Evenimentul, iulie-septembrie 1893 (Anul 1, nr. 122-196)

1893-07-22 / nr. 139

lăsa mult de dorit. Nu e tot așa însă cu județele Vasluiu, Fâlciu și Tutova, unda recolta grâului promite a fi de o calitate mai bună. Transacții puține. Ceva mai multe în răpită, orzoaica, orz ță­rănesc și în secară s­ta Elena. Prețurile sunt următoarele : Porumb 800—810 lei vagonul. Cincantin 820—830 » » Rapiță 2150—2200» » Orz 615—625 » » Orzoaică 775­—825 » « Oves 850—900 » » Secară s-ta Elena).875 — 900 » Pentru „Timpul“. Oficiosul bucureștean publică în număru­l de ieri un articol intitulat «Insultă Iașului» și iscălit «Un ieșan» Ieșanului (1?) i-a fost «aproape peste putință să-și păstreze liniștea față cu ase­mine­a tîmpenii. (nu vine de la Timpul!) Și știți ce sunt aceste timpenii ? Articolele Evenimentului în chestia ospețului comunal. Io­m­anul nu vede în toată această chestie de­cât mari sentimente de devotament pentru di­nastie, pe când noi «criticăm în chi­pul cel mai murdar cumpărarea de către stat a palatului Roznovanu.» Intr’un cuvânt : Evenimentul in­sultă Iașul. Și ieșanul Timpului se indignează de această și nu găsește nimic mai nemerit de­cât a ne arun­ca epitetul de «murdar, saltimbanci ordinari.» Credem că pe această te­mă am pute și noi respunde ceva. De pildă, că ieșanul Timpului e un obraznic și un zeu crescut, etc. Noi însă am întreprins, împreună cu toți bunii ieșeni, o campanie fo­lositoare intereselor orașului și am avut alături, cu acest prilej, chiar pe Era nouă, organ în cele mai bune relații cu insu­și primarele iașului. «Insulta Iașului» e o insultă; dacă voiți, chiar o sudalmă surugiască la adresa noastră, dar numai atâta. Și sudălmile, vie ele chiar de la Timpul, nu ne ating. Sunt oameni care nu pot spune trei cuvinte, fără a intercala «cruci și dumnezei.» Ce să le faci ? Nu pot, și pace. Ba câte odată îți spui, da bine suduie Și Tim­pul ne-a suduit, dar știți, ca la ușa cortului sau ca un.. . . oficios. Dar, îl scuzăm , . . . sunt tîmpenit. ¥. Cota valorilor române d.-vopsd cureut pla ț«1 33-u.c­u­ rejțitÎL, pe ziua de 2a iulie. Casa de bancă B. Wecsler. Londra 3 liniî 25. 111/4 25.13S­ 4 > cec. 25. 23s/4 25.26­/4 Paris 3 luni 99­55 9965 » cec. 100.15 100.25 Berlin 3 luni 122.55 122.65 » cec. 123.70 123.80 Viena 3 luni 20072 201 » cec. 202­3/4 203 ‘/2 Fonduri. R. perp. S ° 1­6­­­ . 101%—IOIs/4 amorf. 5% • • • 96%— 963/4 » *76­ • • 827,­ 82*/8 Oblig. rt.r.6Q­ ș . . . IO19/*—102 EVENIMENTUL Rural 1% . . . 96 Vă— 9,55/s Urb. Buc. 7 °/0 • • ■ 102W2— 1o3 Urb. lați . . . 80—■ 80V* Banca iVaț. . . . 1620—■ 1630 Scont. Banca Naț. . . 5 ---------- IM—- - - Catulle Mend.es Qgiiealuil Din pricina oghealului au avut ma­re ceartă astă noapte, ceartă cu dez­mierdări și risete. El, a cărui singe ferbinte îi ardea vinele și-i umfla ga­tul, sufla greu sub învălitoarea de pui și voia s-o arunce de pe dînsul. Mitizica lui jumătate, în senzibila sa pudoare, se strângea, agățându-se cu putere de dânsul cu cele 10 degete ale ei. — E atât de greu ! — Nu, e foarte ușor! — Me în nădușă. — Tremur de frig. Și printre supărări, lungi discuții se încingeau. Se iscă chiar o luptă în care brațele fericite se înlănțuiau în țipetul găduliturilor neprevăzute și împacarea sărutului. O dulce lup­tă a patului conjugal, când luna de miere, se rădică încă delicioasă în întunericul perdelelor, la orizontul ieracului ! In sfârșit, mica jumătate triumfă, și sub greutatea dezmerdă­­toare, ațipi încetișor. Nasul doar de i se mai ivea de sub ogheal. Dor­mea ? Nu se știe, dar soțul își urmă proiectul . Puțin câte puțin, ferindu­­se dea unde de frică să n’o trezeas­că, ridică ogheatul și-l trase, îl tra­se, îl făcu să alunece, îl aruncă și-l privi mândru cum se întindea pe podele, într’o cădere ușoară. Totul e sfârșit, și el respiră din adâncul plă­­măilor dar poate va tremura de frig simțitoarea adormită, poate își va deslipi pleoapele și se va plânge? Nu, de loc. De­și oghearul nu mai e pe pat, ea simte o piroteală acoperindu-i tot corpul cu delicii, simte că gura, in care lucesc răpitorii ei dinți se in­­tredeschide într-un suris de nesfâr­șită fericire și, puțin obosită, fără să deschidă ochii, în vis, îngână . — E totuși adevarat că e greu și că te înnăbușă puțin. Pipo­ — Berlin—Friedrichstrasse ! După cinci minute am și fost in­­instalat într’o prea vinuoasă odaie a mărețului « Central Hot­el. Am deschis fereastra pentru a lăsa să intre aerul dimineței. Zdrobit de această lungă călătorie, mă aruncai intr’un fotoliu. In jurul meu, destingeam lămurit pași îndepărtați, viteze indecise, cari se accentuau cu încetul: metropola Germaniei se trezise. Lucrători, sor­­vind o «berlineză» de mahala, tre­ceau repede, la munca lor , neguți­­torii deschideau dughenile. In tabloul acestei mișcări cres­­cânde, în animația stradelor, în ac­tivitatea matinală a acestei popu­­lațiuni muncitoare, se vedea contras­tul ce există între muncitori și aris­tocrați, acei cari pun țara la cale (!). Am rămas mult timp la fereastră admirând masele compacte de mun­citori, cari mergeau suficiend la lu­cru și m’am întrebat ce impresiune ar face oare acest măreț tablou, u­nul ciocoi, care s'ar reîntoarce acum prepădi­ ide son cerclc» ? Eu unul am invidiat pe acești mun­citori, căci în existență vine și cea­sul cînd te saturi de plăceri și de prea tînăr te arunci în valurile lume!..... * H: O animație indescriptibilă domină dimineața în capitala blondei Ger­manii. Dacă traversăm interminabila Frie­drichstrasse, avem înaintea noastră un tablou viu de ceea ce nemții numesc « Grossländtisches Leben». Caci ori­ce ai putea reproșa nem­ților, un lucru nu poți tăgădui și un lucru de o importanță capitală: o națiune laborioasă. In Germania te poți convinge de ceea ce se chiamă strugle for life. Pâinea zilnică se câștigă acolo cu atîta amar și durere, în­cât nu se de mirat că pfenigu, joacă un rol atât de mare. Am văzut în toată Germania, ba­be de câte 80 de ani, muncind ca vitele,... am văzut fete cari în Ro­mânia ar face furori și ar da de fur­că unui siluetist,­m­ănind care cu 4 cai, încărcate cu vase de bere. Iată pentru ce nemții sunt așa de zdraveni și de rumeni la față. * * * De­sigur întâia grijă a streinului care vine la Berlin, este să vadă mult trîmbițatele ., Unter den Linden" (sub tei). După mine importanța ce se dă a­­cestei strade, nu se de loc legitimă. Dacă str. Lăpușneanu sau Lipsca­nii, din București, ar avea pe fieca­re trotuar câte un copac de teiu, de­sigur ar fi mult mai frumoase de­cât această bogăție a Berlinului. Ulița­te importantă prin faptul că are ca vis-a-vis, istoricul Branden­burger-Thor. O stradă frumoasă și care, seara, are un aspect feeric este Leipzigers­­trasse, centrul marelui comerț. Am admirat mult pasagiile și mai cu seamă pasagiul panopticumului. * " # La spectacole străinul, care nu vi­ne pentru o mai scurtă durată la Berlin, admiră : «Aquarium.» grădina DE LA BĂI. (Corespondența specială a «Evenimentului.)» și De la Salzbrunn la Bad­ Nauheim. Intro încântătoare dimineață de iuliu am părăsit Salzbrunn-ul. începuse a crăpa de zi, secularii copaci a acestei stațiuni balneare aveau o înfățișare atît de majestu­­oasă, în­cât ’mi era nu știu cum greu să părăsesc acesta localitate care mi-a făcut cea mai puternică impresiune. De o călătorie superbă, un drum monstru de lung ași putea zice, drumul de la Salzbrunn la capitala Germaniei, care ’ți lasă cele mai dulci amintiri. Primele faze a­le aurorei unei fer­mecătoare dimineți de iuliu, înce­pură să apară, cînd conductorul ne anunță cu o voce răgușită, zoologică, »Thiergarten» și teatrele dacă nu vine vara. .’jî *t­ Seara, capitala Germaniei se su­perbă, animația este mare . Berlinul devine proprietatea fetelor fără de o­­cupații. Am plecat din Berlin, departe de a vedea realizată acea monstruoasă impresiune, de care îmi făceam idee... Francfort If Al. Jack, îndemnăm cu stăruință pe toți cetățenii să meargă la primărie, pentru a sub­scrie petiția făcută de tătă­­rășeni, prin care se protes­tează contra cum­perărei o­­telului Traian și se cere con­struirea unui local special pentru primărie. Trebuie odată cu păcătoșii, cari vor să comită această nerușinată spoliare, să știe că orașul întreg este contra acestei neiertate risipe. * în­ fi-Ori­ce zgomot despre o grevă a brutarilor ieșeni este cu desă­vârșire nefundat. Dl. Gheorgh­e Spiridonescu, fost inspector și perceptor al pieței halei, a fost numit zilele aceste inspector al barierelor orașului Iași, în locul d-lui Gh. Neculau, de­­m­isionat. ♦ Cu începere de mâne, vom publica dosarele unei afaceri, care a făcut senzație în vre­mea ei și care ne dă nota caracteristică a moralității și onestităței redactorilor fi­­țuiiei guvernamentale locale, „Patria Româna­“ și Tot­odată vom arăta încă procedeurile oneste de calc­uzeza nobilii bărbați de la acea foaie cu eliberarea pașpoartelor, la operațiunile de recrutare și cu închiderea și deschiderea crâșmelor din oraș. Publicul va judeca a cui va fi spalătura, cu care ne amenință. * * * Un prieten nu se plânge contra purtării unui domn Liteanu, func­ționar de mișcare la gara Verești. Acest domn are o purtare nedem­nă față de pasageri, mai ales fa­ță de dame. De altfel se poartă tot atât de puțin demn față cu sub­al­ternii, deși își fac datoria în conștiință. Asemenea moravuri compromit reputația gării Verești, care, în treacăt fie zis, e un model de cu­rățenie * » *

Next