Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)

1904-10-28 / nr. 210

RED­­CȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 S­A 8­1 Apare in toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani Soarele 1.­­ a. 25 Luni—M. Marcian 6.54 5.5 26 Marți—1 Sf. Dimitri? 6.55 5.4 27 Mercuri—Mart Nestor 6.56 5.3 Expunerea Coroanei Adică ce mai așteaptă gu­vernul liberal pentru a părăsi puterea. Nu e oare destul cîte pă­cate are la activul său? Nu e oare încă plină măsura in­famiilor cu care s’a ilustrat pînă aci ? Abuza-va acest conglome­rat de pofte și ambiții, încă mult de prea marea răbdare a țarei ? Nici odată nu s’a văzut un guvern cu o așa de puțină popularitate, să fie atît de în­drăzneț încît să braveze opi­nia unei țări întregi, cu a­­tîta sfruntare, și nu s’a văzut încă pînă azi spectacol mai trist ca acela ce ni-i oferă partidul colectivist prin mo­dul cum expune Coroana, an­­­gajînd-o în discuțiile zilnice, și în luptele noastre politice numai pentru a se apăra, nu­mai pentru a-și masca pur­tarea necorectă și a se scuza cu „Voința Regală“. Acest sistem, nedemn de a se apăra, al unui partid, cu ori­cît de puțin devotament față de Coroană, constitue o ade­vărată mișelie din partea li­beralilor cari fac veșnic pa­radă cu dinasticismul lor. Tot o­dată punerea înainte a Regelui, cît și felul cum El este informat greșit de cu­rentele ce domnesc în stra­turile populare, ne îndreptă­țesc să stigmatizăm acțiunea colectivistă,care este o acțiune de izolare a Coroanei. Tendința aceasta a colecti­viștilor și a camarilei care cearcă prin astfel de proce­dee să infiltreze în țară, în popor, neîncrederea în iubi­tul nostru Suveran, este o ten­dință criminală care merită să fie pedepsită cu ultima strășnicie. Ea constitue nu numai o trădare față de Co­roană, ci chiar și o tentativă de a distruge opera civiliza­­torie realizată prin strădania partidului conservator, operă care constă în a ridica și a pune Tronul mai presus de ori-ce atacuri, și chiar mai presus de viața noastră po­­­­­litică.­­ Colectiviștii să-și vîre min­­­­țile în cap, și să deschidă o­­­­chii la cele ce fac. J Dacă pînă aci în luptele­­ noastre politice, partidul con­­­­servator biruitor, a fost ge­neros, de ori cîte ori vedea­m că se poate îndrepta prin, muncă răul făcut țărei de către­­ colectiviști, de astă-dată, el i va fi fără cruțare fața de a­­ceia cari, la apropierea unui­­ jubileu de patru­zeci de ani,­­ cearcă să lovească pieziș, și e să facă a se urî de către Țară un Monarh căruia credința și dinasticismul partidului con­servator, i-au adus ca cel mai mare omagiu, iubirea și ve­nerația Țărei. Partidul conservator a ereat destule colectivităței, dar a­­ceastă ultimă încercare de a discredita Coroana, nu i se va erta cu nici un preț, par­tidul liberal să ia dlar aminte f­ugiti­ve ...Lătratul acesta sin­­stru etc.......singurii ceti­tori care mai degerează proza ziarului etc­ ...vom ridica deci mănușa etc. Emim­ (de la „Gaza Moldovei“,­ la La­zar) al Moldovei, cu VW i&'fc'Z-'U,­­ct''d­î­nd (StAid 'Vt-'Vt/ știe-, Sic'ti țatut bto-vai Se tem­i'li cu­vi­nte atv­ecită­, Se țme-o să-ți­­ pe n­adu manuța cind degeri tn joc digeri &ioii, ce lebacidlei Sac-ki^'ai, de fiică, mai tez­i ! 0 De vre-o cîte­va săptăm­îni, ne vin aproape zilnic știri din județ, de focuri puse, fie proprietarilor, fie arendașilor de m­oșii. In special pe moșia Perieni-Bâlteni se dă regulat foc la girezile proprietarului. Netăgîduit că aceste focuri care se repetă de la un timp încoace cu regularitate in județul nostru, sunt puse de țărani, ca o manifestare a intra­rităniiipoi, manifestare re­zultată în urma nenorocitei propa­gande colectiviste. Sistemul d-lui Sterea et comp. de a făgădui pământuri la țărani, a fă­cut din aceștia niște resvrătiți și incendiari, și D-zeu știe ce surpriză ne mai păstrează viitorul. ..swimS cd Dimitris A. Sturza centra­rii Dimitris A. Sturza O nouă grupare la Vaslui- Mijloa­cele de acțiune ale colectiviștilor.­­­ Dimitrie A Sturdza contra lui Di­mitri­e A. Sturdza. In urma gravelor neînțelegeri ivite între colectiviștii din Vaslui, o parte din cei mai cu­rază liberali, între cari și d. Gh. Văleanu fost prefect și pînă ari vice-președinte al clubului liberal, au format împreună cu amicii noștri d-nii Gh. Mavrocordat și Dim. De­niei o grupare care să lupte împo­triva colectivităței. Noua grupare compusă din cele mai cu­raze și mai numeroase ele­mente din Vaslui, a intîmpinat o vie simpatie în toate cercurile, mai ales în urma intrigilor ce începuse să se urzească, de către cei de la centru Prin intrarea in noua grupare, mai toți fruntașii liberali-sturdziști de pînă aci, au manifestat pe față con­tra d-lui Sturdza care era președinte al clubului liberal din Vaslui.* IO bani—Seria II Anul XII 3 p. 210 JOUI 28 OCTOMBRIE 1904 Ziar consex*va­tor Vîjio&cele de acțiune Pină aci clubul colectivist ținea o parte din fruntașii județului strînși printr’un fel de bancă ast­fel orga­nizată, că lua o camătă enormă, dar în același timp banca era un mijloc de terorizare a alegătorilor împotriva acestei bănci si au lan­sat până acuma dese­ori plângeri în public, dar nimeni nu găsise un mij­loc eficace pentru a-i zădărnici in­fluența. Amicii noștri din Vaslui, au găsit acuma formula necesară : ei au for­mat o nouă bancă, care insă va acor­da împrumuturi cu dobinzi mult mai mici, și în condiții mai largi comer­­ciului, industriei și agricultural. Amicii noștri vor serba mîine în­­temeerea nouei banci printr’un ban­­­chet la care vor lua parte toți prie­tenii din noua grupare, cît și mai întreg grupul fost sub șefia d­lui Sturdza. Sturdza contra Sturdza Nesocotința d-Lui Sturdza, lipsa lui de îngrijire pentru interesele parti­dului cit și persistența cu care a știut să jignească pe toți cei ce erau sub șefi­a sa la Vaslui, a realizat ceea ce în alt mod nu s’ar fi putut realiza de­cît cu mare anevoință , anume lo­vitura de forță ca toți cei de sub pre­­șidenția sa să se întoarcă in contra d-sale. Și așa se face că la Vaslui avem pe toți fruntașii și oamenii lui Sturdza împotriva aceluiaș Sturdza Dim. A. Sturdza președinte la Vas­ui a organizat, dacă putem zice ast­­fel, și a constrâns prin diferitele ve­xațiuni la cari i-a expus pe toți frun­tașii Vaslueni, împotriva lui Din. A. Sturdza președintele de consiliu de la București. Credem că succesul său este nu se poate mai complect; el a întrecut desigur așteptările primului ministru.­­ Noua organizare a armatei noastre După știrea dată de „Liberalul 1" cu privire la comanda regimentelor de ar­tilerie de către coloneii de infanterie, avem astă­zi la rînd avansarea pe gar­nizoane dată de „Gazeta Moldovei“. Iată ce cetim în fruntea informațiu­nilor numitului ziar, relativ la coman­darea batalioanelor de vînători de către locot. coloneii. .Mai mulți din maiorii ce comandă acum batalioanele vor fi înaintați. In garnizoanele însemnate, aceste înaintări se vor face încă înainte de a aul nou". Pînă acum știam că înaintările în armată se fac în baza tablourilor a­­nume întocmite de inspectori generali, după alegere și după vechime. De acum înainte, dacă trebue să credem sensaționala știre dată de con­fratele nostru, ofițerii nu vor mai înainta nici la vechime, nici la alegere ci mai întîi cei din București, ca cea mai însemnată garnizană, apoi probabil cei din Iași, ca a doua capitală, etc Cu modul acesta maiorul ce s’ar afla în fruntea tabloului, dacă se va a­fta bună­oară în o garnizoană neînsemnată ca Tiig-Ocna, va fi înaintat la urma celui mai nou, care s’ar afla­ în gar­nizoana București. Modul acesta de înaintare ie în con­formitate cu principiile colectiviste și dacă face parte din proiectele de or­ganizare ale actualului ministru de războiu, atunci mai-mai amandina a crede că informațiunea gazetei e „din­­tr’o sorginte autorizată“, după cum însăși ea afirmă: Ci au lactat aleșii lașului — Lovituri morale și matinale — Spuneam în articolul nostru de ieri că vom reveni spre a dovedi nu numai că aleșii lașului au păs­trat un mutism perfect de cînd func­ționează actualele Camere, dar că in­tervenția lor, or cu­ ea a fost un rara avis pentru parlament, a însemnat o lovitură pentru Iași, fie de natură a dăuna intereselor materiale ale Iașu­lui, fie de natură morală, căci, invede­­rind insuficiența și nulitatea repre­zentanților capitalei Moldovei, au contribuit la distrugerea tradiției gra­ție căreia, gîndirea Moldovei se exer­cita pînă acum, cu o putere necon­testată, asupra produselor corpurilor legiuitoare. Legiferările liberale Nu se poate tăgădui că liberalii au căutat să se atingă de cite­va mari chestiuni la ordinea zilei și au încer­cat legiferarea lor. Intru­cît această legiferare a fost bună sau rea, nu noi urmează să discutăm chestiunea. Reformele liberalilor privesc ches­tiunile de ordin economic, adminis­trativ și cultural D. Costinescu a dat legea desființărei accizelor, d. Lascar legea desființărei comisarilor comu­n­ali și reforma administrativă iar d. Hiret, modificări în privința legei instrucțiunei. Sa vedem în ce chestiuni au in­tervenit aleșii lașului și cum s’au a­­chitat de rolul lor. D Pennescu și d. Lascar Cînd s’a cunoscut proiectul d-lui Lascar în privința comisarilor comu­nali, primarul Iașilor, cu acea îndrăz­­­neală caracteristică insuficienților, a plecat în războiu contra ministrului de interne. Pe atît de insuficient pe cit și ,de puțin curagios, d. Pennescu a încercat să facă gură mare prin secțiunile camerei pentru ca apoi să ilegit din Cameră cînd s’a discutat feget». D- Lascar însă nu l’a cruțat și a aplicat actualului primar al Iașilor lovituri de care probabil nu se va restabili așa de curînd. Aceasta e unica dată în care d. Pennescu a intervenit în parlament și cetitorii sînt rugați să judece dacă această intervențiune a fost spre bi­­nele și menținerea reputațiunei Ia­șului. D. Costinescu și legea accizelor A doua reformă, și ea de natură a lovi în interesele funcționarilor — a fost legea desființărei accizelor și nființărei fondului comunal. Care a fost rostul aleșilor Iașului ? Făcut-au ei ceva care să însemne un bine pentru oropsitul nostru oraș ? Relevatu-s’a măcar faptul că prin înființarea fondului comunal și fixarea veniturilor la o anumită sumă, se împiedică în viitor nenorocita fonsă capitală a Moldovei de a beneficia de anii extra­ordinari și a scăpa ast­fel de falimentul care amenință tot mai mult ? Căutat-au aleșii lașului să facă­ guvernul să înțeleagă că o excepție se impune în ce privește orașul nos­tru, excepție bine-meritată prin sa­crificiile enorme din trecut și prin ne­norocita situație de astâ­zi ? Nu. Ni­meni n’a intervenit de­cit doar d­urere, spre a face pedanterie sociolo­gică, menită să’l ridice în ochii d-lor Sturdza și Costinescu. D. Haret și lașul Omul școalelor are o părere de­testabilă despre Moldoveni și nu face nici un secret dintr’aceasta. Toate dispozițiunile și legiferările sale tin­deau a lovi lașul, orașul cultural prin excelență. Cine a intervenit ? Singurul Rachi și lesne își poate ori­cine închipui valoarea acestei intervențiuni. Sunt cauze foarte drepte perdute din cauza avocaților proști, precum sunt cauze nedrepte cîștigate prin talentul avo­caților buni.Cetitorii să aprecieze dacă cauza lașului e dreaptă sau nu și dacă d. Rachi e un advocat bun sau rău aceasta după succesul inter­ven­­țiunei deputatului ieșan. Pe mîine concluzia: Sc­urî­ ări cu prilejul zilei onomastice a d-lui Take Ionescu, conservatorii ie­șeni au trimis iubitului nostru frun­taș, următoarea telegramă : Winde M­one­scu Deputat SINAIA Conservatorii ieșeni găsesc în ono­mastica D-tale un fericit prilej de ați exprima din nou sentimentele lor de dragoste, admirațiune pentru vrednicia D-tale și de adîncă recunoștință pen­tru devotamentul cu care ți-ai închinat activitatea, binelui patriei și a nea­mului. Să trăești mulți ani. (urmează iscăliturile in corpul ziarului). Al­iarul nostru a trimis d-lui * ^Take Ionescu, cu prilejul zi­lei sale onomastice următoarea tele­gramă de felicitare : ABONAMENTUL Pe un an 24 lei­­ pe 6 Iani 12 lei pe 3 Iani 6 lei In străinătate pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame 50 bani rîndul 28 Joi—M. Ferentie 29 Vineri—M. Anastas 30 Sâmb.—M. Zenobia I R.­­ A. I 6.58 5.2­6.59­5­0 17.1­4.581 Domnului Take Ionescu Sinaia Redactorii ziarului „Evenimentul“ întruniți pentru a Vă sărbători, se fo­losesc de plăcutul prilej ce le oferă O­omastica D­stră, spre a își expri­ma iubirea și admirația ce Vă poartă. Umhr Făt­emim Al Laihkrichi pentru „Evenimentul“ C­onservatorii din Fălticeni, au adresat următoarea telegramă de felicitare, fruntașului nostru din Capitală, d-lui Take Ionescu fost mi­nistru.­­ Și cu această ocaziune exprimîn­­du-vă admirațiune și devotament vă urăm ani mulți pentru a duce la bun sfirșit opera conservatoare. N. Catargi, I. Alexandrescu, Ma­tei Mi­lo, Arthur Gorovei, Căpitan Sturdza, Ștefan Bonachi, L. Basa­­rab, Petru Dimboviceanu, Economu Marian, M. Ghițescu, I. Tatos, Ciril Chisielevschi, I. Cernătescu, V.Oescu, T. Bosinceanu, D Cernătescu, A. Zăhărescu, N. Coroi, Anastase Stroia, Al. Petrescu, A. Sadoveanu, G. Stră­­jescu. O­nomastica oficială. Poliția din Capitală a dat în briici adunînd prin măhălăli iscă­lituri pentru telegrama de felicitare adresată conului Mitiță. Văzînd că multe suflete nu sunt pa acasă, po­liția în zelul ei, a mers la ministe­rul de Interne și a copiat recensi­­mentul Capitalei pe 1903-904. Oficiul telegrafic a suspendat expediarea tu­turor telegramelor particulare, spre a putea face loc telegramei oficiale. Așa felicitare mai rar p­roducția conservatorului.—Du­­ș^­minică 31 Octombrie va avea loc la conservatorul de muzică, prima audițiune muzicală din anul acesta. D-tor D. G. BOROIANU Modificarea legii clerului mirean In urma celor zise în No. trecut, să intrăm in chestiunea, ce ne preocupă Se știe că situația clerului mirean înainte de 1893 era de tot precară. Bieții preoții trăiau numai cu fă­găduințe. Legea comunală, care pu­nea însărcinare comunelor pentru cele necesare Bisericilor și clerului, nu se prea interesa, în aplicarea ei, de Bi­serică și cler. Seminariștii, înainte de a se preoți, făceau oare­care angaja­mente cu locuitorii dar ele nu se executau, iar comunele, dacă pre­vedeau ceva în budget, aproape totdeauna nu făceau decît să emită mandate, care rămîneau neachitate Casa comunală era goală, cînd se prezenta mandate de ale clerului spre­a fi achitate. Peste tot se observa o suferință, mai puțin­ în cî­­tev­a sate mari și bogate, care puteau Întreținea clerul și Biserica ceva mai cum se cade. Sforțări de a se îmbunătăți soarta clerului care suferea, cit și din par­tea sf. Sinod- Nu se vedea însă o unificare de cerințe, așa că era foarte greu să se știe ce s’ar putea face. Căci ori creanțele locale nu se pu­teau generalizat ori că erau prea mari și nu se puteau satisface. Și atunci, in momente cînd aproape nimeni nu se aștepta, de­oare­ce nu erau lu­crări pregătitoare sigure, prin viața unui om priceput și cu dor de a se îmbunătăți soarta clerului, am obți­nut legea de la 1893. Acel om, care se afla atunci în fruntea Departa­mentului Cultelor, îl știm cu toții, este D-l Tache­ Ionescu, căruia acum clerul, după 10 ani, îi arată recunoș­tință prin baterea unei medalii și printr’un volum festiv. D-l Tache Ionescu a pus Biserica între Institu­țiile de Stat, i-a asigurat poziția sa și a clevului și l-a scăpat pe acesta din starea de cerșetorie în care se a­fla. A avut mult de luptat D-l Take Ionescu, căci factorii legali ai Bise­ricii, erau dezbinați în cestiunea îm­bunătățirii clerului mirean, dar e reușit. Este drept că D-l Take Ionescu n’a pu­tut să fixeze prin lege mai multe re­surse pentru susținerea Bisercii și a clerului, dar a dat cu dragoste tot ce s’a putut: asigurarea legală a Bise­ricii ca instituție de Stat, de care a­cesta să nu se mai poată dezintere­sa. Deci punctul esențial s’a ciștigat și cu toții trebue să recunoaștem D-lui Take Ionescu meritul acesta, înlătu­rînd orbirea și patima acelora, cari l-au combătut atunci și -l combat și azi. Ca disensor eclesiatic în 1904, da­tă aplicărei legii, am putut, după un an de observațiuni, să-mi fac idei limpezi și singure despre eficacitatea legii. In raportul meu, pe care d-l Ta­­che Ionescu, a dispus să fie publi­cat prin „Buletinul oficial", între al­tele spuneam: „Deși nu a trecut decât un an, de cind legea clerului mereu își are ființa sa, totuși a dat roade bune, și, mulțumită prevederilor ei acordul dintre puterea civilă și bise­ricească, cum și dragostea de a pune biserica pe drum de progres al celor­lalte instituții de stat, a făcut ca per­sonalul bisericesc să nu simtă tre­cerea de la o stare în care totul era lăsat la voința individuală, la o sta­re legală, în care fiecare în parte și toți în general se mișcă in părul unui organism stabilit. Starea precară a servitorilor bisericești, a căror viață era lăsată la dispoziția acelora, la care se adresau, atît la intrarea în cler, cît și după aceasta, cu punerea în aplicare insă a legii, a dispărut și nu mai există angajamente pentru hirotonii, stare ce pusese clerul în vrajbă desăvîrșită cu poporul. Dorința clerului de a vedea Biserica pusă în rîndul instituțiilor de Stat intru cit Biserica este un factor principal în dezvoltarea Statului, a fost realizată prin opera ce ați săvîrșit, regulînd prin lege starea bisericească- Punerea bisericei pe o treaptă cerută de sfînta ei chemare, prin prevederile legii a adus o îmbunătățire reală de mult așteptată. De la o margine la alta a Circumscripției cele ni este încredințată am putut constata deplina mulțumire a clericilor pentru­­ situația ce li s’a creat. Preoții, care îmbătrâniseră aș­­teptînd să vadă odată o lege a cle­rului, i am văzut cu multă mulțumi­re, pretutindeni pe unde am avut o­­caziunea a merge în inspecțiunile și cercetările ce mi au fost ordonate. Legiuitorul de la 1893, D-l Tache Ionescu, a pus în lege că Statul e dator a se îngriji de biserici și de cler și a stabilit cu largeță numărul parohiilor. De acestea nu trebue ni­meni să se atingă, dacă voește îm­bunătățirea legii. A­­ da comunelor sau locuitorilor putința de a-și avea preoți mai mulți de­cît prevede legea, ori a înviuîti numărul preoților, este a se strica leegea, a se ajunge iarăși l­a certe și nemulțămiri între clerici și popor. Statul, cînd va fi vorba de îmbunătățire, nu trebue să uite că veniturile epitrpahilului sunt socotite la leafa pe care el o dă clericilor, și a înmulți preoții este a le reduce ve­­nitul, ceea ce însamnă a le merge spre mai bine. Chiar dacă s’ar ada­oge cîți­va lei la leafa actuală, dacă s’ar spori preoții ori s’ar înmulți pa­rohiile, nu s’ar îmbunătăți starea de Carte ale proprietare Odată cu decretarea marelui act al împroprietărire]", s’a făgăduit săte­nilor că in scurtă vreme li se va da la mină și carte de proprietate, mâr­șurindu se și stîrpindu-se cu pietre terenurile pe cari au fost împroprie­tăriți, ca o pecetluire a mărețului act îndeplinit. In graba punerei in stăpînire, s’a dat sătenilor „in bloc“ suprafața hărăzită de lege, fapt care a păgubit pe cei slabi; au așteptat însă îndreptarea 40 de ani și așteaptă încă, încrezători în art. 58 din legea rurală, care spune : „Cîți din săteni își vor fi înconjurat pămîntul cumpă­rat și vor fi plătit cîștiul din urmă, vor primi act definitiv de proprietate și de măsurătoarea pămîntului“. Ciștiul din urmă l’au achitat de mult, pămîntul s’a îmbucătățit, dar făgăduiala de atunci a rămas..... tot făgăduială și astă­zi. Pentru măsurătoarea pămîntului s’a invocat dese ori motivul că ar nece­sita prea mari cheltueli, că ar pro­duce oare­cari perturbații liniștitei stăpîniri, etc. etc. Ci­ despre actul de proprietate, despre acesta nu s’a mai vorbit. Cind se giudește săteanul la cartea de pă­­mint pe care nu o are, i se pare că un gol i se face lingă inemă, ii lip­sește această legătură intre el și pă­­mintul lui, ii lipsește acest sf­int odor pe care să-l lase cu limbă de moarte in păstrarea celui mai vrednic dintre moștenitori. I se pare chiar că pă­mîntul acela nu este al lui pe dep­lin, că după moartea lui fiii vor fi deposedați. Și cu drept cuvînt, căci cu dînsul se duce oare­cum și dreptul de stăpî­nire, iar moștenitorii nevirstnici um­blă de multe ori cu anii pînă ce -și probează drepturile, spre a scoate pămîntul din stăpinirea vre-unui moș al lor cotropitor. — Se știe apoi că fie­care militar are o carte in care se trece anual di­versele lui posițiuni in oaste; fie­care școlar are o carte in care sunt scrise recompensele sau pedepsele, ceva mai departe, pentru fie­care vită săteanul are o foae de hîrtie cu titlu de pro­prietate ; pentru pămîntul lui însă n’are nimic. S’au făcut proprietari la 1864 un număr de 464,554 săteni; numărul a sporit la 1869,­și apoi prin diferitele vinzări de bunuri ale statului în lo­turi, numărul a tot sporit, pînă ce astăzi avem circa 866.000 săteni pro­prietari cu răzeși cu tot și toți aceștia n’au nici un titlu de proprietate. Și se știe doar cît preț punea în trecut răzeșul pe ispisoacele lui, pe sacul de hîrtie pentru petecul de moșie. Avem așa­dar In total 866 000 să­teni proprietari, și o suprafață de 3995000 hectare din teritoriul Româ­niei stăpinita astă­zi în plin secol al XX fără un titlu de proprietate. Și dacă măsurătoarea pămîntului, din diferite motive mai mult sau mai puțin temeinice nu se poate face, cu totul alt­fel stă chestia cu cărțile de proprietate, și ar fi timpul să se în­deplinească și această unanimă do­rință a sătenilor, mai ales că s’ar pu­tea face fără cheltueli. Intr’adevăr, în legea actuală pentru constatarea contribuțiunilor directe este prevăzută funcționarea unei co­­misiuni de recensămînt la fie­care period de 5 ani, comisiune care va lucra anul viitor. Cum această co­­misiune e compusă pe lingă agenții fiscului și de un delegat al proprie­tarilor și unul al consiliului județean — lucrarea ei ar fi serioasă. Cerînd tabloul de împroprietărirea azi, pentru că odată cu aceasta mic­șorezi veniturile pe care preotul le are din popor. Prin noua modificare ce se pro­iectează se lovește tocmai principiul stabilit în legea dela 1893, cică d. Ministru, după informațiile ce i sau dat, zice : „numărul parohiilor“ (ru­rale) este prea mic. Noi nu credem îndreptățită părerea aceasta­; din co­­tra credem că azi, după o experiență de 10 ani, parohiile trecuesc pe mul­te locuri mărite, nu micșorate. La frații noștri din Bucovina, unde cle­rul este pe o cale bună, unde paro­hiile sunt mari, sunt căutate fără a se da loc la nemulțumiri, căci dom­nește dragoste între cei mari și cei mici cu toate să se facă cu rînduiala și cu r­vnă ce se cere de la servi­torii sf. Altar. Să nu zică ei acolo ter­nul nu este ca la noi, că satele sunt străine etc, căci de la 360 su­flete pînă la 200 este o mare deose­bire. Acei care spun că la noi paro­hiile sunt prea mari, sunt sub influ­ența timpurilor anterioare legii de la 1894, cum vom vedea în No. viitor.

Next