Epoca, septembrie 1932 (nr. 1081-1106)
1932-09-01 / nr. 1081
i VJő Nr. 1081 3LE3 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ITOGRIȘTI, PASAGIU! ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) Heel&gffi ® și inserții !Se primesc la adirația ziarului și la leafa agantuli de publicitate - Telefon 362îl0 Ziar al partidului conservator.Fundat n anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Joi 1 Septembrie 1932 Răzvrătirea tineretului național țărănesc r f Am reprodus ori doleanțele ,,tineretului național - țărănesc“. Această organizație este recunoscută de direcția partidului și are, deci, caracter oficial sau cel puțin semi-oficial. Ea exprimă, prin urmare, opiniile unei mari părți a partidului, și ar urma ca dezideratele exprimate să se bucure de atenția guvernului, și dacă sunt întemeiate să se lucreze în direcția indicată. Dar tineretul național-țărănesc viu apare acum pentru întâia oară cu cererile lui aparte, deosebit de massa partidului și în conflict cu ea. (Dacă admitem că organele de conducere ale unui partid reprezintă și massele lui). Și altă dată acest tineret, sau mai bine zis, această organizație s’a izolat într’o atitudine de răzmeriță propovăduind înoiri morale și formulând acuzații precise. Rezultatul? D. Mihalache, dacă ne aducem bine aminte, a intervenit și a făgăduit arderea tuturor vreascurilor cari încurcă și demoralizează partidul, descrescându-i catastrofal prestigiul. Teoretic, așadar, nu este dezacord între organizația tineretului și conducerea partidului. Toată lumea se vrea pe acelaș plan de înnoire morală. Toată lumea este deopotrivă, contra fursorilor și cere izgonirea lor. In practică însă, — afurisita de plactică ne omoară totdeauna!—, pare a fii cu totul altfel. In practică, tot deochiații au rămas în locuri de răspunderi și se repetă aceleași erori. Dacă ar fi altfel nu s’ar fi produs din nou răzvrătirea tineretului, împinsă până la înscrierea acuzărilor personale contra unor membri ai partidului, în dezideratele date publicității. Și dacă analizăm cât de fugar aceste deziderate, acutul conflict dintre organizația oficială a tineretului național-țărănesc și conducerea partidului, apare tragic. Să se micșoreze numărul subsecretarilor de stat. Să fie izgoniți din anti-camerele cabinetelor, oamenii de afaceri. Să nu avem decât câte un subsecretar genera la fiecare minister. Să se aplice legea cumulului tuturor. Să nu se mai facă numiri ilegale. Să înceteze risipa. Să fie răspundere și să se aplice sancțiuni. Acestea sunt dezideratele tineretului național-țărănesc. Cine nu le-ar subscrie? Și dacă trebue să fie acțiune aparte, acțiune de răzmeriță pe de-asupra conducerii partidului și împotriva oamenilor agreați de ea, pentru a se găsi ascultare și pentru a putea fi îndreptate, — nu este aceasta o situație cel puțin tragică? Ne place să credem că acesta nu este decât un tremur trecător. Un panid serios nu poate avea răzvrătiri în organizațiile sale pentru că n'a știut să îndepărteze pe jurșorii veșnic nesăturați și pe ambițioșii etern nemulțumiți. X« Ultima bazaconie .1 Statul țărănesc complect închis . O citim într’un ziar de dimineață, care comentează discursul recent al d-lui von Papen, cancelarul Germaniei, discurs în care se afișează programul economic al guvernului Reichului, în actualele împrejurări. Ziarul cu pricina găsește că d. von Papén proclamă autarhia, adică izolarea economică națională. Evident, aplaudă. Puțin lipsește să exclame: „varăzică d. von Papén e de acord cu noi! Nn. d. von Papén, nu este totuși de complect acord cu ziarul în chestiune asupra autarhiei. Cancelarul german are năstrușnica idee de a proclama autarhia numai în ce privește importul,pe când ziarul de care ne ocupăm, cere izolarea totală a statului, scoaterea lui din concertul economiei mondiale. Pentru statul românesc mai are un adaus : el să mai fie și țărănesc. Stat țărănesc și autarhic în acelaș timp. Iată cea mai formidabilă invenție a celui de al patrulea deceniu al secolului XX, mai mare chiar decât invenția torpilei inginerului Baron. Dacă nu vom mai exporta nimic, ce vom face cu prisosul produselor noastre agricole ? Vom obliga pe orășeni să consume fiecare, zilnic, câte 5 kilograme de pâine, 7 de mămăligă, 3 de carne ? Căci, In calitatea noastră de stat țărănesc trebue să încurajăm producția agricolă... Iar dacă nu vom mai importa nimic, punând bariere strașnice la toate hotarele, nu vom încuraja, la adăpostul protecționismului, desvoltarea industriilor parazitare ? Și în cazul acesta, nu vom deveni stat industrial, mâncând fript țărănismul ? Chestiunea este de nivelul logicii infantile: dacă două și eu două fac patru, nu pot face nici cinci, nici trei. Rămâi „motamo“, cum se zice într’un anume argott, când vezi cât de puțin țin oamenii la prestigiul dialecticii lor. Chestiunea de mai sus nu ar merita atenția unui comentariu, dacă ziarul cu pricina ar fi la prima sa insanitate. Din nenorocire însă, el practică intens sportul abracadabrantelor economico-politice și se institute mentor al guvernelor țării. -xox- Două accidente de aviație Roma, 30. (Rador). — Un avion militar a capotat în apropiere de localitatea Bouiconvento din provincia Sienna. Șase aviatori au fost omorîți. Budapesta, 30. (Rador). — In timpul uni sbor de antrenament, pilotul civil Gustav Alamb, elev al școalei politehnice, s-a prăbușit la pământ de la o altitudine de 150 metri. Avionul sa sfărâmat și pilotul a fost omorît. TREI DISCURSURI Nimic mai interesant decât discursurile ținute Duminică de d-nii Germain-Martin, ministrul de finanțe al Franței la Bas, Herriet la Havre și von Papen, cancelarul Reich - ului, la Münster. Iată ce a declarat d. Germain-Martin: „Unii sfătuitori iresponsabili afirmă că ar exista un mijloc simplu și ușor de a restabili situația noastră financiară printro inflație monetară. Oare moneda noastră nu are o acoperire prea mare. Pentru ce în asemeni condiții n’am crea un instrument monetar, care ar provoca o ridicare a prețurilor. Domnilor, sunt perfect conștient, că după o perioadă de inactivitate artificială de scurtă durată, s-ar produce toate neajunsurile inerente unei situații monetare anormale. Noi pretindem că asprii noștri censori confundă elementele problemei, care ar trebui să facă obiectul unor analize precise în datele și cu soluțiile lor. .. Statul are datoria să apere moneda și creditul țării. Numai după revenirea la o politică financiară sănătoasă din partea statelor, într’o atmosferă de încredere națională și internațională, dispărând încetul cu încetul obstacolele artificiale create de drepturi vamale excesive, vom cunoaște o urcare sănătoasă a prețurilor. Idei clasice se va spune ? Idei confirmate de o experiență seculară, și mai cu seamă de prăbușirea experiențelor recente, cari, cu toate împrejurările extrem de favorabile, n’au permis urcarea durabilă a prețurilor. Primul ministru francez a spus la Havre: „Avem sarcina ce se impune guvernului (prima fiind consolidarea păcii), este de ordin intern. Trebue să degajăm țara de criza economică de care suferă. In definitiv și aceasta este de o sarcină internațională, căci soluția crizei nu poate veni decât dintr’o colaborare strânsă cu celelalte state". In fine iată cuvintele cancelarului von Pappen, referitoare la regimul financiar al Reichului: „Stabilitatea devizei nu trebue să fie amenințată, și guvernul nu se gândește la o devalorizare mărcii, nici la vre o experiență a inflaționistă pr care ar fi aceasta. Guvernul va menține drepturile inițiativei private, a energiei private, a producțiunei private, a sensului răspunderilor. El se va abține de la orice intervenție în sfera economiei private.“ Așa au grăit exponenții politici a două mari state, umnal care se teme de efectele crizei, mai mult decât le-a îndurat până acum, cetați, care a trecut prin toate greutățile economice și financiare inerente situației sale de țară învinsă. Herriot și Germain-Martin sunt radicali-socialiști, von Pappen este conservator. Acelașimbaj, aceiași concepție sănătoasă. Respect al angajamentelor, întărirea creditului, stabilitate monetară, neintervenție în drepturile inițiativei pivate, necesitatea colaborării internaționale. In România ești dacă un trădător de neam, cel puțin un reacționar feroce, dacă nu preconizezi repudierea angajamentelor, distrugerea creditului, inflația, intervenția în drepturile inițiativei private, izoarea economică. In fiece zi citim în piștea subvenționată de mâna stângă, telegrame de la Paris și Berlin, sosite în țară, via Moscovă, în care nu se debitează neadevăruri și iar neadevăruri. Prin tot felul de mijloace tendențioase se alimentează o campanie subversivă împotriva celor mai buni prieteni ai României, pe motiv că ei reprezintă interese bănești contrarii intereselor țării, pe care sunt însărcinați să o exploateze. Am dori să știm ce deosebire există între avertismentele d-lul Germain-Martin adresate poporului francez, concluziile lui von Pappen, destinate contribuabilului german și limbajul ținut de d-nii Rist și Auboin guvernului nostru? Ni se va spune: Este mai plăcut să auzi unele lucruri dela ai tăi, decât dela străini. Se poate. Nu le-am fi auzit niciodată din gura altora, dacă s’ar fi găsit în România câțiva bărbați politici curagioși. Dealtfel dreptul de a* se amesteca in treburile noastre străinii. Părț contractat în urma greșelilor înfăptuite de noi. Aceste greșeli, au avut ca efect împrumuturile din 1929 și 1931. Tot ce nu s’a putut aiurea, se poate în România, din cauza inferiorității moralii a personalului politic și naivității corpului electoral. Și în Franța majoritatea alegătorilor n’a pătruns tainele stabilizării. Este foarte probabil chiar, că dacă s’ar fi găsit un partid politic bine organizat, care ar fi pus în alegeri chestia inflației, arătând țăranilor că vitele se vor vinde de două ori mai scump cu francul la zece centime, foarte mulți alegători ar fi votat pentru dânsul. Nimeni n’a îndrăsnit să facă acest lucru, întâi pentru că bărbatul de stat, francez sau german, are ceva mai mult patriotism decât oamenii noștri politici, al doilea pentru că în occident există sancțiuni împotriva exploatatorilor bunei credințe publice. Alegătorul știe că omul care are pretenția să-l conducă, nu trebue să-i propună soluții care-i duc la ruină. Chiar când corpul electoral nu pricepe unele lucruri, el nu înțelege să Se păcălit. Un om care a dus o țară, în halul în care a adus d. Argetoianu România, timp de ani și ani de zile, nu mai poate deschide gura. La nord. Argetoianu își permite să mai facă și glume. GRIGORE FILIPESCU Oameni și atitudini Cu toate asalturile furioase din ultimele zile, d. Mironescu rezistă. Trebue să recunoaștem această tărie. Dezacordul dintre noi și d-sa pe chestia conversiunii rămâne. Dar rămâne și atitudinea actualului ministru de finanțe, atât de puțin obișnuită în viața noastră politică și mai ales în atât de elocvent contrast cu atitudinea d-lui Argetoianu în aceiași chestie. Cine nu-și aduce aminte ce a fost anul trecut, în preajma votării legii Argetoianu ? Tocmeala se făcea pe față, fără nici o jenă. Cele mai interesante erau născocirile extrem de ingenioase care formau imediat obiectul unui nou amendament. Dacă clientul avea moșia la deal și proectul Radian nu prevedea acest lucru, samsarul găsea imediat amendamentul care să coboare moșia sau s-o încadreze în textul legii. Nimic nu era imposibil. Totul se rezolva după satisfacerea formulei : „cât ?“. Scenele petrecute în primăvara anului acesta rămân pete rușinoase în viața parlamentarismului românesc. A fost o adevărată vânzare de conștiințe și de voturi. Proectul modificator Mironescu este în discuția publică. Ministrul de finanțe cunoaște proectul în amănunțime și știe ce vrea. Pe deasupra este hotărât să nu cedeze în nici un punct care ar putea înrăutăți situația deja nenorocită a economiei naționale. Lumea a simțit acest lucru, dar mai ales samsarii au fost precis informați. Nimic din ce s’a făcut în Aprilie nu se mai poate încerca macar. Armata de samsari, la pândă și azi ca și ori, este nevoită să constate cu resemnare . Conversiunea nu mai poate fi azi o afacere. Lt. Vișan xox-Răspunsuri La nenumărate întrebări ce mi se fac din Capitală, provincie și mai cu seamă din Tulcea, răspund : Balconul sonor. Este balconul din piața teatrului al ziarului „Cuvântul“ și i se zice și sonor pentru că pe când orice radio are un diapazon mic, numai acel al ziarului „Cuvântul“ asurzește lumea ca să se știe că este protejat, subvenționat și i se admite orișice. Inițialele P. R., însemnează, „Prietenii Regelui“ pe scurt Perei sau P. R., adică, unii oameni cari speculează situația lor, inducând în eroare pe M. S. Regele și pe cari Grigore Filipescu a întreprins să-i dea peste cap, cum l-a dat peste cap pe Barbu Știrbei. Principalul P. R., este Naie Ionescu, directorul și proprietarul ziarului „Cuvântul“, cu sediul la balconul sonor. Și acuma, rog pe acei ce au nevoie de deslușiri complimentare, să se adrese direct ziarului „Epoca“. General Cantacuzino mt 2014 22. Re scumpă țara, puterea mea de munca și puterea mea de iubire. Nicolae ruipescu D. Germain Martin, ministrul de finanțe al Franței, a vorbit cu ocazia inaugurării po yului din Base-en-Basset, coafta superioară, despre politica financiară actuală a Franței. D. Filipescu se ocupă în articolul d-sale de azi de acest discurs. NI redăm aici într’un rezumat mai complect: „Guvernul a depus un proect de comprimare a cheltuelilor și de redresarea finanțelor, al cărui rezultat global se urcă la 4.400 milioane de franci (circa 28 miliarde lei). ASANAREA FINANȚELOR După închiderea Camerelor, eu și d. Palmache, ministrul bugetului, am luat, în studiu diferite măsuri destinate a atenua cauzele desechilibrului bugetar, fără însă a compromite, facultățile productive ale Franței. Guvernul lucrează pentru adapta cheltuelile la nivelul poasibilităților de contribuție ale cetățenilor. Este sigur că Franța are azi mai multe posibilități de asanare decât celelalte națiuni care s-au angajat pe calea lichidării dificultăților financiare. Cu toate acestea, redresarea finanțelor publice nu va putea fi întreprinsă decât cu concursul neprecupețit al cetățenilor. Trebue ca fiecare dintre noi să renunțe la a cere ca numai vecinul să facă sacrificiu pentru însănătoșirea finanțelor publice. Cu concursul conștient al cetățenilor, situația financiară Franței fu însănătoșită cu o reapeziciune care provocă și mirare și admirație, în lumea întreagă, în 1926. EXEMPLUL ENGLEZ Avem la îndemână un alt exemplu, pentru a dovedi cât valorează concursul conștient, al unui popor, pentru îndreptarea situației țării: exemplul englez. In toamna trecută, Anglia procedă la o comprimare severă cheltuelilor, apoi la scăderea nvelului dobânzilor și la măsuri de înviorare a afacerilor. Pentru a restabili echilibrul bugetar, care părea nesigur, p nu ezită să propună purtătorilor de rentă interni o scădere a dobânzilor de la 5 la 3XA%. Rentele atinse de această operație cifrează un total de 180 miliarde franci. Nicăeri și niciodată nu s-a încercat o conversiunea de asemenea proporții. Cancelarul eșichierului a putut proclama, după această operație, în fața lumii întregi, patriotismul și bunul simț al poporului englez. Mă văd obligat a reaminti exemplul englez pentru a dovedi contrariul anumitor consilieri iresponsabili, cari cred că cel mai simplu și mai lesnicios mijloc de redresare financiară este inflația. Le reproșează miniștrilor, cari nu văd salvarea decât în efortul întregii națiuni, că sunt lipsiț Ș de imaginație, că sunt atașați formelor de echilibru bugetar și de comprimarea cheltuelilor. Nu este, se spune, o contrazicere între concepțiile care conduc la o micșorare a puterii de cumpărare a națiunii și între credința că o urmare generală a prețurilor materiilor prime este singurul mijloc de a ajunge la lichidarea crizei ? Noi pretindem că punând c tiunea astfel, se amestecă iațional elementele probleme. STATUL TREBUE SA APEREM NEDA ȘI CREDITUL PUBLI CI nu poate împlini ace sarcină, decât menținând firmele publice în echilibru. Nu pe această cale el poate însă sporirea abuzivă a datoriei pe mnen scurt, care fără această montară prudență, conduce o creștere rapidă a mijloacelor trezorerie, cauză de legitime piciuri, cari ruinează încrede Intr’o zi sau în alta, această sură poate atinge moneda și ișola eficacitatea rezervelor talice ale unei națiuni. Idei clasice, ni se spune, perimate ! Idei confirmate de o expertă seculară, răspundem noi mai mult încă, întărite de el experiențelor recente, cari, toate împrejurările excepții de favorabile, nu au putut duce la o urcare durabilă a țărilor. Trebue ales întru mijloa salutare, cari impun adapt cheltuelilor la resursele ale națiunii și între expedieni cari, dacă ar fi adoptate, ar imposibilă orice însănătoșire nanciară. Sprijinul voinței națio pentru redresare este sigura ranție a reușitei unei întrep deri care impune o grea răspere guvernului. El nu intenționează să crească, ci crede că are datorii a afirma că sarcina cea iincă nu poate fi împlinită decâ concursul indispensabil al unei publice“. ~ xigx—— D. Rist și monopoh alcoolului Am comentat ori începutul lui de al doilea raport al d prof. Rist In capitolul în care se oe în grecia de organizarea mc polului alcoolului, d-sa obse că legea concentrează în acel mâini și administrarea comnerță a vânzării alcoolului și pe perea taxelor fiscale cure statului. Defectul legii este mai pr de orice îndoială, întrucât nu poate concepe o organizație stat, care să poată exercita condiții fericite și comercial rea comercializării alcoolulu executarea fiscală a propriile clienți. D. Rist opinează pentru zi rea comercializări alcoolului. A. M., care este organizată crutsiv în scopuri comerciale. Raportul se mai ocupă de fentele de organizare ale moolului alcoolului, între cari bugetul Casei monopolului, se întocmește, după lege în autonom, deși Casa nu este _nomă. Se mai observă că cu de guarzi financiari prevăzu lege încă nu a fost înființat, ce prejudiciază controlul ficării. Centralizarea excesivă a seolilor Casei monopolului alec lui este destinată să încetine normalizarea afacerilor, în plea tezaurului. Se mai observă că funcției superiori actuali nu posedă onoștință suficientă a servii pe cari le au sub control. Praga, 29 (Ceps). — Ministrul de Externe cehoslovac dr E. Beneș a ținut nu de mult la Asociația „Narodnii Osvobozeni“ din Praga, o foarte interesantă conferință pe tema „Laturea politică a crizei mondiale“, pe care o redăm mai jos în mod succint. „Criza prin care trecem în prezent, este multilaterală. Viața noastră de azi a ajuns într’o situație specială și nu știm cum să ne ajutăm, toate noțiunile se clatină, știința, religia, școala, economia, etc. — totul e cuprins de criză. Cum să eșim din ea ? Trebue să avem o concepție unitară a vieței, o părere solidă și eficace livește lamanifestă cel inter In pol special de democrația și chestiunile ei, de problema socialismului și de problemele practice ale politicei sociale și economice, de problema minorităților și naționalismului. Din punct de vedere internațional, ea apare în încordarea politică din raporturile franco-germane, franco-italiene, germanopolone (chestiunea coridorului), în problema Europei centrale, Balcanilor, la chestiunea revizuirii tratatelor de pace, reparațiilor, datoriilor interaliate, în problema sovietică, problema dezarmării și a pacifismului? Politica externă e legată de cea internă mai mult decât oamenii își închipuie vedem de ex. cum situația internă a Germaniei și influențele asupra politicei externe, sau cum regimul dictatorial al unei țări se reflectă în viața internațională, etc. Astăzi se observă în numeroase state fenomenul semnificativ, al naționalismului exagerat, ale cărui excese complică într-o măsură considerabile situația politică internă și internațională. Ideia națională în forma ei actuală este un produs al secolului al 18-lea, în special a sec. al 19-lea, un fruct al renașterii, al umanității și luminării, care au culminat după marea revoluție franceză. Această idee s-a unit strâns cu ideile democrației moderne și înseamnă în fond, un triumf al principiilor democratice. Problema libertății națiunilor a devenit arătătoare încă înainte de război, în special în statele cu mai multe națiuni, în Europa centrală Sud-estică, și puternicul val desimocratic prin care s-a încheiat războiul, a înleznit o nouă organizare auropei, a cărei bază este statul național cu drepturi garantate pentru minorități internaționale. Ideia națională a devenit o mare forță colectivă, o componentă a vieței spirituale a omului modern. E necesară rezolvăm această idee și să o așezăm în mod just în concepția noastră generală asupra lumii. Ca și altă dată ideia religioasă — de multe ori cu forță și mai mare — așa pătrunde azi ideia națională întreaga societate, stăpânește viața actuală politicește, imprimează peceta ei partidelor politice, are o influență hotărâtoare asupra situației interne a statelor și asupra raporturilor lor reciproce. Odată în viitor, când ea se va fi desvoltat complect, vom privi poate la ea după cum privim azi mișcările religioase și viața secolelor tecute. Astăzi însă suntem martori, cum ideia națională, ca și orice idee mare, are în sine ceva expansiv combativ și ofensiv și cum de multe ori trece într-un fanatism și șovinism național, care duce la defecțiuni morale, care permit orice în numele națiunii. In aceste forme degenerate ideia națională provoacă crize politice și sporește nesiguranța postbelică și perturbațiile; multe probleme print N' ’ ,ki '(!■ *?ci'-' )?Un'creotiv «I a&iîona 1 kNîTîuro* 1 cxf.t î.’-TC; intsițion=îié8mtiî înțelept, idei a colaborării internaționale și a reciprocității pe baze pur umane, democratice. De asemenea și internaționalismul își are extremele sale, dar în genere se poate afirma că lupta pentru recunoașterea unui anumit internaționalism a fost câștigată. In forma sănătoasă și justă el exercită o influență binecuvântată incontestabilă în domeniul concentrării culturale și economice a lumii și al tendințelor de pace. Este necesar a se căuta o sinteză a naționalismului și internaționalismului atât pentru politica internă, cât și externă, a se da ambelor idei aprecierea cuvenită și a se crea în noi o armonie între sentimentele patriotice și umane. Ideia națională a eșit din filozofia umanității și omenirii, din drepturile omului și ale cetățeanului, însă prin excesele ei duce la imperialism, la oprimarea minorităților, la egoism și exclusivitate. De aceia trebue să Din fericire, întreaga desvoltare a omenirii, materială și spirituală, tinde spre această sinteză. Comunicațiile moderne au micșorat lumea și au apropiat națiunile, raporturile economice și culturale dintre ele sunt mai intense, concentrarea mondială se află într-un progres care nu va putea fi reținut de nimeni. Ideia Ligii Națiunilor este de fapt, expresiunea solidarității internaționale și a concepției internaționalismului, care unește toate națiunile lumii spre colaborarea culturală și economică și spre eforturile de pace. In practică politica actuală lucrează spre această sinteză între naționalism și internaționalism, spre valorificarea culturii naționale în cadrul internațional, mai mult și mai prosper decât crede. DEMOCRAȚIA MODERNA Ideologia democrației nu apare ca o problemă de mecanizare și avea consecvențeprezentațiunii de sisteme eși progresiste. ,Ș rând ca o problemă a oamenilor, a eduilor morale și politice, ca fie cetățean să fie pătruns de și datoriilor sale publice și să a găsi o împăcare între viteri proprii sau ale profesiunii și sei sale, cu interesele gene Intr’un cuvânt, fondul demisiei nu constă atât în institui forme de organizare, cât în otație și caracterul cetățenilo: spiritul de care e pătrunsă a nnstrația publică, corporații autonome, școlile, etc. Astăzi auzim adesea reprefăcute democrației, că nu s’ rătat eficace; se insistă al decăderii parlamentarismului supra risipei, corupției, poli exagerate de partid", excese presă (a celei de bulevard), și se caută o eșire printr’un venit cu mână tare în îngrăd libertăților cetățenești, în mari dictatoriale. Fac parte tabăra care crede în demoni și o consideră ca regimul cel bun și mai sigur dintre toate vantagia că toate slăbiciunii lipsurile ei pot fi văzute , poate lucra eficace împotriva Scrisori din Cehoslovacia naționalismul exagerat