Epoca, iulie 1937 (nr. 2516-2542)
1937-07-01 / nr. 2516
Ni. 2516 2 Lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Se primesc la administrația ziarului ți la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82.11 Director: GRIGORE N. FILIPESCU Ziar al partidului conservator.Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU tot Ancheta fraudelor de la Botoșani, pe care presa o face paralel cu parchetul, dezvălue amănunte mai interesante. Jaful atinge suma de 14 milioan aproximativ bugetul orașului pe un an. Nu moare un oraș vechi ca Botoșanii pentru atâta lucru! Justiția este acum cu mâna în gâtul pungașilor, cari vor fi pedepsiți cum merită. De ce să mai lungim, deci, vorba, și să dăm proporții de fantastic unui simplu furt? .Mai bine să ne umplem coloanele , cu “reportajul crimelor pasionale. Câte femei îndoliate au îngenunchiat pe mormântul avocatului X, câte scrisori amoroase au fost găsite în sertarele biroului, și altele de-al de astea. ’ Mărturisim că am fi tentați să urmăm acest drum. Poveștile jafului banilor publici nu sunt deloc înviorătoare, și nu este bine să sememi deprimarea, nici neîncrederea Este preferabil sosul acidulat și de ușor parfum misterios al zgomotoaselor conflicte „sentimentale” Dar cazul de la Botoșani are și el unele aspecte intime, mai senzaționale decât cele de alcov, — și de aceea vom stărui. Botoșanii de pildă, nu prea avea lumină, pentru că motorul uzinii era prea slab în raport cu rețeaua de servit. Comuna avea însă și alt motor mai puternic în stare să facă față tuturor nevoilor orașului. Trebuia numai cheltuiala instalări acestui motor, ca să fie bine. Lucrul nu s’a putut face însă, pentru că n’au fost fonduri. In timp ce se furau milioane, n’au fost fonduri pentru o instalație ușoară, pe care orașul întreg o cerea în fiecare zi. In acest amănunt strălucesc tot tragicul nepăsării cârmuirii și toată inconștienta îndrăzneală a briganzilor. Se știa că se fură. Toată lumea oficială știa ce se petrece, știau, nu se putea să nu știe, ori măcar să n’aibă bănuială, toti funcționarii. Și totuși a fost îndelungată și generală tăcere. Jaful ar continua, desigur, și azi, fără denunțul care s’a produs. Iar pentru ca altădată să nu mai fie asemenea, îndrăzneli, denunțătorii au fost excluși din organizația locala a partidului liberal, în urma unui vot de mare solidaritate și de mare elan. Vinovații însă, și ei membri ai aceluiaș partid, n’au fost excluși. E de mirare chiar că nu s’a votat o moțiune de solidarizare cu acești bieți oameni năpăstuiți ! Ce-a făcut conducerea centrală ? Ea a cerut sinele explicații și se pare că votul organizației botoșenene a fost găsit legitim. Problema impune, în orice caz, un studiu mai atent și hotărîrea a fost amânată până la întoarcerea șefului în țară, ori până la ivirea unui caz mai senzațional care s-i îngădue uitarea celui dela Botoșani Ce, este glumă să indispui o întreagă organizație județeană ? Tragic furtul de milioane, tragice aspectele nepăsării locale, ba tragicul cel mare este în acest rușinos refuz al organizațiilor politice de a rupe lanțul solidarității cu „ai noștri”, chiar când ei sunt tâlhari de rând. Ce îndreptări, voiți să fie cu asemenea invalidități ? invaliditate Greutățile financiare ale Franței In cele mai multe cazuri finanțe proaste sunt urmarea unei instabilităti politice. Franța în clipa de fată se bucură de o relativă stabilitate. Alegerile din 1936 au asigurat tării timp de patru ani o continuitate în conducere. După ministerul Blum-Chautemps, avem un cabinet Chautemps-Blum, și după cabinetul , Chautemps-Blum vom avea după toate probabilitățile o formațune Blum-Chautemps. Continuitatea există deci. Acei ce cred într’o combinație Jeanne d’Arc sau colonel Laroque sunt visători ca d. Vaida. Cu toată această relativă stabilitate politică, greutățile financiare ale Franței nu descresc, din contra. Oare se poate spune că prin activitatea sa legiuitoare ministrul socialist de finanțe a speriat capitalul? Nicidecum. D. Vincent Auriol a fost mai ortodox decât foarte multi orice caz nespus mai mult decât conducătorii fasciști sau fascizanți. Contrar tuturor așteptărilor, guvernul Blum n’a sporit decât într’o foarte mica proporție cota impozitelor, însăși taxele asupra obiectelor de lux n’au fost mărite. Se pare ca experiența cartelului din 1924—26, a fost veșnică prezentă în spiritul d-lui Vincent Auriol. Atunci, pentru ce o situație financiară pe zi ce trece mai grea? Pentru motive pur economice isvorând din cauze sociale. Reducând,numărul orelor de lucru «fi sporind salariile, balanța comercială a Franței și devenit din ce în ce mai deficitară. Pe piața internațională, producția franceză luptă cu greu împotriva produselor străine. Scăzând puterea de producție scad și încasările statului. Experiența Blum a dovedit că nu este suficient miniștru de dreapta, însă mărești salariile, ca să activezi producția așa cum susțineau teoreticianii socialiști. D. Ramsay MacDonald a recunoscut după un an de cârmuire că între teorie și practică este o lume. Primul lucru pe care l-a făcut deci a fost reducerea masivă a alocațiilor șomeurilor. Trăind din ce în ce mai greu, aceștia au reintrat în circuitul muncii, salariile au cedat, iar producția britanică „ipso facto“ a crescut, transformând deficitele bugetare în excedente. Parlamentul francez cercetează în clipa de față nouăle proecte financiare ale guvernului. Toată lumea cunoaște boala de care suferă Franța, întrebarea ce se pune este deci următoarea: Vor avea curajul, bărbații politici să se atingă de cauzele bolii sau vor merge înainte pe calea apucată, întrebuințând morfină pentru a amorți efectele. GRIGORE FILIPESCU POLITICA de neintervenție în pericol UN COMUNICAT AL SUBCOMITETULUI LONDRA, 29 (Rador). — După ședința de azi a subcomitetului de neintervenție s’a dat următorul comunicat: Reprezentantul Italiei a desmințit unele afirmații ale guvernului din Valencia privitoare la recenta debarcare a unor trupe italiene in Spania, precizând: ,,Niciun voluntar italian nu s’a dus în Spania din ziua în ,care comitetul de neîntervenție a interzis intrarea voluntarilor străini în Spania”. Examinând planul de control naval, lordul Plymouth a prezentat mai multe propuneri tinzând să refacă planul de supraveghere navală a coastelor spaniole. Pe baza acestor propuneri guvernele francez și britanic sunt gata să-și asume responsabilitatea controlului naval al tuturor coastelor spaniole și sunt de acord principial cu numirea unor observatori neutri pe bordul bastimentelor care participă la patrulări. Anglia ar urma să controleze coastele care sunt în stăpânirea guvernului republican, iar Franța și Anglia și-ar împărți controlul coastelor naționaliste. Reprezentanții Belgiei, Cehoslovaciei, Suediei și Sovietelor au primit favorabil aceste propuneri, pe când reprezentanții Germaniei și Italiei au adus obiecții principiale tuturor propunerilor care nu ar fi bazate pe echilibrul necesar unei atitudini imparțiale. Toți delegații și-au luat obligația să prezinte guvernelor lor aceste propuneri. După o scurtă discuție cu privire la retragerea voluntarilor străini, s-a hotărît ca subcomitetul să se întrunească din nou în ziua de 2 iulie pentru a examina atât problema controlului naval, cât și problema retragerii voluntarilor. Suveranul în gara Varșovia Piața la radio Postul de radio București, a prins obiceiul de a comunica în fiecare dimineață, așa zisa bursă a pieții. Speakerul citește cu conștiinciozitate tabloul pe care, probabil, d. Mihail Berceanu îl compune în zorii zilei. Asculți cu mintea limpede abia trezit din somn, o listă de bușinătăți la prețuri imaginare. Școli din somn, soția o mustrezi ,căci încarcă coșnița și atent, ca nu cumva vocea speakerului să fie năbușită de vre un zgomot, cauți să notezi măcar cele mai importante din prețurile alimentelor. Fiindcă ai încredere în guvern și mai cu osebire în talentul de subsecretar de stat al fostului primar de la Albastru, te îmbraci în liniște și hotărît să demonstrezi că viața nu e chiar atât de scumpă, pornești în piață după târgueli. Câteva minute de târcoala în jurul tarabelor de la Obor sau aiurea și ascultătorul speakerului de la radio se va convinge că una e tabloul și alta e realitatea. In piață nici pomeneală de identitate cu prețurile anunțate în zori la radio-Bucureștic . -pirufir apropiere. Și mai interesant, nu găsești nici marfă pe tarabă. Negustorul n’are nimic din ce-ți trebue. Doar câteva alimente învechite, fără nicun aspect, stau în coșurile cu prețurile d-lui Berceanu. Dar, d-ta ascultător la radio ai plecat să combați pe nevasta care te spoliază la coșniță. Și ambițios nu te vei înapoia acasă, fără cumpărături. Atunci fii fără grijă. Negustorul asta dorește. Să te vadă ambiționat. Ambiționat mai ales pe șarlatania ce ți-o plasează în zori de zi speakerul de la radio București Când vrei, cu orice preț, să cumperi atunci, negustorul te introduce în dugheană, dă la o parte câteva lăzi și toate bunătățile iți stau în față. Poți avea ce dorești și în orice cantitate. Numai că în dughiana negustorului sunt alte prețuri. Premiile de spolială de care se plânge necontenit gospodina și pe care d. Berceanu este incapabil să le înfrângă. Piața anunțată la Radio, e justificarea în teorie a unor măsuri fără efect. Pe teren viata a rămas scumpă și la discreția speculanților. Niciun rezultat din tot ce sa trâmbițat despre măsurile contra speculei. Nimic îmbucurător neutru bietul consumator. Simple momeli politicianiste în ajun de retragerea dela putere. Și visuri în revărsări de ziuă pentru ascultătorii de la radio. ALEX. VIȘAN «^ÎNSEMNĂRI* Un ziar de dreapta, dintre acelea sprijinite de d. Inculeț, publică in ■fruntea paginei la titlul. Farsa naționalismului liberal. „Nu mă bucură deloc — începe autorul — că sunt silit să evidențiez falsul patriotism al partidului liberal la răspântia grea la care ne găsim. E greu să te desminți singur. Intr’adevăr, mai mult decât a critica „opera de guvern“ a liberalilor, noi am sprijinit-o, crezând, cu încăpățănare, că d. Tătărescu nu va pleca dela putere fără cel puțin a deschide unele drumuri noui revendicărilor naționaliste ale țării". Simplu. Cât despre „încăpățânarea“ de a susține guvernul, vicepreședintele consiliului are justificative la dosar. ..Viitorul“ e furios pe cele petrecute la Muscel. Și pe bună dreptate, căci metodele barbare din viața politică au atins se pare extrema limită. Numai că oficiosul guvernului prea vrea s-o politicianizeze întâmplarea de la Topoloveni. E imprudent fiindcă de călcâiul moralistului de la „Viitorul“, stau crimele politice de la Buzău și de aiurea. Stau deopotrivă cele făptuite de liberali și prin toleranța liberală. lét Convorbirile dintre d-nii și Van Zeeland WASHINGTON, 29. (Rador). In cursul dimineții, d. Van Zeeland a avut întrevederi cu d-nii Hull, șeful departamentului de stat și Morgenthau, șeful departamentului Tezaurului. La amiază, d. Van Zeeland a fost primit de președintele Roosevelt, care l-a reținut la dejun la Casa Albă. In cercurile financiare se precizează că în cursul acestor întrevederi nu s’a ajuns la nici o hotărîre comună, deoarece nu s’au făcut decât expuneri de puncte de vedere. Huli AUR! Câteva date interesante Timp de 6000 ani omul și-a vândut casa, pământul și produsul său în schimbul aurului. Pentru aur s’au întreprins atâtea fapte mari în omenire, s’a trecut oceanele, s’au descoperit noui continente, s’au produs războaie și s’au pierdut averi imense. In ultimul timp lumea și-a pus întrebarea dacă acest metal, zis prețios, sare sau nu vre o valoare oarecare. Și asta fiindcă astăzi e foarte mult aur în lume și oameni nu știu ce să facă cu el. Cei de la cârmuirea statelor rămân uluiți, fiindcă li se pune în față un mare paradox: cu cât crește cantitatea aurului cu atât lucrurile de trebuință sunt mai scumpe. Până la descoperirea Americei de către Columbus omenirea avea nevoie de 20 mii., unii anual. In sec. XVI cantitatea aceasta sa sporit la 100 mii. Când pe tronul Angliei s’a suit regina Victoriei, exact cu 100 de ani în urmă, exploatarea aurului a atins 1568 mii. unti. In 1931 cantitatea aceasta a atins 2000 mii. unți. Astăzi numărul unților s’a ridicat la 4535 mii. unți. Din asta se vede că sporul din ultimii cinci ani e mai mare decât cel al secolelor trecute laolaltă. In afară de platină, aurul e singurul metal care nu ruginește, nu se pierde cu nimic. Se cunosc obiecte de aur din vremea caldeilor, deci cu 3000 ani în Clor. Aurul nu poate fi distrus, e etern. Cele mai vechi povestiri grecești amintesc de căutarea acestui metal scump. Hercules a pornit spre ostrovul Hesperidelor de unde a adus mere de taur. După câte se pare Hesperidele sunt insulele Canare, iar merele de aur, portocalele de azi. In timpul lui Homer fierul era mai scump decât aurul. Aurul se putea căpăta cucerind pământul, fierul era un dar al zeilor. Se știe însă că grecii acelor timpuri cunoșteau numai fierul din căderea meteorilor. Și astfel la Micense erau vase de aur pentru masă și inele de fier. Atenianii și-au avut minele luide aur în Tracia, iar romanii în Spania. Pentru aur aceștia din urmă ,s-au luptat cu Cartaginul până ce aceasta din urmă a fost distrusă. Europa medievală își procura aurul din Balcani, Bohemia și Spania. Acum 700 ani venețianul Marco Polo a pornit într’o călătorie spre Răsăritul necunoscut. La întoarcere Polo era așa de jerpelit, încât nimeni nu vroia să mai vorbească cu dânsul. Când însă a arătat bucățile sale de aur a început să fie invitat în saloanele societății înalte. Pretutindeni Polo povestea despre minunățiile Orientului, despre mătăsuri, varietatea culorilor, păsările încântătoare, însă oamenii din jurul său nu vroiau să asculte de altceva decât despre aur. Polo povestea despre pagodele de aur, despre nisipul aurifer din apele Orientului, despre dinții de aur ai oamenilor din acele părți ș. a. Aventurierii din toată lumea s-au adunat la Veneția, pentru ca cu corăbiile venețiene să poată pleca în Orient. Conții din Veneția însă i-a alungat astfel că doritorii de aventuri au căutat altă cale. Astfel portughezii au descoperit calea spre Orient pe la Capul Bunei Speranțe. Intre timp prinții, baronii și episcopii aveau nevoie de mult aur. Oameni șireți au folosit acest lucru, începând să procure aur prin mijloace magice. Rezultatul a fost că au pierdut banii învestiți în astfel de încercări. Dacă alchimiștii n’au descoperit laurul în mod artificial au găsit insă alte lucruri folositoare omenirii. Astfel a fost cu alchimistul Boettger, Boettger fiind închis într’un castel pentru a produce aur a descoperit porțelanul. A venit apoi la rând Columbus, care a pornit de asemenea să caute aur în spre Apusul lumii europene. După descoperirea Americei a primit Spania atâta aur cât a dorit. Cantitatea aurului din peninsula iberică a sporit de 36 ori. In același timp însă au sporit prețurile la lucrurile de primă necesitate de trei ori. In urma scumpetei populația sărmană murea de foame. întreg sec. XIX e un secol pentru descoperirea aurului. In primul rând a fost California în 1849, apoi Australia în 1851, Africa sudică în 1884 și Alaska 1896. In cele din urmă au venit la rând descoperirile din Rusia. In ultima vreme cantitatea aurului descoperit a crescut neîncetat. America și Canada produc de două ori mai mult aur ca înainte, Rusia de două ori mai mult. In urma acestor fapte la bursă a intervenit panica și băncile au trebuit să cumpere aur în valoare de 400 milioane lire sterline (peste 500 miliarde lei). Nimeni nu știe însă dacă operațiile acestea vor fi bune sau rele. Tie scumpa tara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Filipescu Armand Călinescu Cu prilejul sărbătoririi sale Eram acolo, în Cameră, când d. A. C. Cuza, cu vorba lui peltică, i-a spus zâmbind: Charmant Călinescu... Nu-mi amintesc dacă a spus-o ca să diminueze pe tânărul lui coleg, așa cum a făcut-o pe vremuri Petre Carp când a vorbit de elevul Duca, sau a făcut numai o glumă amabilă, îndemnat și de un anumit spirit epigramic pe care d. Cuza îl cultivă încă, îmi amintesc însă de aprobarea spontană care a tresărit în mulți dintre noi: Da, are dreptate Cuza. II est charmant... De un farmec special însă... Nu acel farmec de impresiune pe care a încercat să ni-l sugereze președintele de vârstă a parlamentelor noastre. Domnul Armand Călinescu nu are farmecul acela obișnuit în care intră, ca într’o rețetă farmaceutică curentă, o doză de tinerețe roză în obraz, plus zâmbet proaspăt, plus voie bună amabilă, destilate toate într’un acelaș fără de prihană albastru sufletesc naiv... Complexul lui sufletesc știe să destileze câteodată și câte o picătură de venin, — bine dozată și administrată când trebue, știe să zâmbească d. Armand Călinescu, de multe ori însă zâmbetul lui nu are deloc darul de a încânta pe cel căruia i se adresează; D. Armand Călinescu n’are nimic naiv întrânsul, iar tinerețea lui — din păcate din ce în ce mai relativă — înseamnă uneori o atât de supărătoare luminoasă ripostă spirituală, că, uneori, adversarii lui cari beneficiază de avantagiul patriarhatului parlamentar, sunt nevoiți să-i amintească, ca d. Cuza, de un anumit raport de vârstă... Farmecul lui constă în altceva, el rezultă din echilibrul unui talent oratoric care nu cade în păcatul nici unei exagerațiuni verbale, în măsura cuvântului lui, în pregătirea lui, în seriozitatea lui. Poate cuvântul farmec nu se potrivește. Cuvântul „abilitate” în sens de talent, pregătire, și înțelegre a momenului politic, i s’ar potrivi mai bine. De abiltate mai cu seamă dat dovadă în toate manifestăarile sale, pe toate terenurile de sport și luptă a învălmășelilor noastre politice. O abilitate care până acum nu s’a desmințit și care promite să nu se desmintă. D. Armand Călinescu este unul dintre puținii oameni politici care a reușit să dovedească că ponderațiunea și subțirimea pot merge împreună cu calitățile de bun elector. A reușit să dovedească la Argeș că poți fi popular, în cadrul unui partid politic puternic, și fără promiscuități de ținută și de limbagiu. Poate secretul reușitei lui în toate direcțiile stă, în afară de abilitate, în energia și tenacitaabilitate, în energia și tenacitacari constituesc osatura firii lui și cari lipsesc, amândouă, din rețeta psiho-farmaceutică a farmecului obișnuit. Anteu Pe aleele expoziției din Paris Metalul si lemnul In toate Pavilioanele Expoziției există metal în afară de Pavilionul Lemnului. In toate Pavilioanele Expoziției există lemn în afară de Pavilionul Metalului. Să vizităm mai întâi, Pavilionul Metalului. Este întreg construit din metal și din sticlă. Toate metalele vechi sau noi, și-au găsit întrebuințarea: ferul, oțelul fonta, alama, alama, plumbul, aluminiul care are în altă parte pavilionul său, oțelul inoxidabil, nichelul. Construcția, decorul și mobila acestui pavilion sunt de asemenea din metal. Singure tapetele nu sunt din metal — căci cauciucul își are și el locul său în viața modernă, așa după cum o atesta marele pavilion. Iată câteva precizări: Palatul cuprinde la parter, o sală de expoziție terminată cu o cupolă, adevărată cupolă de oțel susținută în gol de un stâlp realizând astfel aplicația unei noi tehnice de cherestea metalică. Totul e acoperit de zinc și aramă. Pereții pe care nu-i atacă nici aerul, nici apa de mare, nici acizii sunt lăcuiți pe dinafară și decorați în interior. In fața intrării principale, o statue de bronz reprezintă fierarul la lucru, executată de Sylvestre și turnată de Suse. O poartă de intrare mânată prin brio ușe alunecătoare de 12 m. înălțime, din fer călit și bronz. La dreapta, în pavilion, furniturile de oțel inoxidabil. O rampă metalică un apartament medical, un birou, o bucătărie, un bar, o sală de operație... Totul de oțel... Mai încolo pereți îmbrăcați în nichel și oțel schelat. Geamlâcuri mari pentru demonstrația practică a „tâmplariei metalice”. Apoi în cupola centrali, admirabilele tucrurii artistice de la Leblanc-Bardebienne... In tindă, marchitănării, nituri de uși, chei, își expun varietățile lor arămii, nichelate, bronzate, pe pernițe îmbrăcate un metal de culori încântătoare mergând dela verdele pal până la roșul închis. Iată și pe fabricanții de ar-Această manifestație e plină de elocință Dar, ca și cum s’ar fi temut de caracterul hotărît al demonstrației sale. Metalul ironizează și ia în râs pe „Charcot" care rămăsese prin experiență apărătorul încăpățînat al lemnului în construcția navelor. ^ el.„Noua tehnică ne impune” afirma iș Intr’adevăr, lemnul are de spus cuvântul său. S și în fața Palatului Metalului, poarta monumentala de lemn de la Alma pare că-1 ironizează la rândul său. Care este materia din care, în afară de lemn,s’ar fi putut realiza o asemenea construcție? „Admirați mai curând acești doi mari piloni de câte 50 metri, la o depărtare de 15 metri, între cari se desfășoară, scara monumentala care duce la o vastă platformă. Din acest pilon superior așezat la 6 metri de pământ se desfac patru punți: două dintre ele primesc vizitatori ce vin prin avenue Wilson și avenue Montaigne. Celelalte doua, se unesc într-un arc mare strabatand dintr’o singură aruncătură de 10 metri întindere Pont de l'Alrica care mâne în afara Expoziției. Ați tațcles îesigur, cu o bârnă turnanta și 10 metri de întindere... o s’o faceți dv. din metal și beton armat ? Dar trebue să întrerupem pledoaria pro domo a Porții de Lemn, fiindcă lemnul este la loc de cinste ln Expoziție. Se găsește în toate pavilioanele franceze și în toate pavilioanele streine, la Statele Unite ca și la Finlanda, la Danemarca ca și la Carnada, la Japonia ca și la Australia, în U. R. S. S. ca și în Italia, în Germania ca și în Anglia. . In mod oficial este expus în Pavilionul Clădirii, al Mobilierului, al Artiștilor Decoratori,al Uniunii Artiștilor Moderni... dar d. Liautey a găsit că numai atât nu-i de ajuns. Căci știe că există lemn în Centrul Coloniilor, și pretutindeni aiurea, chiar când este ascuns de cele mai savante tencueli. Și socotește că lemnul este una din cele mai însemnate bogății ale țării noastre și că generalizarea întrebuințării sale se cere neapărat. Acesta este motivul pentru care s’a pus nu prima piatră, ci prima bârnă a Expoziției lemnului, organizată de serviciul Apelor și Pădurilor. Frumosul palat al lemnului, folositorul cămin cultural și plăcutul han al tinereții alcătuesc cele trei elemente principale. Ce conține această Expoziție? Lucruri de convingere. Palatul Lemnului e hărăzit să arate măreția acestui material care păstrează pentru ziua de mâine mari surprize. Și iată ca o manifestație de întâmpinare: Frescele lui Decaris.Un concurs care pune la întrecere numeroși candidați au ales zece ansambluri de mobilier modern care, pentru a fi admise, au trebuit să fie executate în lemn masiv și să înlăture orice imitare a vechiului stil atât în linie cât și în decor. Un apostol al lemnului mi-a făcut o declarație entuziastă. — Lemnul, domnule, e viitorul, poate să se impregneze, să se întărească să se coloreze. Vaporii de apă Îl fac elastic. Germanii, cari n’au plută, fac din el dopuri elastice. Și apoi lemnul poate să se stabilizeze. — Vorbești în termeni tehnici pentru a te putea înțelege. — Iată un exemplu, d-le, frasinul e un lemn de rotărie. Se îndoaie, se impregnează, a luat o formă hotărită pe care vrei să i-o dai, și astfel e stabilizat. NI rog să mă însoțească, în vizită, căci simt că se va prelungi. — Aici e expoziția pădurii franceze, laboratorul lemnului, reînpădurirea Franței. E o problemă de interes general, pentru protecția contra accidentelor climatice și căderilor de ploi abundente care aduc inundațiile. „Dar nu e decât lemn aci. Și asta-i Expoziția Apelor și Pădurilor. Priviți, acest acvarium. Iată aici pești de cultură și aici pești sălbatici. Și această scară a cărei infrastructură luminează prin raze infra-roșii, degajate de propria sa lumină. Se pot făcea lucruri frumoase, nu? Iată pasta de hârtie și celelalte produse secundare ale lemnului, rușinoasele. Dar iată-ne în aer, liber, întreb la rândul meu: — Și luntrile astea ce au deosebit în ele? — Funcționează cu gazul pădurilor. Căci acesta-i viitorul. La o producție totală de 30 milioane steri, 10 milioane sunt disponibile pentru carburație. Atâtea automobile, automobile mari care cheltuiau pentru o etapă oarecare 50 franci pentru benzină, cheltuesc acum 7,50 franci pentru lemn în urma echipării cu un motor gazogen. — Și ce marcă sunt aceste automobile? Robert Lange Continuare în pag. ll a <