Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)
1904-10-26 / nr. 209
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 IAȘI Apare în toate zilele de lucru Un număr Țechin 30 bani Soarele 25 Luni—M. Marcian 26 Marți— Sf. Dimitrii 27 Mercuri—Mart. Nestor R. A. n.54 ft.5 6.55 5.410 bani—Seria XI Anii XII. Ro. 209 MARTI 26 OCTOMBRIE 1901 6.56 5.37 iar conservator Safie Ionescu iată un om în toată puterea cuvîntului. Ca o stîncă de granit, atacată din toate părțile de valurile furioase ale Mărei, astfel se înfățișează spectatorului imparțial, fruntașul nostru iubit d. Take Ionescu. Stîncă de granit, necontenit expus valurilor viforoasei noastre viețe politice, d. Take Ionescu este bărbatul către care se îndreaptă azi toate privirile, este omul de muncă, omul de inimă devotat cu trup și suflet cauzei conservatoare, este, cum cu drept cuvînt a fost numit, sufletul partidului conservator. El este acela către care se îndreptau la vreme de grea cumpănă toate privirile ; către ei se îndreptau toate speranțele, cînd țara în urma dezastruoasei guvernări liberale avea nevoe de bărbați curagioși pentru a o scoate la liman. ...Și pe cînd liberalii părăseau puterea, pe de o parte speriați de furia poporului, pe de alta îngroziți de prăpastia către care tîrîseră țara, și cînd toți șovăiau, el a fost acela care în unire cu șeful nostru venerat a declarat că „partidul conservator ia răspunderea situației... Vorba aceasta n’a fost o vorbă goală și sufletul acesta care anima toată activitatea politică a partidului conservator, a știut, sub înțeleaptă conducere a veneratului nostru șef, și cu concursul tuturor fruntașilor să facă astfel ca țara să se poată ridica în scurt timp,de acolo unde zeci de ani de criminală destrăbălare colectivistă o adusese. Și sub însuflețirea acestui „suflet al partidului“, s’au văzut acele corpuri legiuitoare muncind cu o rîvnă neîntrecută la înnălțarea țarei în așa fel încît, chiar cînd trădarea celor miluiți azi de colectiviști a trecut puterea în mîinile d-lui Sturdza, partidul liberal a fost nevoit să lucreze conform imboldului ce a dat afacerilor țarei, energica gestiune conservatoare. Toate excedentele cu cari se laudă azi colectiviștii numai acestei munci sîrguitoare se datoresc. Și, sub patrioticul și neobositul imbold ce se dăduse întregului ruaj politic și economic al țărei, este sigur că dacă partidul nostru mai stătea cîțiva ani la putere, azi nu erau atîtea buciumuri pe capul mult încercatei noastre patrii. Nu mai enumărăm aci legile și toate actele mari cari D-tor D. G. BOROIANU sînt legate de mumele lui Take Ionescu, ele ar forma volume întregi, căci toată istoria politică a țărei noastre de zece ani încoace este strîns legată cu numele acestui bărbat de frunte. Se cuvine clar ca azi de ziua lui, cînd toată suflarea conservatoare, toată țara, își îndreaptă privirile spre acest fruntaș al neamului, să-i aducem prinosul cuvenit de admirație, și, recunoscători,pentru binele ce a făcut țărei în atîtea ocazii, îi urăm din adîncul inimei: „să trăești întru mulți ani pentru binele partidului, și pentru folosul țărei acesteia care te iubește” „Evenimentul“ FUGITIVE ANALOGII „Și Moralescu e poet". „Liberalul“ e §lo ■'ii'di <vioz<xlctycu e poet 6b» o patȚuC ©... Și do&itocut c...profet Și „£ țt'etajul“ e... ziar. 1. Știu Administrația „Casei Bisericii“ Din toate părțile primim pinguri contra Administrației Casei Bisericii și din toate reese că această Administrație numai înflorirea sfi noastre Biserici nu urmărește Cine va fi cauza în definitiv nu știm. Dar că se petrec lucruri, care ar fi bine să nu se [UNK] petreacă, numai încape îndoială. Așa ni se spune că Administrația dacă se face vacant vr’un loc de paroh n’admite hirotonia vreunui candidat prin ce n’are 4 vacanțe, ceea ce face ca licențiații în teologie să bată podurile. Administrația merge mai departe. Dacă în locul vacant se recomandă preoți de pe la alte biserici, ca să țină locul. Administrația refuză a plăti salarul cuvenit acestor preoți, cu toate că nici un tot de lege nu-i dă un așa drept. Acei cari trăesc din instituția aceasta a Casei Bisericii, uită că ,,cel ce servește Altarului, de la Altar, trebue să se hrănească“. Un alt caz asupra căruia ni se atrage atenția este amestecul Administrației în numirea personalului necesar epitropiilor de pe la bisericile particulare. Mai mult, Administrația suprimă posturile în chiar cursul anului, modificând budgetele după plac Tot așa ni se spune că Administrația trimite anchete pe la diferite biserici și pe baza actelor dresate, dă în judecată pe epitropii vinovați. Da merge pînă a suspenda pe parohi și a cere chiriarhilor numirea altora. Acte de dare in judecată se fac, hirtii oficiale ies din canclazia Administrații. Dar, minune! Nu trece mult și fără ca judecata să se pronunțe. Administrații nvine și scoate singură din cauză pe aceia pentru judecarea cărora se redresase judecății, dar ca să se pară că nimic n’a intervenit, cere darea in judecata Consistoriilor a parohilor contra cărora se pornise la început susținînd darea in judecata Tribunalelor. Noi nu pricepem de loc acest fel de procedări, care ni se par atît de tiranii incit nu mai vedem Administrația ,, Casei Bisericii“ acea instituție despre care vorbește legea ei de organizare. Guvernul si chestia Macedoneana Telegramele aduc știrea din Constantinopol că în urma deselor certe ce au avut loc în sinul sinodului, aromicii au făcut așa progresa in propaganda C8 au întreprins în cauza lor proprie, incit mai mulți Mitropoliți, pănă aci complect ostili cererilor aromice, au găsit de cuviință să ceară Patriarhului acordarea unor concesiuni mai serioase pentru ei. Fața cu actuala stare de lucruri din Macedonia, guvernul nostru ar trebui se profite de moment privind stăruinți cit mai energice pe lînga Mitropoliți ce se arată binevoitori nouă, ca aceștia persistînd in ideia lor, să lucreze cu stăruință pentru concesiuni serioase in favoarea fraților noștri din Macedonia. D. Sturdza s’ar arata cu această linie de purtare dacă nu mai mult, miscar atît de iubitor de binele rodinilor, pe cit sunt Mitropoliții din Macedonia. Se pare însă că și în această mare chestie de interes general rominesc, guvernul nostru va pune meschinăria politică și ura de partid pe de-asupra marelui interes național, căci va remînea neutru în chestia din Macedonia, ca să dea ultima și cea mai puternică lovitură, operei întreprinse de conservatori și în special de d. Tache Ionescu, cu privire la frații noștri. ROCKEFELLER COMBĂTUT DE „VOINțA NAȚIONALA’’ Și... așa cu „ Voința Națională•*. Promisese oficioasa colectivistă că va arăta cine este Rockefeller și ce fel de trucuri, ca să nu zicem trusturi, a întrebuințat în America spre a se face stâpîn pe vînzarea petroleului. Cine a avut curagiul să citească acele articole, și a comparat cele ce s'au publicat în ziarul colectivist, își va aminti că nu se spunea în numerile de astă-vară, că intrarea americanului în țară va fi mai rea ca intrarea turcilor și, că: „pe lingă domnia lui Rockefeller, domnia turcilor ne va pare o idilă“. In același timp ni se promitea o serie de destăinuiri privitoare la activitatea funestă a americanului. Cină colo, ce ne-a fost dat să vedem? Grozava, colosala crimă a streinului, consta in faptul că americanul in loc să se lase bătut pe piața petroleului, si a organizat vînzarea astfel încît sa se poată menține, într'o țară, și pe un continent, unde lupta pentru existentă a ajuns la maximumul de intensitate. Și negreșit in această luptă, a uzat de toate mijloacele permise de lege, ca scăderea prețului (lucru care a fost spre binele consumatorilor) facerea de contracte severe, și o serie întreagă de mijloace de cars comercial nostru uzează fără rezervă și fără ca cineva să se scandalizeze pentru aceasta cîtuși de puțin. Dacă in această războire economică concurenții lui Rockefeller au fost învinși, este lucru explicabil: aceeași soartă a rezerascultatorilor, ca ale altora. Și este și natural. Preotul vorbește în numele Domnului, el este reprezentantul moralității in lume, la el instrucția este strâns unită cu educația, așa că activitatea pe care o desfășură este vie și bine făcătoare. Regenerarea satelor prin preoți o recunosc nu numai cei bisericești, ci și orice român conștient și cu dor de țară. Așa citeam nu de mult, cu destulă satisfacție, un articol al d-lui Slavici, cunoscutul scriitor și membru al Academiei române, prin care se arată că nu școala, ci biserica are chiemarea de a deștepta poporul, a-1 ridica și a-1 duce către o viață mai bună. Numai aceia cari nu-și dau socoteală de rolul preotului, cari au idei false despre religiune și cler, și cari hrănesc în ei tendinți diametralminte opuse organizațiunii de stat creștin; numai aceia se tem de a pune pe preot în poziție ca să-și împlinească înalta sa ehie mareJtină și foștii socialiști, cari pînă mai eri țipau și acuzau pe preoți, astăzi s’au convins că nu aveau dreptate și de aceia faceau ei lui Rockefeller și acesta n’a făcut decît să- și apere interesele și pielea. Lucrul e atît de simplu , dar „ Voința Națională “ spunea că seva întoarce o vreme mai rea ca a turcilor pentru țara noastră, vremea cu tăeri de capete cu surgimiri, cu încarcerări, chinuri și jupuiri de *vii. Acestea toate aveau să pară idi. Ace lucruri față de era ce avea să aducă Rockefeller in țara noastră. Și aveau să pară cu aît mai groaznice apucăturile acestea cu cît „americanul, nici măcar nu s'a indigenat la noi prin vre-o binefacere"i după cum spun așa de drăguț pomanagii de la „Voința Națională". Dar, asupra felului de a combate al „Voinței'* vom mai avea prilejul să vorbim [UNK]—P. ..««ffiS58338» «SSwe • «a Activitatea ateilor teii Ro ul colectiviștilor In Parlament Cu pașii repezi se apropie momentul în care va avea loc consultarea țarei. Acest moment, solemn pentru totala lume politică, preocupă de aproape partidele noastre politica care se pregătesc de luptă. Ziarele colectiviste au început să publice articole prin care să justifice dreptul d-lui Sturdza de a prezida această consultare și încearcă să arate că activitatea guvernului colectivist a fost spre binele țărei. Acesta e un drept al presei colectiviste pe care nu l-ar putea contesta nimenea. Surprinzător este însă faptul că acele ziare se mențin în sfera generalizărilor și,țu se ocupă și de activitatea locală a conductorilor colectiviști. Liberalul de pildă nu șoptește nici un cuvînd in această privință și lucrul poate fi lesne explicat. Aleșii lașului suntem departe de vremurile în care glasul reprezentanților lașului răsuna în parlament și constituia autoritate în cestiunile de ordine general și local. Nici cînd aleșii lașului n’au fost mai nuli deși nici odată bătrina Capitală a Moldovei n’a avut mai multă nevoe de intervenția reprezentanților ei. Tradiția este ca în minister ca și în conducerea parlamentului să fie și moldoveni și în special ieșeni. Tradiția ia însă sfîrșit, cade în desuetudine, cînd elementele menite s’o menție și s’o întărească se risipesc. Ce au făcut actualii deputați și senatori colectiviști pentru menținerea tradiției? Cu ce au dirilat, în chestiuni de ordin general sau local, in tot timpul de cînd funcționează actualele camere ? Și doar s’a legiferat lucruri destul de importante pentru a fi motivat o intervenire. Autism și mahalagism La Cameră au strălucit printr’un mutism perfect d-nii Buicliu, Macri, Cr. Penescu Tanase Gheorghiu, cap. Constandache, Radu Vasiliu etc , iar la Senat n’au vorbit mai mult d-nii dr. Bottz, Climescu, dr. Iuliano etc. Mutismul acesta nu este explicat numai prin insuficiența și lipsa cunoștințelor în luptele parlamentare ale corifeilor colectiviști ci și prin mahaligismele și criticele reciproce dintre acești colectiviști. Lupta și neînțelegerile locale au repercutat influența lor asupra atitudinei din parlament și rezultatul a fost nul ca activitate, după cum nulitatea e caracteristica tuturor actualilor aleși colectiviști. Excepțiuni Spiritul de dreptate ne silește să recunoaștem că există și excepțiuni. Acestea privesc pe d-nii Panu și Missir, care nu sînt colectiviști ci cel mult neocolectiviști și pe d. Stere și Raki Vasiliu. D. Vasiliu a vorbit astfel într’o chestiune de ordin școlar, încît a provocat un imens hohot de rîs, iar d. Stere, vecinie acelaș, a atacat chestiuni menite cel mult să-i sporeascăinfluența și să contribue la mărirea mijloacelor sale de parvenire Frumos capal Acesta constitue capitalul de activitate parlamentară a aleșilor colectiviști. Cu acest capital, colectiviștii se vor prezenta la viitoarele alegeri și vor cere sufragiile cetățenilor. Să spun cetitorii dacă o atare îndrăzneală nu trebuește pedepsită. Dar nu-i suficient să dovedim numai ce n’au făcut colectiviștii, ci vom căuta să dovedim în numerile viitoare ce au făcut colectiviștii noștri în cursul acestei seziuni legiuitoare. Această activitate e și mai importantă și asupra ei vom insista mai pe larg. A se citi în corpul zlirulnl. Textul deciziunei Camerei de punere sub acuzare, In afacerea Batman“. Qamim, faste și lucruri . i i Take Ionescu Aparține acelei rase de oameni care sue ușor treptele strălucirii și cuceresc fără luptă grea atenția publică, prin desfășurarea unor însușiri cu mult deasupra comunului. mamut-Născut fără blazon, a știut să și-l brodeze pe canevaua faimei pe care nu o urmărea, dar care la urmărit și l’a ajuns. Take Ionescu este din acele creațiuni care n'au trecut, nici viitor ; este cum a fost, și va fi cum este. Dalta naturii a nimerit genial ciopliturele și opera acestei maistre s’a presentat perfectă publicului uman. îngăduința, bunătatea, împărtășirea suferinței, — sunt calitățile lui sufletești. E altruist din creștet pină 'n tălpi. In viața publică, se înteia iubirea de neam, ia ținut totdeauna inima ’n foc. De o pricepere superioară experienței chiar, Take Ionescu, prin puterea inteligenței sale fără seamăn, a dat semnalul unei idei mari, — ideea îndrumărei partidului conservator spre o evoluție fericită. Fără a prejudeca întru nimic fondul ideilor conservatoare, a pus cel mai puternic umăr spre a da formei o figură dulce și atrăgătoare, care să-i oglindească în mod mai popular ideile. Și ceea ce în alte direcțiuni, mari oameni politici cu renume european și nu țări unde priceperea publică este mai desvoltată ca la noi, nu au putut realisa pe terenul evoluțiilor politice către o idee fericită. — Take Ionescu în România, un mod aproape nesimțit a știut să facă acceptate părerile sale mărețe. Pe cînd în Franța un Emil Ollivier, om înaintea valoarei căruia se închinau contimporanii săi, întreprinzind sub al doilea imperiu se transforme cesarismul în imperiu liberal, a căzut doborit de partizani inferiori ca Daru, Buffet, De Tabouott și alții. Take Ionescu în România a știut să convingă protivnici superiori in influență, și să -i ralieze la ideea lui în privința directivei partidului conservator de astăzi. Partidul nostru, de sub Înțeleapta conducere a veneratului șef D. G. Gr. Cantacuzino, a devenit grație Îndrumărei ce i s’au imprimat, un partid popular și iubit, către care se îndreaptă mereu toți oamenii de bine și cu iubire de țară. Nu impun redacțiu mei Evenimentului solidaritatea aprecierilor mele asupra fericitului resultat pe care la avut influența părerilor d-lui Take Ionescu în directiva partidului conservator, dar sunt sigur a fi expresiunea simțirilor ei, urînd strălucitului nostru fruntaș cu ocazia onomasticei sale, ani mulți și buni, spre fericirea partidului conservator, și mărirea patriei. Să trăiască 1 Gr. H. Modificam legii clerului mirean Azi cînd iar se vorbește despre modificarea legei clerului mirean, socot că este de interes a reinprospăta în memoria cititorilor vederile noastre în această cestiune. Despre o modificare a legii ne vorbește d. ministru Spiru Haret în raportul pe care l-a adresat Majestăței Sale Regelui și în care în aproape 21 pagine se tratează despre Biserică și cler. „După 10 ani de experiență, zice d. ministru, atU avantagiile cit și inconvenientele legei clerului se pot judeca în destulă cunoștință de cauză, anunțînd totdeodată că modificarea se va face, căci „sunt destule motive cari impun o revizuire”. Revizuirea legii clerului d. Haret o vedea necesară încă de mai nainte, dar n’a făcut-o : „din cauza numeroaselor lucrări din anii din urmă și din cauză că momentul era rău potrivit, în timpul crizei care ne-a bîntuit, dar se va face în curând! Acest „în corind“ se vede c’a sosit, căci ziarele ne anunță ca modificarea se va face. Pe mine mă bucură oa ce știre din care se vede interes pentru Biserică din partea celor chemați a lucra spre binele Bisericei Și de aceea nu pot lăsa să treacă ocaziunea, fără ca să spun Că cred că este bine, dacă un adevăr se dorește o îmbunătățire a legii clerului. Biserica este un factor mai puternic ca școala în ridicarea neamului romînesc. E un fapt constatat și care se constată zilnic, anume că mai multă putere are cuvîntul preotului decît al celui mai învățat dascăl de la sate. învățătorii singuri recunosc aceasta. Chiar la orașe, de cîte ori se întîlnește un preot cult și îndrumat la lucru spre binele comun, cuvintele lui au mai mult efect asupra amendă onorabilă. Acestui fapt se datorește, că în manifeste de ale foștilor socialiști citim : „rădicarea preotului la rangul de conducător al neamului prin ‘ridicarea stărei materiale și morale a satelor", ori că trebue să se înmulțească bisericile". Foștii socialiști recunosc azi, ceea ce ar fi trebuit să recunoască de mult, că nu trebue a se identifica Biserica cu persoanele care nu înțeleg menirea ei, și că la noi n’a fost și nu poate fi un dar strein de interesele țării, deoarece el este recrutat din popor și cu el trăește. Acei cari au revenit pe calea adevărului, declară azi că „în Franța lupta e contra papalităței, împotriva clericalismului ca partid reacționar, împotriva unei secte srăină de interesele și idealurile Franței“ și că deci și acolo lumea nu este contra bisericii și a menirei ei adevărate. Mai mult ei recunosc că a noi „preoții ar fi cei dintîi să lupte contra amestecului strein în afacerile ării noastre, cînd acel amestec ar îmbrăca fie și forma clericală”. Iată deci un curent sănătos chiar între aceia, cari altă dată identificau clerul nostru cu acela din țările în care lucrează contra intereselor și idealurilor naționale, numai dacă n’ar fi la mijloc vreun interes electoral. Noi luăm lucrurile cum se prezintă, iar dacă va fi la mijloc ceva „secret“ ori „convențional“, la timp ’1 vom demasca. Cine iubește clerul, să și arate prin fapte iubirea. Și clerul va ști să aleagă între aceia, cari la nevoe promit, dar pe urmă nu se țin de cuvint. Partidul conservator și-a arătat dragosteaf sa pentru cler prinlegea de la 1893. Astfel stînd lucrurile, putem trece la examinarea unora dintre modificările legii și pe care le găsim in raportul menționat mai sus. Mai nainte insă rog pe toți să aibă convingerea, că cele ce vor urma sunt eșite din dragostea pentru sf. noastră Biserică Dacă se vor găsi adulatori in activitate ori in perspectivă, cari să falsifice intențiile noastre, noi rugăm pe toți ciți sunt in putere de a realiza binele și progresul Bisericii, să judece singuri părerile ce vom expune, iar nu prin cercul strivt al priceperii și intereselor personale ale ABONAMENTUL Pe an an 24 lei , pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei In străinătate pe un an 30 lei —*•*— Anuneluri, inserții și reclame 50 bani riadul Soarele 1. a. 28 Joi—M. Ferentie 6.58 5.2 29 Vineri—M. Anastas t 6.59 5 0 30 Sämb.-M. Zenobia 7.1 4.58 Să se retragă Sub acest titlu reproducem după fratele nostru bucureștean ,Conservatorul“, un articol datorit uneia din cele mai maestre pene din partidul conservator Presa liberală se face că nu pricepe pentru ce partidul conservator pretinde că guvernul d-lui Sturza trebue să se retragă înainte de alegeri. Și totuși, este așa de simplu. Un partid de guvern demn de acest nume, atunci cînd știe, cînd vede că pe drept stu pe nedrept a pierdut încrederea țarei, și că continuarea lui la putere ar duce fatal la lupte violente cari numai spre folosul general nu sunt, este dator să Înlesnească situațiunea Coroanei. Este dator să nu pună Coroana în dilema ori să îngădue o stare de lucruri contrarie intereselor obștești, ori să îmbrâncească de pe treptele puterei un guven recalcitrant. Aventurierii ordinari, budgetofagii indirjiți, reporterașii de jurnale pot să nu priceapă datoriile cardinale ale adevăraților oameni de Stat, șefilor unui partid politic nu le este îngăduită o asta de ignoranță. Și fiind-că nimic nu ilustrează mai bine preceptele decit pildele, să amintim d-lui Sturza, covîrșit de ambițiune senilă, și miniștrilor săi, mai ales foștilor drapeliști, mistuiți de setea de a învinge prin alegeri mai mult pe colegii lor decât peni, pilda pe care a dat o partidul conservator la 1895. La 1895 partidul conservator sa retras de bună voe de la putere, cu toate că avea imensă majoritatea și ln Cameră și în senat și mandatul Parlamentului nu se sfirșisa. Și incă situațiunea conservatorilor la 1895 era cu totul alta decit a partidului liberal astăzi. Ei aveau în fața lor o oposițiune care se necinstise printe un demagogism nu numai ticălos dar și primejdios pentru Statul român. Opoziția liberala înclicase pe idealul național și promisese lui Gură-Cască intervențiunea Statului român în favoarea Românilor din Ungaria, ear ca să întărească Statul Român in vederea acestei intervenții peste hotare, plănuise sdrobirea disciplinei militare prin reprimirea în armată a ofițerilor din pronunciament. Deși, dar, în fruntea partidului liberal se desfășura un steag care nu putea duce decît la retractări și scuze rușinoase; deși în capul partidului liberal sta un om care se scompuse mai prejos de nivelul ordinar a oamenilor cu cari stat de vorba, totuși partidul conservator n a ezitat de a se retrage de la putere și de a înlesni astfel Suveranului o schimbare de guvern pe care se putea susține că o indicase alegerile comunale de la 1894. . Le-ar fi fost așa de ușor miniștriilor conservatori să continue cu guvernul pînă in mijlocul lui Ianuarie, cînd expira viața Parlamentului, și astfel să forțeze mina Coroanei sau să o pună in tot, deauna penibila situîțtiune de a avea să spună verde consilierilor săi că le-a trecut vremea. Ca oameni înțelepți, ca oameni plămădiți din altă plămadă decit Sturzii, Costineștii și ceilalți, au luat o zi înainte, și incă de la Septembrie au pus pe Capul Statului în situație să se pronunțe. . . . T-au cerut o disolvare anticipata, care simțeau că nu se va acorda, și au declarat că in caz de refuz își vor da de misiunea. Au dat astfel prilej Suveranului, care poate mai bine decât oricine să-și dea seama de mersul curentelor populare reful celor adulatori. S’a făcut destulă ncercare cu povețele așa zișilor ,,indispensabili pentru toate, nucit credem, c’a venit timpul să se lucreze și prin puterea de pricepere și energia proprie a acelora, cari vremelnicește au menirea de a conduce ineesele țării. „Indispensabilii înjghețaiți in societate de laudă mutuală, ai dat și dau în multe cazuri un laser complect. Lăudindu-se unii pe alții, prin mijloace marca ale francmasomilor, au putut să se strecoare ișa, nicit să pară oameni de oarec are energie. La mulți însă sa văsuț strîmt de tot cercul priceperii, invadă biletele făcute ori de cite ori i fost vorba de vr’o cestiune însămnată.