Evenimentul, octombrie-decembrie 1899 (Anul 7, nr. 1927-1996)
1899-10-28 / nr. 1945
ANUL ALȚII-lea No. 1945 Lei 24 12 11366 V Un număr 10 bani EVENIMENTUL ABONAMENTE: înainte pe un an . M » 6 luni • „ „ 3 luni . In streinătate un an REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Xanși ZIAR COTIDIAN | JOI 28 OCTOMBRIE 1899 Aminciuri, Inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmondiei 4 » » II III IV 5025 Manuscriturile vechi nu se inapoietc Un număr vechi 30 bani administrația SA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL* * 1.1 HOTEL TRAIAN LA CATUL I-iu SUMARu Impacarea liberalilor O legendă răutăcioasă Crisa și pressa străină Informații Diverse Hotarirea Drapelistiior Cînd mai dăunăzi ne-am ocupat de svonul de impacare intre liberali, am arătat motivele ce ne fac pe noi a crede că ie cu neputință această impacare, deoarece nimic nu s’a făcut pentru reorganisarea acestui partid, care se găsește azi in aceiași stare de descompunere, ca și in momentul căderei sale de la Putere. Se pare insă că d. Sturza ar fi dorit iar să pescuiască in apă tulbure, iar să arunce praf in ochii lumei, amețind pe unii și alții, cu o impacare tactice, fără nici o consistență, fără nici o basă reală, care să dea țetei chezășie că ie un ce durabil, trainic, înțelegem prea bine această năzuință a d-lui Sturza. Dar pentru a ni-o explica și mai bine, trebuie să ne amintim starea din trecut, in momentul guvernărei d-lui Sturza și s’o comparăm cu cea de azi. Nu mai insist asupra faptelor d-lui Sturza, căci ele sunt archi cunoscute. Dar indignarea inpotriva acestor fapte, era atît de mare, incît căderea guvernului Sturza se impunea cît mai in grabă, pentru a feri țara de un spectacol singeros, poate fără seamăn in istoria noastră parlamentară. Nu era nici măcar nevoie de alarmat opinia publică, căci nu era cetățean care să nu fi dorit din adîncul inimei răsturnarea unui regim odios și condamnat in definitiv. Cu totul altfel se prezintă situația de azi. D. Dim. Sturza împreună cu cîțiva partizani ce i se asamănă au încercat și cearcă să compromită pe actualul guvern prin fel de fel de calomnii, una mai boacănă decît cealaltă. Dar zadarnice sforțări. Nimeni nu dă un crezemînt cît de mic elucubrațiunelor ocultiste și guvernul continuă a deține puterea, spre binele Țerei. In fiecare mișcare a guvernului se vede năzuința mare, de a-și face datoria in conșciință, de a-și aduce la indeplinire programul in virtutea căruia a luat puterea. D. Sturza și ai sei văzînd că, calomnia nu prinde, s’a găndit la o „lovitură de Stat“ după concepțiunea d-sale, trimbițînd o impacare intre liberali. Scopul era de a induce in eroare pe acei dintre cetățeni care nu prea sunt in curent cu cele ce se petrec după culise și cari aveau poate să creadă că »situația ie gravă“ deoarece liberalii s’au impacat atît de curînd. Ca toate loviturele de stat a d-lui Sturza și aceasta a produs un rîs general și insuși liberalii au fost cei dintâi a prăbuși planul d-lui Sturza. In adevăr, după cum ne spun ziarele, Drapeliștii intrunindu-se au declarat că n’au nici o încredere in sinceritatea d-lui Sturza și in afară de aceasta, nici un fapt nu există care să grăbească această impacare in timp de oposiție, fiind incă departe vremea cînd liberalii ar putea fi chemați din nou la putere. Tirucul s’a spulberat iar d-lui Sturza și tovarășilor sei nu le remîne decit să continue a calomnia. D. n UN NUMAR 110 BANI O LEGENDA PAUTACIOASA „Dau doamnelor căror nume urmează, sumele care urmează, mulțumindu-le de favorurile lor. Nici una din iele n’a fost așa de bună ca s'o iau de nevastă și nici una nu fe însărcinată in acest moment. Toate au voit sa mă stăpânească. De la ele n’am totuși decu amintiri bune și voesc să le fac viață mai ușoară. Las d-nei A. 500 franci rentă Las d-nei I. 1.200 franci „ Las d-nei F. 800 franci „ Las d-nei D. 1,200 franci „ D-nei E. văduvă 1000 franci D-na P. va avea 500 franci, fără să poată atinge capitalul. Ie prea proastă ca să și-l păstreze. Rog pe aceste d-ne să primească expresia regretelor mele de-a nu fi avut copii cu rele. Asta am voit intotdeauna. D-zeu n’a voit.*" Dar comuna din Paris, care ar moșteni totul, dacă n’ar fi cele șeasa femei ale pictorului, atacă testamentul inaintea tribunalelor in ntilitate pe motive de imoralitate. Să taxezi de imoralitate recunoștința sexuală, ie prea mult ! Cele șase amante și-au luat șnse avocați și diastia lor va veni inaintea judecătorului. Vom da cetitorilor rezultatul straniului proces: Paul, Babic, Gheorghiu Costin, Mitescu, Neculau, Cariban, Pruteanu, Constance, Botez, Antoniu, Ropală, Mavrodin, Stavăr, Popescu, Dimitriu, 0inicescu, Gheorghiu, Belador etc. D-rele : Ballif, Baptist, d-rele Candella, Costin, Antonescu, N Șandru, Chesim, Bonciu, El Topliceanu, Fofano, Aurelian, Neculai Simionescu, Babic, Florescu, Macari, Antoniu, Benescu, Panu, Liceul Varlam, d-ra Antonescu, etc. _______REP. Ecouri și Noutăți Calendarul: 28 Qot. Răsăritul soarelui: 6.42 Apus : 4.40 Timpul : probabil frumos. Politica D. Georges Em. Bogdan a fost numit prim elor la Sf. Spiridon, in locul remas vacant prin moartea regretatului dr. Filipescu. Decretul a fost semnat ori și probabil că azi d. Bogdan va depune jurămîntul și Își va ocupa funcțiunea. Vestea despre aceasta numire a produs in oraș cea mai bună impresiune, toată lumea recunoscînd cinstea și corectitudinea exemplară a d-lui Bogdan, și se de sperat că d-sa impreună cu colegii sei va căuta să aducă acestei mari instituțiuni imbunătățirele de care are trebuință N. ** Helena Voeacescu Cetim in „Figaro“ D-ra Helene Vacarescu, a căreia frumoase balade romane au obținut un succes atît de mare a fost numită oficier al instructiunei publice. Figaro care in primavara aceasta a publicat intâi câteva din acele frumoase balade, trimite tinerei poete felicitările sale pentru aceasta distincțiune onorifică francesă, de care are dreptul să fie mîndră. La Potsdam Astăzi are loc la Potsdam o întrevedere intre Țar și împăratul Germaniei. S’a crezut că va fi vorba de o intervenire in resboiul din Transval, dar ultimele informațiuni desmint această credință. Puterile nu cred incă momentul oportuna pentru a-și spune cuvintul in chestia răsboiului din sudul Africei. Gluma Zilei. La teatru, pe vremea ciadd. Bă trânii—mir— în schim ■ [UNK]imumiti UEF01ITAGIU Repnta Liceuluii National Luni 25 Octombrie a avut loc o reprezentație Muzicală-literară de binefacere dată de elevii Liceului Național pentru confecționarea hainelor de uniformă ale elevilor săraci din școalele secundare din Iași, cu bine voitorul concurs al d-nelor Cr. Mihailescu, El. Serghie, al d-șoarei Lucreția Garofă, al d-nilor Ed. Caudella, Em. Mozetti, Frații Scorpan, I. Colceag, Em. Savini, N. P. Ciucuretti, M. Rogojină și V. Boldescu, sub patronagiul d-nelor Lucia Oreceanu, Maria Hinna, Sofia Penescu, Lucia Cananău, Dea Bogonos și Aglaia Rîșcanu. S’au executat mai multe bucăți de cor și orchestră. Corurile și orchestra liceului Național, erau puse, sub conducerea d-lui M. Savini, absolvent al liceului. D sa a dovedit și de astă dată mare abilitate in conducere, toate bucățile reușind cât se poate de bine. D-nii Rogojină și O. T. Dimitriu — Păușești, elevi ai conservatorului de declamație, cu humorul cunoscut au spus anecdote, find mult aplaudați și rechemați de public. Cuartetul vocal, Weber, Spada, executat de d-nii Or. Scorpan, V. Scorpan, G. Scorpan și I. Colceag a plăcut mult. Asemeni a fost bine și dl. I. Antoniu, elev al conservatorului, in Serenada pentru cor, de N. Haeberlein. Micul Mircea Anghelescu, in Fantasia din Rigolleto, pentru vioară, ca in totdeaună, a fost perfect. Un adevărat succes, ca repurtat dl. N. Petrescu. Ciucuretti, artist al teatrului Național, recitând frumosul monolog din Avarul. Dl. Ciucuretti, in puținele roluri ce a avut ocazia să se joace pe scena teatrului Național, anul trecut, a dovedit că posedă un puternic talent artistic. Ar fi bine ca comitetul teatral să-i incredințeze intreg rolul din Avarul. D-sa a fost rechemat de public de nenumărate ori. Comedia un leu și un zlot, localizată de R. Rosetti, după Labiche, jucată de elevii conservatorului, și anume: Evdochie Trifan, dl. G. T Dimitriu- Păușești, Tarsița Trifan, d-na Cr. Mchailescu, Natalița fiica lor, d-ra Lucreția Garofă, Lina servitoare, d na An. Serghie, Sărăcilă, Dl. M. Rogojină, Mișu, d-nul. V. Tilică Boldescu, Tertipol, Dl. C. Gafencu, a fost interpretată că i se poate de bine. Ori ce laude am aduce interpretatorilor e de prisos. Salve de aplause au rechemat pe merituoșii interpretatori ai acestei comedii. Reprezentația s’a terminat la oarele 1 și jumătate, prin mai multe imnuri executate de cor. Sala era arhi-plină. Din numerosul public, am observat pe : D-nele din comitetul de patronaj, cipói d-nele Bădărău, Gheuca, dr. Socor, Cosmovici, Tomida, Nica, Bîrsan Caudella, Corjescu, Dabija, Chesim, Dramele Zilei Henriette Marcel in etate de 19 ani, de durerea că și-a perdut in cursul acelei luni, pe tată, mamă, și soțul ei, se hotărî să se sinucidă. Spre acest scop ea se duse și se aruncă de pe un pod in Sena. Dar fiind văzută, imediat marinarii sarira in ajutorul ei si o scăpară. Pe drumul spre spital, ea cercă din nou a se sinucide, voind a se zugruma. S-a constatat că nenorocita era histerică. Amor Albert Hant, un tînăr băetan de 18 ani, se înamorase de Juliette Farmod, o fetiță de 15 ani ce urma incă in școală. Văzând că părinții lor își bateau joc de amorul seu, el își trase un glonte de revolver in tîmplă și puse capăt durerei inimei sale. Lear. SilliLit © ~ D-ra Ji.JB. Roman. S’ar zice că e o Greacă, de cele frumoase, albe, din care poeții antici făceau ibovnicele zeilor și din care sfăntul Pavel a făcut misionarele și martirele lui Christ, transportată de o dată în mijlocul Romașcanelor noastre. Naltă, subțirică, ca teniul foarte alb, cu niște ochi negri, mari, cu privirea rătăcitoare, vagă și blîndă, asemenea acelora pe care Homer îi atribue Minervei, niște ochi al căror albăstriu are străluciri de sidef, înconjurați ca de un abur de un cerc vînăt. Obrajii ei albi, par că sunt luminați vecinic de lună ; buzele trandafirii, arcate, ce întredeschise lasă să se vadă un îndoit șir de mărgăritare. Cîntă frumos. Are o voce dulce, de acelea care fac pe ascultători să fie cuprinși de fiori. E foarte melancolică, foarte visătoare. Are visuri de felul celor, cari au dispărut cu totul astăzi și cărora le-au dat glas versurile lui Lamartine și melodiile lui Schubert. In timpul verei, o vezi aproape în fiecare seara la grădină, împreună cu surorile B. sau au tînăra Fii. — cufundată cu totul în bucata de musică cântată de Fanfara Regimentului 14. In timpul iernei, o vezi foarte rar. Particularități nu’i cunosc, deoarece nu’s așa de intim cu dânsa. Monky, dărău nu luase incă buna disposiție ca damele să-si lese capetele la garderobă. Două prietine, din care una cu o capelă uriașă pe cap, discuta in timpul unui antract. Astăzi ie aniversarea mea, iata-mă încă cu un an pe cap. Un spectator care ședea in dosul ei. Nu se putu opri de a esclama: Ah ! doamnă, dacă n’ai avea decît anul pe cap!. Moș Veveriță. Lupta lui Carol Carol e celebrul uzurpator, cunoscut în istorie sub numele de Carassius, care se proclamă împărat în anul 281. El luă sub stăpînirea sa insulele Britanice, și repurta mai multe victorii navale în contra împăratului Maximien Herculus. Se vede că din aceasta cauză Caledonienii Vau supranumit regele corăbielor.—El întări faimoasele ziduri ale lui Agricola, de cari vorbește Tacit, și cari fuseseră clădite în contra năvălirilor Caledonienilor.—Pe cînd lucra la aceste ziduri, fu atacat de o ceată de oameni comandați de Oscar, fiul lui Ossian.—Această luptă e cîntată în poema de mai la vale adresată Malvinei, fiica lui Toscar. Adu ’mi harpa mea iubită, fu copilă a lui Toscar. Ca o rază de lumină tremurătoare, dorul de a cînta, vine să ’mi încălzească sufletul meu întunecat: căci sărmanul meu suflet e trist ca pajiștea, pe ale cărei caste împrejmuitoare le acopere Întunericul, ce se 'ntinde încet-încet, pe cîmpiele luminate altă dată de soare. O, Malvina 1 văd umbra fiului meu înălțîndu-se pe lingă stinca din Crona.. dar, nu, nu e decit un abur împurpurat de cele din urmă văpăi liniștite ale amurgului. Cît de fermecător ’mi ’nșeala ochii aburul ce ’ntrupează umbra lui Osar ! Departați-vă de el, voi vinturi furtunoase caii mugiți pe Arvex ! Dar cine-i birinul care se apropie de fiul meu, și a cărui slabă voce mi-atinge urechia ? O elită ii sprijină pașii lui șovăitori, parul său alb îi flutură pe umeri, iar pe fruntea lui strălucește vesel mîndria. Din cind în cînd își întoarce privirile către armata lui Carol. Este Ryno, vestitul bard, care vine să urmărească pașii dușmanului, er un cîntăreț al vremurilor străbune, îi strigă fiul meu, ce face Giros ? Regele corăbielor întinde el oare aripile vulturului său pe de-asupra valurilor înfuriate? — Da, Oscar, le întinde, răspunse bardul, dar îndărătul zidurilor ruinate l); el privește tremurînd pe de asupra acestor dărâmături; el te vede, și tu îi inspiri aceiași spaimă ca și umbra ce scoboară în timpul nopței, și azvirle cu furie valurile în contra corăbielor sale. — Du-te, șef al barzilor mei, zise Oscar, ia lancea lui Fingal, și Înțepenește In vîrful ei un lemn in flacări;*apoi ridică’i în aer mișcîndu-1 de colo colo *); spune lui Carol să părăsească malurile oceanului, și să ’nainteze către mine; spune-i că ard da setea de a ma lupta, și că arcul meu e ostenit de vînătoare; spune ’i că ’mi lipsesc vitejii mei, că eu sunt tînăr, și că brațul meu e slăbit… Bardul se duce rîntînd. Oscar își chiamă luptătorii. Vocea lui tună la urechile lor ca ecoul peșterei care reptă urletul valurilor. Ei se string în jurul fiului meu, asemenea torentelor, iari după furtună își răstoarnă mugind valurile lor sfarîmate. Ryno strigă către Carol scuturînd în aer lancea sa în flacări : «Vino de te luptă cu Oscar, o tu, care -ți speli picioarele tale prăfuite în spuma Oceanului. Fingal lipsește. Stînd fără grijă în palatul său, ascultă cînturile barzilor săi. înfricoșata sa lance, largul său scut, se odihnesc în pace în 1) Zidurile dărîmate ale lui Agriola, p cari se întări In urma Carausius. 1) In felul ăsta Caledonienii declarau răzbi CEfotOS? Nu mai știu cum s’o împac — Greu la deal și greu la vale, Iau pe icior pe altă cale, Tot un drac. Stau la masă gînditor Și la glamiea stă neroada, Mă s privește tot cu coada Ochilor, îmi ridic privirea’n sus, S’o mai văd și ieu pleacă — Hău, bâete, c’uite iaca S’o și dus Tot să stau cu ochii ’n jos Și privirea să-și arunce?.. Spuneți, oameni buni, atunce Ce folos ? Mirusu. Ai iest areot etalna! Ceea ce am să povestesc aici ie adevărul adevărat, deși se mai comic și mai bizar decit o comedie franceză sa petrece insă in Franța. Pictorul Goubot, mort la 1897, avea avere și o jumătate duzină de metrese, plus nu știu cîți moștenitori de singe. In testamentele sale căci la fiecare adăugise numărul întreținutelor sale testamentul iera schimbat—își lasă de o parte moștenitorii legitimi, pe care nu-i sufere, iar averea o trece parte comunei Paris, parte metreselor sale. La 1892 avea numai patru și atunci își îndreptățește astfel testamentul: „Acuma rog pe toate aceste dornnri să mă ierte. Iată scuza mea : ași fi voit un copil. Iată de ce am schimbat. Inima mea vă zice adio și vă dorește fericire și sănătate. Fiți îngăduitoare cu bătrânul Jean, care v’a iubit. Dați-i părerile voastre de rău. Adio“4 Dar nu moare. Din potrivă, numărul amantelor se urcă la șcară. Testamentul se schimbă. EXTREM. ‘ Grevele din Trouiles. Situația în Doubs, continuă a fi gravă. Mișcarea grevistă nu a încetat de loc, și trupele continuă a ocupa punctele unde sunt concentrați greviștii. Prefectul, întovărășit de secretarul general, s-a reîntors la Beaucourt. Atît patronii cît și greviștii par dispuși să discute din nou punctele de împăcare. La Chatenois, situațiunea rămîne aceiași. Usina Pomnot, este tot închisă. Conflictul din Carmaux. Minerii din Carmaux, s’au întrunit pentru a lua cunoștință de darea de seamă a delegaților. M mai bine de 2.600 mineri formau auditoriul intrunirei. In unanimitate au votat următoarea ordine de zi: Lucrătorii mineri din Carmaux, după ce au ascultat explicațiunele delegaților, aprobă atitudinea lor, luînd act de declarațiunele consiliului de administrație a minelor și a ministrului de lucrări publice, de a face să se respecte libertatea conștiinței, sindicate a minerilor, acceptă de a proba, în fața arbitrilor aleși de guvern, cum compania a călcat sentința arbitrală. Ei cer sporirea salarului. Triumful renlncei. Loubet, preșidenta republicei, a primit propunerea de a participa la serbările din Paris, ale „Triumfului republicei“, deci va lua parte oficial. Se știe că aceste serbări vor avea loc la 19 Noembrie, dacă un 19 Noembrie va exista, în urma proorocirei lui Falb, NEGCL -A- 13 © citi Pe pagina III a De la facultatea de medicină din Iași .FOIȚA EVENIMENTULUI* CRIMELE 132 ASCUNSE ”. Afacerea din Strada Carolinel — Vrai să-ți spun ceia ce cauți în zadar în această afacere Simonin ? Trei lucruri: instrumentul care a servit să omoare pe mititica, ascunzătoarea unde sunt depuși cei două sute patruzeci și trei de franci furați, falișitatea absenței invocate. Singur, n’ai găsit nimic și nici că ’ vei găsi ceva din toate acestea. Ei bine Ii eu mă însărcinez ca să te introduc II în acestea. — Cum asta ? ! — Ah !... cum — iată vai să mă faci să spun mai multe decât trebuie , dar fii liniștit ! știu să-mi pun focul limbei. Și cu o sumedenie de reticențe și de lucruri subînțelese începu să explice cum s era în măsură să constate în urmă de către poliție aceste trei puncte esențiale din crima lui Simonin. Desigur trebuia ca Moule să fie înzestrat cu o mare putere de stăpânire pentru ca să nu zimbească, auzind discutănduse și aprofundându-se crima a cărui născocitor iera ies. Dar nici un mușchiu din față nu i se mișca : ascultă rece și grav motivele ingenioase pe care i le dădea Lubin ; avu chiar aietul că caută sub cuvintele acestuia un înțeles misterios și adânc. Când Lubin sfârși, își reluă primblarea cu un aier de rea dispoziție. — Ei bine, socoteala mea îți place ? zise vechiul ocnaș. Moale se opri și, cu tonul unui om care te silit să ieie o hotărâre zise : — Da îmi place ai dreptate. — Vezi I zise Lubin triumfător. Dar agentul pe care l’ai trimis în locul meu ? — îmi place , repetă Moule. Ce ceri ? — Așteaptă , mai întăi nu mă interc la Cayenne. — Nu te întorci la Cayenne. — Nici la Brest, nici la Centrala ? — Ne-am înțeles , dar cu o condiție. — Care ? — Ca să nu mai ai în sarcina ta altceva decît fuga din ocnă și isprava din strada Saint-Gilles.... — Bineînțeles. Acuma am serviciul în poliție. .. — Nu Iești la dispoziția mea, asta-i tot. Dacă am să am poftă te întrebuințez; dacă reintegrarea la Langres ! sau orice altă internare, aceasta se va vedea, dar nu la Paris, asta știi că nu se poate. — Haide, fie ! zise Lubin. — De azi în opt zile, îmi predai dovezile crimei din Villaine. — Ne-am înțeles. Altceva. — Ce? Ai să mă faci să fug. — Nu. N’am nevoie. Dacă-mi scăpi din mână, știu eu unde să te capăt. — Cuvântul D-tale ? — Nu dau cuvântul meu unui individ din specia ta. Dar când am zis nu.... ie nu ! Lubin știa bine că o făgăduială ca aceasta nu se calcată. Totuși, când, cu două ceasuri mai tărziu, ieși din arest privi câtva timp cu un fel de neliniște dacă nici o figură suspectă nu’l urmărea. Se sui spre Sena, trecând pe ascuns pe la cheiu ; și în sfârșit, ajuns la cheul Ulmilor, sigur ca nu ie observat, luă o trăsură de târg și zise să-l ducă până la piața Du Trône. XI. Laurent se duse direct la numărul 76 din strada Faubourg-Poissonnières după ce primise de la Mouse banii meniți să represinte în manele lui banii pităriței. — Dl. Groissillat ? întrebă iei pe portar. — Aici șade, dar nu s’a întors încă de la țară. Intr’adevăr am aflat în drum că treburile îl vor reținea pănă mâne. Dar unchiul meu ți-ar fi spus, în momentul plecărei.... Ah! D-taiești nepotul pe care aștepta ? — Da, domnule. A avut bunatatea să-mi ofere o odaie la iei.. . — Intr’adevăr, acum vre-o cincisprezece zile îmi sprie un bilet prin care mă înștiințează despre plecarea-i neașteptată, rugându-mă ca să țin apartamentul la dispoziția nepotului său. — Ieu sunt acela, domnule. — Bine. Dacă vrai să mă urmezi.. . Portarul îl trecu intăi printr’o curte și ajunse la scara părței a doua a zidirei. — Aici ie zise iei deschizând ușa unui mic apartament din rîndul al cincilea.... Dacă ai nevoie de ceva.... — Mulțumesc, zise Laurent, sunt obosit de drum ; și nu-mi trebuie decât puțină odihnă. (Va urma).