Evenimentul, ianuarie-martie 1899 (Anul 7, nr. 1711-1784)

1899-01-24 / nr. 1728

ANUL aL VI-lea No. 1728 «SSS***?® ABONAMENTE: nainte pe un an . . . " „ 6 luni . . . „ „ 3 luni . . . In străinătate un an .­­4«*­1A­...® tH^WWsd#8*AWSWI#S^^ . Lei 24 -• „ 12 -• „ 6 - • „ 36 -banI UN NUMĂR 10 BANI EVENIMENTU REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Iași. ZIAR COTIDIAN DUMINICA 24 IANUARIE 1899 ifd­B^SS^TISFWR^.w^?ÎSa*gr^^"S^^­­Vsa?^'■•' •' y.TM ®* Anunciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4­­ II „ „ „ 2 II „ „ » 50 _ IV „ „ .„ 25 Manuscrisurile vechi nu se inapoiesc Un număr vech­i 30 bani ADMIN[STAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL f­iu fií^áíRSSösi'wsm& MföfóftfeniMfeÉftBSBsa«^^ MOARTEA DOMNULUI TĂCU M­urnwrim Răscoalele țărănești Sanatatea lui Minette Garibaldi I Rescoalele iaranesti In multe unghiuri din țară armata este consemnată, in unele ea a pă­truns deja in sate, pentru a restabili liniștea printre țărani. Jandarmii rurali, astăzi adorați de d. Dimitrie Sturza, se găsesc in ade­văratul lor rol, pentru a băga groaza in săteni și a ii dovedi, că sunt o au­toritate înaintea căreia trebuie să se închine. Spectacolul ce-1 avem înaintea ochi­lor de trist. Sătenii ajunși la sapă de­ lemn, sărăciți din faptul că nimeni nu se interesează de soarta lor, și instigați sunt astăzi victimele și a instigatorilor și a teroarei ce administrația întinde, pentru a înăbuși răscoala. Negreșit că ie ușor să ridici pe să­tean. Deja starea lui mizerabilă îl face de multe ori să se gândească sin­gur la o îmbunătățire a soartei lui, dar negreșit nu știe ce cale să apuce pentru a căuta ca dreptate să i­ se facă. Șt­ie de ajuns o scânteie, cum de pil­dă acea că Țarul ’i va da pământul ce-i refuză stăpânirea, pentru a-l in­cendia și a-l face să-și ia lumea in cap. De netăgăduit că in această mișcare de resvrătire, politicianul nostru are o mare parte din vină, dacă nu in totul chiar. De obiceiu platforma pentru alege­rile la noi, când toți Ganii și Stoloja­­nii au a se alege, o formează chestia țărănească. Dar aceasta durează nu­mai cât țin alegerile, căci de a doua zi platforma ie părăsită, de țeran se uită și politicianii se gândesc in ade­văr la o îmbunătățire a soartei, dar ie vorba de a lor, pe când țeranul ie lăsat in voia soartei, azi mai mizera­bil incă ca oli. Și negreșit că această stare precară, se preface in catastrofă, de indată ce niște instigatori fără ini­mă face pe țeran să ridice parul, cînd știe dinainte că­­ stăpânirea nemiloasă îi va respunde cu glontele. Dar cine sunt instigatorii. La interpelările ce in această pri­vință au adresat d­nii Morțun și Scor­­țescu, ministrul au cerut 3 zile pen­tru a răspunde, de și afirmând că știe multe. Cu putere d. Morțun s’a rădicat in contra acuzației aduse că socialiștii ar fi instigatorii, și ministrul de interne nu l’a desmințit. Dar atunci o întrebare se impune. Dacă socialiștii n’au nici o vină, dacă ei și-au continuat numai propaganda liniștită a principiilor lor, pe cale le­gală, de ce goana in potriva lor? Ce insamnă închiderea cluburilor socia­liste, de ce aceste perchisițiuni, de ce arestarea sătenilor bănuiți ca socialiști, de ce confiscarea registrelor și a ba­nilor cluburilor socialiste ? Un răspuns se impune. Căci se de presupus că guvernul, uitând de prietinia ce i-au aratat-o so­cialiștii, înfricoșat de mișcarea țără­nească, nesoiind să pătrundă causa și mai ales in dorința de a se menți­­unn­ea la putere, vra ca o dată cu mișcarea, să m­ăcime și propaganda le­gală a principiilor socialiste. In potriva unei aseminea manopere ne-am rădica cu tărie și am protesta cu vehemență, căci ar fi o nouă lovi­tură adusă liberei cugetări. EV. DIN ALBUMUL MEU AL Verii... Roman Un frumos cap de muzicant ger­man. Ochi așa de duioși in­cît dacă te găsești vre­ odată cu sufletul in ne­gură, cu inima ne­mîngîiată, nu-ți mai trebue de­cît privirea lor caldă, și ne­gura ta dispare ca ceața in revărsa­tul zorilor ! In ce imprej­urări ciudate l’am cunoscut ! Prietenia noastră s’a legat d’asupra valurilor mărei Negre, plutind pe „Medea“. Ce sfînt simbol de statornicie d’asupra schimbătoare­lor valuri de ură ! De­desubtul nostru nu mai erau va­luri, era insă­și lumea cu patimile ei negre, și noi călătoream, spintecînd finul lor sumbru , albe de minte, se dau in laturi spumegate sub mersul triumfător al, prieteniei ! O­­ sfîntă iu­bire a unui adevărat prieten, in mij­locul valurilor ca și in mijlocul oa­menilor, tu singură ești ancora unei vieți nefericite ! Dar marea a fost mai bună pentru noi ca lumea... Sinul ei­­ palpitînd, ne purta tot mai departe, inundîndu-ne sufletul cu lumina undelor. Era atît de calmă întinderea ! Departe la țărm.... rămăsese pare că toate inimile false, tot veninul cu care ne atinsese vre­ odată oamenii, și privirile otrăvite ce ni se asvîrlea, lumea urmărindu-ne ca vră­jitoarea pădurilor pe doi copii fugiți in basme, se topeau in adîncul apelor. Din fund de zare, abia mai străbătea svîrlind o dungă luminoasă pe marea amintirilor, raza unor ochi frumoși și răi. Dar impietrit pe țărm se inălța i­­maginea veșnicei Amăgiri. Ura sub­­ veșmîntul iubirei, chipul divin de mar­mură modelat de dalta unui satan. — „Ai iubit tu vre-odată dulce prieten ?“. Și l­a întrebarea aceasta pe care numai ochii mei i-o făcea, toată ființa lui, toată eternitatea privirei, avea ceva de zeu invins, zîmbetul cald al celui ne­înțeles și singur pe lume. L’am văzut in urmă plecat asupra unui pian infiorînd zimbirea albă a clapelor cu unde tremurătoare de ar­monii, ce porneau, sburînd in cercuri unduioase spre infinitul inimilor ! De­getele lui atingeau notele cu ușurința ming­etoare a zefirului ce cîntă prin­tre flori ! Sunt prietenii, pe cari intîmplarea le leagă. A noastră, am reinoit’o, căci par’că ne cunoșteam de cînd lumea ! Fără îndoială, că ne-am cunoscut in­­tr’alte veacuri, de vreme ce l’am re­cunoscut așa de repede, prin valurile de streini, ce mișuna la îmbarcarea Medeei! îmi venea să m’apropii de dînsul să-i zic... „dar noi ne cunoaș­tem de mult ! E o veșnicie !“ Priete­nul Sylvan iisă care ’mi ghicește toa­te adîncurile sufletului, m­i’l aduse îna­inte, și mi’l dărui prieten, rescumpă­­rîndu-și ast­fel cine știe ce păcat, bine știe ce greșală a lui de-a-mi fi dăruit altă dată vre-un dușman, pe el în­suși poate ! 20 lu nuc d­­e O-Lung ! biniî REPORTAGIU Hainele și cărțile in școalele Normale de învățători și Institutori. Decisia Ministerială Actualul ministru al instrucțiunei publice d. Spiru­ Haret lucrează din răsputeri pentru stărpirea lacunelor ce se află in școalele noastre. Actual­­­minte d-sa a dat următoarea decisie,­ cu­ privire la hainele și cărțile elevilor din șcalele normale de învățători și in­stitutori : Noi ministrul secretar de Stat la de­partamentul cultelor și instrucțiunei pu­­blice, Decidem : Art. 1. Cu începere de la 1 Aprilie 1899, nu se vor mai procura in comp­­tul Statului haine și cărți, de­cât la aceia dintre elevii școalelor normale primare de învățători și de institutori, cari vor dovedi cum că părinții lor sunt lipsiți de mijloacele necesare pentru a le procura haine și cărți in comptul lor. Dovada de lipsă de mijloace se va face prin certificat al perceptorului fis­cal, prin care să se arăte amănunțit dările ce plătesc, și certificat din par­tea primăriei, arătând numărul copii­lor la părinți. Art. 2. Alegerea elevilor cari vor pri­mi gratuit haine și cărți se va face de conferința profesorilor școalei, pe baza actelor presentate. Hotărârea ei moti­vată se va însemna intr-un proces-ver­­bal. Opiniunile separate se vor con­semna la finele acestui proces verbal. Di­rectorul va pune in aplicare hotărârea conferinței, dacă insă are îndoială a­­supra modului cum a hotărît, va ra­porta inspectorului general al învăță­mântului primar, arătând și motivele indoelilor sale. Inspectorul general va decide. In ori­ce caz, cei interesați au drep­tul de a recurge la inspectorul general al învățămîntului primar contra incheie­­rei conferinței, inspectorul general va decide, după ce va cere lămuriri la di­rectorul școalei. Art. 3. In ori-ce caz, numărul șco­larilor cari vor b­eneficia gratuit de haine și cărți nu va fi mai mare de cât ju­mătate din numărul total al școlarilor in școalele normale de institutori, nici de două treimi in școalele normale de învățător. Art. 4. Pentru școlari cari nu vor beneficia gratuit de cărți și îmbrăcă­minte, părinții sau tutorii lor va fi obli­gați a depune costul lor la casa de depuneri sau la o administrație finan­ciară, sau in mărinele directorului școa­lei in comptus și la dispoziția directo­rului școalei. Suma ce va trebui dis­pusă VQ, fi egală cu costul real al o­­biectelor procurate In ori­ce caz acea­stă sumă nu va fi mai mare de 20 lei pe an, pentru cărți, 100 lei pe an pentru îmbrăcămintea unui școlar din școala normală de institutori, și de 70 lei pe an pentru îmbrăcămintea unui școlar din o școală normală de învăță­tori. Suma va fi depusă până intr-o lună din ziua când direcția a expediat in­vitarea de plată cătră părinte sau tu­tore Hainele și cărțile nu se vor libera de­cât după ce va fi depus prețul lor. Art. 5. Uniformele de oraș factuale al școlarilor din școalele­­ normale de învățători vor fi înlocuite cu costumul național, după un model unic, care se va fixa de minister pentru toate școa­lele normale de învățători. San- talea toi Jenotii toii Ziarul Rappel scrie că starea sănă­­tăței lui Menotti Garibaldi este foarte îngrijitoare, căci el de cîte­va zile se află grav bolnav, fiind atins de „ fri­gurile malariene“. Doctorul Ravila, care-l caută, insă, speră să-l scape in curînd și noi do­rim din suflet acelaș lucru, adaugă Rappel: „.­n.­­n.­­Hifin .....in­... in,im 11 .rin ' I rrnni Twin ‘imiitisin lirrir n i­finin l!11­­­rt. 6. Disposițiunile de față nu sunt aplicabile școalelor normale primare de felii Ministru, Sp. Haret. No. 3.845 O dramă pe zi !! dublă tentativă de asasinat. Din Batos cu data de 23 Ianuarie se scrie următoarele : O dublă ten­tativă de asasinat a fost comisă noap­tea trecută asupra soților Garbay D. Garbay era ajutor de primar in La­vaignac-d’Auros și regisor in Vegrene domeniul­­ d-lui Barrones avocat din Bordeaux. Asasinii au deschis cu niște drugi de fier, ușa de intrare a casei, au tra­versat șapte odăi și au pătruns in o­­daia de culcare a soților unde a ucis pe Garbay om in vrîstă de patru­zeci și opt de ani, dîndu-i cel puțin două­zeci de lovituri de ghioagă in cap. In urmă slujindu-se de un drug de fer care le-a ajutat la deschiderea u­­șei și de aceiași ghioagă ucigătoare au omorît și pe soția lui Garbay o femee de vre-o patru­zeci și șease de ani, ce se afla culcată intr’un pat cu un copilaș micuț de vre-o trei ani, nepot al ei. Pe bătrîna femee au ucis’o și sdro­­bit’o, dar de micul copilaș mișeii asa­sini au avut indurare și nu l’au atins. După săvîrșirea acestui crud omor, ticăloșii tîlhari au descuiat și stricat saltarele de pe la scrinuri, au deschis șifonierile și garderoburile, cum și o micuță casă de bani, și au luat tot ceea ce au găsit, anume vre-o două­zeci și cinci de mii de franci bani, și juvaeruri care se urcă la o sumă des­tul de însemnată. In urma tâlhăriei hoții, au prins fuga și pănă acum n’a putut fi prinși. Lear­ jidu-ți aminte (Alfr. de susset) Cand in oceanul soarelui etern astele mindre ’inalță răsăritul, Când melancolie nopțele s’aștern Cu fir de-argint tăind nemărginitul Cînd sînu-ți plin și pătimaș tresaltă Sub umbre dulci ce cad din bolta ’naltă, Ascultă ’ncet Refrenul din bunget: „Adu-ți aminte...“’ Iubita mea, cînd vecinicul destin Ne-o despărți de-a pururi in tăcere, Când chinul trist al vremilor ce vin Va fi sfîrșit a inimei durere, Când va cădea și timpul in uitare, Iubirea mea e tot nemuritoare ! Asculită dar Refrenul solitar : „Adu-ți aminte...“ Și chiar atunci, când umedul pământ Cădea-va greu pe pieptul meu uc­i, Când din țărâna recelui mormânt Va răsări un blind myosotis, Sufletul meu, o pasăre ce sboară, La capul tău veni-va ’n ori ce sară. Ascultă ’n veci Refrenul nopței rec.: „Adu-ți aminte !“. Răcl­itoasa Gh. Silvan " Despre Țarina Din Viena ziarul „DAILY MAIL" primește vestea că Țarina Rusiei naște prin luna Mai viitoare­­va Telegrame — Prin fir telegrafic — Disolvarea D. Sturza a solicitat Regelui un decret de di­­solvare a corpurilor le­giuitoare. Știm in mod positiv că Regele i-a refuzat un asemenea decret. C. Brătianu și sindicatele C. Ionel Brătianu a declarat la ca­meră mai multor deputați că va com­bate art. 17 din legea sindicatelor. Acest articol prevede reducerea de transport pe căile ferate, a produselor și obiectelor aparținând sindicatelor. D. Brătianu va combate articolul pe motiv că reduce veniturile căilor ferate. Ieșenii la camera 7>, deputat G. A. Scorțescu a interpelat in camera jpe d. Sto­­lojan asupra faptului că in loc să pui­ă in vînzare moșia Hlin­­cea, după cum trebuie să facă a arendar-o din nou. D. Stolc­an a venit la d. Scor­țescu și Va rugat să nu își mai desvolte acestă interpelare fă­găduind că va pune imediat in vînzare această moșie. Păreri despre femei Pentru o inimă energică și pentru o inimă de femee, nu se află nimic, care să dea mai multă putere in ma­rile nenorociri și care să fie mai stare de a mîngăia, de­căt să poți susținea și liniști o altă nenorocire, mai ales a unui prietin. Frederic Bremer. * * * Femeile, in multe lucruri, mai ales acolo unde-i vorba de afecțiune, au o putere de pătrundere cu mult mai ma­re și desăvîrșită de­căt bărbații. Thonar.♦ * * Bărbatul zice „Facă-se dreptate și piară lumea“ Femeea zice „Facă-se indurare și piară dreptatea !“ Femeile mințesc nu numai pentru a se apăra pentru că sunt slabe, dar încă și din milă pentru alții. * ♦ * Minciuna este „pia fraus“ a Latini­lor. Ea i o notă caracteristică a femeei Bărbatul este mult mai înțeleptă de­cît femeea, dar aceasta este mult mai bună sufletește și mai valoroasă de­cît bărbatul. Du Mont. DOI CARLOS ziarul RAPPEL spune că de cîte­­va zile locuitorii din Valența in Spa­nia, vorbesc foarte mult despre o navă misterioasă, care pe la miezul nopții a abordat pe coastă și din care s’a co­­borît in oraș un voiajor tot așa de misterios. Se bănuește că acel voiajor tăinuit n’ar fi altul de­cît „Don Carlos“ pre­tendentul tronului Spaniei. A se ceti pe pagina II Amă­nunte sensaționale asupra­­ răscoalei țărănești. «Beme9îllmmmwem$meJra«^AKW't^yw4m»aiWftuh• * *și GH. TĂCU Sdrobit moralminte prin lovitura ce i s’a adus in­ urma alegerilor comunale, boala vechie de inimă de care suferea dl. Tăcu făcu progrese, așa că influența ce-l cuprinse acum trei zile găsi un teren propice pentru a se agrava și a­ grăbi desnodămîntul fatal la care ni­menea nu se aștepta. După două zile de grele suferinți și cu toate îngrijirele cele mai minuțiose, Gh. Tăcu și-a dat ultima suflare astă noapte, la carele 9 lum. înconjurat numai de numeroasa sa familie, a că­reia desolare nu s’a născut încă pana pentru a o putea descrie. D-nii Gh. Penescu și Stefan Șendrea au fost cei dintâi la fața locului. Știrea s’a respîndit curînd în oraș și a produs peste tot locul o adîncă tristețe. In toiul luptelor politice celor mai vii, toată lumea a recunoscut a­­mabilitatea, inteligența și dorul de mun­că a d-lui Tăcu. Prin amabilitatea sa extremă, prin indatorirele ce le făcea, el nu numera de­cît amici și nu avea ca dușmani de­cît doar­ cîți­va pe cari el îi considera ca prietini desăvîrșiți. Gh. Tăcu și-a început școala politică făcînd parte din fracțiunea care a ju­cat un rol de seamă în formațiunea partidului liberal. Disparînd fracțiunea Gh. Țăcu a intrat in partidul liberal, unde a stat neclintit, fiind un membru devotat și simțitoare de pierderea ce îndură partidul liberal prin moartea sa. Ca representant al Iașului în Camera deputaților a dat adesea ori dovadă de iubirea ce p nutrește pentru orașul său, natal, ca ajutor de primar în ultimii trei ani ai vieței sale a dat numeroase dovezi de bun gospodar și pavarea unor anume strade se datorește in special activităței sale. Succesul ultimelor ale­geri comunale în Iași se datorește stă­ruințelor și simpatiei pe care dl. Tăcu a știut să o inspire mai ales populațiunei din mahalale, pentru care el nutrea un deosebit cult. Gh. Tăcu moare în vrîsta de 73 ani, lăsînd in urma sa o familie numeroasă, a căreia mare durere găsește o ușoară mîngăiere in emoțiunea generală ce a produs această moarte. Și durerea noastră este mare. Noi cari am știut să relevăm calitățile bune a­le d-lui Țacu, și să-i recunoaștem meritele chiar in momentele cele mai vehemente a luptei noastre în­potriva administrației comunale, adînc, indura­răți de aceasta pierdere ce suferé par­tidul liberal, rugăm întristata familie a primi asigurarea condoleanțelor noastre celor mai sincere, mai din inimă date. EU. _______TRIBUNA LIBERA_______ iii pm pans ni­■n se­­zoni Școalele de comerciu au fost infiin­țate prin legea din 1863 și au fost ad­ministrate până la 1878 de cătră mi­nisterul instrucțiunii. De la aceasi dată au trecut la ministerul domeni­lor. In 1891 regretatul Păucescu pre­gătise un proiect foarte bun pentru or­ganisarea invățămîntului profesiona­lar n’a avut norocul să’l presinte, di causă că ministerul a demisionat. Dup­ ă FOIȚA „EVENIMENTULUI" VÂNDUȚI VII 35 DUȘMANULUI La Cerbul GlobuluI Se despărțiră, Stack, foarte calm, se întoarse aca­. De Riverolles, înainte de a se duce la unchiul seu se intoarse la cerc, unde scrise scrisoarea următoare: „Scumpă contesă, „Nu mă uit, nădăjduiesc. Sunt un adorator atăt de nenorocit! Și nu vei vroi să fi atât­ de nerudă, nu-i așa? Nu mă gândesc de d­ăt la D-ta ! Și măne voiu fi la întâlnire ! „Te ador și-ț­i să­rut mănile frumoase. „RenéA închise scrisoarea, o puse la întăia cutie de care dădu, și se întoarse a­­casă, strada Lafayette. Unchiul seu nu se culcase încă, se primbla prin odaie în lung și in lat. Auzind pe nepotul seu venind, îl chemă: René veni, sforțăndu-se să pară natural. Buna seara unchiule! zise iei In­trând in odaie. Buna sara copilul meu ! Tot târziu vii acasă ! Așa dar nu te poți desvăța de aceasta viață stupidă și de aceea mărie a cercului? căci de acolo vii, de asta îs siguri — Unchiule, n’am jucat ! — Vreau să te cred ! Dar, într’a­­devăr, in astă seară ași fi vrut să te văd aici, după ziua îngrozitoare pe ca­re am avut’o... vei fi citind­­ noutatea prin jurnale ? Tulburat de aceste vorbe blînde mai mult de­cît prin un reproș formal, René plecă capul și sera căt­re ce să plîngă. Se stăpîni însă. — Iartă-mă­­ dragă unchiule , ceia ce spun­­e adevarat, m’am găndit la necazul d-tale... am fost zăpăcit și nu m’am intors acasă. Nu fii supărat pe mine. Haide! du-te de te culcă, săr­manul meu copil, zise colonelul, im­­brățișează-mă ! René, foarte palid, stătu puțin la gînd. Mult ar fi dat ca să evite aceas­tă îmbrățișare călduroasă, cu toate că căzuse așa de jos, i se părea cu toate aceste un sacrilegiu a apropia buzele sale de obrazul acestui om cinstit, a acestui soldat brav. Trebuia, cu toate acestea, s’o facă. Imbrățișă pe unchiul seu și pare că s’ar fi ars; in acelaș timp un glas in­­terior’impuse gîndului seu această com­parație îngrozitoare: sărutarea lui Iuda Se grăbi să între in odaia lui, se a­­runcă îmbrăcat pe pat, și în fund îndu­­și obrazul în pernă, fu cuprins de o adevarată criză de plîns, care-i sgu­­dui toată ființa. INDICII NEHOTARITE O odaie destul de mare, mobilată in totul în stilul administrativ. Pe pă­rete, tradiționala hârtie verde. Pe sobă pendula de marmoră neagră și lăm­pile susținute pe picioare. In mijloc, înaintea sobei, un biurou mare acope­rit în întregime cu hârtiei Ace­la iera biuroul d-lui Cochebois, șeful Siguranței. Dar ornamentația păreților i dădea un aspect particular. O mulțime de fotografii documen­tare asupra crimelor mari, clișeurile capetelor asasinelor celebri, instrumen­te și arme i de ale profesionalilori pen­tru prădare și omor, agățate într-un chip admirabil. Intr’un colț al biuro­­ului, o guiletină in miniatură a cărei funcții, mai puțin groznice de­cît a celei mari se rezumau in tăiarea ți­ganelor șefului siguranței, și alte multe leacuri. Intr’un cuvînt, un decor breaiysa care făcea ca odaia să fie cît se 5*>ate interesantă, făcind’o să peartă,’ de bomalitate pe care o conține­ de obiceiu. Dl. Cochebois, așezat la birou, ex­amina conrespondența. După aceasta cerea jurnalele de dimineață, căutînd imediat relatarea celor petrecute in a­­jun, și fie­care secretarul seu pentru a-i ușura cercetarea i se însemnase in­­nainte cu un creion albastru. Se întrerupse pentru ca să noteze ceva. După aceasta luă unul din cor­­netile acustice, care se aflau atîrnate lîngă birou și chemă. Un șuierat i respunse: — Trimite-mi pe Ticelle! porunci iei imediat, un om de vre­o patru­zeci de ani întră în birou. Ticelle,­­ căci iei sera­­ se opri la trei pași depărtare de șef și așteptă. Iera foarte înalt și părea că înoată in hainele pe care le purta. Avea un cap mic și cu totul pleșuv.­­rochii foarte vii, vecinie în mișcare, scotoceau totul cu o intensitate pătrun­zătoare; mănele i­i erau înguste și foarte lungi; picioarele enorme i erau încăl­țate cu botine mari care le mărea in­că și mai mult volumul. Acest portret tras repede, lămurește numele de Ticelle (1) cu care fu bo­tezat acest agent de către colegii săi căci Ticelle nu iera de­cit o poreclă­­ (Va urma).

Next