Epoca, mai 1934 (nr. 1581-1603)
1934-05-01 / nr. 1581
51 * Hr, 1581 3 Iei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIU!» ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI), RECLAME și INSERȚII Se primesc la ad trația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 ^ w Marți 1 Maiu 1934 Ziar al partidului conservator. - Fondat in anul 1888 de NICOLAE FILIPESCU O doctrină Monroe asiatică Când,in 1823, președintele Monroe și-a enunțat în Congres, faimoasele sale idei cu privire la politica străină a Europei fată de confederația americană, nu s’a gândit, o clipă măcar, că mai târziu, argumentarea sa va putea fi folosită de alții și îndreptată, cu acelaș temei, împotriva tării lui. Neînțelegerea dintre Statele Unite și Japonia crește pe zi ce trece. Ciocnirea între imperialismul fără rost anglo-saxon, transplantat pe Pacific și cel galben, mai întemeiat, este mai îngrijorătoare decât se crede. Slăbirea puterii coloniale , spaniole a liniștit pe cei din Casa Albă. Gândul americanului se îndreaptă, deocamdată, aiurea. San Francisco nu vede cu ochi buni privirea de pisică, rotită în tot largul Pacificului, a japonezului. Acestuia, i-a trăznit, din cer senin, părerea să vestească lumea că el se socotește ocrotitor al rasei galbene — dorința firească de altfel — și ca atare, China să fie lăsată în pace. Sub aceasta formulă cuviincioasă— căci extrem-orientul este cuviincios — nu se ascunde altceva decât înștiințarea că, de aci încolo, Statele Unite sunt rugate să se îngrijească de gangsterii ei, de Insulă ei și de alte americanisme deopotrivă de plăcute și să sfârșească cu intrigile în China. Să nu mai întrețină războiul civil și anarhia, cu binevoitoarea oblăduire sovietică. Ce tălmăcire se poate da, acordului dintre Moscova și Washington, dacă nu aceasta? După cât reese, clanul politic din Nanking — o adunătură de bandiți, — așa numiții „Democrați” ai d-lui Paul Boncour, — este întreținut și urmat de Statele Unite. Jafurile și omorurile acestora au ca urmare o emigrare a populației care, în mare parte, pentru a scăpa de foamete, mărește rândurile armatei roșii chineze organizată de Soviete. Și în acest timp, în China, se clădesc uzine americane pentru fabricarea de avioane destinate armatei neregulate chineze care luptă împotriva japonezilor. Societatea Națiunilor nu a răspuns chemării Japoniei care, în 1932, după luptele din Shangai, dorea o intervenție a puterilor în vederea potolirii tulburărilor interne. In 1933, la Geneva, la fel, Statele Unite au reușit să izoleze Japonia. Masa verde diplomatică nu este totdeauna ce ar trebui să fie. La cea din cazino, știi hotărât că vei fi „curățat”. Totuși mergi. Surpriza poate fi plăcută. La cea diplomatică, lucrurile se petrec pe dos. Te duci fără poftă, deși cu convingerea că vei fi ajutat. Te pomenești însă „curățat”. Surpriza este neplăcută. Extremul Orient este departe. N’avem ministru acolo. Nu este nevoie în Brazilia însă da. Pentru unii, Japonia este țara orezului și a jonglerilor, pentru alții, a drăgălașelor geishe și musinee. Pentru artiști, a kakemono-urilor. Mai poate fi și altceva. Țara care să scoată din cfecrul eurasiaticilor, fie roșii, fie albi, ideia înfăptuirii testamentului lui Petru cel Mare. Oare aceasta nu înseamnă nimic pentru noi? EMANOIL HAGI MOSCO împrumuturile comunale Senatul a votat în ședința de Sâmbătă după amiază — ultima — un potop de legi. Printre ele foarte multe pentru autorizarea unor împrumuturi comunale și județene. De foarte, multă vreme este obiceiul acesta să se treacă grăbit, câte odată intr’o ședință de noapte despopulată, astfel de împrumuturi. S’ar zice că este teamă de lumină, teamă de discuție. S’ar zice că autorizațiile acestea de împrumuturi comunale și județene nu suportă o cercetare med de aproape. Dar și fără amănuntul acesta al pripitei votări in sgomos și neatenție, politica veșnicelor împrumuturi comunale și județene este lezantă, împrumuturile învederează proasta gospodărie, în majoritatea cazurilor. Ele sunt necesare numai pentru marile lucrări edilitare, cari nu se far în fiecare zi. Ce capitol interesant, ar fi cel al cercetării modului, cum au fost și sunt întrebuințate diversele împrumuturi comunale și județene. Ordinea comunală și județeană na putea fi însă, numai după ce se va fi instaurat la centru această ordine. Cel mai mare om al vremii noastre va fi cel care va putea impune respectul banului public, chiar dacă ar fi să o facă înălțând spânzurători în Piața Teatrului. După călătoria d-lui Barthou BELGRAD, 29. (Rador), D. Barthou, ministrul de Externe al Franței, părăsind Praga, a făcut corespondentului ziarului „Politika” din Belgrad următoarea declarație: „Misiunea mea nu ar fi completă, dacă eu n’aș adresa amicilor mei iugoslavi expresiunea călduroasă a sentimentelor mele de mulțumire”. D. Barthou și-a încheiat declarația sa astfel: „Trimit Iugoslaviei un salut frățesc din partea națiunei franceze, care știe să aprecieze valoarea fidelității sale”. MINISTRUL DE EXTERNE FRANCEZ OVAȚIONAT DE POPULAȚIA CEHOSLOVACĂ PARIS. 29. (Rador). — Trimisul special al agenției „Havas", care a însoțit pe d. Barthou în timpul voiajului său, telegrafiază: Călătoria spre Paris a d-lui Barthou, ministrul de Afaceri Străine al Franței, decurge în mod normal. Mișcătoarea manifestație de simpatie față de Franța ,făcută ieri, la plecarea d-lui Barthou la Praga, s-a reînoit pe tot lungul parcursului pe teritoriul cehoslovac. In gările ‘zidee Pilzen, Marienske Pleso și hazne,mulțimi imense de oameni așteptau pe peroane sosirea d-lui Barthon. Școlarii, având în frunte drapele tricolore, în timp ce sokolii aclamau Franța, și legionarii dădeau onorurile. In gara de frontieră Cheles, coborând din tren, d. Barthou a adresat un ultim și călduros „rămas bun“ celor de față, după care și-a continuat călătoria în aclamațiile mulțimii, înainte de plecarea trenului, un grup de fetițe au oferit ministrului de Fixterne al Franței un buchet de flori. D Barthou a sosit azi dimineață pe teritoriul francez. PRESA DIN PRAGA ȘI VIZITA D-LUI BARTHOU PRAGA, 29. — (Rador). — Deși d. Barthou, ministrul Afacerilor Străine al Franței, a plecat, totuși orașul Praga este încă pavoazat cu drapele franceze și cehoslovace. Presa continuă să fie ecoul evenimentelor întâmplate in cele trei zile de sărbătoare. Oficiosul „Prager Presse“, făcând bilanțul conversațiilor care au avut loc între d-nii Barthou și Beneș, scrie: „MI-E GROAZA DE RĂZBOI“ „D. Barthou spune în una din declarațiile sale : „Mi-e groază de război. Eu vreau pace în lumea întreagă. Vă declar că sunt un ministru al păcii“. In aceste cuvinte este rezumată întreaga politică franceză contimporană și de asemeni acesta este sensul și scopul amiciției dintre Franța și Cehoslovacia“. In „Narodny Listy“, d. Kramar, fost președinte al consiliului de miniștri, spune: „Dragostea pentru Franța este o bază naturală a politicii noastre. Noi dorim ca politica franceză să fie puternic inspirată de un adânc sentiment național și ca, fiind conștientă de voința sa de pace, să nu se teamă de a spune lumii că vrea să fie puternică pentru a apăra pacea. Iată pentru ce noi am primit călduros pe d. Barthou“. Declarații făcute presei in legătură cu rezultatele voiajului său PARIS, 29. (Rador). — D. Barthou a sosit la Paris la ora 12 și 45. D-sa a fost salutat in gară de colegii săi din guvern, precum și de reprezentanții diplomatici ai Poloniei, Greciei, Iugoslaviei Ministrul de externe și Cehoslovaciei. al Franței a făcut următoarele declarații: „Nu credeam că, întorcând vizitele celor două guverne aliate, o călătorie de curtoazie va lua până într atâta caracter de negociere politică. Numai adunându-mi acum impresiile, pot măsura importanța misiunii mele; nici o umbră nu s’a amestecat; ea n’a fost tulburată de nici o neînțelegere- Pretutindeni Franța, a cunoscut prietenii credincioase”. D. Barthou și-a exprimat apoi via satisfacție pentru conversațiile avute cu oamenii de stat polonezi. „Cu ei — a adăugat d-sa — au fost examinate toate chestiunile pe care le pun relațiile noastre și situația generală. Am ajuns la un acord loial și cordial. Alianța noastră, pusă la punct, iese întărită”.. După ce face elogiul președintelui Masaryk și a d-lui Beneš, d. Barthou a spus că în Cehoslovacia nu se pune nici o chestiune delicată. „Mica înțelegere — a încheiat d-sa — n’a fost atinsă de eforturile făcute de o propagandă care caută să exploateze toate prilejurile. Ea rămâne solidă, rămâne credincioasă, înțelege politica Franței și oprobă. „Când știm ce voim, o spunem cu tăria care strivește îndrăzneala și deconcertează ipocrizia și toate manevrele. Aduc din călătoria mea făcută pentru pace, o impresie reconfortantă de încredere și securitate”. O tânără poloneză în costum național a remis d-lui Barthou o jerbă de flori. Dezordinea politică și situația economică Nu sunt trei luni de când s’a constituit in Franța, guvernul de Uniune Națională prezidat de d. Doumergue. Rezultatele nouăi cârmuiri încep să se simtă. Rentele franceze s’au suit cu IDs și tendința lor este spre urcare. Cota valorilor de stat oglindește situația economică a unei țări. Banul ieftinindu-se, se ieftenește și costul vieții. Consolidându-se moneda, afacerile reiau. Față de asemenea rezultate, jertfele cerute cetățeanului francez apar minime. Sacrificii mult mai mari ar fi fost cu totul inutile, în haosul de acum câteva luni. Evident că dacă poporul trăește mai ușor, democrația suferă. Poporul nu trebue niciodată confundat cu democrația. Gândiți-vă, ce lovitură a primit democrația, însăși Parlamentul obligat să recunoască că metodele parlamentare obicinuite sunt concordatare, ca să nu zic m«ii mult. Țara răsuflă, dar politiciani se ofilesc. Tot ce se petrece în Franța dovedește că dezordinea politică apasă asupra economiei unei țări cel puțin în măsură egală cu criza mondială. Lumea are de ales între asanarea stării de astăzi prin înlăturarea metodelor politicianiste sau prăbușirea totală cu salvarea principiilor de democrație integrală, s’a Ne bucurăm că Franța rostit pentru prima metodă. GRIGORE FILIPESCU Apărarea națională la sfârșit, avem o comisie de anchetă în chestia Seletzki. Fac parte din această comisie și guvernamentali și opozanți și prin urmare, cel puțin teoretic, poate fi siguranță că se va face anchetă serioasă. Desbaterile care au precedat instituirea comisiei de anchetă, fără a aduce prea multe lămuriri, au legitimat acuzările că s’au plătit comisioane. S’au pronunțat și câteva nume de avocați cari au încasat onorarii destul de respectabile, dar misteriosul palaelibus n'a fost descifrat. „Palaelibus” e ceva care a fost mai demult, și care probabil va mai fi. Ceva vag deși de foarte cuprinzătoare oferă un fel de ecuație contabilicească având numeroase necunoscute, ori un fel de cutie cu surprize din care poate eși orice. Publicul, atent la desbaterile Camerei, va ridica din umeri, convins că deocamdată cel puțin, nu s’au făcut prea hotărîți pași înainte pentru lămurirea problemei, și necăjindu-se spere că până la urmă va să fi altfel. D. Pamfil Șeicaru intervenind în desbateri a cerut ca ancheta parlamentară să îmbrățișeze toate furniturile de armament, dela 1920 până la 1934. Ar fi fost interesant. Atâtdesare vechi și aproape uitate scoase iar la suprafață... Incursie îndrăsneață în paraelibusurile de altădată, și poate cu desvăluirea unor amănunte necunoscute chiar și pentru cei cari cunosc bine desfășurările ultimelor decenii. Dar Camera n’a admis complicarea cercetărilor. Ar fi fost de altfel o muncă prea grea pentru o singură comisie de anchetă. Și acum? Acum să așteptăm cercetările onoratei comisii. Pentru noi însă, nu aceasta este problema cea mare. Aceasta nu este decât o problemă de înlănțuire în cadrul marei chestii care trebue să domine înarmarea. Necesitatea sancțiunilor pentru ce a fost până acum, este, desigur, imperativă. Dar cu sancțiuni, ori fără, cel puțin prezentul să fie altul. Când de pe banca ministerială s’a recunoscut că suntem dezarmați, nu mai este timp de pierdut. Ci într’o sforțare generală, cu hotărîre îndepărtarea hidrei politicianiste, să dăm nației siguranța apărării ei. Se aude ? 4 500 de avioane noui vor întări marina japoneză PARIS. Se anunță din Tokio : Forțele aeronautice ale marinei japoneze, care se compun actualmente din 646 aparate, vor cuprinde în 1936, 18 nouă escadrile, reprezentând 500 de aeroplane. Rene Benjamin la tribună Cu prilejul conferinței de la Ploești Rene Benjamin a vorbit di la Ploești. Vre\ nd la tribună el a fost primit ca un ropot de aplauze ceea ce mărturisește că cr 60 de kilometri ce desparte Ploeștiul tie supitală, nu a putut întârzia să Se transmită iubitorilor de artă, impresiile admirabile, despre d. Rene Benjamin. Aplauzele țin câteva secunde. D. Benjamin profită de ele pentru a examina publicul din sală. In timp ce înclina trupul său subțire, două puncte negre, alergând dinapoia sticlei ochelarilor cercetau stăruitor sala. Micul barbișon presărat (ah, trădarea bătrâneței!) cu fire albe, formează împreună cu mustața blondă un triunghiu cu vârful în jos. Fruntea mare se prelungește ceva mai sus și apoi un gard blond de păr înconjoară o respectabilă... chelie. In aceste câteva secunde cât au ținut aplauzele, Rene Benjamin a aflat cărui public vorbește și a început.... Dorea să aibe o atmosferă de intimitate. A mărturisit acest lucru și a reușit în acelaș timp, fiindcă vorba sa caldă a apropiat spontan pe toți. Subiectul „Trois grands franÇais: Barres, Clemenceau, Joffre”. Figuri incontestabil, istorice, figuri cari rămân pentru toți acei cari apropie Franța. Câteva date biografice sunt așternute pe nesimțite și urcate treptat pe scara vieții marelui Barrès. D. Benjamin vrea să difuzeze ascultătorilor, totul, din sufletul său. Asalturile sale asupra atenției generale, se repet cu încăpățânare. Iar în final povestirea participării lui Barrès la întrunirea lucrătorilor a întipărit adânc în memoria tuturor personali tatra marelui Barrés. Dar, Benjamin, trebuia să trateze pe Clemenceau. O discretă aruncătură de ochi pe ceasornicul care-i desparte brațului două. Fizomentul să vorbească despre Clemenceau. Ei bine. Ii găsește împreună pe Barrès și Clemenceau, la Cameră. Și fără nici o greutate împletește firul gândurilor despre Barrès cu acele despre Clemenceau. Și deodată ne-am trezit purtați in viața celui de al doilea. Iarăși biografia. O, ce metodă atrăgătoare. Publicul s’a antrenat deabindea. Dar, Benjamin vrea mai mult, își așează ochelarii, trece grăbit batista între buze, și dă asaltul final. Vizita sa la Clemenceau. Nici un amănunt nu lipsește. Casa, omul, anturajul, totul defilează... în câteva minute. Și încă odată publicul nu va uita niciodată pe acest Clemenceau prezentat de Benjamin. Minutele sburau. Nimeni în afară de conferențiar nu observă. Încă o abilă trecere la Joffre. Soldat toată viața. Simplu și adânc înțelegător. Joffre nu cunoscut decât viața cazonă, așa cum e ea. El n’a avut nici valet, nici slugă; a avut planton. Benjamin a fost la el. Ne-a povestit ce-a văzut și ce-a vorbit cu Joffre. I s’a părut totuș că n’am înțeles, că n’am pătruns prea bine pe mareșal. Și-a fixat încă odată ochelarii și a dat asaltul final: lntrevedespre, Joffre-Foch la Marna. Partida a fost câștigată. Benjamin pentru a termina adună cu vervă într’o paralelă sumară pe cei trei „grands français’’ Și apoi, se rupe brusc de pe tribună urmărit de aplauze furtunoase. L. I. VIȘAN t * WITT nt, scumpa tara, puterea mea de munca s i puterea mea de iubire. foceiac Popescu Intr’un onorabil ziar de 1 leu, sub titlul: „Ne vorbește un părinte a 12 copii. — Cei trei elevi sunt victimele cinematografului. — părerile d-lui avocat Tudor Popescu”, aflăm mai întâi că d-nul T. P. a întrecut pe d-nul N. Iorga, în ce privește numărul copiilor, deoarece d-sa a ajuns la nrul 12, pe când ilustrul nostru cărturar abia la 8! Afară de asta, încă o deosebire: d-nul N. Iorga, întrebat ce crede despre această crimă a celor 3 minori liceeni, deși foarte loc face astă dată, de astă dată a răspuns doar atâta: „eu știu să-mi cresc copiii”, pe când d-nul T. P., mai ponderat, după ce îl fericește pe d-nul Iorga pentru acest răspuns, spune: „In ce mă privește, eu nu sunt de loc liniștit, în privința felului cum mi-am crescut copii.” Că d-sa are dreptul a fi neliniștit, îl credem pe cuvânt, mai ales că este vorba în prima linie — pe cât știu — de un teolog, și teologii, mai ales cei nepopiți, nu pot fi decât sinceri. Vom vedea însă ceva mai jos că și d-sa își are partea de vină în această neliniște, care poate fi nu numai a d-sale, dar a mai multora. Dar, în sfârșit, conchide d. T.. Pe că cei trei copii merită iertare, fiindcă crima săvârșită de ei este opera cinematografului, pentru care motiv d-sa a obținut dela unul din părinți (d. Dinescu), onoarea de a-i apăra copilul Înaintea tribunalului și a cere achitarea lui, care e victima noastră, a celor bătrâni. Acum să analizăm puțin acest, nobil gest al avocatului teolog sau teologului avocat, d. T. P. Am văzut mai sus, că d. T. P. nu se simte fericit ca d. Iorga, de educația dată copiilor săi, în număr de 12. Atunci ne întrebăm noi: de ce se simte neliniștit, mai ales când ziarul care-i dă și portretul, d-lui T. P. are grije să spună că cei 12 copiii sunt cel puțin până acum, (și noi le urăm ca să fie și de aci ’nainte) destul de buni. Din cauza cinematografului? Dar numai acest cinematograf să fie cauza neliniștei d-sale, ori ceva, mai mult? Răspundem noi: dae'ar fi numai cinematograful, subiect de neliniște, ar fi ceva. Dar departe de a fi totul, el este numai o mică parte a cauzei crimelor tineretului Tr. adevăr d. T. P. având grije la sfârșit să spună, că cei trei copii ar fi victimele noastre, ale bătrânilor, parcă ar vedea și d-sa că pricina crimei celor 3 ar fi ceva mai mult decât cinematograful. Dar nu arată, și vom ușura noi situația: da, suntem vinovați, dar nu numai pentru că am tolerat cinematograful criminal și impudic, ci pentru că am asistat sau chiar am ajutat direct prin acțiunea noastră sau indirect prin nemișcarea, prin pasivitatea prin lașitatea noastră in vremea din urmă, de după războiu, nereacționând la timp contra întregii opere imorale, desfrânate până la necredibil și care a format mediul nenorocit, infectat de toți microbii criminalității și imoralității de astăzi! Am tolerat, ba chiar mulți din noi am luat parte la toate ticăloșiile operei demagogice a statului ieșit din votul universal, a statului care nu numai că nu a căutat să înfrâneze aberațiile criminale de dezagregare socială, dar chiar le-a încurajat, le-a consacrat, ridicat la rangul de legi. In atmosfera anarhică a acestui stat, în care legea este fără de lege, furtul „asanare“, munca și cinstea cele mai mari vicii, șarlatania, abuzurile de tot felul, virtuți civice, ce fel de copii se puteau crește? Căci, să fim bine înțeleși. Ce să învețe copiii noștri dela noi, pe care ne-au văzut că am luat bani cu împrumut spre a ne satisface niște nevoi sau pofte de lux (cu atât mai rău) și apoi, poate nu numai că au asistat dar au luat și parte alături de părinți sau dascălii lor la întruniri provocate de învățători ca Isac din Gorj și bătăușul universitar Nolică Antonescu, pentru ștergerea datoriilor? Ce să învețe copiii noștri în niște școli și de la niște dascăli, a căror supremă preocupare, de la o bucată de vreme, este cu cât să mai sporească taxele școlare și sub ce nouă pretexte, spre a-și avea lefuri, pe care statul cel jefuit de toți și din toate părțile, nu mai arem de unde le plăti? Ce să învețe, toți cei Însetați de dreptate, de la o justiție — acel Regnorum Fundamentum — in care slujitorii ei se văd nevoiți să aplice legi de furt și de jaf, pe care orice conștiință, onestă le reprobă, oricând, tot acești slujitori ai dreptății se trezesc în fața unei circulari venite de sus, în care nu e vorba de cum să se aplice mai just o lege, ci de cum să se eludeze mai bine în folosul unor guvernanți cari nu vor să-și plătească datoriile ? Ce să învețe tot tineretul nostru din legile de amnistie fără număr, ștergătoare ale tuturor infracțiunilor, din legile zise de asanare, care consacră furtul în folosul, tuturor paraziților și desfățaților vieței noastre ? Ce să învețe copiii dele, niște părinți, cari și-au făcut o carieră din conducerea unor mișcări de neplata datoriilor ? Ce să învețe copiii de la niște mame, care au încetat de mult de a fi adevărate mame, pe care le preocupă totul afară de adevărata creștere, în cinste și în frica lui. D-zeu a copiilor lor? Ce să învețe copiii noștri din o literatură obscenă și pornografică, bună numai pentru tripouri și case de toleranță, care se etalează la toate vitrinele și la toate răspântiile ? Ce să învețe copiii și în genere tot tineretul într'o atmosferă atât de viciată, atât de otrăvită, în care munca adevărată este înlocuită cu furtișagurile și cu mentalitatea chiulului și a jocurilor de noroc ? Iată de ce, tot în aceste coloane scriam mai deunăzi că procesul celor 3 nenorociți elevi este procesul stării morbide, anormale, anarhice creiate după război, mulțumită imbecilității și lașității noastre. Iar autoritatea morală de a apăra înaintea tribunalului pe cei trei elevi, nu o pot avea decât numai aceea cari nu se știu cât de puțin cu musca pe căciulă adică aceea—foarte puțini—cari nu pot fi făcuți vinovați de vreunul din păcatele de mai sus. Numai asemeni apărători ar putea spune judecătorilor tot ce trebue spus, fără reticențe; oricare alții, nu numai că n‘ar putea convinge pe judecătorie ceeace vor, dași ar mai stârni revolta și dispreț tuturor. ■ [UNK] Prof. VASILE VLADESCU a avocat apg ^ discuții 1. ... ■ [UNK] [UNK] ■ Iarăși crima ..... celor trei elevi Discuția începută încă de acum două luni în presă cu privire la triarea filmelor și în special la categorisirea lor, — a provocat o seamă de comentarii și polemici interesante. Este vorba de o cât mai strictă examinare și studiere a filmelor venite la noi, spre a fi reprezentate, — filme, unele socotite ca fiind tendențioase sau imorale. Nu vom discuta acum dacă e cazul ca filmul să fie înțeles și tratat ca atare. De altfel un distins confrate a arătat într’un judicios articol, în aceste coloane, nejustificata temere a d-lui dr. Angelescu — împotriva oricărui film — de natură poate... „să strice” școlarul... Căci, după cum bine observa colaboratorul nostru, Uitând lucrurile astfel, în film ca și din orice manifestare, copilul sau adultul cu instincte rele — sigur va înlătura partea bună, morală, — fiind atras tocmai de cealaltă... Cu toate acestea, nu se poate spune, că putem importa, fără grije, orice producție artistică, — de natură uneori să propage anumite idei dăunătoare populației țării noastre. Nici că o comisiune alcătuită în acest scop, nu-și mai are rostul. Dar — și nci am vrut să ajungem, — această comisiune de cenzură a filmelor trebue să fie compusă numai din oameni capabili, cari au dat dovadă de pricepere — pentru a nu ne vedea în situația să le discutăm inteligența, gustul și chiar puterea de judecată... Un cunoscut publicist, ocupându-se într’un spiritual articol într’o mare revistă literară despre această chestie fată ce observă: „Amicul nostu d. Micki Maus a suferit un accident: a fost tăiat — nu de tren sau de bisturiu — ci de un nobil elan moral al noului cenzor cu care a fost împodobită de curând comisia filmelor, d. Corneliu Moldovanu. Motivul era că filmul lui Micky Maus conținea stafii, deci scene de groază capabile să tulbure sensibilitatea sufletelor delicate. Și astfel, publicul românesc va fi lipsit de un Micky Maus care era fermecător — o spun pentru ca l-am văzut”. Iată clar cum înțelege unul din membrii acestei comisiuni să „cenzureze” filme cari prin natura lor n’au făcut până acum decât să amuze publicul. Această măsură pe cât de amuzantă pe atât de nechibzuită — a provocat ilaritate. Căci pornit pe acest soiu de severitate — se poate ajunge chiar la suprimarea filmului și a artei însăși în care se găsesc întotdeauna fapte de natură să ne atingă „moralul” sau „să ne ducă în ispită”. Cum observă și d. D. I. Suchianu, autorul acelui articol, după astfel de mentalitate s’ar putea lesne interzice toate filmele „unde se face o propagandă deșănțată pentru desvoltarea gustului copiilor pentru obiecte tăioase — precum bricege, brice, foarfeci, tirbușoane, și altele — sau pentru obiecte pyrogene (precum chibrituri și altele)”. Onorata comisiune a filmelor are altă chemare: acela de a opri sau de a suprima părțile din filmele — cari într’adevăr ar putea fi dăunătoare publicului de orice vârstă ar fi. Cu măsuri comice ca cea arătată mai sus nu numai că nu s’ar putea ajunge la nimic temeinic, dar s’ar statornici și aci — lipsa de pricepere și mai ales de seriozitate. ...Și ar fi trist... „ — ■ Dn> NOTE Filmul educativ Reorganizarea poștei aeriene in America WASHINGTON, 29. (Rador). Senatul a adoptat prin ridicarea de mâini și a trimis înaintea Camerii, unde votul se pare asigurat, proectul de lege Black MacKellar, prin care se reorganizează poșta aeriană și se sancționează recomandările președintelui Roosevelt în privința numirii comisiunei de experți, care trebue să elaboreze politica aeriană a guvernului. Proectul stipulează că peste nouă luni de zile, când el va fi definitiv adoptat, comisiunea de comerț dintre state își va asuma controlul și exploatarea drumurilor aeriene, va fixa tarifele și va autoriza modificările necesare ale serviciilor. Așteptând deriziunea co misiune de experți, departamentul Poștelor este autorizat să acorde contracte provizorii pe timp de un an companiilor aeriene, care trebue să-și reorganizeze structura lor financiară și mai ales să rupă legăturile care le unesc cu uzinele de construcție a avioanelor și cu celelalte companii presupuse drept concurente. Lefurile conducătorilor companiilor aeriene sunt limitate la 17 mii dolari. De-ale conversiunii Din Pitești ni se scrie : „Mihalache Ionescu, precupeț în piața orașului și-a străpuns stomacul cu nostru cuțit de măcelărie. Cauza, nn având bani dați cu împrumut pe la sate, a constatat imposibilitatea de a-i mai încasa altfel decât conform prevederilor legii conversiunii”. Mihalache Ionescu a cedat unui acces nervos. Dacă știrea este adevărată, el nu rămâne însă mai puțin o victimă a legilor de aventură. Dar oare creditorii cari nu și-au făcut și nu-și vor face harakiri, nu sunt și ei aproape asasinați ? Baroul Maramureșului a cerut Uniunii avocaților excluderea rău din toate barourile din țaavocaților parlamentari cari au votat conversiunea sau în orice caz nu au luptat contra ei. D. profesor V. Vlădescu, avocat, președintele Asociației generale a creditorilor din România, a felicitat telegrafic Baroul Maramureșului pentru această sănătoasă inițiativă. Adresăm și noi baroului maramureșan aceiași felicitare. Ah, dacă ar putea fi o mișcare de acest fel ! Ar începe îndată altă viață și altele ar fi desfășurările în toate direcțiile. #