Evenimentul, ianuarie-martie 1897 (Anul 5, nr. 1135-1208)

1897-01-28 / nr. 1155

1 ANUL. IV Ho. 1155 AROMANETTE, î­ainte pe un an . . . * pe 6 luni . . ■ „ pe 3 luni .­­ ■ Pentru străinătate, un an Lei 24­ . . 12­­6 . 36 Usa număr BO­bani Hscraoția la: Tipografia Evenmentului STRADA 8TRFAN CEL MA­E N» 38 Tetei H M­ARȚI 28 IANUARIE 1391un număr m bahi­LIAR COTIDIAN Director Politic G. A. SGORȚESCU Anunciuri Inserți și Reclame Pe pagina 1 linia garmond . Lei 4— Pe pagina II­I . . . , 2— Pe , II » „ - 50 Pe • IV , ... * -25 Un nif vnârlo bani F* a? -A. d, miraie t r a. ț i a, . LA TIPOGRAFIA S Eraim TIJLIJI STRADA STEFAN CEL MARE La Catul l-iu. *IU Conservatorii și drepturile constituționale Organizarea clubului liberal democrat Alimentarea orașului cu apa Rezedeaua Vorbește Opium­etu­lui liberal democrat . Simbătă comitetul central liberal-demo­crat s’a întrunit și a ales un comitet e­­xecutiv de 9 membri și compus din ur­mătoarele persoane : D«niî C. Gregorescu­, EU. Faé­va, i­. ¥. Papp, n­. Jospan, G. Scorfescus, G. Politicos, O. Tocilescu­, G. Pitișteanu și co­lonelul Gh­edeanuu. S’au fixat apoi punctele de actualitate din programul liberal, cerute de liberalii democrați și pentru care ei găsindu-se in neînțelegere cu acei cari se află la gu­vern au fost siliți să se grupeze și să se constituie pentru realizarea lor cât mai grabnică.* * * După constituirea comitetului s'a dis­cutat asupra gestiunilor politice la ordi­nea zilei și s'a hotărit a se ține o întru­nire publică cu care ocaziune fleviștii vor desvolta o serie de puncte din programul stabilit. Intre altele se vor dezvolta următoarele puncte: Descentralizarea și desființarea legei maximului. Garantarea libertăței individuale. Incompatibilitatea parlamentară. Desființarea legei excepționale a Do­­brogei. Disvisuirea constituției in sensul lărgi­­rei colegiilor electorale. Legea pentru admisibilitatea in fun­cțiuni și stabilitatea funcționarilor. * * * Pentru a se realiza această descentralizare și cele­ slalte puncte importante ca „asi­­gurarea dis­ertăței individu­­ale, legea incoparabilitaților parlamentare54 și altele, pe care puternicii de asta­zi le­­au avut rnepei d in gură ci­ au stat în opoziție, dar pe care ie-au uitat cu desăvâr­șire după ce au ajuns la pu­tere, comitetul lib­eral demo­crat a hotărît facerea unui manifest și întruniri publice in care să expue cetățenilor vederile lor. Prima întrunire s'a hotărit a se ține in capitală Duminica viitoare 2 Febru­arie. Vom anunța din vreme ora și localul, intrunirei, și suntem­ siguri că cetățenii capitalei vor încuraja și de astă dată grupul energic și credincios care a do­vedit că nu luptă de­cit pentru propăși­rea democrației și a liberalismului. Tot in această întrunire dl G. A. Scor­­țescu va arata tendințele primejdioase ale propagandei conservat­orilor reacționari de la L’Independance Roumaine: întrunirea publică se va ține Duminică 3 Februarie in sala Dacia. GmsEms&Tmn si­­ drepturile constituționale Dacă ar fi vorba numai de un simplu atentat urzit in spectrul imaginației unui singur om , dacă ar fi vorba numai de o campanie precugetată și hotârită in redac­ția unui ziar, in urma unor reflexiuni mai mult sau mai puțin adinci, sau mai mult sau trai puțin superficiale, in ori­ce caz interesate ca tendinți, asupra sistemu­lui nostru constituțional ; — de­sigur că tentativa de atentat,"campania întreprinsă, n’ar putea sa aibă meritul de a atrage a­­supra sa atențiunea publică , ci ar remă­­ne manifestația personală, sau a unui sin­gur ziar, făr­ă ca să provoace vre-un re­­sunet, fără ca ecoul acestor manifestațiuni să se poată rest­înge și interesa altă lu­me decit cercul cetitorilor acelui ziar. Cel mult, in acest caz, reporterii celor­­l­alte ziare ar avea de înregistrat la cro­nica zilei, că ziarul cutare a intreprins o serie de reflexiuni asupra ficțiunei cons­tituționale. ORGANIZAREA CLUBULUI LIBERAL DEMOCRAT Lucrurile insă după noi nu stau așa , și cu toată aparența, cu toată străduința chiar, ce să face, de a da campaniei întreprinse de ziarul „L’indépendance roumaine“ sub propria pană a directorului ei dl. G. La­hovary, Bănă. ieri membru influent in co­mitetul executiv al partidului conserva­tor, un caracter personal și independent de vederile ascunse, de dorințele intime ale unui intreg partid și încă ale unui partid de guvernămint, care ca mine va avea să urce treptele puterei pe scara pa­latului regal;­­cu toată indiferența, ce o afectează cel puțin pănă acum cele­l­alte două ziare ale partidului conservator — Epoca și Timpul ; - noi credem și susți­nem din contra, că această tentativă, a­­ceastă campanie este întreprinsă cu știin­ța și cu voința tacită a intregului p­artid conservator; că această campanie este pu­să la cale printr’un consimți­mint reacțio­nar mutual și unanim; că* conservatorii aplaudă frenetic­in de ei și că felicită cu entuziasm înfundat pe dl. Em. G. Laho­­vary, port-drapelul acestui asalt asupra ficțiunei constituționale. Nu de ieri, de duc dl. Em. G. Laho­­vary s’a retras din comitetul executiv al partidului conservator, datează vederile ostile instituțielor noastre constituționale și atitudinea de astăzi a ziarului „L’inde­­pendan­te roumaine.“ In nenumărate rînduri și la diferite o­­cazii, pe cînd dl. Lahovary era incă mem­bru in comitetul executiv, ziarul conser­vator pe care d-sa ’l dirige, ’și a mani­festat in termeni destuli de clari și cu brancheța ce de mult ’i este recunoscută in această materie, dintele ce ’I are con­tra instituțielor noastre constituționale, precum și preferența tendințelor și­ a con­vingerilor sale cătră un reg­im autoritar și absolutist. Și dl. G. Lahovari, care mai bine de cît ori­care este in măsură a cu­noaște, cari sunt dispozițiunele intime ale conservatorilor asupra sistemului nostru constituțional, a făcut să reiasă aceste dis­­posițiunî in demisiunea sa, cînd zice: că se retrage din comitetul executiv, pentru a nu fi jenat la un moment dat in acțiu­nea sa de director al unui ziar indepen­dent, care nu-și­ poate păstra autoritatea, decit spunînd tare, ceea ce este in senti­mentul tuturor, că ast­fel va servi mai bine cauza partidului conservator. Și nu ne îndoim cîtuși de puțin, că mai curînd sau mai tîrziu, după ce campania prin ziar va fi terminată, că d-sa va fi aclamat cu entuziasm și frenezie de una­nimitatea clubului ca un membru valo­ros in comitetul executiv al partidului, ca un omagiu adus serviciilor ce de sa le face astăzi pentru idei i conservatoare, scop pen­tru care declină astăzi onoarea de mem­bru in acel comitet. Sacrificiul cît și tactica sunt abile și merită complimentele noastre, dar nu ne putem lașa Înșelați. Pe de altă parte „Timpul“ in numărul de Simbătă și ,.Epoca“ in numărul de Du­minică înregistrează pe pagina a IiI-a, fă­ră a părea ca’i da vre-o importanță, tex­tul demisiunei d-lui Em. G. Lahovari și’l insoțesc ambele, cu o scurta notă identică care pe cît de laconică și de indiferentă este, merită să fie citată. Nota zice : „du­pă cum cititorii noștri pot vedea dl G. Em. Lahovari s’a retras din comitetul par­tidului pentru a’și păstra o independență absolută in ceea ce privește modificările, ce voiește a propune la constituția noas­tră.“ ..Să ințelege că acele propuneri nu an­gajează întru nimic modul de vedere al partidului conservator, mai cu samă că dl Lahovari nici nu le-a adus in discuți­­unea comitetului inainte de a se fi retras.“ Ci­binetă de stil și de cugetare, ca mas­care de sentimente, această notă oficială, și e oficială fiind că e identică, este de o măestrită construcție de fraze, prin care spui totul, sub aparența de a nu fi spus nimic. Cu alte cuvinte, vorba ceea, nu știu, a'm văzut, cu toate că știi și ai văzut to­tul, dar nu-ți dă r­îna, sau nu vroești să mărturisești. Ce s’ar fi făcut in adevăr comitetul e­­xecutiv, dacă dl Lahovari ar fi avut deli­cateța, dacă ar fi fost destul de politicos, ca să fi supus, mai inainte de a’și da di­­misia, modul sau de vedere comitetului executiv? Nu este așa, că comitetul exe­cutiv ar fi trebuit să ieie poziție pro sau contrai Și ar fi luat cu bună inimă po­­zițiunea pro; dar coana Veta e rușinoasă, pare că n’o cunoaște talentatul Caragiale, iar ca să fi luat poziție contra, ar fi fost tată rău, s’ar fi dus de ripă ideea conser­vatoare, cu morala ei cu tot, cum ar zice Jupan. Dar pe unde s’o scoatem ca să iasă bine? That ist the question. Știi ce, d-le Lahovary? dați dimis­a din comitetul exe­cutiv, pentru a’ți păstra independența ab­solută in ceea ce privește modificările ce voiești a propune la constituția noastră. Astel propunerile d-tale nu vor angaja in­tru nimic vederile noastre, care pot fi cele ale d -tale, mai cu samă că d-ta nici nu le ai adus in discuția comitetului executiv. Așa dispare și echivocul la care ar fi putut da loc presența d-tale in comitetul executiv, după cum să exprimă insu­și d-sa in demisiunea sa cătră dl L. Catar­­giu. Dar cu aceste explicațiuni dispare și echivocul in ceea ce privește situațiunea reciprocă a partidului conservator față cu modificările, ce dl G. J­ahovari voește să propună, printr’un acord tacit cu parti­dul, la constituția noastră. Astfel solidaritatea rămîne inextricabilă și curente de simpatie pentru restrînge­­rea drepturilor constituționale și pentru anihilarea sistemului re­presentativ, să sta­bilesc intre dl G. Lahovary și partidul conservator, precum și vice-versa. Curioși cum suntem, am dori să știm și am dori să ni se respundă, pentr­u care cuvinte și pentru care rațiune de Stat, atit „Timpul“ cit și „Epoca“ înregistrează pur și simplu textul demisiei d-lui Laho­vary, cu o adnotație oficială, prin care pare a se zice­­uii bine că am scăpat. Pen­tru ce nu să a­probă sau nu să dezaprobă demisia precum și propunerile de modi­ficare la constituție, ce d-sa face? Nu se face nici cald nici rece această atitudine hotărâtă a d-lui Lahovari? Căci dacă e trădare s’o> știm și i­ci! Ceea ce insă îndrăznește pe fată și cu o francheță brutală chiar, dl Lahovary, nu îndrăznesc incă conservatorii cu ace­­laș avint generos de a spune tare și in auzul tuturor, ceea ce este și nu adîncul sentimentului domnielor lor. Nu pot să-și ridice incă piatra de pe inimă, fiind­că sunt mai bine de 30 de ani, de cînd ea apasă greu asupra tendințelor lor reacțio­nare, de absolutizat asupra marei canalii, numită popor. Dar la ce mai alergăm la atîtea expli­cații pentru a stabili această comunitate de vederi, a partidului conservator cu d. Lahovary, cînd n’avem de­cît să răsfoim colecția „Epocei“ pentru a da peste un articol scris numai acum 2—3 săptamîni in urmă și subscris de d. N. Filipescu, intitulat, dacă memoria nu ne inșală: Tot vechiul cintec, in care in mod bizan­tin și cu fraze intortochiate, scrise asu­pra propagandei democrate a votului obș­tesc, să spune și să iasă să se înțeleagă printre rînduri tot aceea, ce d. Lahovary spune cu o francheță, ce de altmintre li ’i face onoare. Ba, dacă nu aducem bine a­­minte, d-sa făcea chiar aluzie și la o in­tervenție străină, un caz de ultimă ne­cesitate. Nu e vorbă, de atunci articolele din „Epoca“ nu mai sunt semnate de autorii lor, după cum să luase obiceiul, de cînd cu teoria ideilor juxtapuse. Dar apoi, nu ne aducem noi ieșenii a­­m­inte, acei dintre noi cari au asistat la acea Întrunire de Protestare in chestia mitropolitului, intrunire provocată de ca­pi­teniile conservatoare și prezidată de „venerabilul“ șef al partidului conserva­tor­­. Lascar Catargiu ? nu ne aducem noi aminte, că am fost auzit cu propriile noastre urechi pe atelaș dn. N. Filipescu, intr’o filipică la adresa "ideei liberale și secondat de d. Take Ionescu, documentămi cum știe d-sa să documenteze, că precum ideea liberală pe care d-sa a demonstrat că e o minciună, a dominat in această țară spiritul public, incă de la 48, adecă aproape 50 de ani; tot așa să cuvine, a incheiat d-sa, ca și ideea conservatoare (care e un adevăr mincinos N. R.) să do­mine de aci inainte spiritul public măcar 50 de ani. Iar zorile ideei conservatoare abia să arată la orizontul politic al acestei țări sub forma ficțiunei constituționale, care să separă din nebuloasa rezolubilă a e­­manațiunei puterilor de la națiune și gravitează cu o mișcare de rotațiune per­petuă cătră astrul-rege. Și așa s’a făcut ca ideia conservatoare să’și facă drum, să domine prin grația di­vină asupra ideei constituționale a nea­mului romînesc. Cită influența n’ar prinde ideia conser­vatoare asupra spiritului public dacă n’ar fi o realitate, ceea ce in constituție este in­că o ficțiune, adecă lupta și interesele de clase­ pe care constituția le a desființat, dar care totuși există și pe care reacțio­narii au interes de a le înăbuși, cu toate revendicările lor, prin desființarea cons­tituției. Credem că am stabilit pentru astăzi a­­cordul perfect, ce există intre conserva­tori pentru a desființa regimul constitu­țional și a’l înlocui prin regimul autori­tar al bunului plac; adecă că campania d-lui Gr. Lahovary să confundă cu tendin­țele și dorințele ascunse ale partidului conservator, și ale reacționarilor in gene­re, căci mulți sunt doarmne și nu partidul liberal național. Ceea ce­ era de demonstrat. Dar mai avem incă de furcă. Evenimentul. gilor fundamentale ale Uni­­versului“ e incoherent ca in totdeauna, ne-a dat un fru­mos specimen de elucubra­ție și desăvârșită rătăcire. S’a rîs mult pr­n cercurile noastre de aci.—Un singur lucru e trist din toate aces­tea că ne face țara de bat­jocură ! Oare ??... (nota redacției). PAR­ISIS. IN LOG DA BILUETII Figuri iașane V. Burlă Actualul ministru de culte și instrucțiune publică e omul surprizelor. Iată pe d. Bur­lă inspector școlar ! Burlă, greciul și lene­șul Burlă, capriciosul și plictisitul Burlă, inspector de școală !... Banalul nostru oraș numără puține figuri, atăt de cunoscute și de caracteristice ca mult popularul dascăl de grecește al liceu­lui. Cine n’a tremurat in fața colosului, ca exercițiile lui Zotta in mână și cu frică in suflet ? Cine nu conoaște basul profund i­­ronic și amenințător : —Ei Domnule, te-i duce la loc... A, fraza aceasta pe care o rostia râzând, tremurându-și genunchiul stâng, potrivindu­­și ochelarii in nas și muind creionul a ră­mas in amintirea atâtor generații de băieți și de fete cu schimbare de gen... Nalt, uriaș, spătos, abia răsuflănd, cu ceafa asudată, cu pasul enorm când intră in olas, tremură zidul—băncile se mișcau... Băieții se uitau dacă e dispus ori mohorât și notele se știau dinainte... Burla e tipul omului cu toane. În zilele de „indispoziție“ catalogul se umplea de note rele . Burlă vorbea incet, șoptit, cu o­­chii plecați, cu graiul plângător și dezgus­tat. In schimb avea zile de chef, bucuria clasei și atunci poveștile mitologiei cur­geau, curgeau frumos. Burlă povestea sce­nele cele mai „burlești“ din viața atăt de realistă a Greciei vechi, glumea pe seama frumoaselor zeițe, râdea de Helena și făcea aluzii subțiri și transparente, fără jenă, cu deplină mulțămire și gura­ i se lărgea de zimbet, ochiul privea ștrengărește, gușa se umfla și genunchiul tremura iar băieții aș­teptau „să tragă clopotul“... Vânător pătimaș, până la exces filolozo­­ful Burla a devenit faimos nu numai prin discuția gramaticală a raței celebre, dar ca erou al epopeei eroi-comice: Rața lui Burlă... Cu desevărșire plictisit de școală in­spectorul se impunea neaparat . Burla ar fi murit de urât și de inaniție gramaticală. Face pretutindeni „datorii“ dar nu-și prea face datoria la școală. Junimist in politică și epicurian in filozofie nu era făcut pen­tru catedră, dar n’avea nici­odată mai pu­țin de patru. Ține la două lucruri : amintirea lui E­­minescu pe care l’a cunoscut intim și la un strămoș al său haiducul Burlă, de care vorbește cel puțin de zece ori pe fie­care an in clasă... Particular: Este eroul unei foarte glu­mețe poeme eroi-comice ,inedite, al cărui au­tor e.. intăia noastră „figură iașană“. d. Xenopol Intim . Are pretenție de fin psiholog și e de o rară naivitate. Caracteristic. De două­zeci și cinci de ani promite in fie­care lecție : — Domnilor, data viitoare vom începe sintaxa. Scrib Beizadeaua vorbește.../ — Telegramă din Paris Răsuflatul ps.in­ Grigore Sturdza, nemulțumit de mo­­s­ul cum a fost primit de pre­sa noastră discursul ridicat pe care l’a răstit isi Senat, cu ocazia răspunsului La üe­­sagiu. — Și praf fiind de ocazie ca marfa rusească are tre­cere in „sara noastră“ la dini Franța. — Și-a publicat in întregi­­me discursul in Jurnalele pariziana „La­ran­se“ și „Li Nord“ din 4 Februarie. Autorul iresponsabil al „Le M­eintourcere Mama cind m’a Imbrățoșat S’a topit in lacrimi dorul. Cum in picuri cada norul De lumină însetat. Buni amici, pe călătorul De sub cerul depărtat Cînd l’ați strins voi i-ați redat Raza vieței și fiorul. Tuturor grăbit in cale V’am ieșit, dar fetei pare Pină azi nu i-am vorbit: Să nu-mi tremure ’n cuvinte Jalea,­să nu-mi plingă ’« minte Glndul trist: „de ce-ai venit ?“ Tristis. SI VOR ?W&.. Vizita bătrânului Imparat al Austriei la Petersburg e definitiv hotârită pentru sfîr­­șitul lui April: împăratul, împărăteasa și o numeroasă suită vor zăbovi 3 -4 zile in capitala Rusiei. Copii triplei și dublei alianțe se vor pupa —unii zic că se vor scuipa, in reali­tate, pe ascuns. Va fi o ploaie de decorații. Moartea u­nui financiar Baronul de Souberten, mare financiar și cunoscut om politic al Franței a murit lăsînd, firește, o avere de cinci­zeci de mi­lioane. Fie-i țarina mai ușoară de­cît aurul.... Alimentarea orașului cu apa Propunerea Primarului. —Memoriul d-lui Paiano.—Alimentarea pro­vizorie.—Căte­va amă­nunte.— La Budget. La ordinea zilei avem iarăși chestia a­­pei, care îngrijește deopotrivă întreaga populațiune a lașului. De bine, de reu, o ducem iarna aceasta, dar ce ne facem la vara viitoare? Epidemiile nu mai înce­tează, clădirele publ­ie se înmulțesc și ne­greșit că lașul nu poate să rămi­e cu cele 200 metri cubi apă cum posedă astăzi. Planul administrației Pe­ntru a subveni la acest zeu, admi­nistrația comunală, a adresat sub No. 102 o adresă d-lui Paiano, antreprenorul stu­diilor, din care extragem următoarele: D-voastra care ați intreprins de a stu­dia regiunile aquifere trebue să cunoaș­teți dacă intr'un mod grabnic am putea avea până in vara viitoare această mică cantitate de 2000—3000 metri cubi de apă de izvor, pentru îndeplinirea, in mod provizoriu a celor mai urgente nevoi ale orașului. De aceia ne adresăm d-voastră cu in­vitare să ne respundeți dacă puteți intra in tratare cu noi in această privință și in ce condițiuni. Este bine înțeles că această demarșă o facem sub toate rezervele și că nu înțele­gem prin întrebarea noastră și res­pun­­s­ul d-voastru a aduce vre­ o alterare sau calcare contractului actual dintre comuna Iași și d-voastră. Răspunsul d-Luî primar D. primar, prin memoriul ce adresează comunei, respunde DA . Insă fiind că d-sa are un contract cu comuna, crede pentru ca aceasta să nu fi calcul, să supuie la discuțiuniu consiliului oare­cari împreju­rări. Conform contractului Comuna nu i o­­ te acorda, nici chiar in mod provisooriu, concesia aducerei, distribuirei și vimz­­­Irei in oraș a acelor 2000 3000 m. c. de apă, ceruți prin adresa d-lui Primar din 3 Ianuarie ; afară de aceasta s’ar risca, ca după terminarea proertului

Next