Era Nouă, 1894-1895 (Anul 6, nr. 264-326)
1895-01-01 / nr. 274
r- a- ^ te.CuTJl HWNESCU" ___________I IU E R A NO C A râ a partidului care se zicea eşti din popor şi lucrând pentru popor, precum se vedea cam scăzut. Şi in jurul acestui şef, rivalisând in supunere, se văd gravitând o sumă de candidaţi la ministere. Obiceiul este că fiecare minister să aibă 2 — 3 moldoveni. In viitorul Guvern liberal are să fie mare grămâdeală de moldoveni. Iată personalul cunoscut şi prea cunoscut oraşului nostru care are să strelucească in întrunirea ce ni se anunţă. Iaşenii vor sta liniştiţi la toate acestea. Vom vedea acuma dacă oposiţiunea va fi in stare să ne doveadească, cum zice un jurnal local, că nu este încă degenerată. Scoala D-lui ('(irj/. Sub acest titlu Jurnalul ieșan publică un articol iscălit de simpaticul radical, 1)1 Al. Bădărău, cu care luptăm impreuna in politica locală Ne place să discutăm cu Dl Bădărău, căci deşi ne este adversar de principii, ne judecă cu oarecare nepărtinire, cel puţin atîta cit se poate cere unui adversar de bună credinţă. Apoi apreciem foarte mult şi nota sa originală şi acel talent al seu de analisă, cunoscut in barou, cu ajutorul cărora D-sa se pricepe se lege impreună cîte odată lucruri mici pentru a scoate judecăţi mari. Cu toate acestea Dl Bădărău in judecata ce si face despre junimism a remas in multe puncte alăturea cu realitatea. Lucrul este esplicabil. D-sa, om de teorie, ne-a studiat şi a crezut că a găsit formula junimismului intr’o singură teză. Cum se intămplă tot-deauna insă, formulele prea strimte riscă să jignească realitatea faptelor. Acestea sunt totdeauna mai complexe decit, ca să le poţi cuprinde intr’o singură teză. Dl Bădărău recunoscînd că a avut altă dată impreună cu Dl Panu altă idee despre Dl Carp, promite se ne esplice schimbarea sa de opiniuni cu altă ocazie, şi deocamdată recunoaşte D-lui Carp superioritatea politică de a fi creat o şcoală a sa. Şcoala D-lui Carp, pretinde Dl Bădăran, este o şcoală localizată. Dl Carp a importat la noi socialismul de catedră şi a localizat făcîndu-şi aderenţi, nu prin teorie, ci prin spiritul regelor sale croite după aceeaşi idee fundamentală, aceea bismarkiană, din care şeful nostru ar fi făcut crezul seu politic. De almintrelea nici o legătură intre caracterul acestei tendinţă şi numele politic ce i s-a dat. Junimismul este un nume intămplător potrivit pentru o parte din persoanele grupului si derivat de la junimea literară, şi care nu se raportă de fel la ideile care se atribue acestui partid. Cind junimiştii sau numit constituţionali, denumirea n’a fost earăşi semnificativă. Sunt prea multe vederi neexacte in acest studiu al junimismului pentru ca să le putem releva pe toate. Deocamdată ţinem să-i dovedim D-lui Bădărău pentru ce termenul de junimism, luat in inţeles istoric se raportează la ideile scoalei D-lui Carp, şi nu la persoane. Este, D-le Bădărău o strînsă legătură între junimismul literar şi junimismul politic. Cel din urmă nu ar fi fost cu putinţă dacă junimismul literar nu i-ar fi preparat terenul. Dl Bădărău a trebuit să ştie ce a insemnat acel focar intelectual ce s’a numit Junimea din Iaşi. Ştie D-sa că a existat odinioarea o republică literară la Iaşi, a căreia singură lege era critica severă dar dreaptă in toate ramurile de cultură intelectuală, că din sinul acestei republice a pornit luptă cea mai inverşunată in contra regimului trăsei banale, in contra formărilor literari şi ştiinţifici. Junimism literar a insemnat deci in primul loc spiritul critic condus de iubirea pentru adevăr, mai presus de orce alte consideraţii luptă in contra nulităţilor drapate de orce ornamente fie chiar patriotice sau naţionale. Curentul junimist s’a semnalat insă şi in sens positiv prin talente şi creaţiuni condusă de aceiaşi manieră severă, încurajate şi animate de acelaş spirit. Fără îndoială că junimea n’a creat nici talentul lui Eminescu, şi nici originalitatea lui Caragiale sau Creangă. Dar tot atît de sigur este că aceşti luceferi ai literaturei romîne nu ar fi ajuns să strălucească atit de viu dacă nu era focarul la a căruia căldură sau incălzit cele intăi scîntei şi s’a aprins lumina lor. Gustul estetic sever din junimea le-a dat maniera şi recunoaşterea talentelor lor, le-a deşteptat stimulul ce’i a animat să producă, tot astfel nu poate nimene pretinde că judimea a creat capacitatea politică a D-lui Carp, nici chiar că l’a condus la formularea programului seu, dar sigur este că in sensul in care este legătura vederată intre Eminescu, Caragiale, Creangă și junimismul literar, in acelaş sens capacitatea politică a D-lui Carp a profitat de suportul intelectual şi moral pe care i l a pregătit junimea literară. Intre cel ce a creat programul si intre amicii din junimea literară era o comunitate de idei generale, de încredere reciprocă şi mai presus de toate acelaş cult pentru adevărul intrinsec studiat după sursa vie a realităţei şi mărturisit cu francheţă. Cu aceste caractere destinctive Junimismul literar a produs in politică o şcoală deosebită al cărui cel mai automat representant este fără îndoială acel ce a incoronat opera cu un program concret. Şi şcoala nouă ce o represintă astfel 11 Carp a apărut in viaţa politică cu ideea fundamentală că grupările politice treime să se facă pe baza programelor concrete, şi nu pe întovărăşiri personale şi de interese. De aci îşi poate esplica Dl. Bădărău, o sumă de note caracteristice ale junimiştilor, pentru care n’are nici o deslegare din socialismul de stat, nici din democratismul cesarian a lui Bismark. Ştie Dl. Bădărău, de cite ori a retusat Dl. Carp portofoliele şi puterea, cind n’a avut putinţă să şi asigure realisarea programului, cum s’a lepadat altă dată de putere şi nu s’a apropiat de ea decit numai in aceiaşi măsură. Mai ştie Dl. Bădărău, că potrivit credinţei noastre junimiste nu punem nici un preţ pe intovărăşitele interesate, nu căutăm aderenţi interesanţi, ci apreciem numai pe acei al cărora suflet se deschide credinţelor noastre. Ştie in fine Dl. Bădărău că crezul nostru junimist este causa pentru care apreciem cartelurile electorale cu oameni uniţi prin idei, mai mult decit orce alte alianţe combinate pe interese. In fine dacă gruparea junimistă a adoptat la 1881 denumirea de partid constituțional se insală Dl. Bădărău dacă crede că această denumire nu era semnificativă.