Evenimentul, aprilie-iunie 1903 (Anul 11, nr. 46-116)

1903-06-11 / nr. 101

No. 101 EVENIMENTUL 1903 M*fri*cesul avocatului Biechting ni a lui Coco Berlin, 19 iunie 1903. Procesul Astăzi a început înaintea Curței criminale a Tribunalului de aice, pro­cesul avocatului Liebling și agentului Rafael Covo, care după cum se știe sunt amestecați în afacerea Șantaju­lui Behar, Bally și compania escro­cilor, care operau la ministerul de finanțe. Desbaterile sunt conduse de primul președinte Lenschner. Acuzarea o reprezintă primul pro­curor dr. Schöm­an, iar apararea a­­vocatii: Kleinholz, Leon, Friedmann și dr. Loendenstein. Ca experți sunt prezenți: Interpre­tul Legațiunei Române de aice , dr. Cormann, apoi prof. dr. Lamprecht și profesorul Universităței din Lipsea Filoromînul dr. Weigand. Se cetește actul de acuzare, în care a descris în mod detailat cum se opera la ministerul de finanțe la fie­care tragere a titlurilor de rentă de 4 la sută și cum au profitat de aceste operațiuni Behar, Pariziana și Com­pania. Amănuntele aceste sunt destul de bine cunoscute cetitorilor noștri ast­fel că trec asupra lor. Se dă cuvântul primului acuzat Avocatul Liebling arată că e cu totul nevinovat și povestește urmă­­toarele : In vara anului 1902 într’una din zile cumnatul său Cova ai povesti că i-a venit în vizită un prieten din co­pilărie anume Behar din România El vrea să facă cu acesta o afacere de bursă, căci el știe un secret în privința obligațiilor de rentă română și care lucru va produce enorme perderi tuturor deținătorilor de rentă română. Liebling a sfătuit pe cumna­tul său să renunțe la această mane­vră de bursă și să comunice mai bine acest secret guvernului român și caselor de bancă ce dețin în mare parte aceste hîrtii și va capata de­sigur o mai bună recompensă. In acelaș sens a vorbit și d. Behar, care i-a propus să-l reprezinte ca mandatar față de Disconto Geselscheft, cu­­ care ar vrea să trateze. Liebling declară că n’a primit a­­ceastă însărcinare de­cît numai după ce s’a consultat cu cîți­va fruntași Colegi și cu Camera Baroului din Berlin. El s’a pus după aceia în legătură cu directorul lui Disconto, care din primul moment i-a declarat că nu se lasă în nici o convorbire pănă ce nu-i va spune în ce constă secretul. Liebling s’a pus deci din nou în legătură cu clientul său Behar, care i-a povestit totul, cum înalții func­ționari ai ministerului de finanțe pre­schimbau titlurile elite. Pentru descoperirea acestui secret, care produce enorme perderi dețină­torilor hîrtiilor de rentă, el cere o gratificație de­­ 500.000 mărci. La care Liebling i-a răspuns că în acest sens va conduce tratările dar renunță la ori­ce onorar. Mai a­­dăugăm că Behar i-a făcut o foarte bună impresie înspirîndu-i deosebită încredere. El i-a spus că e în un post în București primind un onorar de 20000 Fr., dar din cauza desvălirei acestui secret își va creea o sume­denie de dușmani și o ură printre funcționari așa că rămânerea sa în București va deveni imposibilă. Liebling mai declară, că din mo­ment, ce ar fi știut că însuși Behar era partaș la aceste m­anipulațiuni, ar fi rupt imediat ori­ce relațiuni cu el, din contra ei, (Liebling) n’a știut’o și Behar l’a atras în cursă Cu ocazia tratărilor dintre Liebling și directorul de la Disconto Bottger și avocrdul de la Disconto dr. Sprin­ger cel intăi i-a întrebat dacă nu găsesc ceva periculos în toată a­­ceastă afacere, la care iei i-au respins că din contra e foarte bine că afa­cerea e în mîna unui cunoscător de legi. Liebling a expus deci lui Behar rezultatul tratărilor sale și l-a asigu­rat că de îndată ce va merge în mod onorabil față de Disconto să fie sigur că gratificația promisă îi se va înmîna cu toată siguranța. Disconto a promis suma de 500000 mărci; mai tîrziu însă ei au dezmințit și spun că au promis numai o „Gratificație potri­vită“. Părerea că el, (Liebling,) ar fi știut că Behar era partaș la hoția de la finanțe e neîntemeiată și abso­lut fără de probe. De asemenea e falsă părerea că ar fi fost partaș la gratificația ce s-ar fi obținut. In biuroul său la cererea lui Covo, a încheiat un contract prin care se stipula : 40 la sută lui Covo și 60 la sută lui Behar. Acest din urmă, însă, va da ju­mătate lui Bally din București Liebling să fie împuternicit a lua suma de la Disconto pentru ambii săi clienți. Tranșarea Tranșarea acestei afaceri însă s’a trăgănat foarte mult timp așa că Lie­bling s’a pus de mai multe ori în legătură cu Disconto la cererea cli­entului său Behar și a ajuns l­a în­credințarea că Disconto ar dori oare cum să bată în retragere, încetul cu încetul. Această impresie a capatat’o la deosebitele convorbiri ce a mai avut cu Directorul Bottger, și a prins bă­nuiala că Disconto ar voi să tragă profitul pentru sine însuși din această afacere, putînd face oare­care presi­uni asupra guvernului român. Liebling a ținut-o ca o datorie a sa de avocat să prevină pe Behar ca nu cum­va să asculte de sfatul Di­rectorului Bottger și să se pună în legătură cu Directorul Discontei din București cu d. Sterling. — In cas cînd tot are să o facă să nu se mul­țumească cum­va cu o sumă mai mică.—Această comunicare a făcut-o lui Covo, după sfatul căruia a adre­sat o scrisoare lui Behar.­După cît­­va timp de abea află de la Covo că Behar e în tratative cu Sterling, Di­rectorul de la Disconto din Bucu­rești, și acesta în numele Guvernu­lui Roman îi oferi 30000 fr. cu ob­servația că din moment ce va pre­tinde mai mult va fi imediat ares­tat prin ordinul Ministrului de Fi­nanțe Costinescu. Alt plan Intr’o zi va întîlnit Cova și îmi propuse ideia să convocăm o întru­nire a tuturor deținătorilor Rentei Romíne, să le comunicăm cum au fost spoliați și să-i sfătuim să se ceară Guvernului Român, să dea gratificație acelora, ce au descoperit această fraudă. Se înțelege că imediat i-am aratat că e un plan absurd de a convo­ca pe Bancheri , și după multe in­sistențe ale lui Covo m’am decis să scriu din nou la Disconto și aceasta e scrisoarea din 12 Ianuarie, care e singurul act acuzator. Declară cu toată energia că nici­odată n’a fost între el și Coro con­venit a se face vre-o amenințare de șantaj la Disconto sau Guvernului Roman. La scrisoarea sa din 12 Ianuarie a primit un foarte scurt răspuns, în care Disconto desminte cu energie că ar fi promis cele 500000 M.K. Ea a spus numai că va da o gra­tificație potrivită și exprimă mirarea cum un avocat german să se pue pe terenul fals că cîștigul obținut din Baisse-Speculațiuni să-l socotească ca de drept cuvenite. In privința aceasta am vorbit cu mai mulți financiari competenți, cari mi-au declarat că părerea lui Dis­conto e falsă. S’a convins deci că toată atitu­dinea lui Disconto era numai un pre­text spre a se putea debarasa de tra­tările începute. De­odată spre surpriderea mea ci­tesc în jurnale că : Funcționarii su­periori din Ministerul de finanțe sunt arestați, între acuzați­e și Behar, care era în străinătate. Mai tîrziu văd notițe prin jurnale că complice îi un avocat Liebling, m’am dus imediat la Consilierul de Justiție dr. Staub să mă consult cu el și apoi la Consilierul Secret de Justiție dr. von Simson și chiar la consiliul baroului din Berlin ; și pre­­tutindenea mi s’a dat respunsul că mi-am îndeplinit mandatul meu foarte corect. întrebări . Primul președinte arată lui Liebling că conținutul scrisoarei din 12 ia­nuarie cătră Disconto îl face să fie acuzat.­­ Acuzatul răspunde că nici nu i-a venit ideia că s’ar putea ve­dea în acea scrisoare o oare­care a­­menințare s­au vre­un șantaj. Președintele arată acuzatului că din actul de acuzare, din mărturisi­rile lui Behar și din scrisorile lui Covo se constată interesul personal al lui Liebling. Acuzatul se apără cu energie de a­­ceasta și arată că Behar a mințit pur și simplu, iar dacă Covo a înțeles fals părerile și povețile mele, poate a urmărit cu aceasta anumite sco­puri. Primul procuror spune că și starea precară a acuzatului l’a silit să nu scape chilipirul de 20 la sută din 500 mii mărci. Acuzatul se apără și arată că ave­rea sa e imobiliară și cîte­va greu­tăți a survenit numai cu ocazia u­­nei garanții de 100,000 mărci pen­tru un oare­care Silbermann , dar în general veniturile mele erau în­floritoare și lipsuri au survenit nu­mai din moment ce am fost arestat. Covo Se dă cuvîntul acuzatului Covo : El declară că era în tot dreptul său să primească cele 500,000 mărci din moment ce a descoperit secretul prin care foarte mulți oameni sufereau perderi și in special guvernul român. De loc nu a știtut că și Behar era partaș la aceste falsificări. Avocatul Liebling era numai omul de legi al acestei afaceri și nu trebuia să pri­mească nici o parte din cîștig, mai mult încă el a renunțat chear la o­­norariul său. De ce a distrus scriso­rile lui Behar din moment ce le-a primit, nu poate însuși Covo să și-o explice în mod plauzibil în ceia ce privește scrisorile ce au fost găsite la Behar ca adresate lui de cătră Covo, el spune că voia prin ele să-și exprime numai marea sa indignare cum un Institut ca Disconto Gesell Schaft să nu-și ție angajamentul luat. Scrisoarea din 12 Ianuarie a survenit in modul descris de avocatul Lieb­ling și e absolut neadevarat că s’a căutat prin asta să se facă vre-o po­sesiune. Core însuși a dat un resu­­mat lui Liebling ce l-a scris fără nici o grijă, la care insă Liebling i-a spus că în chipul acesta nu poate să scrie scrisoarea, ci a scris’o in modul cum a crezut el de cuviință. Președintele amintește lui Covo că el însuși a scris o scrisoare lui Behar în 12 Ianuarie, care dă mult de bănuit. El i-a comunicat lui Behar conți­nutul scrisoarei lui Liebling și intre altele i-a mai spus: „Mai mult nu se poate scrie .“ Behar în schimb să cetească printre linii, căci după le­gile de aice nu se poate scrie mai mult. „Scrisoarea însă va face efectul dorit“ „căci acei de aice au înțeles că cu noi nu e de șuguit”.— Banica de aice, va fi foarte compromisă din moment ce vom convoca o întrunire a acționarilor și guvernul român va fi compromis pe lîngă că va avea o perdere de 8 milioane. Acuzatul spune că cu această scrisoare voia să liniștească pe Behar numai, care era de părere că conți­nutul scrisoarei era prea blajin. Din contra, avocatul Liebling n’a sfătuit nici odată să se înceapă cu amenințări și presiuni. In convorbirile lui Liebling cu con­ductorii lui Disconto n’a fost in nici o direcțiune interesat in causă. Mărturii­le începe ascultarea marturilor. Cel intăi e chemat fostul director al ministerului de finanțe, actualul prim disponent la disconto, d. Hitter. El povestește că afacerea a înce­put prin aceia că un anonim din Bu­curești a scris o scrisoare către di­rectorul general Von Hansemann, în care promitea niște comunicări foar­te importante, care vor produce Soc. Disconto un cîștig de peste un mi­lion fără să risce vre-un angajament, din care însă autorul scrisoarei pre­tinde jumătatea sumei. Scrisoarea a ramas fără de răspuns. După cît­va timp însă vine a doua scrisoare ca­re de astă dată purta iscălitura lui Behar. Intr’una din zile vine la mine a­vocatul Leibling și începe tratările, prin a-mi desvălui secretul în schim­bul sumei de 500000 mărci. Eu i-am respins că de îndată ce e vorba de un secret nu mai putem trata mai departe și am și întrerupt relațiile cu el.—N’am bănuit insă că Leibling comite o faptă pedepsi­tă ori urmărește interesul său pro­priu. In ceia ce privește scrisoarea din 12 Ianuarie mi-am făcut păre­rea că ar voi să se facă o presiune asupra celor două instituții Finan­ciare: Disconto și S. Bleichröder. Apărătorul Leonh. Friedmann în­treabă: Oare de s’ar fi luat măsuri­le dictate în scrisoare, n’ar fi fost aceste în interesul deținătorilor va­lorilor Romînești? Martorul . Nimic n’ar fi dăunat mai mult deținătorilor de Rentă, ca întrunirea proectată unde să se facă cunoscut falsificările și deosebit să se mai provoace o campanie a pre­sei, care ar fi produs o nesiguranță generală pentru acele valori. Disconto Directorul Böttger de la Disconto, desminte cu energie părerea că în timpul tratărilor cu avocatul Liebling s-ar fi promis a se stărui la guver­nul Romín pentru o gratificație din moment ce clientul său va desvălui secretul fără nici o condiție. Ceia ce insă mai tirziu s’a întîmplat a fost sub speciala asigurare a lui Behar că el nu e partaș la aceste fraude. După ce însă s’au făcut cercetări am ajuns la convingerea că nu am­bele instituții vor fi acele care vor suferi perderi din aceste Maschina­­țiuni, ci în general numai posesorii titlurilor de rentă. In aceste împrejurări dar nu pu­tea fi vorba de loc de o remunerație de 500000 mărci, ci din contra s’a insistat numai că vom încerca a obținea de la guvernul român, o gra­tificare potrivită, angemessene Be­lehnung, cu expresa condiție însă că Behar fie direct ori indirect la aceste escrocherii să nu fi fost partaș. Martorul mai declară că în nici un chip n’a fost vorba de 500000 mărci. In privința proectatei, baisse-spe­­culațiuni asupra bursei din Berlin prin desvălirea secretului o țin în ra­port cu organizația bursei de aice ca imposibilă. Scrisoarea din 12 ianuarie o socot ca o presiune nepermisă, căci după conținutul iei s’ar fi produs o nesi­guranță în public și ar fi influențat foarte rău proectata conversiune. Pînă la această scrisoare credeam intr’adevăr că avocatul Liebling lu­crează ca mandatar al clientului său, dar după această scrisoare am ajuns la convingerea că Liebling are alti un interes personal. O întrebare cu rost Apărătorul : Friedmann : Oare In­stituțiile Financiare după ce au des­­văluit guvernului Romín acest secret au capatat oare­care avantaje în con­dițiile emisiunei ? Martorul : Nu ! Băncile au ținut ca o datorie a lor să comunice totul guvernului Romín fără nici un in­teres bănesc. In acelaș sens declară și directo­rul Erich de la Disconto și avocatul­ Dr. Springer care representa fir­ma S. Bleichroder la începutul tra­tărilor. Apărătorul dr. Lowenstein pune următoarea întrebare : De îndată ce Behar, in cursul instrucțiunei, ar fi mărturisit că a luat parte la falsifi­­cări, asta nu e însă adevărat. Martorul. Bine­înțeles că nu e adevărat căci de mi-ar fi spus asta imediat i-aș fi aratat ușa. Syndicul dr. Schlauch­­ a făcut co­pie respunsului ce Disconto trebuie să respundă scrisoarei lui Liebling. De 500000 MK, n’a fost nici­o­­dată vorba, ci numai de o gratifica­ție, potrivită. Impresia lui era că scrisoarea din 12 ianuarie voia să exercite o presiune asupra lui Dis­conto. Președintele anunță că suspendă pentru o oară desbaterile. Apoi se ascultă martorul : Avocatul Effert, care a avut cu avocatul Liebling mai multe con­vorbiri în privința acestei afaceri. Și spune că Liebling i-a declarat formal că nu primește nici un onorar. Martorul a fost de față cînd acuza­tul voia să scrie Soc. Disconto, și acest din urmă (Liebling) era foarte indignat pe această instituție, spu­­nîndu-i că vrea să le scrie o scri­soare insultătoare dar nu poate căci vrea să-i facă noi propuneri în pri­vința convocărei Intrunirei Acționa­rilor in numele clientului său. Acuzatul scrise apoi în grabă seri­soarea și a ceti martorului. Acest din urmă n’a găsit nimic contra legei, și crede ca imposibil, acuzatul după caracterul său să se fi gîndit a trage foloase din presiuni de asemenea natură. Il cunoaște de mulți ani ca un om foarte nobil și foarte cinstit. Apărătorul Apărătorul dr. Lowenstein arată că după declarațiile martorului scri­soarea din 12 Ianuarie a fost scrisă fără ca Covo să aibă vre-un ames­tec. De asemenea întreabă pe Lieb­ling dacă și Covo lua parte la tra­tările cu Disconto, lucru pe care Lieb­ling îl negă cu energie. Declară numai că Covo se ținu de părerea că în ori­c­e caz Disconto trebue să-și fie angajamentul luat și să plăteas­că cele 500.000 mărci promise. Apă­rătorul dr. Lowenstein mai declară că în una din zile a vizitat pe Covo în închisoare și acest din u­rmă îi declară că are speranța că acum chiar la acest proces se va condemna pe Disconto să-i plătească suma de 500.000 mărci promisă. Avocatul Eisenstedt. Cumnatul și tovarășul avocatului Liebling declară că e convins că Liebling n’a urmă­rit vre­un folos sau presiune cu scri­soarea din 12 Ianuar. Declară că a cetit acea scrisoare și n’a găsit ni­mic compromițător pentru tovarășul său De asemenea scrisoarea cătră Behar, conținea mînia lui Liebling contra lui Disconto, care bătea în retragere. La întrebarea apărătorului Friedman declară că Liebling a fost tot­deauna un om foarte onorabil și un tovarăș credincios al său. Dr. Staub Consilierul de Justiție dr. Staub de­clară­­ că Liebling i s’a adresat din moment ce s’au răspîndit prin jur­nale notițe că Liebling e amestecat în această afacere. Acest din urmă i-a povestit totul și s’a consultat cu el sau să desmintă totul de și nu se pomeni încă numele de Liebling. El l’a sfătuit să aștepte, cind du­pă cît­va timp se repetară notițele și Liebling mi se prezintă din nou. L’am sfătuit să stărue ca împreună cu acei, cu care era în tratări, să se încerce a se desminți și a se clari­fica lucrul. Liebling s-a adresat și avocatului dr. Springer, care i-a pro­mis chiar că sunt speranțe a se con­vinge pe directorii de la Disconto a se da o lămurire jurnalelor. După cîte­va zile însă acuzatul primi o scrisoare de la dr. Springer, care 1l rugă să întrerupă cu el ori­ce legă­tură în această afacere. Martorul dr. Springer declară, că spre mirarea sa a primit in interva­lul acesta o copie a scrisorei lui Liebling cătră Behar, ca el să nu iese mai pe­­ jos din cele 500.000 mărci. Din causa aceasta martorul perdu ori­ce încredere in Liebling, căci in nici o privință nu se pro­puse lui Liebling 500.000 mărci. De îndată ce am fi știut că cum­natul lui Liebling in toată afacerea e partaș nici n’am fi inceput vre-o tratativă. Nici nu ne-a venit prin gînd că e vorba de mai multe per­soane. Apărătorii : Kleinholz, Friedman și dr. Leidenstein declară contrariul și caută să dovedească aceasta din scri­sorile lui Liebling cătră Disconto- Gesellschaft. Martorul dr. Staub mai declară că cunoaște pe Liebling numai ca un om foarte cinstit și numai in ultimul timp am aflat că a făcut și speculațiuni de hipoteci, lucru care nu mai-a plăcut. Apărătorul Friedman mai intreabă pe martor dacă e ca și apărătorul Kleinholz, membru in Comitetul di­riginte al Baroului de Berlin ? Martorul respunde afirmativ. Se cheamă ultimul martor : con­silierul secret de justiție, Dr. von Simson Dr. von Simson, care e președin­tele Camerei advocaților din Berlin și care a fost consultat de avocatul Liebling, din momentul ce jurnalele au început să se ocupe de el. Dr. von Simson a arătat lui Lie­bling că de la început a greșit din moment ce a luat asupra sa o ast­fel de afacere. După părerea mea personală aș fi respins imediat cli­entului să deschidă ușa și să pără­sească cabinetul meu. Bine­ințeles că Liebling a ramas încremenit ascultînd părerea mea, mi-a spus numai că nu a știut că e vorba de o manipulație necorectă. Martorul i-a mai spus, că din mo­mentul ce a văzut că afacerea e necurată trebuia numai de­cit să de­­pue mandatul. Se cetește in traducere cîte­va scri­sori romanești ale lui Covo cătră Behar și se constată că Covo cu­noștea foarte bine rolul lui Behar in această afacere. Și se ajunge la convingerea că tot s’a urmărit un șantaj asupra caselor de banca.­Apoi se citesc depunerile lui Behar și Bally din București. Cel dintâi declară că a spus lui Covo că și el e părtaș la speculați­­unile de la ministerul de finanțe, lu­cru ce Covo desminte cu energie. Bally însă declară că Behar i-a spus că în cele 40 la s. promise lui Covo se cuprinde jumătatea lui Liebling. Covo n’a făcut asta de­cit să reco­mande pe avocatul Liebling și de­mersurile acestuia să le comunice lui Behar. Se suspendă ședința pănă la 8 seara cind vor începe pledoariile a­­cusărei și apărărei. Acuzarea Primul procuror Schenian, declară că va fi foarte scurt de­oare­ce a­­facerea e tare clarificată. Pe banca acusărei găsim două persoane foarte deosebite în privința gradului de cultură. Legătura lor in­să e foarte tare, nu numai că sunt cumnați, ci amindoi au lucrat in a­­ceiași afacere necorectă. Primul­ procuror in des­vol­tarea re­­chisitorului se silește a demonstra că e vorba aici cu toată siguranța de presiuni și șantaj. Resumez așa de scurt rechizitorul, fiind deja destul de desvoltate deta­liile desbaterilor și deosebit sunt o­­rele 1 noapte și voiesc ca această corespondență să plece încă cu tre­nul accelerat de 2­05. Primul­ procuror cere pentru Lieb­ling ca avocat prusac, care a putut să se uite pe sine așa de departe, numai pentru a se putea degrabă îmbogăți, și pentru Cera 2 ani închi­soare și perderea drepturilor pentru 5 ani. In cas cînd perderea drepturilor nu se va admite, cere pentru avoca­tul Liebling conf. § 35, al c. p. să nu poată ocupa nici o funcțiune pu­­blică timp de 5 ani. Pe la orele 10 seara încep ple­doariile apărătorilor, care cer cu e­­nergie achitarea acuzaților căci nu se găsesc probe de șantaj și pre­siuni. In ultimul moment, orele 11 și ora. noapte, președintele declară că sentința se va pronunța Marți di­mineața orele 11. Vă voiu telegrafia. Zold. SINGELE OBRENOVICILOR — Homan actual de mare sensație — PARTEA I. URA. CAPIT. IV Sn ambițios și un îndrăgostit — Colo. — Văd noaptea. — E chiar noapte.—Dar peste puțin va răsări lumină pentru noi. — Acolo e înspre Austria. — Da. Bătrînul Imparat e pe pragul morței... — O mai avea de trăit. — Nu cu­ noi. In ziua cînd va dispare, Bosnia și Herțegovina, smulse de vulturul cu două capete, vor putea redeveni șârbești. Niculai, aprins de entuziasm, uitase planurile lui de căsătorie. — Și Ș’așa e de părerea ta ? ș’așa spune — Da. Adică.... — Ce ? — Draga e de această părere și ca dinsa. Căpitan aftă. — Fericit om ! — De ce ? — Lui nu i s’au pus în cale considerentele de familie. — Draga, zise Nikodem dînd din umere, mai visează și altă mărire. — Și care ?­n Turcia e în ultimele sim­coliri. — S’a spus de mult aceasta. — Acum e ceasul. — De ce ? — Toate popoarele adormite s’au deșteptat. Și apoi.... — Apoi ? — Turcia a slăbit. — Dar Bulgarii ? — Bulgarii lucrează pentru noi. Asasinii și di­namitarzii nu vor ajunge decît în ocnă. — Dar noi nu facem nimic. — Te înșeli, ne pregătim. — Pentru ce ? — Pentru momentul, cînd va fi sunat ceasul. — Și-atunci ? — Atunci, înainte cu Dumnezeu și dreptul meu, spuse Nikodem, parafrazînd deviza sârbească. — Dar armata ? — Armata e credincioasă Regelui ei; ea nu aș­teaptă decît un semn pentru a-i urma un foc. — Ori­care ar fi Regele ? — Ori­care ar fi. — O, dacă te înșeli ! — Nu mă pot înșala. — De ce ? — Ofițerii șerbi sunt oameni de cinste — și am jurat. Vorbele lor sunau în noapte ca un clinchenit de sabie. Urmă o tăcere. De­odată, un strigăt prelung se auzi. — Cine e ?... cine e ?... cine e...? Nici un răspuns. O pocnitură de pușcă. — Ce e, frate ? — Vre­un ofițer, care nu știe consemnul. O formă neagră se distinse în noapte, depăr­­tîndu-se. Nu trecură cîte­va clipe și o alta apăru... apoi alta.... apoi alta. Soldatul numai strigă. Niculai Lungevița zise : — Nu ți se pare că e lucru neobișnuit ? — Nu, răspunse Nikodem. — Totu­și, ce poate să facă pe acești ofițeri să fugă ast­fel ? — Vre­o ștrengărie. Urmă o tăcere. Apoi Nikodem începu : Nikodem vorbi din nou. — Frate.... — Ce-i ? răspunse, gînditor la rîndul lui, fra­tele mai mare. — O ultimă rugăminte. — Anume ? — Promite-mi.... Se întrerupse. -- Jură-mi că te vei lăsa de ori­ce gînd de că­sătorie cu Jeanna. Niculai ezită. — Vorbește. — îmi ceri un lucru peste puterile mele. -- Trebue. — Nu pot. — O vrau. — Al Nikodem vorbi mai brusc. — Trebue să vrai... Nu mai ești căpitanul Lun­jevița....ești fratele viitorului Rege....Prințul Niculai de Serbia. O tăcere. — Ei și­­ spuse trist căpitanul. Ce-mi folosesc toate măririle voastre, cînd îmi cereți sacrificarea singurei mele iubiri ? — Știi tu cine a fost Kara-Gheorghe ? întrebă de­odată Nikodem. — De­sigur. . — Intemeetorul dinastiei dușmane. . (Va urma)

Next