uita poruncile mândriei românești. Din durerile crizei financiare a crescut puterea der noastră de rezistență și încrederea în forțele porțile orientului, noastre. In parapet în calea pornirilor de anarezare, România Mare își va împlini rolul ei civilizator, oricumi ar fi dificultățile de învins. Și dacă va fi să sosească ziua unor noui încercări, Apusul va găsi aici, între Nistru și Tisa, aceiași neadormită streajă latină, gata la toate jertfele și la toate crucificările. Dar și acelaș neadormit simț al demnității naționale, aceiași conștiință vitează de neam care ne-a păstrat întregi în vâltoarea veacurilor. Răsboiul ne-a ofetit, încercările cari n-au urmat nu ne-au obosit puterea de rezistență. Vom fi și mai departe, câtă vreme va mai pâlpâi o scânteie de viață românească, neadormită sentinelă latină la Dunăre, dig uriaș de care se vor zdrobi toate valurile anarcizării. In această lumină vrem să fim prețuiți, și cu această credință ascultând dangătul clopotelor în seara asta sfântă, spunem tuturora: — Christos la înviat. EPOCA' CALEA CĂTRE MÂNTUIRE Conferința dezarmării, conferința reparațiilor și a datoriilor interaliate, conferința ajutorării statelor din bazinul dunărean. j Poștele conferințelor. Alegeri în Germania, alegeri ( Franța. Poștele alegerilor. Declarații cu suprize în Italia, nomai pretutindeni, deficite buerare, prăbușiri valutare, aspeiii disperate pentru noul credit; falimente și conversiuni, în _ „»mânia, experți financiari, sujtrimari de cheltueli și cânteciul .tobei fiscale. 7 ,ivî târzire', tuturor văzutelor și nevăzutelor. Paștele uzinelor ce lâncezesc, al hambarelor ce debordează, al matelor ce nu găsesc întrebuințare. — De oparte și de alta a Rinului w Ateilor, pumnii se încleștează șl amenințările la adresa celor ce dincolo de granite se întețesc. Nicicând opulența, și mizeria nu au șezut mai învecinate, deși una exclude pe cealaltă. Istoria nu a cunoscut vremuri mai paradoxale, mai amarnice, folari să reclame cât mai multă îndreptățire a doua venire a Domnului. Și totuși’, nu o reclamă’ nimeni. ’ Generația de astăzi, trăind numai printre, din și pentru mașini, a căpătat un suflet de metal. Parabola cu păsările cerului nu face cel mult să zâmbim îngăduitor. Scopul oieței noastre este confortul, sportul, risipa, exhibiția, traiul ușuratec venit pedeagata. Ne place telefonul, caloriferul, lampa electrică, mobila luxoasă, tenisul, cursele, schiul, toaletele, cinematograful, dancingul, jazzul, cochetăria, flirtul, automobilul și aeroplanul. Ne place opera mașinelor. Ele s’au însărcinat să transpire în locul nostru. Privați de activitatea fizică, ne dispensăm și de a mai cugeta și simți. La ce bun, dacă mașinile ne procură, tot ce ne trebue... Ele sunt Dumnezeul taostelui, tot trebue să ne închinăm și lor ne închinăm. Dar mașinile produc artificial. Ne închinăm deci unui Dumnezeu artificial. Jre acî, lipsa oricărui ideal ,al, care însemnează înțeles și compasiune fata de seili noștri, lăsați instinctelor bice, armonie și solidaritate. And telefonul se deranjează, „nd țeava caloriferului se targe, când mobila se crapă, pe automobilul cade în pană , când motorul aeroplanului explozie, când tenisul, jele, schiul, toaletele, cinejlograful, dancingul, jazul, cocăria și flirtul devin inaccesiv, din cauza reducerii venilor, mașinile nu ne mai pot ataca nimic. Dumnezeul nojp, cel artificial se sparge ca idol de lut. Nu are cine să le înfrâneze, să le lumineze calea, căci ai noștri sunt orbiți de linieartificială a civilizației mejce, încleștăm pumnii și ne erăm sub privirea ne zâmbi■ei. metalului mașinelor.Jaffuul mecanic nu este un fel moral și aceasta din urmă nu poate fi înlesniți de primul, oricâte mașini ar lua pentru a ne asigura un bun trai. Evenimentele petrecute Staffidâncurile istoriei, nu au o semnificație identică pentru toate generațiile ce le urmează. Pătimirea Lui însemna, pentru milioanele de obidiți ai imperului roman, calea către viața de dincolo ce, un protest contra sclaviei antice. Pentru populațiile semibarbare ale Europei din jurul anului 1000, însemna aceeași cale, dar ca un protest contra permanentei anarhii politice și sociale, provocată de năvălirile barbare și de jafurile feudalilor. . Generației noastre, pătimirea Lui îi arată calea către un ideal moral, ceea ce îl lipsește cu desăvârșire, către un ideal tocmai opus materialismului ucigător de azi, care ațâță indivizii și colectivitățile, să se devore reciproc, imediat ca materiile și mașinile își încetinesc mișcarea. Cine vede neostoite încă în în frământările patrusprezece ani, din Rusia, o dramă socială, iscată din motive economice, se înșeală. Ea este cea mai evidentă probă a unei teribile dezaxări morale, a cărei victimă stă să cadă și restul civilizației. Economia și materialismul economic sunt răvășite până în ultimele amănunte de efectele crizei. După trei ani de svârcoliri și de încercări, nu s’a reușit decât să se agraveze aceste efecte. Nimeni nu ne poate spune încotro este eșirea și nimeni nu poate profeți cât vor dura furiile crizei. Dezaxarea morală a generației noastre, a face și mai fragilă, și mai vulnerabilă. Cum vom putea rezista fără un suport moral, scut contra tuturor dezastrelor mărturisite de umanitate în ultimii ani Și ceri sau sunt de loc epuizate! Pătimirea lui Crist însemnează pentru generația noastră calea către idealul moral Ce ne lipsește, lepădarea de idealul material, care ne duce tot mai aproape de prăpastie. Avem nevoe de o reînviere religioasă. Generația noastră se va slei în svârcoliri zadarnice și nimicitoare, fără o reafirmare a religiei simbolizată de pătimirea Lui, sau, cel puțin, fără închegarea alteia, inspirată din idealismul creștin. Niciodată, „Cristos a înviat!” nu a suat mai sec decât astăzi. Și niciodată nu s’a simțit mai mult nevoia ca strigătul de bucurie pentru învierea Lui, să sune mai plin, mai mângâetor, mai promițător. Dar nu suntem departe de ziua când „Hristos a înviat“ va avea cea mai plină sonoritate pe buzele noastre și Când ecoul acestei vestiri va adia mai mângâitor cămările inimei. Criza de astăzi poate ca este o anatemă, care va arăta, generației noastre calea către Canossa. După ce se va fi reconciliat cu Cel crucificat, generația noastră își va putea continua drumul către viitor, pocăit, smerită și purificată. î. BoW li Candela „O, tu, țara mea..." ar putea spune astăzi din nou un Alecu Russo, cu acea retorică pașoptistă, prea umflată pentru simțul nostru critic subțiat, dar în care se oglindea totuși atât de limpede arzătoarea dragoste, aproape fizică, pentru tot ce alcătuește — pământ, rassă, trecut, — pentru tot ce alcătuește ființa etnică și teritorială a acestei țări românești. O, pentru tu, țara mea, — mai este tine vre-o scăpare ? Căci dacă nu ești până acum, în această Vineri a patimilor din leatul 1932, dacă nu ești până azi crucificată, te văd pentru a treia oară îngenunchiând pe muntele Măslinilor. Te aud șoptind pentru a treia oară: „Doamne, îndepărtează de la mine acest păhar!". Desigur, șoapta aceasta n'o poate auzi oricine. După cum nu-i dat oricui să treacă de la acel patriotism vag, teoretic, subînțeles —a făcut din obicinuință, din inerție și dintr'un amestec dozat de amor propriu și de pudoare ereditară — la acea iubire activă, concretă și pasionată, care dă entității abstracte a Patriei însuși suflul vieții, înainte de a i se închina și a i se jertfi. Stilul lui Russo a fi el perimat. Dar este o mistică a patriotizmului, fără de care cuvântul rămâne văduv de conținut și străin de acțiune. Un Grigorescu, un Eminescu, un Carageale — în ordinea artistică ; un C. A. Rossetti, un Lascar Catargiu, un Neculai Filipescu — în cea politică; un Delavrancea, care face legătura între amândouă, — nu înțelegeau altfel dragostea de țară.linii și culori la unul ; ritm și gândire la altul; observație atentă și divină facultate de Creație la al treilea; frământare și înfăptuiri practice la ceilalți; pasiunea artei sau pasiunea luptei — desigur. Dar la fiecare, într;o tainiță a sufletului ,străjuia vizibil o candelă nestinsă, a cărei lumină dă unitate operei lor și îngăduie să le apropiem numele. Cu toții serveau , cu toții oficiau , slujeau, cu smerenie, cu evlavie, ceva care-i depășea. Și în timpul războiului, acum cincisprezece ani ?. Căci atâta sunt cincisprezece de la jertfă — și patrusprezece de la victorie ! Cincisprezece pentru a uita și patrusprezece pentru a compromite. Atâta, a fost deajuns in timpul războiului, alături de mulți cari au murit fără să știe pentru ce, împinși din Urmă, așa fiindcă le venise ceasul, — câți, și dintre cei simpli și dintre cei cu carte, n'au închis ochii sub binecuvântarea luminoasă a candelei celei tainice ? Pe muntele Măslinilor, îngenunchiază, țara șoptește: „Doamne, îndepărtează de la mine acest pahar!". N'o vor auzi, desigur, oamenii cari trăiesc exclusiv în admirația propriului lor bunic. Cum n'au auzit și n'au înțeles acelaș strigăt, acum aproape două mii de ani, soldații Caiafei și scribii și fariseii. Unii, ca Pilaf, își spală de pe acum mâinile. Alții — de la Cluj citire — îndeamnă la capitulare. „Capitulație" vine de la „capitulare" — și nu-i decât o consecință. O a treia categorie — o mână de oameni cari se îndărătnicesc a se așeza permanent de-a curmezișul ritmului de viață a acestei națiuni — flutură naiv și ridicol texte constituționale pe cari nu le-au priceput niciodată și le-au călcat de câte ori au avut prilejul. Nu-i vorba și nici nu-i timp de asta. Nici spălatul mâinilor, nici capitularea, nici dojana. Ci, când țara plânge, este o singură datorie de împlinit. O singură vorbă de spus, scurtă ca un gest de protecție. Cuvântul pe care l-ar spune Russo : „Mamă, sunt aici !". Și pe care, într'o altă formă, nu putea să nu-l spuie — și i'a spus — Neculai Iorga în articolul atât de comentat „Două feluri de Europă", încă odată, înțelegem lucrurile la fel. Toți cei cari ne închinăm la aceiași candelă. Costin G. Studea CREDE ȘI TE VEI MÂNTUI.. Atentatul cu bombe de la Shanghai Ministrul Japoniei și Shanghai, 29 (Rador). In timpul unei mari parade militare în parcul Fongcheon din Shanghai, s'a aruncat din rândurile mulțimii o bombă în tribuna principală a oficialității. Exploda a fost extrem de puternică. Shanghai. Ministrul Japoniei la Shigemitsu, a fost grav rănit. De asemeni simt răniți grav generalii japonezi Shirakawa și Uveda și amiralul Nomura, comandantul escadrei japoneze la Shanghai. Consulul general al Japoniei este de asemenea atins. Ministrul Shirakawa a fost imediat supus unei operații. Starea sa este extrem de critică. Imediat după atestat trupele japoneze au format un cordon în jurul parcului și au procedat la percheziționarea miilor de spectatori, pentru a descoperi pe vinovat. A fost arestat un trei ofițeri grav răniți coreani, despre care se crede că ar fi autorul atentatului și opt chinezi bănuiți de complicitate. Atentatul a provocat o panică indescriptibilă printre miile de asistenți. Trupele au putut numai cu greu să liniștească mulțimea și să împiedice linșarea celor arestați. Știrea despre atentat a făcut o impresie enormă în toate cercurile. Faptul va compromite grav perspectivele restabilirii păcii în Extremul Orient, deși atentatul pare să fi fost săvârșit de un corean: împrejurările în care sa produs atentatul în momentul când se putea spera stabilirea unui armistițiu, va întări în cel mai înalt grad curentul militarist japonez. Sunt temeri că se acțiunea japoneză va fi foarte violentă. Un mare creștin O mare nenorocire s’a abătut la topirea zăpezii asupra unei mari întinderi a țării. Cele de apă pornite din Puheavârful munților au coborit spre mare, rupând și desființând tot ce-au întâlnit în cale. S’au petrecut în multe orașe scene înfiorătoare, cari vor rămâne multă vreme un coșmar în mintea celor cari au scăpat. Partea mai tragică o formează căminele distruse și familiile rămase fără adăpost. Averi agonisite cu trudă timp de o viață omenească, gospodării înjghebate din moși și strămoși s’au risipit sub ochii oamenilor îngroziți de urletul puhoaielor. Nimic n’a putut fi salvat. ,J Ferește-ne Doamne, de foc și de înec”, spune o zicală din bătrâni. Ea s’a transmis generațiilor, martore tuturor dezastrelor provocate de aceste două fenomene. Din nenorocire și generația aceasta a verificat adevărul acestei bătrâne zicale. Apele s’au retras. Pe toată întinderea ochiul nu zărește decât I grămezi și schelete, moaștele unor gospodării în plină desvoltare. Impresia generală atât de profundă în primele momente s’a risipit. Fiecare și-a reluat locul pe cărarea vieții. Și cei loviți ,de dezastru, priveau resemnat în fața soartei așteptând sprijinul autorităților care s’a anunțat și el destul de îngust. Nici ziarele cari s’au ocupat de aproape de nenorocirea inundațiilor nu mai adaugă nimic. Se părea că se închide neobservat un capitol de istorie nespus de dureros. A fost numai o închipuire. In această țară se află un mare creștin, care a pătruns până în adâncul adevărului durerea semenilor săi. Și când se părea că totul se uită, El a plecat în mijlocul suferinzilor pentru a le aduce mângâiere. Gestul regal a impresionat și cele mai nepasătoare inimi. M. S. Regele Carol al II-lea a împărțit cu mâna Se ajutoare din caseta Regală și a încurajat cu glasul și privirea Lui blândă pe cili atât de crud loviți de soartă. Gestul M. S. Regelui va fi patriat în poveștile genit,ațiid mâine și va rămâne pildă creștinească. Și în aceste sărbăto âire când ‘clopotf purta ji, depărtări, sluji cre?d'’ nească, din, sufletul tUTOT manilor va porni o zi. 1 •Fastrează-ne, Domäne, pe Regele nostru cel bun și mitor• ,L. I. M. ,S. REGELE CAROL J Semne bune Se pare că principiile ce stau la Baza, programului politic al partidului Conservator, am fost bine înțelese de unele cercuri minoritare, cari au început să ardopte o conduită sfestiVa mai ,să eraorasai, «wirmâit'u teminațu ' viitoare apropiere în manifrrea politică a conaționalilor trci, bun augur pentru o gr; refacere economică. Acest început l’au făcut conaționalii noștri i Săcui din județul Odorheri, cari în număr destul de mare s au înregimentat, în partidul Conservator, semnând adeziuni, din cuprinsul cărora extragem în esență următoarele: „Considerând că Partidul Conservator de azi este întemeiat pe bazele „unui vechiu partid politic al Țărei, „reînăscut în timpurile excepționale de grele și tocmai din nevoia unei „acțiuni energice, cu scopul de a a„duce o îndrumare sănătoasă în teo„biile Statului, acțiune de salvare și „consolidare a intereselor generale, ce „trebuie sprijinită de toți oamenii de „bine, cetățeni fără deosebire de naționalitate, iu scopul unei colaborări „de supremă rațiune. „Cunoscând că azi, ca și în trecut, „pe steagul acestui partid se află o „deviză ce cooo iíste însăși însănătoșirea morală în conducerea Țărei și „îndrumarea poporului pe adevărata „cale spre mai bine, fiind scris acolo: „Legalitate, ordine și muncă, singurele condițiunii ce pot asigura prosperarea obștească, „Formându-ne astfel convingerea că „prin înfăptuirea acestui program se „va putea readuce o bună și grabnică „înviorare economică a Țării asigur „rând cetățenilor ei din toate părțile „drepturile și libertățile înscrise în „Constituție... etc., etc.“. (Urmează semnăturile unui număr de 250 cetățeni). Aceste declarațiuni cuprind în sine recunoașterea unor temeinice principii politice, ce trebue să călăuzească astăzi acțiunile unui adevărat partid de guvernământ în Țara Românească, recunoscând totodată partidului conservator meritul de a fi satisfăcut cel dintâiu această condițiune, căci pe frontispiciul său este scrisă respectarea marilor principii constituționale. Nic promisiuni, ci muncă! Drepturi egale tuturor, dar nimănui privilegii! Iată de ce Partidul Conservator vede cu ochi buni desvoltarea culturii tuturora, dorind chiar a promova această desvoltare, dar se declară in contra partidelor de bază etnică, cari luptând cu partidele naționale românești, nu fac altceva decât să contribue la desgregarea Statului. Ca dovadă că pasul făcut de conaționalii sacul denotă o atitudine mai loială față de Stat și este pasul pe care mâine îl vor face desigur și sașii, șvabii, etc. 3 dovedește exemplul Cehoslova. îi ei, cu bune urmări în politica lui economică, căci acolo tendințele centrifuge minoritare au sfârșit prin a desarma, iar elementele lor său înglobat în paradele naționale cehWm'^w. pen-iraba în cadrul acestor partide ale Țării . și ia spiritul național sau„_-i- -a a 1— »—t' . ----- -«u.ui^/VII11 zile dorite și îmbunătățirea situațianei lor este în funcție de consolidarea economică a Statului și că pentru realizarea acesteia din urmă este nevoie de a părăsi acțiunile sterile ale neînsemnatelor lor fracțiunii politice, pornind la fapte, în cadrul unui partid politic național Dacă toți făcuai și împreună cu dânșii și celelalte grupări minoritare din Țară, sar încorpora în partide politice naționale și în cadrul acestora ar căuta realizarea deșideratelor lor, desigur că fața lucrurilor e ar schimba, căci della liniștea unei stări de„ pace binefăcătoare și o muncă în comun, sar putea aștepta începutul unei epoci de refacere economică, interesând în aceiași maură pe toți cetățenii acestei Țării indiferent de felul așezărei lor. Brat I. Grama ——-----xox----------însemnări . - r Singurul lucru care ne mai lipida pentru a fi deplin fericiți, a fost, în sfârșit, îndeplinit: vom avea radiofonie în trenuri. E rău ? De loc. Dar radiofonia scumpește parcursul, și ceea ce așteptam, ceea ce dorim și ceea ce considerăm de absolută necesitate, este ostenirea lui. Tic definitiv am accepta un «surplus de taxe pentru radiofonie, dacă tarifele ar fi ostenite. Am area, astfel, muzică, și am încetă de a o mai face... * . ■ [UNK] D-nii Mihalache și Madgearu au descins la Geneva și au avut importante consfătuiri cu fruntașii vieții politice apusene. In costumul său țărănesc d. Mihallache a stârnit mare senzație. Gtelos, d. Madgearu a exclamat: — In viitoarea mea călătorie europeană, voi îmbrăca și eu un costum rural. Iar d. Titulescu explica, grațios, 1-lui Litvnon: — E șeful burjuilor din Romania...* Campania contra d-lui Pangal continuă, acerbă. Ne vedem nevoiți să luăm apărarea excelentului subsecretar de stat al presei și propagandei. Prea ne dovedim refractari m modelăr nou, și celor mai ingenioase sisteme de informație și documenilare. O fișă a fiecărui ziarist ? Dar așa înseamnă personalitate și teii... glorie! Nu, Rotice s’atăpime, ci. Partial se inbredește astfîom piesei! THE», j W I