Epoca, septembrie 1933 (nr. 1383-1409)

1933-09-15 / nr. 1395

Nr. 1395 3 Iei Vineri 15 Septembrie 1933 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUKSȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI* RECLAME $I INSERȚII Se primesc la ad­erația ziarului și la toata agențiile de publicitate Telefon: 362-10 • *'• Ziar al­­ partidului conservator.­­ Fondat în anul 1833 de NICOLAE FILIPESCO Ce nu înțelege d. Vaida­ ­ •­i D. Vaida se cramponează de putere. A convocat biroul parti­dului pentru Sâmbătă, în spe­ranța că acest for va dezavua pe d. Mihalache. Se mai anunță deasemenea convocarea normală a parlamentului, în credința că va primi un vot de încredere. In acest scop, consiliul de mi­niștri ce se ține azi la Călimă­­n­ești va avea să trieze legile ce vor fi depuse în parlament după deschidere. Râu său, d. informat de­­ adjutantul Tillea, sau hotărît să m­ moară eroic pe poziție, d. Vaida nu mai e preocupat în acest mo­ment decât de un singur lucru: să câștige bătălia în partid.­­ Il interesează foarte puțin că din cauza discreditului total de care se bucură în opinia publica guvernul său provizoriu și din cauza dificultăților cu creditorii externi, situația economică, mo­netară și bugetară­ se agravează pe zi ce trece. Ca și d. Madgearu, d. Vaida a început să confunde rămânerea sa mai departe la putere, cu in­teresele țării. Grozavă orbire, care-l, va­ cos­ta pe primul, ministru întregul său prestigiu. Noi înțelegem că friptura este foarte jinduită,pe aceste vremuri de teribilă ,criză, de 800 de lei pe zi nu sunt de ici, colo, pentru parlamentarii foști naționali țărăniști, cari, da­că ar da cu piciorul­­ puterii, ar cădea pradă șomajului nemilos, înțelegem deci că d. Vaida să se cramponeze, în credința că sprijinit de pretorieni va putea să-și prelungească guvernarea. Dar pentru un bărbat de stat, guvernarea nu trebue să fie un scop în sine, ci un mijloc de rea­lizări în interesul națiunii câr­­m­îuite. . Chestiunea este deci dacă, ră­mânând mai departe la putere, în care scop se servește de mijloa­cele inevitabile spuse mai sus, d. Vaida va putea realiza ceva pen­tru țară. Atmosfera de nesiguranță po­litică — complicată de data a­­ceasta cu faptul că Corpurile le­giuitoare nu mai reprezintă în nici un fel voința mandatarilor — este dezastuoasă pentru sta­bilitatea monetei, pentru rețetele tezaurului și pentru tratativele angajate cu străinătatea, fie in scopul de a se realiza noui con­venții comerciale, fie de a ajun­ge la o înțelegere cu creditorii externi. Un guvern contestat de toată lumea, nu poate fi luat în serios de cârmuiți. Un asemenea gu­vern este cel mai bun aliment pentru adâncirea defetismului și a demoralizării. Poporul începe să confunde ordinea și autoritatea cu guver­nul și să le desconsidere ca și pe acesta. Agitațiile extremiste s-au în­mulțit atât de mult, încât orga­nele însărcinate să le corecteze nu mai pridndesc să le facă față și încep să­­ se intimideze. In vremuri critice, nimic nu poate fi mai nenorocit decât un guvern slab și contestat de toată lumea. In asemenea condiții,, e evident că d. Vaida nu numai că nu va putea realiza nimic pentru țară, ci că nici nu va fi în stare să astupe găurile ce se nasc zilnic, prin generație spontanee, în bar­ca pe care o cârmuește. Și în acest caz, atât interesul țării, cât­ și al guvernului, cât și prestigiul personal al primului ministru, concordă și cer retra­gerea­­ neîntârziată a cabinetului Vaida. . .. Fiecare zi scursă ..grămădește noui dezastre pe capul­ țării­. Nu e bine ca d. Vaida, care a câștigat frumoase­ galoane în slujba națiunii, să rămână cu po­recla de prezident al destrămării sociale­ . Să nu-l mai asculte pe d. Tillea și să se retragă imediat. Chestiunea zonelor libere intre Elveția și Franța PARIS, 13 (Rador).­­ Guvernele francez și elvețian au căzut de a­­cord pentru a desemna trei experți­­arbitri, însărcinați să soluționeze chestiunea zonelor libere, în confor­mitate cu procedura propusă de gu­vernul elvețian, admisă de Franța. In cazul când mediațiunea nu ar reuși, experții vor putea să stabilea­scă un acord, cu efect obligatoriu, privitor la reglementarea zonelor libere. Lichidarea trecutului „Lichidarea trecutului“ este argumentul magic și hotărâtor pe care ni-l a­­runcă în față toți susțină­torii, mai vechi sau mai recenți, ai inflației mo­netare. Lichidarea trecu­tului, atât pentru Stat — în ce privește bine înțe­les datoriile sale interne — cât și pentru particu­lari. Pe românește, plata tuturor restanțelor, — pen­sii­ și salarii întârziate, a­­chitarea furnizorilor etc. precum și regularea da­toriilor între particulari, — cu bani falși tipăriți la Banca Națională. Forma în care diferiții ei curtezani prezintă în public această consoartă inflaționistă diferă de la cin­ă la om. Unii, ca d-nă. Eunian și Dr. Lupea, au lu­at-o curajos de braț și o proclamă izvor de lapte și miere. Alții, ca d-ns. Gh. Brătteanu, Goga și Ar­­getoianu îi dau numai târcoale și-i fac timid cu ochiul. Iar ultimul dintre pretendenți, d-l Mihala­che, ne-o înfățișează, of­tând și puțin jenat, ca un rău necesar. In timp ce d. Madgearu se mulțumește s’o ciupească în fir ascuns. Fondul însă este acelaș. Toți domnii aceștia vor o aventură monetară tota­lă, o „tabssia rasa“ a tre­cutului“, o mare viitură de ape, de la care așteap­tă, optimist, obscur și oa­recum mistic, o renovare a vieții noastre economi­ce și sociale. Ne oferă ei oare ceva a­­șa de­ nou? - -Mai întâi, lichidarea pa­sivului se poate face, cu rezultate identice, intr’o formă mai simplă și care are­ cel­ puțin meritul sin­cerității: anularea prin lege a datoriilor interne, atât ale Sfatului cât și în­tre particulari. Sau, dacă e vorba de utopia unei de­valorizări limitate, reclai­­“fea lor. Și iată trecutul lichidat sub forma fali­mentului din codul co­mercial. Al doilea — fiindcă se tot vorbește de pilda An­gliei și Statelor­ Unite — să nu uităm că aceste sta­te își păstraseră, cu toa­tă marea sângerare eco­nomică­ a războiului, monedă intactă, în timp­­ ce România a fost singu­rul stat victorios care­ a redus-o cu 97 la sută! în momentul stabiliză­rii am lichidat trecutul. Să-9 mai BicSndasto odată? In sfârșit ar fi rău să ne întrebăm dacă situația în care ne aflăm nu se da­­torește tocmai inflației și devalorizării post-belice.­­Pentru stat, e neftndcel­­nic. Regimul de inflație pus la îndemâna unei pă­turi conducătoare atât de ușuratică, a introdus de­zordinea bugetară. Pen­tru particulari, inflația credi­te­lor­, diletantismul bancar, iluzia belșugului, spectacolul îmbogățirilor subite, a fost o deplora­bilă școală economică. Ni se oferă lichidarea trecu­tului sau reînceperea din sasind? Am­­ avut, Dumnezeu­ sa­ L ierte, un prieten deosebit de simpatic dar extraor­dinar de bețiv. După fie­care și zilnică petrecere, își băga adânc arătătorul în fundul gâtlejului. Li­chida trecutul. Și se jura că e ultima dată. Dar asta nu-l împiedica de a reîn­cepe a doua zi. . Lichidarea periodică a trecutului nu cred să fie, nici pentru indivizi, nici pentru popoare, cea mai bună școală a vieții... _Evaporarea lui, cu ușu­rința cu care alungi un vis urât, îl face să piardă principăla-i valoare, care stă în lecțiile pe cari le dă, pi» politica și cu gospo­ sEâjîia i noastră actuală, pu­­tenică și privată, nici o n­­­© Mdarâ ® tre­cutul isi nu poate fi eficace și dura­bilă. Ea nu ar fi, în cel mai iten caz, decât amânarea scadenței fatale a amur­­gului acestui stat. Este însă o altă lichida­re a trecutului — a unui trecut care vine până în pragul prezentului — ab­solut necesară. Lichida­rea prejudecății dem­o­­crației,­ a mineiuiei de­­mocratice și a escroche­riei democratice. Cât timp un partid de guvernământ trăește la guvern din budget și ars opoziție din comisioanele încasate, nu există scăpa­re posibilă. Din piatra suferințelor de azi,­ trebue să facem să țâșnească energia­­ în­țeptărîBir de mâine. C ® ST|N­G, STURDZA Jalea din taberele național-țărăniste Câteva știri recente, culese disperat, dar caracteristice prin elocvența lor, zugrăvesc foarte bine gradul de descom­punere al partidului național­­țărănesc. D. D. R. Ioanițescu a vizitat alaltăeri pe d. Mihalache la Topoloveni, adică la două zile după ce vicepreședintele parti­dului națoinal țărănesc rostise discursul eretic de la C. Lung. Ministrul muncii nu a avut nici o misiune din partea d-lui Vaida, ca să-l viziteze pe d. Mi­halache, ci a făcut-o din ini­țiativă proprie. Scopul acestei vizite nu e greu de deslușit. D. Ioanițescu și-a întins pânzele corăbiei și caută o nouă orientare ca să pornească la drum. Tot despre d- Ioanițescu se spune că vrea să întemeeze un partid al „Muncii“, în care scop și-a organizat din timp 5 județe din Muntenia. La consfătuirea prefecților, ce a avut loc alaltăeri la minis­terul de interne, interimarul departamentului, d. Voicu Niț­eescu, a constatat cu stupoare lipsa prefecților de Alba, Cluj, Mureș, Maramureș, Sălaj, So­meș și Timiș Torontal. E vorba de județele credin­cioase d-lui Maniu. Prefecții respectivi nu se mai supun deci ordinelor guvernu­lui Vaida. D. Iuliu Maniu și-a anunțat vizita la Conop, reședința de vacanță a d-lui St. Cicio Pop, președintele senatului. Faptul are desigur o mare semnificație politică — pentru situația din partidul național țărănesc,­­ bun înțeles — mai ales că această vizită nu putea fi anunțată fără o înțelegere prealabilă,a celor doi bărbați politici ardeleni. Ea va avea un adânc efect moral în ce privește clarifica­rea în ramura ardelană a par­tidului. Ceea ce e sigur e că d. Cicio Pop nu a făcut până a­­cum nici un gest de solidari­zare cu u. Vaida. La congresul dela C. Lung, unde d. Mihalache a făcut cu­noscutele declarații inflaționis­te, și unde s’a afișat un pro­gram cu totul deosebit de cel aplicat de d-nii Vaida și Mad­gearu, a luat parte însuși sub­secretarul de stat de la finanțe, d. Ghelmegeanu, primul ajutor al d-lui Madgearu. Prezența d-lui Ghelmegeanu la C- Lung și mai ales mutis­mul d-sale după aceea, sunt viu comentate în cercurile fi­nanciare. Este d. Ghelmegeanu pentru stabilizare? Să se lepe­de public de d. Mihalache. Dacă însă este pentru inflație, să demisioneze. Așa se spune. In realitate, nici d. Ghelme­­geanu nu mai știe cu care din­tre cei doi șefi este. D-sa, ca și grosul partidului, așteaptă să vadă încotro va bate vântul. * I­­n cercurile politice s’a mai remarcat că deși d. Mihalache a arătat cam aceeași opinie cu d. Maniu în chestia constituțio­nală, cei doi fruntași ai parti­dului în descompunere, nu par a merge mână în mână în toate chestiunile. Despre d. Maniu se știe, după vizita ce i-a făcut d. Filipescu, la Bădă­­cin, că e anti-inflationist.^ In tot cazul, se crede, dru­murile celor doi fruntași, nu se vor întâlni. Toate aceste fapte, și altele cari nu vor întârzia să se pro­ducă, arată că partidul națio­nal țărănesc, chiar retras în o­­poziție, se va destrăma inevi­tabil. Pentru a se ajunge la acest rezultat nu i-a trebuit decât un an de guvernare miluită, pen­­­tru care nu se pregătise de loc. * Acordul cu Geneva, creditul țării și răspunderile ‘ Guvernul a hotărît să pună în aplicare acordul cu Geneva. Pâ­nă la 15 Oct., se afirmă, delega­ții Ligii Națiunilor vor fi în țară, unde vor examina situația noa­stră financiară. ‘De data aceasta nu mai e vor­ba însă de o colaborare a­­ Ligii Națiunilor cu guvernul, de scopul refacerii finanțelor , țării,, ca , în Martie, când parlamentul a vo­tat acordul, ci de o­ verificare, de către­ experți a afirmațiilor gu­vernului, că țara a ajuns la limi­ta putinței de a-și onora semnă­tura. Maniera d-lui Madgearu de a trata, cu creditorii, ne-a pus în a­­­ceastă­ situație extrem de neplă­cută, de* a nu mai* fi'crezuți'pe cuvânt • în­­ străinătate. ■ Iar efectul practic al purtării d-lui Madgearu, ni-l amintește „Le Temps” în numărul de azi, astfel: „exemplul României va face ca în viitor să fie' extrem de greu să se mai contracteze împrumuturi în­ străinătate de către țările cari au nevoe de ca­pitaluri”. Guvernele cari vor veni vor avea mult de furcă până să con­vingă străinătatea că în cazul suspendării transferului nostru nu e vorba de voința țării, ci de un act nechibzuit al unui guvern de­zorientat, în care tac și spânzu­ră un ministru iresponsabil. De altfel, străinătatea a aflat de pe acum cum stau lucrurile. In acelaș număr, „Le Temps” îi vizează direct pe iresponsabi­li nostru ministru de finanțe. „Și această măsură gravă a fost luată de ministrul de finanțe în absența nu numai a d-lui Mi­­hai Popovici, actualul ministru de justiție, care a fost ministru de finanțe în 1929—31, dar și în absența d-lui Titulescu, care se bucură în cercurile internaționale de autoritatea cunoscută”. Intr’un stil prietenos, „Le Temps”, după ce amintește că în chestiunea­­ suspendării transferu­rilor­ noastre au de spus un cu­vânt și guvernul francez și Ban­ca Franței, cari au îndemnat pe capitaliștii naționali să subscrie la împrumuturile românești, și a­­le căror îndemnuri și garanție au determinat și subscrierile capi­taliștilor­ din alte țări, continuă: „Oricât de viu este regretul că trebue să discutăm aceste ches­tiuni cu o țară amică, este în in­teresul României ca să fie lumi­nată asupra gestului necugetat pe care l-a comis și pe care, pâ­nă­­ la proba contrarie, refuzăm să-l considerăm ca definitiv și i­­reparabil. Cum se feșee că mini­strul de finanțe actual nu și-a dat seama că hotărîrea lui aduce a­­tingere creditului României, care riscă să fie profund atins nu nu­mai în­ Franța ci și în străinăta­te? Nu trebue să se uite că îm­prumuturile din 1929—31 au fost operaRuni internationale”. Guvernul Vaida a făcut în fine gestul de a pune în aplicare a­cordul cu Geneva, pentru ca tra­tativele cu creditorii să se în­drumeze către o soluție favora­bilă. D. Vaida a mai rămas dator să­ facă și ultimul­­ gest, oricât s-ar opri necesitățile de partid, acela de a se debarasa de mini­strul nefast care a provocat toa­te aceste încurcături, feștelind o­­brazul țării. Anglia nu mai susține Franța în chestiunea dezarmării ? Primul ministru Mac­Donald ca­re se află în Scoția, este așteptat să sosească Duminică la Lon­dra. Lunea viitoare de MacDonald va avea o întrevedere cu delega­tul american Norman Davis, spre a discuta asupra conferinței pen­­tru dezarmare. De­oarece ministrul de exter­ne sir John Simon, a fost de­tașat de guvern pentru zilele de 18 și 20 Septembrie pe lângă rege la Balmoral,el nu va mai putea pleca la Paris, spre a par­ticipa la conferința pregătitoa­re a dezarmării, despre care s-a scris atât de mult­ ca antici­pație. Guvernul englez nu va fi reprezentat în conferința de la Paris, decât prin subsecretarul de stat al ministerului de ex­terne Eden. Acest fapt a provo­cat o mare surprindere în cer­curile politice engleze. U­nele cercuri cred că guvernul englez vrea să arate prin această absen­ță, a oricărui ministru en­glez în­­ conferința de la Paris, că nu a acceptat în­că pe deplin proectul francez privitor la contro­lul internațional al înar­mărilor, iar această ma­nifestație se adresează în­deosebi­ guvernelor de la Roma și Berlin. Impresia aceasta a fost întărită apoi prin știrea oficială că ministrul de externe sir John Simon va pleca în ziua de 21 Septembrie, direct cu a­­vionul la Geneva, la se­siunea consiliului Socie­tății Națiunilor, fără să se oprească la Paris, cum făcea totdeauna în ase­menea cazuri. > * PARIS, 13 (Europa press). — In legătură cu conferința prealabilă pentru dezarmare, care începe Luni la Paris, delegații francezi urmează un viu schimb de ve­deri cu guvernele de la Londra și Roma. Rostul acestui schimb de vederi este să pregătească tere­nul pentru conferința prealabilă a­ dezarmării, de la care Franța așteaptă atât de mult. 1 D. MACDONALD lie, sonofi tara, puterea mea de munca și puterea mea de urnire. Nicolae ruipescu Procesul învățământului XXXV — Lipsa idealismului — Toată lumea noastră, care vân­tură idei, când e vorba de mate­rialism pune mai înainte socie­tatea americană. America ar fi prototip de țară lipsită de idea­lism, pe când noi am fi (chipuri) între cei cari cultivă așa ceva. Ca în toate vorbele noastre, s’au in­­filtrat și aici greșeli de interpre­tare. A fi conștient de valoarea banului, a nu primi să fii exploa­tat și a traduce valorile în echi­valent bănesc nu se chiamă a fi materialist. Materialist se chia­mă mai degrabă individul care pentru ban face ori­ce, la toate atributele omului renunță liber, calcă peste toate regulile cinstei și ale onorabilităței, înfrânge bu­nul simț și obligațiile morale. Societatea noastră așa zisă cul­tă nu cred să aibă păreche pe undeva în privința asta. La noi nu stă în picioare nici im princi­piu, ori­ce, se poate cumpăra și oricine, se vinde. Trăim în epoca celei mai deșănțate lipse de dem­nitate și de avânt. Ici un gazetar care începe o formidabilă campa­nie împotriva unui bancher și ca­re după cuvenita îndulcire, cu „bani idealiști”, tace critic. Din­colo o secătură care se îmbracă „un socialist“ și înjură strigând „jos burghezii infami“, „proletar din toate țările unițivă", dar se vâră într’un partid burghez, își face două vile, două automobile, are șapte slujbe și bănci cu di­­merica (înmulțit prin partenoge­­neză, ca și amorul idealist). Mai departe un profesor care scrie foarte moral, ca­re, și când respiră răsuflă idealism (un copil al ‘ide­alismului integral), se bagă și el într’un partid burghez și ajunge în consiliul de administrație al Reșiței, plătit foarte gras, pentru motivul­ că scrie frumos... Cea mai crasă lipsă de idealism și scoborârea cea mai gloduroasă a sufletului, ne-o prezintă azi, pe scară imensă, partidul de la gu­vern. Asistăm intr-adevăr la o monumentală feștelire de obraz și la o închinăciune murdară în fața bunurilor legate de putere. Arlechinii puterei ar face­­ și fac ori­ce, numai sa nu ii scape golo­ganul pe care 1l capătă din înscă­unarea la conducere. Ei neagă azi ce au spus oli; admit din nou ce­­ace au negat; pupă toate mâinile strecurate pe scara de din dos; spală picioarele ori­cărei sentine­le de la intrarea palatelor; se lea­pădă de program; se dușmănesc prietenii între dânșii, primesc în obraz orice fel­, de scuipat, cu o singură condiție: să nu le scape ciolanul. E un exemplu­ formida­bil, de prostituție în mașină;­ a lu­necare în noroi a unui partid în­treg. Cinstea cea mai mare actual­mente, este pentru mulți, oameni politici de a li se îngădui favoa­rea tuturor platitudinilor. Și pen­tru ce toate acestea ? Pentru că sunt idealiști ? In sensul lor s’ar numi și ăsta idealism, ca de pil­dă și următorul­:• Un tip candida pentru o catedră și avea nevoe de votul unui pro­fesor pe care nu prea îl cunoștea, sau mai degrabă era cunoscut el nu tocmai în bine de cellalt. Și a­­tunci se duce la un altul pe care îl roagă să pue pentru dânsul un cuvînt bun. Acesta îngăimă el ce­va și ca să schimbe vorba îl în­treabă : __ Bine, acuma să zic că voi vorbi eu cu X dar am auzit că nu stai bine cu Y și ăsta are mare in­fluență în consiliu. — Am nici o grijă, situația mea față de Y este ideală!... — Cum așa? — Și am în mână, l-am prins cu nevastă-mea!... Autentic! * •••» Idealismul, de care brioteauna se leagă și jertfa este o pârghie însemnată pentru progresul unei societăți. Idealismul cere să ții la idei, să te conduci după ele. Viața pune omului în cale întotdauna suferințe și deziluzii, neplăceri și amărăciune. Fără idealism el nu poate trece nesdruncinat prin în­cercările soartei, împăcarea cu sine însuți nu poate veni din con­cesiile josnice, în scopuri materi­ale. Ea vine numai din rezistența sufletului în fața mamelei. Dar așa ceva se obține cu greu prin­­tr’o lungă educație, într’o școală foarte bună. Toți prevaricator­ii noștri politici au trecut prin școli (chiar foarte înalte, și unele foar­te bune), dar e­i nu au luat de a­­colo decât cel mult cunoștinți; ei nu au căpătat și o educație și as­ta se vede acum în manifestările lor de oameni maturi. Dacă școa­la li-ar fi dat o educație bună, dacă li-ar fi inspirat puțin idea­lism, procedeele pe cari le între­buințează ei curent, nu viața pu­blică, le-ar repugna. Dacă un domn ca domnul Mirto ar fi avut un dram de idealism, nu putea merge anume să compromită pe un om, de nevinovăția căruia es­te convins. Dacă un om ca­d. Ha­­lipa avea numai o urmă de idea­lism, nu putea da cu piciorul în d. Stere, care l-a făcut și la cres­cut spiritualicește. " Oricum ar fi, noi suntem tre­cători și azi ori mâini, sau într’o mâini ceva mai îndepărtată, vom muri cu toții. Și d. Vaida, care se cramponează „­ tont prix” și d. Tillea care se agita în toate pe­numbrele, vor muri și ei. Vom muri cu toții. Vom muri și noi profesorii și vor muri și elevii noștri de azi. Peste toți va trece timpul, cu legile lui neînfrânte. Un singur lucru rămâne și se continuă dincolo­ de noi; națiu­nea pe care o alcătuim și pe care o transmitem mai departe. Dar ea rămâne și se întinde în timp numai pe principii, numai pe ce este permanent din sbuciumul nostru; iar ceea ce persistă de la o generație la alta și dă rost suc­cesiunilor de oameni, dincolo de existența individuală, are o bază idealistă. Baza asta trebue s’o în­tărim, nu s’o slăbim. Dacă nu am ataca prin purtarea noastră însă­și temelia poporului, nu ne-ar im­­presiona prea mult tăvălirea în murdărie a indivizilor. Dar acti­vitatea noastră modelează mereu sufletul celor de mâni și ușurin­ța noastră pulverizează conesiu­­nea națională din viitor. Acest a­­devăr n’ar trebui uitat și mem­brii­ învățământului nici un mo­ment și școala ar trebui, acum mai mult ca nici­odată, să-și în­cordeze puterile pentru a nu lăsa în societate, după noi, lichele și inconștienți, cu oameni de cu­vânt și de princpii. Dp. Gp. T. Popa Urmează : Spiritul de șicană. țasSfr»-* - iflpiw-----—; Ecouri provinciale Un vizitiu vinovat! Alto PITEȘTI!v ! " Allo!... Da, Pitești!... Nu, domnul Eli nu este aici,­ lipsește­ din oraș, dar chiar dacă ar fi, poate că nu ar mai sta cu dv. de vorbă. — Ce tot spui dumneata!... Prietenul meu Eu să nu stea de vorbă cu mine? — Nu zic sigur, dar spun, că „poate“. — Și pentru ce, mă rog? — Zice că tot ce vorbiți am telefon dv. o dați la gazetă. — Ce, oare ce-mi spune Eu la telefon, nu este adevărat? — Ba purul adevăr, controlat și do­cumentat, dar vezi că adevărurile aces­tea au supărat pe diriguitorii adminis­trațiilor publice din orașul nostru. — Nu pricep de ce s-au supărat. — Este foarte simplu. Prefectului i-a părut tare rău că a aflat lumea că este pus sub capac; primarului i-a părut rău că un vânt de ironie s­ a ridicat spre el când dv. ați dat la gazetă că in trăsura primăriei umblă cucoane și maiori­ , aju­torul s‘a supărat că s-a publicat că doamne și dudul se duc cu trăsura No. 2 la Trivale, la Strand, la Isvorul, la Uda... — Dar ce este cu Uda? — Uda este un sat, la vreo 45 de k­i­­lometri de oraș, pe niște coclauri de nici o mașina nu urcă decât în a întâia. A­­colo, trăsura Primăriei a transformat o familie întreagă, mai ales cocoane, la o nuntă. — Cum, domnule, cu trăsura Primă­riei? — Auzi cum se miră? Se înțelege că cu trăsura primăriei! Parcă ce credeți dv.­că trăsura este pentru Primărie? Ferita sfântul! Este­ pentru nevoile , ce­lor dela Primărie! Așa este concepția lor, și tocmai d‘aia s‘au supărat, că zic ei, că lucrurile astea se fac la noi in­tre noi, și să nu se mai știe in lume. — Ce tot spui, domnule! Dar parcă am fi in Țara Turcească, sau in timpul când „Turcul plătește“. — Din păcate, azi turcul nu mai este turc, ca să plătească. Azi plătim noi ce­tățeni contribuabili, ca cei mari și fa­miliile lor să ne surâdă grațios din înăl­țimea trăsurei, bunioară... — Și când a fost trăsura la Uda, nu s'a găsit nimeni să zică nimic? — Ba, da! când a­­ văzut printerul că au urcat bieții cai toate râpele alea, cu atâta lume în trăsură, s‘a supărat , foc și l-a ocărât strașnic. — Pe cine a ocărit așa de rău? ■ — Pe vizitiu. — Glumiești! — Dar pe cine vrei să ocărască? Pe vizitiu! —Halal să vă fie, și să vă trăiască. — Mersi, dar cine să ne trăiască?­ — Vizitiul. ALTUL Sovietele și catastrofa avionului polonez VARȘOVIA, 13 (Rador). — în­sărcinatul cu afaceri al Uniunii Sovietice a exprimat d-lui Beck, ministrul de externe, condoleanțe pentru catastrofa avionului polo­nez condus de Lewoniewski și Filipowicz. Autoritățile sovietice din Mos­cova au pus un avion la dispozi­ția corespondentului din Mosco­va al agenției telegrafice polone, care a plecat la Cebocsari, lângă Kazan, unde a avut loc acciden­­tul.­­ După știrile primite până acum catastrofa pare a fi survenit din cauza furtunei.

Next