Evenimentul, ianuarie-martie 1899 (Anul 7, nr. 1711-1784)
1899-01-24 / nr. 1728
ANUL aL VI-lea No. 1728 «SSS***?® ABONAMENTE: nainte pe un an . . . " „ 6 luni . . . „ „ 3 luni . . . In străinătate un an .4«*1A...® tH^WWsd#8*AWSWI#S^^ . Lei 24 -• „ 12 -• „ 6 - • „ 36 -banI UN NUMĂR 10 BANI EVENIMENTU REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Iași. ZIAR COTIDIAN DUMINICA 24 IANUARIE 1899 ifdB^SS^TISFWR^.w^?ÎSa*gr^^"S^^Vsa?^'■•' •' y.TM ®* Anunciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 II „ „ „ 2 II „ „ » 50 _ IV „ „ .„ 25 Manuscrisurile vechi nu se inapoiesc Un număr vechi 30 bani ADMIN[STAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL fiu fií^áíRSSösi'wsm& MföfóftfeniMfeÉftBSBsa«^^ MOARTEA DOMNULUI TĂCU Murnwrim Răscoalele țărănești Sanatatea lui Minette Garibaldi I Rescoalele iaranesti In multe unghiuri din țară armata este consemnată, in unele ea a pătruns deja in sate, pentru a restabili liniștea printre țărani. Jandarmii rurali, astăzi adorați de d. Dimitrie Sturza, se găsesc in adevăratul lor rol, pentru a băga groaza in săteni și a ii dovedi, că sunt o autoritate înaintea căreia trebuie să se închine. Spectacolul ce-1 avem înaintea ochilor de trist. Sătenii ajunși la sapă de lemn, sărăciți din faptul că nimeni nu se interesează de soarta lor, și instigați sunt astăzi victimele și a instigatorilor și a teroarei ce administrația întinde, pentru a înăbuși răscoala. Negreșit că ie ușor să ridici pe sătean. Deja starea lui mizerabilă îl face de multe ori să se gândească singur la o îmbunătățire a soartei lui, dar negreșit nu știe ce cale să apuce pentru a căuta ca dreptate să i se facă. Știe de ajuns o scânteie, cum de pildă acea că Țarul ’i va da pământul ce-i refuză stăpânirea, pentru a-l incendia și a-l face să-și ia lumea in cap. De netăgăduit că in această mișcare de resvrătire, politicianul nostru are o mare parte din vină, dacă nu in totul chiar. De obiceiu platforma pentru alegerile la noi, când toți Ganii și Stolojanii au a se alege, o formează chestia țărănească. Dar aceasta durează numai cât țin alegerile, căci de a doua zi platforma ie părăsită, de țeran se uită și politicianii se gândesc in adevăr la o îmbunătățire a soartei, dar ie vorba de a lor, pe când țeranul ie lăsat in voia soartei, azi mai mizerabil incă ca oli. Și negreșit că această stare precară, se preface in catastrofă, de indată ce niște instigatori fără inimă face pe țeran să ridice parul, cînd știe dinainte că stăpânirea nemiloasă îi va respunde cu glontele. Dar cine sunt instigatorii. La interpelările ce in această privință au adresat dnii Morțun și Scorțescu, ministrul au cerut 3 zile pentru a răspunde, de și afirmând că știe multe. Cu putere d. Morțun s’a rădicat in contra acuzației aduse că socialiștii ar fi instigatorii, și ministrul de interne nu l’a desmințit. Dar atunci o întrebare se impune. Dacă socialiștii n’au nici o vină, dacă ei și-au continuat numai propaganda liniștită a principiilor lor, pe cale legală, de ce goana in potriva lor? Ce insamnă închiderea cluburilor socialiste, de ce aceste perchisițiuni, de ce arestarea sătenilor bănuiți ca socialiști, de ce confiscarea registrelor și a banilor cluburilor socialiste ? Un răspuns se impune. Căci se de presupus că guvernul, uitând de prietinia ce i-au aratat-o socialiștii, înfricoșat de mișcarea țărănească, nesoiind să pătrundă causa și mai ales in dorința de a se mențiunnea la putere, vra ca o dată cu mișcarea, să măcime și propaganda legală a principiilor socialiste. In potriva unei aseminea manopere ne-am rădica cu tărie și am protesta cu vehemență, căci ar fi o nouă lovitură adusă liberei cugetări. EV. DIN ALBUMUL MEU AL Verii... Roman Un frumos cap de muzicant german. Ochi așa de duioși incît dacă te găsești vre odată cu sufletul in negură, cu inima nemîngîiată, nu-ți mai trebue decît privirea lor caldă, și negura ta dispare ca ceața in revărsatul zorilor ! In ce imprejurări ciudate l’am cunoscut ! Prietenia noastră s’a legat d’asupra valurilor mărei Negre, plutind pe „Medea“. Ce sfînt simbol de statornicie d’asupra schimbătoarelor valuri de ură ! Dedesubtul nostru nu mai erau valuri, era insăși lumea cu patimile ei negre, și noi călătoream, spintecînd finul lor sumbru , albe de minte, se dau in laturi spumegate sub mersul triumfător al, prieteniei ! O sfîntă iubire a unui adevărat prieten, in mijlocul valurilor ca și in mijlocul oamenilor, tu singură ești ancora unei vieți nefericite ! Dar marea a fost mai bună pentru noi ca lumea... Sinul ei palpitînd, ne purta tot mai departe, inundîndu-ne sufletul cu lumina undelor. Era atît de calmă întinderea ! Departe la țărm.... rămăsese pare că toate inimile false, tot veninul cu care ne atinsese vre odată oamenii, și privirile otrăvite ce ni se asvîrlea, lumea urmărindu-ne ca vrăjitoarea pădurilor pe doi copii fugiți in basme, se topeau in adîncul apelor. Din fund de zare, abia mai străbătea svîrlind o dungă luminoasă pe marea amintirilor, raza unor ochi frumoși și răi. Dar impietrit pe țărm se inălța imaginea veșnicei Amăgiri. Ura sub veșmîntul iubirei, chipul divin de marmură modelat de dalta unui satan. — „Ai iubit tu vre-odată dulce prieten ?“. Și la întrebarea aceasta pe care numai ochii mei i-o făcea, toată ființa lui, toată eternitatea privirei, avea ceva de zeu invins, zîmbetul cald al celui neînțeles și singur pe lume. L’am văzut in urmă plecat asupra unui pian infiorînd zimbirea albă a clapelor cu unde tremurătoare de armonii, ce porneau, sburînd in cercuri unduioase spre infinitul inimilor ! Degetele lui atingeau notele cu ușurința mingetoare a zefirului ce cîntă printre flori ! Sunt prietenii, pe cari intîmplarea le leagă. A noastră, am reinoit’o, căci par’că ne cunoșteam de cînd lumea ! Fără îndoială, că ne-am cunoscut intr’alte veacuri, de vreme ce l’am recunoscut așa de repede, prin valurile de streini, ce mișuna la îmbarcarea Medeei! îmi venea să m’apropii de dînsul să-i zic... „dar noi ne cunoaștem de mult ! E o veșnicie !“ Prietenul Sylvan iisă care ’mi ghicește toate adîncurile sufletului, mi’l aduse înainte, și mi’l dărui prieten, rescumpărîndu-și astfel cine știe ce păcat, bine știe ce greșală a lui de-a-mi fi dăruit altă dată vre-un dușman, pe el însuși poate ! 20 lu nuc de O-Lung ! biniî REPORTAGIU Hainele și cărțile in școalele Normale de învățători și Institutori. Decisia Ministerială Actualul ministru al instrucțiunei publice d. Spiru Haret lucrează din răsputeri pentru stărpirea lacunelor ce se află in școalele noastre. Actualminte d-sa a dat următoarea decisie, cu privire la hainele și cărțile elevilor din șcalele normale de învățători și institutori : Noi ministrul secretar de Stat la departamentul cultelor și instrucțiunei publice, Decidem : Art. 1. Cu începere de la 1 Aprilie 1899, nu se vor mai procura in comptul Statului haine și cărți, decât la aceia dintre elevii școalelor normale primare de învățători și de institutori, cari vor dovedi cum că părinții lor sunt lipsiți de mijloacele necesare pentru a le procura haine și cărți in comptul lor. Dovada de lipsă de mijloace se va face prin certificat al perceptorului fiscal, prin care să se arăte amănunțit dările ce plătesc, și certificat din partea primăriei, arătând numărul copiilor la părinți. Art. 2. Alegerea elevilor cari vor primi gratuit haine și cărți se va face de conferința profesorilor școalei, pe baza actelor presentate. Hotărârea ei motivată se va însemna intr-un proces-verbal. Opiniunile separate se vor consemna la finele acestui proces verbal. Directorul va pune in aplicare hotărârea conferinței, dacă insă are îndoială asupra modului cum a hotărît, va raporta inspectorului general al învățământului primar, arătând și motivele indoelilor sale. Inspectorul general va decide. In orice caz, cei interesați au dreptul de a recurge la inspectorul general al învățămîntului primar contra incheierei conferinței, inspectorul general va decide, după ce va cere lămuriri la directorul școalei. Art. 3. In ori-ce caz, numărul școlarilor cari vor beneficia gratuit de haine și cărți nu va fi mai mare de cât jumătate din numărul total al școlarilor in școalele normale de institutori, nici de două treimi in școalele normale de învățător. Art. 4. Pentru școlari cari nu vor beneficia gratuit de cărți și îmbrăcăminte, părinții sau tutorii lor va fi obligați a depune costul lor la casa de depuneri sau la o administrație financiară, sau in mărinele directorului școalei in comptus și la dispoziția directorului școalei. Suma ce va trebui dispusă VQ, fi egală cu costul real al obiectelor procurate In orice caz această sumă nu va fi mai mare de 20 lei pe an, pentru cărți, 100 lei pe an pentru îmbrăcămintea unui școlar din școala normală de institutori, și de 70 lei pe an pentru îmbrăcămintea unui școlar din o școală normală de învățători. Suma va fi depusă până intr-o lună din ziua când direcția a expediat invitarea de plată cătră părinte sau tutore Hainele și cărțile nu se vor libera decât după ce va fi depus prețul lor. Art. 5. Uniformele de oraș factuale al școlarilor din școalele normale de învățători vor fi înlocuite cu costumul național, după un model unic, care se va fixa de minister pentru toate școalele normale de învățători. San- talea toi Jenotii toii Ziarul Rappel scrie că starea sănătăței lui Menotti Garibaldi este foarte îngrijitoare, căci el de cîteva zile se află grav bolnav, fiind atins de „ frigurile malariene“. Doctorul Ravila, care-l caută, insă, speră să-l scape in curînd și noi dorim din suflet acelaș lucru, adaugă Rappel: „.n.n.Hifin .....in... in,im 11 .rin ' I rrnni Twin ‘imiitisin lirrir n ifinin l!11rt. 6. Disposițiunile de față nu sunt aplicabile școalelor normale primare de felii Ministru, Sp. Haret. No. 3.845 O dramă pe zi !! dublă tentativă de asasinat. Din Batos cu data de 23 Ianuarie se scrie următoarele : O dublă tentativă de asasinat a fost comisă noaptea trecută asupra soților Garbay D. Garbay era ajutor de primar in Lavaignac-d’Auros și regisor in Vegrene domeniul d-lui Barrones avocat din Bordeaux. Asasinii au deschis cu niște drugi de fier, ușa de intrare a casei, au traversat șapte odăi și au pătruns in odaia de culcare a soților unde a ucis pe Garbay om in vrîstă de patruzeci și opt de ani, dîndu-i cel puțin douăzeci de lovituri de ghioagă in cap. In urmă slujindu-se de un drug de fer care le-a ajutat la deschiderea ușei și de aceiași ghioagă ucigătoare au omorît și pe soția lui Garbay o femee de vre-o patruzeci și șease de ani, ce se afla culcată intr’un pat cu un copilaș micuț de vre-o trei ani, nepot al ei. Pe bătrîna femee au ucis’o și sdrobit’o, dar de micul copilaș mișeii asasini au avut indurare și nu l’au atins. După săvîrșirea acestui crud omor, ticăloșii tîlhari au descuiat și stricat saltarele de pe la scrinuri, au deschis șifonierile și garderoburile, cum și o micuță casă de bani, și au luat tot ceea ce au găsit, anume vre-o douăzeci și cinci de mii de franci bani, și juvaeruri care se urcă la o sumă destul de însemnată. In urma tâlhăriei hoții, au prins fuga și pănă acum n’a putut fi prinși. Lear jidu-ți aminte (Alfr. de susset) Cand in oceanul soarelui etern astele mindre ’inalță răsăritul, Când melancolie nopțele s’aștern Cu fir de-argint tăind nemărginitul Cînd sînu-ți plin și pătimaș tresaltă Sub umbre dulci ce cad din bolta ’naltă, Ascultă ’ncet Refrenul din bunget: „Adu-ți aminte...“’ Iubita mea, cînd vecinicul destin Ne-o despărți de-a pururi in tăcere, Când chinul trist al vremilor ce vin Va fi sfîrșit a inimei durere, Când va cădea și timpul in uitare, Iubirea mea e tot nemuritoare ! Asculită dar Refrenul solitar : „Adu-ți aminte...“ Și chiar atunci, când umedul pământ Cădea-va greu pe pieptul meu uci, Când din țărâna recelui mormânt Va răsări un blind myosotis, Sufletul meu, o pasăre ce sboară, La capul tău veni-va ’n ori ce sară. Ascultă ’n veci Refrenul nopței rec.: „Adu-ți aminte !“. Răclitoasa Gh. Silvan " Despre Țarina Din Viena ziarul „DAILY MAIL" primește vestea că Țarina Rusiei naște prin luna Mai viitoareva Telegrame — Prin fir telegrafic — Disolvarea D. Sturza a solicitat Regelui un decret de disolvare a corpurilor legiuitoare. Știm in mod positiv că Regele i-a refuzat un asemenea decret. C. Brătianu și sindicatele C. Ionel Brătianu a declarat la cameră mai multor deputați că va combate art. 17 din legea sindicatelor. Acest articol prevede reducerea de transport pe căile ferate, a produselor și obiectelor aparținând sindicatelor. D. Brătianu va combate articolul pe motiv că reduce veniturile căilor ferate. Ieșenii la camera 7>, deputat G. A. Scorțescu a interpelat in camera jpe d. Stolojan asupra faptului că in loc să puiă in vînzare moșia Hlincea, după cum trebuie să facă a arendar-o din nou. D. Stolcan a venit la d. Scorțescu și Va rugat să nu își mai desvolte acestă interpelare făgăduind că va pune imediat in vînzare această moșie. Păreri despre femei Pentru o inimă energică și pentru o inimă de femee, nu se află nimic, care să dea mai multă putere in marile nenorociri și care să fie mai stare de a mîngăia, decăt să poți susținea și liniști o altă nenorocire, mai ales a unui prietin. Frederic Bremer. * * * Femeile, in multe lucruri, mai ales acolo unde-i vorba de afecțiune, au o putere de pătrundere cu mult mai mare și desăvîrșită decăt bărbații. Thonar.♦ * * Bărbatul zice „Facă-se dreptate și piară lumea“ Femeea zice „Facă-se indurare și piară dreptatea !“ Femeile mințesc nu numai pentru a se apăra pentru că sunt slabe, dar încă și din milă pentru alții. * ♦ * Minciuna este „pia fraus“ a Latinilor. Ea i o notă caracteristică a femeei Bărbatul este mult mai înțeleptă decît femeea, dar aceasta este mult mai bună sufletește și mai valoroasă decît bărbatul. Du Mont. DOI CARLOS ziarul RAPPEL spune că de cîteva zile locuitorii din Valența in Spania, vorbesc foarte mult despre o navă misterioasă, care pe la miezul nopții a abordat pe coastă și din care s’a coborît in oraș un voiajor tot așa de misterios. Se bănuește că acel voiajor tăinuit n’ar fi altul decît „Don Carlos“ pretendentul tronului Spaniei. A se ceti pe pagina II Amănunte sensaționale asupra răscoalei țărănești. «Beme9îllmmmwem$meJra«^AKW't^yw4m»aiWftuh• * *și GH. TĂCU Sdrobit moralminte prin lovitura ce i s’a adus in urma alegerilor comunale, boala vechie de inimă de care suferea dl. Tăcu făcu progrese, așa că influența ce-l cuprinse acum trei zile găsi un teren propice pentru a se agrava și a grăbi desnodămîntul fatal la care nimenea nu se aștepta. După două zile de grele suferinți și cu toate îngrijirele cele mai minuțiose, Gh. Tăcu și-a dat ultima suflare astă noapte, la carele 9 lum. înconjurat numai de numeroasa sa familie, a căreia desolare nu s’a născut încă pana pentru a o putea descrie. D-nii Gh. Penescu și Stefan Șendrea au fost cei dintâi la fața locului. Știrea s’a respîndit curînd în oraș și a produs peste tot locul o adîncă tristețe. In toiul luptelor politice celor mai vii, toată lumea a recunoscut amabilitatea, inteligența și dorul de muncă a d-lui Tăcu. Prin amabilitatea sa extremă, prin indatorirele ce le făcea, el nu numera decît amici și nu avea ca dușmani decît doar cîțiva pe cari el îi considera ca prietini desăvîrșiți. Gh. Tăcu și-a început școala politică făcînd parte din fracțiunea care a jucat un rol de seamă în formațiunea partidului liberal. Disparînd fracțiunea Gh. Țăcu a intrat in partidul liberal, unde a stat neclintit, fiind un membru devotat și simțitoare de pierderea ce îndură partidul liberal prin moartea sa. Ca representant al Iașului în Camera deputaților a dat adesea ori dovadă de iubirea ce p nutrește pentru orașul său, natal, ca ajutor de primar în ultimii trei ani ai vieței sale a dat numeroase dovezi de bun gospodar și pavarea unor anume strade se datorește in special activităței sale. Succesul ultimelor alegeri comunale în Iași se datorește stăruințelor și simpatiei pe care dl. Tăcu a știut să o inspire mai ales populațiunei din mahalale, pentru care el nutrea un deosebit cult. Gh. Tăcu moare în vrîsta de 73 ani, lăsînd in urma sa o familie numeroasă, a căreia mare durere găsește o ușoară mîngăiere in emoțiunea generală ce a produs această moarte. Și durerea noastră este mare. Noi cari am știut să relevăm calitățile bune ale d-lui Țacu, și să-i recunoaștem meritele chiar in momentele cele mai vehemente a luptei noastre înpotriva administrației comunale, adînc, indurarăți de aceasta pierdere ce suferé partidul liberal, rugăm întristata familie a primi asigurarea condoleanțelor noastre celor mai sincere, mai din inimă date. EU. _______TRIBUNA LIBERA_______ iii pm pans ni■n sezoni Școalele de comerciu au fost inființate prin legea din 1863 și au fost administrate până la 1878 de cătră ministerul instrucțiunii. De la aceasi dată au trecut la ministerul domenilor. In 1891 regretatul Păucescu pregătise un proiect foarte bun pentru organisarea invățămîntului profesionalar n’a avut norocul să’l presinte, di causă că ministerul a demisionat. Dup ă FOIȚA „EVENIMENTULUI" VÂNDUȚI VII 35 DUȘMANULUI La Cerbul GlobuluI Se despărțiră, Stack, foarte calm, se întoarse aca. De Riverolles, înainte de a se duce la unchiul seu se intoarse la cerc, unde scrise scrisoarea următoare: „Scumpă contesă, „Nu mă uit, nădăjduiesc. Sunt un adorator atăt de nenorocit! Și nu vei vroi să fi atât de nerudă, nu-i așa? Nu mă gândesc de dăt la D-ta ! Și măne voiu fi la întâlnire ! „Te ador și-ți sărut mănile frumoase. „RenéA închise scrisoarea, o puse la întăia cutie de care dădu, și se întoarse acasă, strada Lafayette. Unchiul seu nu se culcase încă, se primbla prin odaie în lung și in lat. Auzind pe nepotul seu venind, îl chemă: René veni, sforțăndu-se să pară natural. Buna seara unchiule! zise iei Intrând in odaie. Buna sara copilul meu ! Tot târziu vii acasă ! Așa dar nu te poți desvăța de aceasta viață stupidă și de aceea mărie a cercului? căci de acolo vii, de asta îs siguri — Unchiule, n’am jucat ! — Vreau să te cred ! Dar, într’adevăr, in astă seară ași fi vrut să te văd aici, după ziua îngrozitoare pe care am avut’o... vei fi citind noutatea prin jurnale ? Tulburat de aceste vorbe blînde mai mult decît prin un reproș formal, René plecă capul și sera către ce să plîngă. Se stăpîni însă. — Iartă-mă dragă unchiule , ceia ce spune adevarat, m’am găndit la necazul d-tale... am fost zăpăcit și nu m’am intors acasă. Nu fii supărat pe mine. Haide! du-te de te culcă, sărmanul meu copil, zise colonelul, imbrățișează-mă ! René, foarte palid, stătu puțin la gînd. Mult ar fi dat ca să evite această îmbrățișare călduroasă, cu toate că căzuse așa de jos, i se părea cu toate aceste un sacrilegiu a apropia buzele sale de obrazul acestui om cinstit, a acestui soldat brav. Trebuia, cu toate acestea, s’o facă. Imbrățișă pe unchiul seu și pare că s’ar fi ars; in acelaș timp un glas interior’impuse gîndului seu această comparație îngrozitoare: sărutarea lui Iuda Se grăbi să între in odaia lui, se aruncă îmbrăcat pe pat, și în fund înduși obrazul în pernă, fu cuprins de o adevarată criză de plîns, care-i sgudui toată ființa. INDICII NEHOTARITE O odaie destul de mare, mobilată in totul în stilul administrativ. Pe părete, tradiționala hârtie verde. Pe sobă pendula de marmoră neagră și lămpile susținute pe picioare. In mijloc, înaintea sobei, un biurou mare acoperit în întregime cu hârtiei Acela iera biuroul d-lui Cochebois, șeful Siguranței. Dar ornamentația păreților i dădea un aspect particular. O mulțime de fotografii documentare asupra crimelor mari, clișeurile capetelor asasinelor celebri, instrumente și arme i de ale profesionalilori pentru prădare și omor, agățate într-un chip admirabil. Intr’un colț al biuroului, o guiletină in miniatură a cărei funcții, mai puțin groznice decît a celei mari se rezumau in tăiarea țiganelor șefului siguranței, și alte multe leacuri. Intr’un cuvînt, un decor breaiysa care făcea ca odaia să fie cît se 5*>ate interesantă, făcind’o să peartă,’ de bomalitate pe care o conține de obiceiu. Dl. Cochebois, așezat la birou, examina conrespondența. După aceasta cerea jurnalele de dimineață, căutînd imediat relatarea celor petrecute in ajun, și fiecare secretarul seu pentru a-i ușura cercetarea i se însemnase innainte cu un creion albastru. Se întrerupse pentru ca să noteze ceva. După aceasta luă unul din cornetile acustice, care se aflau atîrnate lîngă birou și chemă. Un șuierat i respunse: — Trimite-mi pe Ticelle! porunci iei imediat, un om de vreo patruzeci de ani întră în birou. Ticelle, căci iei sera se opri la trei pași depărtare de șef și așteptă. Iera foarte înalt și părea că înoată in hainele pe care le purta. Avea un cap mic și cu totul pleșuv.rochii foarte vii, vecinie în mișcare, scotoceau totul cu o intensitate pătrunzătoare; mănele ii erau înguste și foarte lungi; picioarele enorme i erau încălțate cu botine mari care le mărea incă și mai mult volumul. Acest portret tras repede, lămurește numele de Ticelle (1) cu care fu botezat acest agent de către colegii săi căci Ticelle nu iera decit o poreclă (Va urma).