Epoca, septembrie 1933 (nr. 1383-1409)
1933-09-15 / nr. 1395
Nr. 1395 3 Iei Vineri 15 Septembrie 1933 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUKSȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI* RECLAME $I INSERȚII Se primesc la aderația ziarului și la toata agențiile de publicitate Telefon: 362-10 • *'• Ziar al partidului conservator. Fondat în anul 1833 de NICOLAE FILIPESCO Ce nu înțelege d. Vaida •i D. Vaida se cramponează de putere. A convocat biroul partidului pentru Sâmbătă, în speranța că acest for va dezavua pe d. Mihalache. Se mai anunță deasemenea convocarea normală a parlamentului, în credința că va primi un vot de încredere. In acest scop, consiliul de miniștri ce se ține azi la Călimănești va avea să trieze legile ce vor fi depuse în parlament după deschidere. Râu său, d. informat de adjutantul Tillea, sau hotărît să m moară eroic pe poziție, d. Vaida nu mai e preocupat în acest moment decât de un singur lucru: să câștige bătălia în partid. Il interesează foarte puțin că din cauza discreditului total de care se bucură în opinia publica guvernul său provizoriu și din cauza dificultăților cu creditorii externi, situația economică, monetară și bugetară se agravează pe zi ce trece. Ca și d. Madgearu, d. Vaida a început să confunde rămânerea sa mai departe la putere, cu interesele țării. Grozavă orbire, care-l, va costa pe primul, ministru întregul său prestigiu. Noi înțelegem că friptura este foarte jinduită,pe aceste vremuri de teribilă ,criză, de 800 de lei pe zi nu sunt de ici, colo, pentru parlamentarii foști naționali țărăniști, cari, dacă ar da cu piciorul puterii, ar cădea pradă șomajului nemilos, înțelegem deci că d. Vaida să se cramponeze, în credința că sprijinit de pretorieni va putea să-și prelungească guvernarea. Dar pentru un bărbat de stat, guvernarea nu trebue să fie un scop în sine, ci un mijloc de realizări în interesul națiunii cârmîuite. . Chestiunea este deci dacă, rămânând mai departe la putere, în care scop se servește de mijloacele inevitabile spuse mai sus, d. Vaida va putea realiza ceva pentru țară. Atmosfera de nesiguranță politică — complicată de data aceasta cu faptul că Corpurile legiuitoare nu mai reprezintă în nici un fel voința mandatarilor — este dezastuoasă pentru stabilitatea monetei, pentru rețetele tezaurului și pentru tratativele angajate cu străinătatea, fie in scopul de a se realiza noui convenții comerciale, fie de a ajunge la o înțelegere cu creditorii externi. Un guvern contestat de toată lumea, nu poate fi luat în serios de cârmuiți. Un asemenea guvern este cel mai bun aliment pentru adâncirea defetismului și a demoralizării. Poporul începe să confunde ordinea și autoritatea cu guvernul și să le desconsidere ca și pe acesta. Agitațiile extremiste s-au înmulțit atât de mult, încât organele însărcinate să le corecteze nu mai pridndesc să le facă față și încep să se intimideze. In vremuri critice, nimic nu poate fi mai nenorocit decât un guvern slab și contestat de toată lumea. In asemenea condiții,, e evident că d. Vaida nu numai că nu va putea realiza nimic pentru țară, ci că nici nu va fi în stare să astupe găurile ce se nasc zilnic, prin generație spontanee, în barca pe care o cârmuește. Și în acest caz, atât interesul țării, cât și al guvernului, cât și prestigiul personal al primului ministru, concordă și cer retragerea neîntârziată a cabinetului Vaida. . .. Fiecare zi scursă ..grămădește noui dezastre pe capul țării. Nu e bine ca d. Vaida, care a câștigat frumoase galoane în slujba națiunii, să rămână cu porecla de prezident al destrămării sociale . Să nu-l mai asculte pe d. Tillea și să se retragă imediat. Chestiunea zonelor libere intre Elveția și Franța PARIS, 13 (Rador). Guvernele francez și elvețian au căzut de acord pentru a desemna trei experțiarbitri, însărcinați să soluționeze chestiunea zonelor libere, în conformitate cu procedura propusă de guvernul elvețian, admisă de Franța. In cazul când mediațiunea nu ar reuși, experții vor putea să stabilească un acord, cu efect obligatoriu, privitor la reglementarea zonelor libere. Lichidarea trecutului „Lichidarea trecutului“ este argumentul magic și hotărâtor pe care ni-l aruncă în față toți susținătorii, mai vechi sau mai recenți, ai inflației monetare. Lichidarea trecutului, atât pentru Stat — în ce privește bine înțeles datoriile sale interne — cât și pentru particulari. Pe românește, plata tuturor restanțelor, — pensii și salarii întârziate, achitarea furnizorilor etc. precum și regularea datoriilor între particulari, — cu bani falși tipăriți la Banca Națională. Forma în care diferiții ei curtezani prezintă în public această consoartă inflaționistă diferă de la cină la om. Unii, ca d-nă. Eunian și Dr. Lupea, au luat-o curajos de braț și o proclamă izvor de lapte și miere. Alții, ca d-ns. Gh. Brătteanu, Goga și Argetoianu îi dau numai târcoale și-i fac timid cu ochiul. Iar ultimul dintre pretendenți, d-l Mihalache, ne-o înfățișează, oftând și puțin jenat, ca un rău necesar. In timp ce d. Madgearu se mulțumește s’o ciupească în fir ascuns. Fondul însă este acelaș. Toți domnii aceștia vor o aventură monetară totală, o „tabssia rasa“ a trecutului“, o mare viitură de ape, de la care așteaptă, optimist, obscur și oarecum mistic, o renovare a vieții noastre economice și sociale. Ne oferă ei oare ceva așa de nou? - -Mai întâi, lichidarea pasivului se poate face, cu rezultate identice, intr’o formă mai simplă și care are cel puțin meritul sincerității: anularea prin lege a datoriilor interne, atât ale Sfatului cât și între particulari. Sau, dacă e vorba de utopia unei devalorizări limitate, reclai“fea lor. Și iată trecutul lichidat sub forma falimentului din codul comercial. Al doilea — fiindcă se tot vorbește de pilda Angliei și Statelor Unite — să nu uităm că aceste state își păstraseră, cu toată marea sângerare economică a războiului, monedă intactă, în timp ce România a fost singurul stat victorios care a redus-o cu 97 la sută! în momentul stabilizării am lichidat trecutul. Să-9 mai BicSndasto odată? In sfârșit ar fi rău să ne întrebăm dacă situația în care ne aflăm nu se datorește tocmai inflației și devalorizării post-belice.Pentru stat, e neftndcelnic. Regimul de inflație pus la îndemâna unei pături conducătoare atât de ușuratică, a introdus dezordinea bugetară. Pentru particulari, inflația creditelor, diletantismul bancar, iluzia belșugului, spectacolul îmbogățirilor subite, a fost o deplorabilă școală economică. Ni se oferă lichidarea trecutului sau reînceperea din sasind? Am avut, Dumnezeu sa L ierte, un prieten deosebit de simpatic dar extraordinar de bețiv. După fiecare și zilnică petrecere, își băga adânc arătătorul în fundul gâtlejului. Lichida trecutul. Și se jura că e ultima dată. Dar asta nu-l împiedica de a reîncepe a doua zi. . Lichidarea periodică a trecutului nu cred să fie, nici pentru indivizi, nici pentru popoare, cea mai bună școală a vieții... _Evaporarea lui, cu ușurința cu care alungi un vis urât, îl face să piardă principăla-i valoare, care stă în lecțiile pe cari le dă, pi» politica și cu gospo sEâjîia i noastră actuală, putenică și privată, nici o n© Mdarâ ® trecutul isi nu poate fi eficace și durabilă. Ea nu ar fi, în cel mai iten caz, decât amânarea scadenței fatale a amurgului acestui stat. Este însă o altă lichidare a trecutului — a unui trecut care vine până în pragul prezentului — absolut necesară. Lichidarea prejudecății democrației, a mineiuiei democratice și a escrocheriei democratice. Cât timp un partid de guvernământ trăește la guvern din budget și ars opoziție din comisioanele încasate, nu există scăpare posibilă. Din piatra suferințelor de azi, trebue să facem să țâșnească energia înțeptărîBir de mâine. C ® ST|NG, STURDZA Jalea din taberele național-țărăniste Câteva știri recente, culese disperat, dar caracteristice prin elocvența lor, zugrăvesc foarte bine gradul de descompunere al partidului naționalțărănesc. D. D. R. Ioanițescu a vizitat alaltăeri pe d. Mihalache la Topoloveni, adică la două zile după ce vicepreședintele partidului națoinal țărănesc rostise discursul eretic de la C. Lung. Ministrul muncii nu a avut nici o misiune din partea d-lui Vaida, ca să-l viziteze pe d. Mihalache, ci a făcut-o din inițiativă proprie. Scopul acestei vizite nu e greu de deslușit. D. Ioanițescu și-a întins pânzele corăbiei și caută o nouă orientare ca să pornească la drum. Tot despre d- Ioanițescu se spune că vrea să întemeeze un partid al „Muncii“, în care scop și-a organizat din timp 5 județe din Muntenia. La consfătuirea prefecților, ce a avut loc alaltăeri la ministerul de interne, interimarul departamentului, d. Voicu Nițeescu, a constatat cu stupoare lipsa prefecților de Alba, Cluj, Mureș, Maramureș, Sălaj, Someș și Timiș Torontal. E vorba de județele credincioase d-lui Maniu. Prefecții respectivi nu se mai supun deci ordinelor guvernului Vaida. D. Iuliu Maniu și-a anunțat vizita la Conop, reședința de vacanță a d-lui St. Cicio Pop, președintele senatului. Faptul are desigur o mare semnificație politică — pentru situația din partidul național țărănesc, bun înțeles — mai ales că această vizită nu putea fi anunțată fără o înțelegere prealabilă,a celor doi bărbați politici ardeleni. Ea va avea un adânc efect moral în ce privește clarificarea în ramura ardelană a partidului. Ceea ce e sigur e că d. Cicio Pop nu a făcut până acum nici un gest de solidarizare cu u. Vaida. La congresul dela C. Lung, unde d. Mihalache a făcut cunoscutele declarații inflaționiste, și unde s’a afișat un program cu totul deosebit de cel aplicat de d-nii Vaida și Madgearu, a luat parte însuși subsecretarul de stat de la finanțe, d. Ghelmegeanu, primul ajutor al d-lui Madgearu. Prezența d-lui Ghelmegeanu la C- Lung și mai ales mutismul d-sale după aceea, sunt viu comentate în cercurile financiare. Este d. Ghelmegeanu pentru stabilizare? Să se lepede public de d. Mihalache. Dacă însă este pentru inflație, să demisioneze. Așa se spune. In realitate, nici d. Ghelmegeanu nu mai știe cu care dintre cei doi șefi este. D-sa, ca și grosul partidului, așteaptă să vadă încotro va bate vântul. * In cercurile politice s’a mai remarcat că deși d. Mihalache a arătat cam aceeași opinie cu d. Maniu în chestia constituțională, cei doi fruntași ai partidului în descompunere, nu par a merge mână în mână în toate chestiunile. Despre d. Maniu se știe, după vizita ce i-a făcut d. Filipescu, la Bădăcin, că e anti-inflationist.^ In tot cazul, se crede, drumurile celor doi fruntași, nu se vor întâlni. Toate aceste fapte, și altele cari nu vor întârzia să se producă, arată că partidul național țărănesc, chiar retras în opoziție, se va destrăma inevitabil. Pentru a se ajunge la acest rezultat nu i-a trebuit decât un an de guvernare miluită, pentru care nu se pregătise de loc. * Acordul cu Geneva, creditul țării și răspunderile ‘ Guvernul a hotărît să pună în aplicare acordul cu Geneva. Până la 15 Oct., se afirmă, delegații Ligii Națiunilor vor fi în țară, unde vor examina situația noastră financiară. ‘De data aceasta nu mai e vorba însă de o colaborare a Ligii Națiunilor cu guvernul, de scopul refacerii finanțelor , țării,, ca , în Martie, când parlamentul a votat acordul, ci de o verificare, de către experți a afirmațiilor guvernului, că țara a ajuns la limita putinței de a-și onora semnătura. Maniera d-lui Madgearu de a trata, cu creditorii, ne-a pus în această situație extrem de neplăcută, de* a nu mai* fi'crezuți'pe cuvânt • în străinătate. ■ Iar efectul practic al purtării d-lui Madgearu, ni-l amintește „Le Temps” în numărul de azi, astfel: „exemplul României va face ca în viitor să fie' extrem de greu să se mai contracteze împrumuturi în străinătate de către țările cari au nevoe de capitaluri”. Guvernele cari vor veni vor avea mult de furcă până să convingă străinătatea că în cazul suspendării transferului nostru nu e vorba de voința țării, ci de un act nechibzuit al unui guvern dezorientat, în care tac și spânzură un ministru iresponsabil. De altfel, străinătatea a aflat de pe acum cum stau lucrurile. In acelaș număr, „Le Temps” îi vizează direct pe iresponsabili nostru ministru de finanțe. „Și această măsură gravă a fost luată de ministrul de finanțe în absența nu numai a d-lui Mihai Popovici, actualul ministru de justiție, care a fost ministru de finanțe în 1929—31, dar și în absența d-lui Titulescu, care se bucură în cercurile internaționale de autoritatea cunoscută”. Intr’un stil prietenos, „Le Temps”, după ce amintește că în chestiunea suspendării transferurilor noastre au de spus un cuvânt și guvernul francez și Banca Franței, cari au îndemnat pe capitaliștii naționali să subscrie la împrumuturile românești, și ale căror îndemnuri și garanție au determinat și subscrierile capitaliștilor din alte țări, continuă: „Oricât de viu este regretul că trebue să discutăm aceste chestiuni cu o țară amică, este în interesul României ca să fie luminată asupra gestului necugetat pe care l-a comis și pe care, până la proba contrarie, refuzăm să-l considerăm ca definitiv și ireparabil. Cum se feșee că ministrul de finanțe actual nu și-a dat seama că hotărîrea lui aduce atingere creditului României, care riscă să fie profund atins nu numai în Franța ci și în străinătate? Nu trebue să se uite că împrumuturile din 1929—31 au fost operaRuni internationale”. Guvernul Vaida a făcut în fine gestul de a pune în aplicare acordul cu Geneva, pentru ca tratativele cu creditorii să se îndrumeze către o soluție favorabilă. D. Vaida a mai rămas dator să facă și ultimul gest, oricât s-ar opri necesitățile de partid, acela de a se debarasa de ministrul nefast care a provocat toate aceste încurcături, feștelind obrazul țării. Anglia nu mai susține Franța în chestiunea dezarmării ? Primul ministru MacDonald care se află în Scoția, este așteptat să sosească Duminică la Londra. Lunea viitoare de MacDonald va avea o întrevedere cu delegatul american Norman Davis, spre a discuta asupra conferinței pentru dezarmare. Deoarece ministrul de externe sir John Simon, a fost detașat de guvern pentru zilele de 18 și 20 Septembrie pe lângă rege la Balmoral,el nu va mai putea pleca la Paris, spre a participa la conferința pregătitoare a dezarmării, despre care s-a scris atât de mult ca anticipație. Guvernul englez nu va fi reprezentat în conferința de la Paris, decât prin subsecretarul de stat al ministerului de externe Eden. Acest fapt a provocat o mare surprindere în cercurile politice engleze. Unele cercuri cred că guvernul englez vrea să arate prin această absență, a oricărui ministru englez în conferința de la Paris, că nu a acceptat încă pe deplin proectul francez privitor la controlul internațional al înarmărilor, iar această manifestație se adresează îndeosebi guvernelor de la Roma și Berlin. Impresia aceasta a fost întărită apoi prin știrea oficială că ministrul de externe sir John Simon va pleca în ziua de 21 Septembrie, direct cu avionul la Geneva, la sesiunea consiliului Societății Națiunilor, fără să se oprească la Paris, cum făcea totdeauna în asemenea cazuri. > * PARIS, 13 (Europa press). — In legătură cu conferința prealabilă pentru dezarmare, care începe Luni la Paris, delegații francezi urmează un viu schimb de vederi cu guvernele de la Londra și Roma. Rostul acestui schimb de vederi este să pregătească terenul pentru conferința prealabilă a dezarmării, de la care Franța așteaptă atât de mult. 1 D. MACDONALD lie, sonofi tara, puterea mea de munca și puterea mea de urnire. Nicolae ruipescu Procesul învățământului XXXV — Lipsa idealismului — Toată lumea noastră, care vântură idei, când e vorba de materialism pune mai înainte societatea americană. America ar fi prototip de țară lipsită de idealism, pe când noi am fi (chipuri) între cei cari cultivă așa ceva. Ca în toate vorbele noastre, s’au infiltrat și aici greșeli de interpretare. A fi conștient de valoarea banului, a nu primi să fii exploatat și a traduce valorile în echivalent bănesc nu se chiamă a fi materialist. Materialist se chiamă mai degrabă individul care pentru ban face orice, la toate atributele omului renunță liber, calcă peste toate regulile cinstei și ale onorabilităței, înfrânge bunul simț și obligațiile morale. Societatea noastră așa zisă cultă nu cred să aibă păreche pe undeva în privința asta. La noi nu stă în picioare nici im principiu, orice, se poate cumpăra și oricine, se vinde. Trăim în epoca celei mai deșănțate lipse de demnitate și de avânt. Ici un gazetar care începe o formidabilă campanie împotriva unui bancher și care după cuvenita îndulcire, cu „bani idealiști”, tace critic. Dincolo o secătură care se îmbracă „un socialist“ și înjură strigând „jos burghezii infami“, „proletar din toate țările unițivă", dar se vâră într’un partid burghez, își face două vile, două automobile, are șapte slujbe și bănci cu dimerica (înmulțit prin partenogeneză, ca și amorul idealist). Mai departe un profesor care scrie foarte moral, care, și când respiră răsuflă idealism (un copil al ‘idealismului integral), se bagă și el într’un partid burghez și ajunge în consiliul de administrație al Reșiței, plătit foarte gras, pentru motivul că scrie frumos... Cea mai crasă lipsă de idealism și scoborârea cea mai gloduroasă a sufletului, ne-o prezintă azi, pe scară imensă, partidul de la guvern. Asistăm intr-adevăr la o monumentală feștelire de obraz și la o închinăciune murdară în fața bunurilor legate de putere. Arlechinii puterei ar face și fac orice, numai sa nu ii scape gologanul pe care 1l capătă din înscăunarea la conducere. Ei neagă azi ce au spus oli; admit din nou ceace au negat; pupă toate mâinile strecurate pe scara de din dos; spală picioarele oricărei sentinele de la intrarea palatelor; se leapădă de program; se dușmănesc prietenii între dânșii, primesc în obraz orice fel, de scuipat, cu o singură condiție: să nu le scape ciolanul. E un exemplu formidabil, de prostituție în mașină; a lunecare în noroi a unui partid întreg. Cinstea cea mai mare actualmente, este pentru mulți, oameni politici de a li se îngădui favoarea tuturor platitudinilor. Și pentru ce toate acestea ? Pentru că sunt idealiști ? In sensul lor s’ar numi și ăsta idealism, ca de pildă și următorul:• Un tip candida pentru o catedră și avea nevoe de votul unui profesor pe care nu prea îl cunoștea, sau mai degrabă era cunoscut el nu tocmai în bine de cellalt. Și atunci se duce la un altul pe care îl roagă să pue pentru dânsul un cuvînt bun. Acesta îngăimă el ceva și ca să schimbe vorba îl întreabă : __ Bine, acuma să zic că voi vorbi eu cu X dar am auzit că nu stai bine cu Y și ăsta are mare influență în consiliu. — Am nici o grijă, situația mea față de Y este ideală!... — Cum așa? — Și am în mână, l-am prins cu nevastă-mea!... Autentic! * •••» Idealismul, de care brioteauna se leagă și jertfa este o pârghie însemnată pentru progresul unei societăți. Idealismul cere să ții la idei, să te conduci după ele. Viața pune omului în cale întotdauna suferințe și deziluzii, neplăceri și amărăciune. Fără idealism el nu poate trece nesdruncinat prin încercările soartei, împăcarea cu sine însuți nu poate veni din concesiile josnice, în scopuri materiale. Ea vine numai din rezistența sufletului în fața mamelei. Dar așa ceva se obține cu greu printr’o lungă educație, într’o școală foarte bună. Toți prevaricatorii noștri politici au trecut prin școli (chiar foarte înalte, și unele foarte bune), dar ei nu au luat de acolo decât cel mult cunoștinți; ei nu au căpătat și o educație și asta se vede acum în manifestările lor de oameni maturi. Dacă școala li-ar fi dat o educație bună, dacă li-ar fi inspirat puțin idealism, procedeele pe cari le întrebuințează ei curent, nu viața publică, le-ar repugna. Dacă un domn ca domnul Mirto ar fi avut un dram de idealism, nu putea merge anume să compromită pe un om, de nevinovăția căruia este convins. Dacă un om cad. Halipa avea numai o urmă de idealism, nu putea da cu piciorul în d. Stere, care l-a făcut și la crescut spiritualicește. " Oricum ar fi, noi suntem trecători și azi ori mâini, sau într’o mâini ceva mai îndepărtată, vom muri cu toții. Și d. Vaida, care se cramponează „ tont prix” și d. Tillea care se agita în toate penumbrele, vor muri și ei. Vom muri cu toții. Vom muri și noi profesorii și vor muri și elevii noștri de azi. Peste toți va trece timpul, cu legile lui neînfrânte. Un singur lucru rămâne și se continuă dincolo de noi; națiunea pe care o alcătuim și pe care o transmitem mai departe. Dar ea rămâne și se întinde în timp numai pe principii, numai pe ce este permanent din sbuciumul nostru; iar ceea ce persistă de la o generație la alta și dă rost succesiunilor de oameni, dincolo de existența individuală, are o bază idealistă. Baza asta trebue s’o întărim, nu s’o slăbim. Dacă nu am ataca prin purtarea noastră însăși temelia poporului, nu ne-ar impresiona prea mult tăvălirea în murdărie a indivizilor. Dar activitatea noastră modelează mereu sufletul celor de mâni și ușurința noastră pulverizează conesiunea națională din viitor. Acest adevăr n’ar trebui uitat și membrii învățământului nici un moment și școala ar trebui, acum mai mult ca niciodată, să-și încordeze puterile pentru a nu lăsa în societate, după noi, lichele și inconștienți, cu oameni de cuvânt și de princpii. Dp. Gp. T. Popa Urmează : Spiritul de șicană. țasSfr»-* - iflpiw-----—; Ecouri provinciale Un vizitiu vinovat! Alto PITEȘTI!v ! " Allo!... Da, Pitești!... Nu, domnul Eli nu este aici, lipsește din oraș, dar chiar dacă ar fi, poate că nu ar mai sta cu dv. de vorbă. — Ce tot spui dumneata!... Prietenul meu Eu să nu stea de vorbă cu mine? — Nu zic sigur, dar spun, că „poate“. — Și pentru ce, mă rog? — Zice că tot ce vorbiți am telefon dv. o dați la gazetă. — Ce, oare ce-mi spune Eu la telefon, nu este adevărat? — Ba purul adevăr, controlat și documentat, dar vezi că adevărurile acestea au supărat pe diriguitorii administrațiilor publice din orașul nostru. — Nu pricep de ce s-au supărat. — Este foarte simplu. Prefectului i-a părut tare rău că a aflat lumea că este pus sub capac; primarului i-a părut rău că un vânt de ironie s a ridicat spre el când dv. ați dat la gazetă că in trăsura primăriei umblă cucoane și maiori , ajutorul s‘a supărat că s-a publicat că doamne și dudul se duc cu trăsura No. 2 la Trivale, la Strand, la Isvorul, la Uda... — Dar ce este cu Uda? — Uda este un sat, la vreo 45 de kilometri de oraș, pe niște coclauri de nici o mașina nu urcă decât în a întâia. Acolo, trăsura Primăriei a transformat o familie întreagă, mai ales cocoane, la o nuntă. — Cum, domnule, cu trăsura Primăriei? — Auzi cum se miră? Se înțelege că cu trăsura primăriei! Parcă ce credeți dv.că trăsura este pentru Primărie? Ferita sfântul! Este pentru nevoile , celor dela Primărie! Așa este concepția lor, și tocmai d‘aia s‘au supărat, că zic ei, că lucrurile astea se fac la noi intre noi, și să nu se mai știe in lume. — Ce tot spui, domnule! Dar parcă am fi in Țara Turcească, sau in timpul când „Turcul plătește“. — Din păcate, azi turcul nu mai este turc, ca să plătească. Azi plătim noi cetățeni contribuabili, ca cei mari și familiile lor să ne surâdă grațios din înălțimea trăsurei, bunioară... — Și când a fost trăsura la Uda, nu s'a găsit nimeni să zică nimic? — Ba, da! când a văzut printerul că au urcat bieții cai toate râpele alea, cu atâta lume în trăsură, s‘a supărat , foc și l-a ocărât strașnic. — Pe cine a ocărit așa de rău? ■ — Pe vizitiu. — Glumiești! — Dar pe cine vrei să ocărască? Pe vizitiu! —Halal să vă fie, și să vă trăiască. — Mersi, dar cine să ne trăiască? — Vizitiul. ALTUL Sovietele și catastrofa avionului polonez VARȘOVIA, 13 (Rador). — însărcinatul cu afaceri al Uniunii Sovietice a exprimat d-lui Beck, ministrul de externe, condoleanțe pentru catastrofa avionului polonez condus de Lewoniewski și Filipowicz. Autoritățile sovietice din Moscova au pus un avion la dispoziția corespondentului din Moscova al agenției telegrafice polone, care a plecat la Cebocsari, lângă Kazan, unde a avut loc accidentul. După știrile primite până acum catastrofa pare a fi survenit din cauza furtunei.