Evenimentul, ianuarie-martie 1898 (Anul 6, nr. 1425-1494)
1898-01-15 / nr. 1434
Noi și impacarea La declarațiunele categorice date de Evenimentul și care întrupau dorințele d-lui G. A. Scorțescu in ceia ce privește impacarea, d. N. Fleva a adăugat la toți cari îl întrebau : „Eu am depus pe biuroul Camerei, —a zis d. Fleva—un proces de lege care formează Crezul vieții mele politice,proectul de descentralizare administrativă. Să îmbrățișeze guvernul proectul acela, să și-l insușeasă,și fie sigur că voiu fi alături cu el. Afară de aceasta, sa se realizeze o sumă de reforme preconizate de noi toți in opoziție, să să fie linia indicată prin programul de la Iași,—asta e tot ce doresc. Pretențiuni de ordine subiectivă eu nu am. Pentru mine, persoanele n'au nici o importanță, decit intrucit de reprezintă și apără niște idei.“ La aceasta Dreptatea zice : „Ei bine, întrebăm : Nu avem noi dreptul să slăvim limbagiul ținut de șeful liberalilor democrați ? Intr’o vreme cind ideile și principiile sunt sistematic înlăturate de politiciani; intr'o vreme cînd fiecare n’are decii preocupări personale,d. Fleva vine și esolude asemenea porniri, devotindu-se incă odată ideilor sale !“ Răspunsul d-lui Fleva —adăugăm noi— și declarațiile d-lui Scorțescu au întărit din nou in cetățeni convingerea că liberalii democrați nu-și scie de cu datoria câtră țară și partid. E de regretat numai că atunci cina „majoritatea guvernamentală“ va binevoi să recunoască aceasta, teamă ni e că va fi: — Prea târziu. EV. ANUL AL V-lea No. 1434 SHWaRWttíífflflaS «*»w» ș«țm» EDIȚIA III a garitÉwaMnaaBgwwgflwaoMta!^^ ppșMi^ Ö luni............................ 12— S luni 6- in gträüiSlalG un aa 3ti- Uffi număr În bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN ABONAMENTE nainte pe an augost 24-4 REDACȚIA LA TIPOGRAFIA EVENIMENTULUI STRADA STEFAN CEL MARE No. 38 lanț» I Director Politic GR. SCORȚESCU JOI 15 IANUARIE 1898 Aminciuri inserții si Reclame Pe pagina I linia gurmond Lei 411 111 IV (In număr 1 © bani ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ SIR. STEFAN CEL MARE LA CATUL liu 2— 50 25 Noi și impacare BOALĂ REFORMELOR insula Dracului este sau nu vinovat, studenții din Iași au înțeles a recunoaște meritul celor ce se sacrifică pentru umanitate și justiție. O întrunire studențească va avea loc mine seară insula Universităței vechi, la care se va chibzui asupra modului in care trebuie să se aducă elogii lui Zola. Fiind d un ziar local s’a grăbit a ne dis minți credem că singurul răspuns ce-l putem da este să publicăm convocarea pe care de altfel redactorii ziarului in chestie o pot vedea afișată in aula Universităței. Iată cuprinsul convocarei: D-șoarele studente și d-nii studenți sunt cu insistență rugați a lua parte la o mare întrunire studențească ce va avea loc Mercuri 14 Ianuarie ora 7 jam. p. m., in aula vechei Universități. In această întrunire se va discuta propunerea unora dintre noi de-a se trimete o telegramă de felicitare marelui romancier Emike Zoh pentru atitudinea lui energică și mai mult decit desinteresată in nenorocita afacere ce tulbură liniștea și pacea oamenilor cinstiți. E de datoria noastră de a încuraja întotdeauna prin toate mijloacele pe oameni de caracter și de judecată independentă in lupta ce întreprind cu otita abnegație pentru a aduce in drumul cinstei opinia publică rătăcită. * * * Editorii noștri vor afli in numărul viitor ceea ce s’as hotărit la întrunirea de astăzi, precum și textul telegramei trimise lui Zola. Alex. Valeriu Sumariu Boala reformelor realizate -că singur dintre deputații ieșeni, singur d. G. A. Scorțescu, a luat cuvântul pentru dânsele și rugând pe ministrul de interne a stărui ca să fie adusă la indeplinire și cea mai mare îmbunătățire ce o cere lașul , apa. DAN. Boala reformelor Cetiti, dar citiți cu atențiune senzaționala broșură „Boala reformelor“ și cu siguranță ,o să rămineți uimiți de cuprinsul ei. In urma acesteia, toți bunii romîni, cari simt intr’adevăr ceva pentru țara aceasta, ar trebui să dispereze. Toți credeam că armata singură, dintre toate instituțiile țării a rămas neatinsă de cangrenele ce cari sufăr celelalte. Ne-am insulat insă. Singura speranță de aparare a țării, in cazuri de nevoe, ne-a fost smulsă cu o cruzime de nedescris. Si cine dă la iveală toate acestea ? Un militar, care cunoaște perfect de bine starea lucrurilor, care, după felul și tonul cu care se scrisă broșura, nu se ’nșală , un om care pare-se, nu vorbește din interese personale, după cum invinuește pe alții, dar numai dintr’un sentiment superior, iubirea de patrie, de care numai nesimțitorii și ignoranții își pot bate joc. Dacă, anarhia care domnește in armată, după cum spune autorul acestei broșuri, va mai continua, ar fi un iminent pericol. La un viitor războiu, starea actuală de lucruri surprinzîndu-ne am face proastă împotrivire dușmanilor noștri, și in loc să ne pomenim cu victorii ca acele de la Plevna și Grivița, ne-am putea intilni cu o nouă Bostang,alie. Și unde pune autorul originea tuturor acestor rele de cari suferă una din cele mai insemnate instituții ale țării Ministerul de războiu, unde nu-i o continuitate de vederi, unde toate măsurile luate de un ministru sunt abolite de un altul, toate Gânduri și vise Au părut de curând „Gâidun și Vise de G. Murau. Recomandăm tuturor versurile noului nostru Poet. Ele sunt lucrate cu foarte mare îngrijire, nu doar că se simte munca cetind poesiile; din contra ele sunt foarte curgătoare, limpede, ușoare de cetit, forma e elegantă și corectă. Natural că n’am întreprins o critică amănunțită a fiecărui vers, nu m’am îngrijit să văd dacă e are o rimă greșită ori are un străinism ce s'ar fi strecurat ici sau colo. Răsfoind cartea am simțit o impresie plăcută ; căutînd s’o return, nota dominantă mi se pare o dulce melancolie, o molcomă plutire in lumea amintirelor. Nu e vorba act de strigăte de pasiune, de furtună ale inimei; nu căutați în zadar in aceste versuri torturele unui suflet sîngerînd. Nici ura, nici invidia, nici răsbunarea, nici un sentiment extrem in sine nu veti găsi in ele. Poetul închină vesel dimpreună cu Anacreon paharul său lui Bachus. Eros iși impărțește dimpreună cu aceasta inima poetului. Dar el n’a desfășurat incă puternic aripele sale; pijelia n'a dărâmat incă din temelie credințele tinereței, cit de liniștit hotărește el. Astfel poruncit au zeii Mintea să o dai științei Sufletul să-l dai credinței Inima s’o dai femeei. E bine stabilit echilibru? Va dura el oare cu viața autorului nostru. Nu e mai puțin adevărat că am petrecut o oră plăcută și că cu plăcere voiu rechema in ajutorul meu pentru a mă desfăta volumul atît de modestia forma și cuprinsul seu. Outlaw reformele introduse de unul sunt nimicite de cel următor, nu din dorul de a face un bine armatei, și prin urmare țerii, dar numai din niște sentimente ingrozitorii: invidia, gelozia și ura personală, patima de a arăta că sunt fiecare in parte miniștri buni de războiu, și cei dinaintea lor, n’au avut ce căuta pe la locul de onoare. Și toți, dar absolut toți miniștrii pe cari i-am avut, sunt disecați sufletește și toți par să fi lăsat influențați de sentimente egoiste, inguste. De la ministerul Florescu pănă la ministerul Berendei, relele au mers crescînd și azi pare a să fi umplut măsura. Alarma dată de acest militar, nu mai spune, că dacă suntem lipsiți de generali buni, implicit dar de buni miniștri, de faptul că selecțiunea ce să face printre coloneii, ce trebuie să fie înaintați la gradul de general, nu se face după merite, capacitate, dar după.... sprinceană. Dacă ne-ar surpinde un răsboiu cu generalii pe care îi avem, continuă autorul, cu siguranță că o rușine mare, ar fi rezultatul. Trebuise luate măsuri din vreme, și acele măsuri să fie intr’adevăr draconice, ca să se poată remedia acest rău, mai din vreme, spre folosul țării. Aceste adevăruri crude, le numim adevăruri, pentru că pănă acum nici un protest nu s’a ridicat din sinul militarilor in contra cuprinsului broșurei, și nici protestare și urmărire contra autorului, credem că *vor pune pe gînduri pe acei in drept a veghia la siguranța țării și vor lua măsurile necesare. Ripeanu. ceză a sfîrșit interpelarea sa. Guvernul a pus la vot moțiunea de încredere care s’a votat. * * * Zolla citează pentru procesul său la curtea cu juri 104 martori. * * * REGISTAGUL GERMAN Buelow a declarat oficial in Reichstag că Dreyfus este nevinovat, această declarație a produs o senzație de nedescris, Rodrigo Plic necunoscut Necunoscutei Am primit un plic albastru Și cetindu-i, mi-a căzut Pe obraji, atîtea lacrimi, —Plicul nu l'am cunoscut. Și incheie așa scrisoarea: „Cînd vei inceta de plîns, „Tu să știi c’atuncea numai „Doina dragostei s’a stins1' REPORTAGIULI. ZOLA ȘI IEȘENII Afacerea Dreyfus. Porera învățaților. -Manifestațiile studenților belgieni și italieni. — Mișcarea studenților din Iași. Textul convocărei Afacerea care tulbură acuma Francia a gîsit răsunet in lumea întreagă de cînd o sumă de bărbați însemnați ai republicei și-au afirmat cu curaj convingerea cum că un nevinvat ispășește in insula Dracului crima altuia. Dintre toți bărbații aceștia cari s’au hotârît și lupte fără preget pentru triumful adevărului și dreptăței, acela a cărui figură apare mai eroică și mai nobilă e Emilie Zola. Cu un curaj de nedescris și cu un talent și o logică, pe care nu mulți o posedă, a știut omul acesta de fier, să demonstreze cum s’a uzat de toate mijloacele pentru a impedeca facerea luminei in această chestiune. Cu o răbdare supranaturală a știut si înfrunte furia mulțimii ațitate și la insulte și calomnii a răspuns in celebra scrisoare către tinerimea căită. Acea scrisoare care a fost cetită de studențimea lumei întregi, a avut un efect nemaipomenit... Oameni cari nu se interesau de chestiunea condamnatului au început a-și îndrepta privirile spre insula Dracului, iar studenții belgieni și italieni s’au manifestat pentru. Zola. Arărurea cu mișcarea învățaților pentru revizuirea procesului s’au pornit mișcări studențești pentru slăvirea celor ce au sacrificat totul pentru izbînda adevărului• * * * După cum am anunțat studențimea ieșană care s’a făcut întotdeauna ecoul tuturor mișcărilor umanitare, a știut și de astă dată să fie la înălțimea rolului său. Fard a se interesa, dacă condamnatul din TELEGRAME București oara 5 Afacerea Dreyfus Azi, deputatul Jaures din camera franFacem Cunoscut litturoe* pr’netisae Soj* mșt fi, © ari mázsámmá cosidit«aaiSj ® pass dalags mi sunt insă inscriși? in listele electorale, că înscrierea s’a inceput la una ianuarie. Toți acei sari vor să se înscrie, sau sunt nedreptățiți se pot adresa la redacții. „Evenimentului**, unde un comitet se află constituit pentru apărarea lor. _________COMUNALE_________ Lumină și Tramvai In finerașul se va ferici că in curând va vedea aduse la indeplinire două îmbunătățiri, de care 1 se vorbește de ani de zile: tramvaiul și lumină electrică. Cât pe ce aceste îmbunătățiri erau să fie împlinite de partidul conservator, dacă nu era CC Costachi Faur, care să puie bețe in roate.Pentru partid aceasta a fost in diurnă; in realitate d. Faur avea multă dreptate și acel ce e azi mai mulțumit e tot d. Faur, căci repet vorbele sale așteptând comuna sași a dat tramvaiul in conditiuni . », * mai avantagioase. Actualul consiliu comunal se poate făli cu aceste îmbunătățiri, cu toate că, prietinește vorbind, au venit la lucru gata. Aprobând lucrarea tramvaiului din toată inima, regretăm că consiliul a dat in concesie lumina, dar in așa condițiuni ca mahalalele să remăse in intunericul de azi, dar totuși un inceput e făcut și poate va suna ora fericită și pentru măhălăli. Terminând cu aceste două chestiuni, suntem mândri și o spunem fără a putea fi taxați de lipsă de modestie fiind absoluta IEINULEU HAITEI ! Evreii paminteni din țară i au supus Corpurilor regiujtoare un Memoriu in chestia i tastelor școlare, prevăzute I in proectul pentru mulțimîn Itul superior. Memoriul zice că evreii pirmînteni au îndrăznit a supune dreapta lor cerere, considerind ca o nedreptate că la populațiile care'siu cunoaștt@ altă patrie, care ’și îndeplinește zi cu zi, an cu an, generație după generație toate sarcinele cără stat, să fie eliminați de la avantaj Jiile culturale pe care sfatul ia oferă tuturor cetățenilor săi. Spic. I ZOLA IN JUDECATA ! Suntem aproape de proces, cîteva zile I și vom vedea pe Zola pe banca acuzaților. I Lucru nu e nici rău, nici ciudat. O condamnare ? Nu poate fi lucru extraordinar, O achitare? Ar fi o palmă mai mult guvernului. E o adevarată curiozitate cu prosesul lui Zola, căci dacă jurații vor da veridictul de achitare, atunci e o cale liberă 1 cătră revizuirea procesului Dreyfus, dacă I vor condamna pe scriitor, conflicte noi, incidente ciudate se vor ivi chiar de-a f doua zi. Adevărații artiști, adevărații oameni de inimă, * oamenii adevărului se vor capăt ridica puternic pentru ca să pună Ilitică, atîtor anormalități in vieața po* Scriitorii pănă azi, acei cari f cu adevarat sunt chemați ca să imii treție lupta intelectuală, au fost totdear una departe de zgomotele, da frământarilor societății, au fost veșnic surzi la cele ce i se petreceau in mediul lumei, ca și cum ei n’ar fi făcut parte din el. Au ramas intre cărțile lor cari de cari mai incintătoare, mai sentimentale, mai gingașe, fără ca să ridice privirile asupra celor cari sesfășiau in juru le. Au pus rînd pe rînd, 1 frază de frază, vers cu vers ca niște maiiniaci persecutați de idei, de imagini, de frumusețea globului, fără ca să asculte cerințele lumei in cari trăiau. Au creiat 1 parsoane cari se mișcă, trăesc tipuri cari i le găsești pretutindeni, au intrupat dorinți ? și necesități cari inundă in toate stratele sociale, dar n’au avut nici curajul, nici tăria ca să amestece printre această mare de oameni cari inundă pămîntul cu valurile ei de patimi, de capriții, de năzuinți. Și cu toate astea erau scriitori / Erau artiștii cari redădeau imaginea societății! Aceștia vor incepe adevarata vieață intelectuală a politicei,căci și politica e o artă, aceștia vor veni să pună capăt potlogăriilor celor interesați, a celor lipsiți de vlagă, a celor cari fac din existența celor saraci cu duhul instrumentul lor, mașina care -i ridică la ranguri parlamentare, la funcțiuni inalte. Un strigăt a fost Foița ziarului „EVENIMENTUL“ MINCIUNA 240 SINGELUI Mare roman Parisian inedit Roger«Miles p Louis Qastim (9 liquidere. — Prea tărziu te gîndești la dînsul. — Trebuie să-l văd ! trebuie.... D-nul de Gressensi deschisese ușa și cei doi agenți o inșăcaseră. Domnul de Gressensi ascultă un huruit de trăsură care se îndepărtează repede, ajunse pănă la dansul. — Acuma noi doi, domnule Vilpele, zise domnul de Gressensi. — Vorbește. — Pune-te la acest birou. Și magistratul arătă micul birou de trandafir, al contesei. Vilpele se așeză. — Scrie. — Ascult. Procurorul general dictă : —Otelul contesei Helene, a fost ieri, spre inserare, teatrul unei drame intime. Dnul F. de G.... a cărui stăruinți pe lăngă contesă nu i erau primite de această doamnă mare, așa cum dorea iei, s’a sinucis, după o ultimă explicație. Contesa pe care emoții recente o slăbiseră, a fost dureros lovită de acest act de nebunie, și a părăsit imediat Parisul. Se zice chiar că a trecut frontieră.» — Dar asta ie o informație de ziar, zise Vulpelé. — Asta ieste, și cum scrierea d-talei e cunoscută la Terroi r te vei duce s’o dai la acest jurnal, obicinuit cred a primi confidence d tale. — Mă duc. — Nu te grăbi , te voi întovărăși. — Dar te vorba... — Ce se vorba ? — Dacă te va recunoaște cumva, mergând împreună cu mine "după incidentele audienței.... — E*i bine ? — Va fi foarte compromițător... — Pentru d ta poate de- a fi văzut cu mine. — Nu te îngriji, in acest ceas, b-nul ministru de justiție trebuia să aibă demisia mea. — Ai făcut aceasta ? — Nu ț’am spus că acum se vorba de noi amăndoi ! — Ba da, îmi amintesc. — Prin urmare, aici nu mai ieste nici magistratul, nici funcționarul : aici stau numai cei doi oameni .*terenul ie mai egal. — Așa încăt nu-ți mai ieste frică ? — Acum mi-se milă de d-ta... Acesta fu zis cu un astfel de dispreț, incât Vilpele nu putu să-și reție un gest nervos de protestare. — Găndește-te la onoarea fiului d-tale, reluă d-nul de Gressensi. Vilpele redeveni umil și supus. — Haidim la Terroir, adause magistratul. Și amăndoi, ieșiră din otelul blestemat. LI. Victima a datoriei. Inoptase bine ; sera una din acele nopți luminoase de iarnă, uscată, un cer plin cu stele. Încetul cu încetul Parisul : prăvăliile sunt închise, ferestrele din din depărtare in depărtare sunt luminate de câte o veilleuse, străzile devin din ce in ce mai liniștite. Dealungul canalului Saint-Martin, doi oameni merg alăturea. Canalul din foc in loc is străbătut de punți care in timpul nopței iau aspectul de niște magari enormi. Dealungul țărmurilor stau așezate mai multe corăbii. Și cei doi oameni merg incet , unul mai cu seamă pare că nu se grăbește de loc. Vorbesc de altfel foarte incet, și convorbirea lor nu sera despre lucruri de mică importanță. — Te-am ascultat, zise unul dintre ieimăne dimineața, nota pe care mi-ai dictat’o va apărea in Terroir. Acum, ce ceri ? — Aștept ! — Ce aștepți ? De două ceasuri mergem : iată-ne intr’un cartier pustiu.... — Ți-ie frică ? — Pentru mine nu, dar pentru d-ta. — Aceasta ie un exces de zel pentru mine, după tot răul pe care mi-l’ai făcut. Marginile canalului nu sunt sigure. (Va urma) dt