Epoca, mai 1932 (nr. 981-1003)

1932-05-01 / nr. 981

LiEl REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BU­CUREȘTI, PA­SAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) Hess^sne și Inserții se primesc la ad-trația ziarului și la toat­e agențiile de publicitate Telefon 362(10 Ziar al partidului conservator.­Fondat In anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU m.str mi -cJä 6 PAGINI mmm*A Ție, scumpa țara, puterea mea de munca $1 puterea mea de iubire. Nicolae nipescu înviere... Orice se spune, suntem azi mari treji de­cât ori, încercămi grele grămădite una după alta, ne-au învățat să pătrundem e­­venimentele măi în adâncul lor și să cugetăm mai româ­nește. Nu este despărțire între noi când ne uităm spre hotare. Și­­ nu este hartă politicianistă când se pun problemele integrității noastre teritoriale. Nu putem ști ce va aduce­­ ua de mâine. Fiecare ceas are surprizele lui, și viața eu­ropeană, în continuă frămân­tare, nu se desfășoară pe fă­­gașuri de siguranță. Orice s­ iar întâmpla însă, de un lucru pu­tem fi siguri: aceiași conștiin­ță națională vibrează în toate piepturile românești. Putem face ori­câte greșeli, — și am făcut destule!, — pe parapetul de apărare al Statu­lui român suntem împreună, însuflețiți de aceiași credință și de aceiași dârză voință. Suntem săraci. Dar nu destul de săraci pentru a ne lăsa în­­genunchi lați. Avem nevoe de­­ ajutor din afară, dar oricât ne-ar fi ajuns cuțitul la os, nu vom uita poruncile mândriei românești. Din durerile crizei financiare a crescut puterea d­e­r noastră de rezistență și încre­­derea în forțele porțile orientului, noastre. In parapet în calea pornirilor de anare­zare, România Mare își va împlini rolul ei civilizator, ori­cumi ar fi dificultățile de învins. Și dacă va fi să sosească ziua unor noui încercări, Apusul va găsi aici, între Nistru și Tisa, aceiași neadormită streajă latină, gata la toate jertfele și la toate cru­cificările. Dar și acelaș neador­mit simț al demnității naționale, aceiași conștiință vitează de neam care ne-a păstrat întregi în vâltoarea veacurilor. Răsboiul ne-a ofetit, încercă­rile cari n-au urmat nu ne-au obosit puterea de rezistență. Vom fi și mai departe, câtă vreme va mai pâlpâi o scân­teie de viață românească, ne­adormită sentinelă latină la Du­năre, dig uriaș de care se vor zdrobi toate valurile anarci­­zării. In această lumină vrem să fim prețuiți, și cu această cre­dință ascultând dangătul clo­potelor în seara asta sfântă, spunem tuturora: — Christos la înviat. EPOCA' CALEA CĂTRE MÂNTUIRE Conferința dezarmării, confe­rința reparațiilor și a datoriilor interaliate, conferința ajutorării statelor din bazinul dunărean. j Poște­le conferințelor. Alegeri în Germania­, alegeri ( Franța. Poștele alegerilor. Declarații cu suprize în Italia, n­omai pretutindeni, deficite bu­­erare, prăbușiri valutare, aspe­­iii disperate pentru noul credi­­t; falimente și conversiuni, în _ „»mânia, experți financiari, su­­j­trimari de cheltueli și cânteciul .tobei fiscale. 7 ,ivî târz­­i­re', tuturor văzu­­telor și nevăzutelor. Paștele uzinelor ce lâncezesc, al hambarelor ce debordează, al matelor ce nu găsesc întrebuin­țare. — De oparte și de alta a Rinului w Ateilor, pumnii se încleștează șl amenințările la adresa celor ce dincolo de granite se întețesc. Nicicând opulența, și mizeria nu au șezut mai învecinate, deși una exclude pe cealaltă. Istoria nu a cunoscut vremuri mai paradoxale, mai­­ amarnice, folari să reclame cât mai multă în­dreptățire a doua venire a Dom­nului. Și totuși’, nu o reclamă’ ni­meni. ’ Generația de astăzi, trăind nu­­mai printre, din și pentru ma­șini, a căpătat un suflet d­e metal. Parabola cu păsările cerului nu face cel mult să zâmbim îngă­duitor. Scopul oieței noastre este con­fortul, sportul, risipa, exhibiția, traiul ușuratec venit pedeagata. Ne place telefonul, caloriferul, lampa electrică, mobila luxoasă, tenisul, cursele, schiul, toaletele, cinematograful, dancingul, jaz­­zul, cochetăria, flirtul, automobi­lul și aeroplanul. Ne place opera mașinelor.­­ Ele s’au însărcinat să trans­pire în locul nostru. Privați de activitatea fizică, ne dispensăm și de a mai cugeta și simți. La ce bun, dacă mașinile ne pro­cură, tot ce ne trebue... Ele sunt Dumnezeul taostelui, tot trebue să ne închinăm și lor ne închinăm. Dar mașinile produc artificial. Ne închinăm deci unui Dum­nezeu artificial. Jre acî, lipsa oricărui ideal ,al­, care însemnează înțeles și compasiune fata de se­il­i noștri, lăsați instinctelor­­ bice, armonie și solidaritate. And telefonul se deranjează, „nd țeava caloriferului se targe, când mobila se crapă, pe automobilul cade în pană , când motorul aeroplanului explozie, când tenisul, jele, schiul, toaletele, cine­­jlograful, dancingul, jazul, co­­căria și flirtul devin inacce­­siv, din cauza reducerii veni­­lor, mașinile nu ne mai pot at­a­ca nimic. Dumnezeul no­­jp, cel artificial se sparge ca idol de lut. Nu are cine să le înfrâneze, să le lumineze calea, căci ai noștri sunt orbiți de linie­­artificială a civilizației me­­jce, încleștăm pumnii și ne erăm sub privirea ne zâmbi­­■e­i. metalului mașinelor.­­Jaffu­u­l mecanic nu este un fel moral și aceasta din urmă­ nu poate fi înlesniți de primul, oricâte mașini ar lua pentru a ne asigura un bun trai. Evenimentele petrecute Sta­ffi­­dâncurile istoriei, nu au o sem­nificație identică pentru toate generațiile ce le urmează. Pătimirea Lui însemna, pentru milioanele de obidiți ai imperu­­lui roman, calea către viața de dincolo ce, un protest contra sclaviei antice. Pentru populațiile semi­bar­bare ale Europei din jurul anu­lui 1000, însemna aceeași cale, dar ca un protest contra perma­nentei anarhii politice și sociale, provocată de năvălirile barbare și de jafurile feudalilor. . Generației noastre­, pătimirea Lui îi arată calea către un ideal moral, ceea ce îl lipsește cu de­săvârșire, către un ideal tocmai opus materialismului ucigător de azi, care ațâță indivizii și co­lectivitățile, să se devore reci­proc, imediat ca materiile și ma­șinile își încetinesc mișcarea. Cine vede neostoite încă în în frământările patrusprezece ani, din Rusia, o dramă socială, iscată din motive economice, se înșeală. Ea este cea mai evi­dentă probă a unei teribile de­­zaxări morale, a cărei victimă stă să cadă și restul civilizației. Economia și materialismul economic sunt răvășite până în ultimele amănunte de efectele crizei. După trei ani de svârco­­liri și de încercări, nu s’a reușit decât să se agraveze aceste e­­fecte. Nimeni nu ne poate spune încotro este eșirea și nimeni nu poate profeți cât vor dura furiile crizei. Dezaxarea morală a gene­rației noastre­, a face și mai fra­gilă, și mai vulnerabilă. Cum vom putea rezista fără un su­port moral, scut contra tuturor dezastrelor mărturisite de uma­nitate în ultimii ani Și ceri sau sunt de loc epuizate! Pătimirea lui Crist însemnează pentru generația noastră calea către idealul moral Ce­ ne lip­sește, lepădarea de idealul ma­terial, care ne duce tot mai a­­proape de prăpastie. Avem nevoe de o reînviere re­ligioasă. Generația noastră se va slei în svârcoliri zadarnice și nimici­toare, fără o reafirmare a reli­giei simbolizată de pătimirea Lui, sau, cel puțin, fără înche­garea alteia, inspirată din idea­lismul creștin. Nici­odată, „Cristos a înviat!” nu a suat mai sec decât astăzi. Și nici­odată nu s’a simțit mai mult nevoia ca strigătul de bucurie pentru învierea Lui, să sune mai plin, mai mângâetor, mai promițător. Dar nu suntem departe de ziua când­ „Hristos a înviat­­“ va avea cea mai plină sonoritate pe buzele noastre și Când ecoul acestei vestiri va adia mai mân­­gâitor cămările inimei. Criza de astăzi poate ca este o anatemă, care va arăta, genera­ției noastre calea către Canossa. După ce se va fi reconciliat cu Cel crucificat, generația noastră își va putea continua drumul către viitor, pocăit, smerită și purificată. î. BoW li Candela „O, tu, țara mea..." ar putea spune astăzi din nou un Alecu Russo, cu acea retorică pașop­tistă, prea umflată pentru sim­țul nostru critic subțiat, dar în care se oglindea totuși atât de limpede arzătoarea dragoste, aproape fizică, pentru tot ce al­­cătuește — pământ, rassă, tre­cut, — pentru tot ce alcătuește ființa etnică și teritorială a a­­cestei țări românești. O, pentru tu, țara mea, — mai este tine vre-o scăpare ? Căci dacă nu ești până acum, în această Vineri a patimilor din leatul 1932, dacă nu ești până azi crucificată, te văd pentru a treia oară îngenun­­chiând pe muntele Măslinilor. Te aud șoptind pentru a treia oară: „Doamne, îndepărtează de la mine acest păhar!". De­sigur, șoapta aceasta n'o poate auzi oricine. După cum nu-i dat oricui să treacă de la acel patriotism vag, teoretic, subînțeles —a făcut din obici­­nuință, din inerție și dintr'un a­­mestec dozat de amor propriu și de pudoare ereditară — la acea iubire activă, concretă și pasionată, care dă entității ab­stracte a Patriei însuși suflul vieții, înainte de a i se închina și a i se jertfi. Stilul lui Russo a fi el perimat. Dar este o mistică a patriotiz­­mului, fără de care cuvântul rămâne văduv de conținut și străin de acțiune. Un Grigorescu, un Eminescu, un Carageale — în ordinea ar­tistică ; un C. A. Rossetti, un Lascar Catargiu, un Neculai Fili­­pescu — în cea politică; un Delavrancea, care face legătu­ra între amândouă, — nu înțe­legeau altfel dragostea de țară.­­linii și culori la unul ; ritm și gândire la altul; observație a­­tentă și divină facultate de Creație la al treilea; frămân­tare și înfăptuiri practice la ceilalți; pasiunea artei sau pa­siunea luptei — de­sigur. Dar la fiecare, într;o tainiță a sufle­tului ,străjuia vizibil o candelă nestinsă, a cărei lumină dă u­­nitate operei lor și îngăduie să le apropiem numele. Cu toții serveau , cu toții oficiau , slu­jeau, cu smerenie, cu evlavie, ceva care-i depășea. Și în timpul războiului, acum cincisprezece ani ?. Căci atâta sunt­­ cincisprezece de la jert­fă — și patrusprezece de la victorie ! Cincisprezece pentru a uita și patrusprezece pentru a compromite. Atâta, a fost de­­ajuns­ in timpul războiului, alături de mulți cari au murit fără să știe pentru ce, împinși din Ur­mă, așa fiindcă le venise cea­sul, — câți, și dintre cei simpli și dintre cei cu carte, n'au în­chis ochii sub binecuvântarea luminoasă a candelei celei tai­nice ? Pe muntele Măslinilor, în­­genunchiază, țara șoptește: „Doamne, îndepărtează de la mine acest pahar!". N'o vor auzi, de­sigur, oa­menii cari trăiesc exclusiv în admirația propriului lor bunic. Cum n'au auzit și n'au înțeles acelaș strigăt, acum aproape două mii de ani, soldații Caia­fei și scribii și fariseii. Unii, ca Pilaf, își spală de pe acum mâinile. Alții — de la Cluj citire — îndeamnă la capitu­lare. „Capitulație" vine­ de la „capitulare" — și nu-i decât o consecință. O a treia catego­rie — o mână de oameni cari se îndărătnicesc a se așeza permanent de-a curmezișul rit­mului de viață a acestei na­țiuni — flutură naiv și ridicol texte constituționale pe cari nu le-au priceput niciodată și le-au călcat de câte ori au avut prilejul. Nu-i vorba și nici nu-i timp de asta. Nici spălatul mâinilor, nici capitularea, nici dojana. Ci, când țara plânge, este o singură datorie de împlinit. O singură vorbă de­ spus, scurtă ca un gest de protecție. Cu­vântul pe care l-ar spune Rus­so : „Mamă, sunt aici !". Și pe care, într'o altă formă, nu putea să nu-l spuie — și i'a spus — Neculai Iorga în arti­colul atât de comentat „Două feluri de Europă", încă odată, înțelegem lucru­rile la fel. Toți cei cari ne în­chinăm la aceiași candelă. Costin G. Stu­dea CREDE ȘI TE VEI MÂNTUI.. Atentatul cu bombe de la Shanghai Ministrul Japoniei și Shanghai, 29 (Rador).­­ In timpul unei mari parade mili­tare în parcul Fongcheon din Shanghai, s'a aruncat din rân­durile mulțimii o bombă în tri­buna principală a oficialității. Exploda a fost extrem de pu­ternică. Shanghai. Ministrul Japoniei la Shigem­itsu, a fost grav rănit. De asemeni simt ră­niți grav generalii japonezi Shi­­rakawa și Uveda și amiralul No­mura, comandantul escadrei japoneze la Shanghai. Consu­lul general al Japoniei este de asemenea atins. Ministrul Shirakawa a fost imediat supus unei operații. Starea sa este extrem de cri­tică. Imediat după atestat trupele japoneze au format un cordon în jurul parcului și au procedat la percheziționarea miilor de spectatori, pentru a descoperi pe vinovat. A fost arestat un trei ofițeri grav răniți coreani, despre care se crede că ar fi autorul atentatului și opt chinezi bănuiți de compli­citate. Atentatul a provocat o pani­că indescriptibilă printre miile de asistenți. Trupele au putut numai cu greu să liniștească mulțimea și să împiedice linșa­rea celor arestați. Știrea despre atentat a făcut o impresie enormă în toate cercurile. Faptul va compro­mite grav perspectivele resta­bilirii păcii în Extremul Orient, deși atentatul pare să fi fost săvârșit de un corean: împreju­rările în care sa produs atenta­tul în momentul când se putea spera stabilirea unui armisti­țiu, va întări în cel mai înalt grad curentul militarist japo­nez. Sunt temeri că s­e acțiune­a ja­poneză va fi foarte violentă. Un mare creștin O mare nenorocire s’a abătut la topirea zăpezii asupra unei mari întinderi a țării. Cele de apă pornite din Puhea­vârf­ul munților au coborit spre mare, rupând și desființând tot ce-au întâlnit în cale. S’au petrecut în multe orașe scene înfiorătoare, cari vor rămâne multă vreme un coșmar în mintea celor cari au scăpat. Partea mai tragică o formează căminele distruse și familiile rămase fără adăpost. Averi ago­nisite cu trudă timp de o viață o­­menească, gospodării înjghebate din moși și strămoși s’au risipit sub ochii oamenilor îngroziți de urletul puhoaielor. Nimic n’a pu­tut fi salvat. ,J Ferește-ne Doam­ne, de foc și de înec”, spune o zicală din bătrâni. Ea s’a trans­mis generațiilor, martore tuturor dezastrelor provocate de aceste două f­enomene. Din nenorocire și generația aceasta a verificat ade­vărul acestei bătrâne zicale. Apele s’au retras. Pe toată în­tinderea ochiul nu zărește decât I grămezi și schelete, moaștele u­­nor gospodării în plină desvol­­tare. Impresia generală atât­­ de profundă în primele momente s’a risipit. Fiecare și-a reluat locul pe cărarea vieții. Și cei loviți ,de dezastru, priveau resemnat în fa­ța soartei așteptând sprijinul au­torităților care s’a anunțat și el destul de îngust. Nici ziarele cari s’au ocupat de aproape de nenorocirea inunda­țiilor nu mai adaugă nimic. Se părea că se închide ne­observat un capitol de istorie ne­spus de dureros. A fost numai o închipuire. In această țară se află un mare cre­știn, care a pătruns până în a­­dâncul adevărului durerea seme­nilor săi. Și când se părea că to­tul se uită, El a plecat în mijlo­cul suferinzilor pentru a le­ a­duce mângâiere. Gestul regal a impresionat și cele mai nepasă­­toare inimi. M. S. Regele Carol al II-lea a împărțit cu mâna Se­ ajutoare din caseta Regală și­­ a încurajat cu glasul și privirea Lui blândă pe cili atât de crud loviți de soartă. Gestul M. S. Regelui va fi patr­iat­­ în poveștile genit,ațiid mâine și va rămâne pildă­­ creștin­ească. Și în aceste sărb­ăto âire când ‘clopotf purta ji, depărtări, sluji cre?d­'’ nească, din, sufletul t­UTOT manilor va porni o zi. 1 •Fas­­trează-ne, Domäne, pe Regele no­­stru cel bun și mitor• ,L. I. M. ,S. REGELE C­AROL J Semne bune Se pare că principiile ce stau la Baza,­­ programului pol­it­ic al partidului Conservator, am­ fost bine înțelese de unele cercuri mi­noritare, cari au început să ar­dopte o conduită sfestiVa mai ,să eraorasai, «wirmâi­t'u teminațu ' viitoare apropiere în manifr­rea politică a conaționalilor trci, bun augur pentru o gr; refacere economică. Acest început l’au făcut cona­ționalii noștri i Săcui din județul Odor­heri, cari în număr dest­ul de mare s au înregimentat, în par­tidul Conservator, semnând ade­ziuni, din cuprinsul cărora extra­gem în esență următoarele: „Considerând că Partidul Conserva­­­tor de azi este întemeiat pe bazele „unui vechiu partid politic al Țărei, „reînăscut în timpurile excepțional­e de grele și tocmai din nevoia unei „acțiuni energice, cu scopul de a a­­„duce o îndrumare sănătoasă în teo­­„biile Statului, acțiune de salvare și „consolidare a intereselor generale, ce „trebuie sprijinită de toți oamenii de „bine, cetățeni fără deosebire de na­ționalitate, iu scopul unei colaborări „de supremă rațiune. „Cunoscând că azi, ca și în trecut, „pe steagul acestui partid se află o „deviză ce cooo­ iíste însăși însănăto­șirea morală în conducerea Țărei și „îndrumarea poporului pe adevărata „cale spre mai bine, fiind scris acolo: „Legalitate, ordine și muncă, singu­­­rele condițiunii ce pot asigura pros­­­perarea obștească, „Formându-ne astfel convingerea că „prin înfăptuirea acestui program se „va putea readuce o bună și grabnică „înviorare economică a Țării asigur „rând cetățenilor ei din toate părțile „drepturile și libertățile înscrise în „Constituție... etc., etc.“. (Urmează semnăturile unui număr de 250 cetățeni). Aceste declarați­uni cuprind în sine recunoașterea unor temeini­ce principii politice, ce trebue să călăuzească astăzi acțiunile unui adevărat partid de guvernământ în Țara Românească, recunoscând totodată partidului conservator meritul de a fi satisfăcut cel din­­tâiu această condițiune, căci pe frontispiciul său este scrisă res­pectarea marilor principii consti­tuționale. Nic promisiuni, ci muncă! Drepturi egale tuturor, dar ni­mănui privilegii! Iată de ce Partidul Conservator vede cu ochi buni desvoltarea culturii tuturora, dorind chiar a promova această desvoltare, dar se declară in contra partidelor de bază etnică, cari luptând cu par­tidele naționale românești, nu fac altceva decât să contribue la des­­­gregarea Statului. Ca dovadă că pasul făcut de conaționalii sacul denotă o atitu­dine mai loială față de Stat și e­ste pasul pe care mâine îl vor face desigur și sașii, șvabii, etc. 3 dovedește exemplul Ceh­osl­ova­. îi ei, cu bune urmări în politica l­ui economică, căci acolo tendin­țele centrifuge minoritare au sfârșit prin a desarma, iar ele­­mentele lor său înglobat în par­adele naționale cehWm'^w. pen-ir­aba în cadrul acestor partide ale Țării . și ia spiritul­­ național sa­u„_-i- -a a 1— »—t' . ----- -«u.ui^/VII11 zile dorite și îmbunătățirea situa­țianei lor este în funcție de con­solidarea economică a Statului și că pentru realizarea acesteia din urmă este nevoie de a părăsi ac­țiunile sterile ale neînsemnatelor lor fracțiunii politice, pornind la fapte, în cadrul unui partid po­litic național Dacă toți făcuai și împreună cu dânșii și celelalte grupări mino­ritare din Țară, sar încorpora în partide politice naționale și în cadrul acestora ar căuta realiza­rea deși­de­ratelor lor, desigur că fața lucrurilor e ar schimba, căci della liniștea unei stări de„ pace binefăcătoare și o muncă în co­mun, sar putea aștepta începu­tul unei epoci de refacere econo­­mică, interesând în­ aceiași ma­ură pe toți cetățenii acestei Țării indiferent de felul așezărei lor. Brat I. Grama ——-----xox----------­însemnări . - r Singurul lucru care ne mai lip­ida pentru a fi deplin fericiți, a fost, în sfârșit, îndeplinit: vom a­­vea radiofonie în trenuri. E rău ? De loc. Dar radiofonia scumpește parcursul, și ceea ce aș­teptam, ceea c­e dorim și ceea ce considerăm de absolută necesita­te, este ostenirea lui. Tic definitiv am accepta un «sur­plus de taxe pentru radiofonie, dacă tarifele ar fi ostenite. Am area, astfel, muzică, și am încetă de a o mai face... * . ■ [UNK] D-nii Mihalache și Madgearu au descins la Geneva și au avut importante consfătuiri cu frunta­­ș­ii vieții politice apusene. In costumul său țărănesc d. Mi­­h­allache a stârnit mare senzație. Gtelos, d. Madgearu a exclamat: — In viitoarea mea călătorie europeană, voi îmbrăca și eu un costum rural. Iar d. Titulescu explica, grațios, 1-lui Litv­non: — E șeful burjuilor din Roma­­nia...* Campania contra d-lui Pangal continuă, acerbă. Ne vedem ne­voiți să luăm apărarea excelen­­tului subsecretar de stat al pre­sei și propagandei. Prea ne dovedim refractari m m­­odelăr nou, și celor mai ingeni­­oase sisteme de informație și do­­cumenilare. O fișă a fiecărui ziarist ? Dar așa înseamnă personalitate și tei­i... glorie! Nu, R­­otice s’at­ăpime, ci. Part­ial se inbredește astfîom piesei! THE», j W I

Next