Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)
1904-10-28 / nr. 210
REDCȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 SA 81 Apare in toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani Soarele 1. a. 25 Luni—M. Marcian 6.54 5.5 26 Marți—1 Sf. Dimitri? 6.55 5.4 27 Mercuri—Mart Nestor 6.56 5.3 Expunerea Coroanei Adică ce mai așteaptă guvernul liberal pentru a părăsi puterea. Nu e oare destul cîte păcate are la activul său? Nu e oare încă plină măsura infamiilor cu care s’a ilustrat pînă aci ? Abuza-va acest conglomerat de pofte și ambiții, încă mult de prea marea răbdare a țarei ? Nici odată nu s’a văzut un guvern cu o așa de puțină popularitate, să fie atît de îndrăzneț încît să braveze opinia unei țări întregi, cu atîta sfruntare, și nu s’a văzut încă pînă azi spectacol mai trist ca acela ce ni-i oferă partidul colectivist prin modul cum expune Coroana, angajînd-o în discuțiile zilnice, și în luptele noastre politice numai pentru a se apăra, numai pentru a-și masca purtarea necorectă și a se scuza cu „Voința Regală“. Acest sistem, nedemn de a se apăra, al unui partid, cu oricît de puțin devotament față de Coroană, constitue o adevărată mișelie din partea liberalilor cari fac veșnic paradă cu dinasticismul lor. Tot odată punerea înainte a Regelui, cît și felul cum El este informat greșit de curentele ce domnesc în straturile populare, ne îndreptățesc să stigmatizăm acțiunea colectivistă,care este o acțiune de izolare a Coroanei. Tendința aceasta a colectiviștilor și a camarilei care cearcă prin astfel de procedee să infiltreze în țară, în popor, neîncrederea în iubitul nostru Suveran, este o tendință criminală care merită să fie pedepsită cu ultima strășnicie. Ea constitue nu numai o trădare față de Coroană, ci chiar și o tentativă de a distruge opera civilizatorie realizată prin strădania partidului conservator, operă care constă în a ridica și a pune Tronul mai presus de ori-ce atacuri, și chiar mai presus de viața noastră politică. Colectiviștii să-și vîre mințile în cap, și să deschidă ochii la cele ce fac. J Dacă pînă aci în luptele noastre politice, partidul conservator biruitor, a fost generos, de ori cîte ori vedeam că se poate îndrepta prin, muncă răul făcut țărei de către colectiviști, de astă-dată, el i va fi fără cruțare fața de aceia cari, la apropierea unui jubileu de patruzeci de ani, cearcă să lovească pieziș, și e să facă a se urî de către Țară un Monarh căruia credința și dinasticismul partidului conservator, i-au adus ca cel mai mare omagiu, iubirea și venerația Țărei. Partidul conservator a ereat destule colectivităței, dar această ultimă încercare de a discredita Coroana, nu i se va erta cu nici un preț, partidul liberal să ia dlar aminte fugitive ...Lătratul acesta sinstru etc.......singurii cetitori care mai degerează proza ziarului etc ...vom ridica deci mănușa etc. Emim (de la „Gaza Moldovei“, la Lazar) al Moldovei, cu VW i&'fc'Z-'U,ct''dînd (StAid 'Vt-'Vt/ știe-, Sic'ti țatut bto-vai Se temi'li cuvinte atvecită, Se țme-o să-ți pe nadu manuța cind degeri tn joc digeri &ioii, ce lebacidlei Sac-ki^'ai, de fiică, mai tezi ! 0 De vre-o cîteva săptămîni, ne vin aproape zilnic știri din județ, de focuri puse, fie proprietarilor, fie arendașilor de moșii. In special pe moșia Perieni-Bâlteni se dă regulat foc la girezile proprietarului. Netăgîduit că aceste focuri care se repetă de la un timp încoace cu regularitate in județul nostru, sunt puse de țărani, ca o manifestare a intrarităniiipoi, manifestare rezultată în urma nenorocitei propagande colectiviste. Sistemul d-lui Sterea et comp. de a făgădui pământuri la țărani, a făcut din aceștia niște resvrătiți și incendiari, și D-zeu știe ce surpriză ne mai păstrează viitorul. ..swimS cd Dimitris A. Sturza centrarii Dimitris A. Sturza O nouă grupare la Vaslui- Mijloacele de acțiune ale colectiviștilor. Dimitrie A Sturdza contra lui Dimitrie A. Sturdza. In urma gravelor neînțelegeri ivite între colectiviștii din Vaslui, o parte din cei mai curază liberali, între cari și d. Gh. Văleanu fost prefect și pînă ari vice-președinte al clubului liberal, au format împreună cu amicii noștri d-nii Gh. Mavrocordat și Dim. Deniei o grupare care să lupte împotriva colectivităței. Noua grupare compusă din cele mai curaze și mai numeroase elemente din Vaslui, a intîmpinat o vie simpatie în toate cercurile, mai ales în urma intrigilor ce începuse să se urzească, de către cei de la centru Prin intrarea in noua grupare, mai toți fruntașii liberali-sturdziști de pînă aci, au manifestat pe față contra d-lui Sturdza care era președinte al clubului liberal din Vaslui.* IO bani—Seria II Anul XII 3 p. 210 JOUI 28 OCTOMBRIE 1904 Ziar consex*vator Vîjio&cele de acțiune Pină aci clubul colectivist ținea o parte din fruntașii județului strînși printr’un fel de bancă astfel organizată, că lua o camătă enormă, dar în același timp banca era un mijloc de terorizare a alegătorilor împotriva acestei bănci si au lansat până acuma deseori plângeri în public, dar nimeni nu găsise un mijloc eficace pentru a-i zădărnici influența. Amicii noștri din Vaslui, au găsit acuma formula necesară : ei au format o nouă bancă, care insă va acorda împrumuturi cu dobinzi mult mai mici, și în condiții mai largi comerciului, industriei și agricultural. Amicii noștri vor serba mîine întemeerea nouei banci printr’un banchet la care vor lua parte toți prietenii din noua grupare, cît și mai întreg grupul fost sub șefia dlui Sturdza. Sturdza contra Sturdza Nesocotința d-Lui Sturdza, lipsa lui de îngrijire pentru interesele partidului cit și persistența cu care a știut să jignească pe toți cei ce erau sub șefia sa la Vaslui, a realizat ceea ce în alt mod nu s’ar fi putut realiza decît cu mare anevoință , anume lovitura de forță ca toți cei de sub preșidenția sa să se întoarcă in contra d-sale. Și așa se face că la Vaslui avem pe toți fruntașii și oamenii lui Sturdza împotriva aceluiaș Sturdza Dim. A. Sturdza președinte la Vasui a organizat, dacă putem zice astfel, și a constrâns prin diferitele vexațiuni la cari i-a expus pe toți fruntașii Vaslueni, împotriva lui Din. A. Sturdza președintele de consiliu de la București. Credem că succesul său este nu se poate mai complect; el a întrecut desigur așteptările primului ministru. Noua organizare a armatei noastre După știrea dată de „Liberalul 1" cu privire la comanda regimentelor de artilerie de către coloneii de infanterie, avem astăzi la rînd avansarea pe garnizoane dată de „Gazeta Moldovei“. Iată ce cetim în fruntea informațiunilor numitului ziar, relativ la comandarea batalioanelor de vînători de către locot. coloneii. .Mai mulți din maiorii ce comandă acum batalioanele vor fi înaintați. In garnizoanele însemnate, aceste înaintări se vor face încă înainte de a aul nou". Pînă acum știam că înaintările în armată se fac în baza tablourilor anume întocmite de inspectori generali, după alegere și după vechime. De acum înainte, dacă trebue să credem sensaționala știre dată de confratele nostru, ofițerii nu vor mai înainta nici la vechime, nici la alegere ci mai întîi cei din București, ca cea mai însemnată garnizană, apoi probabil cei din Iași, ca a doua capitală, etc Cu modul acesta maiorul ce s’ar afla în fruntea tabloului, dacă se va afta bunăoară în o garnizoană neînsemnată ca Tiig-Ocna, va fi înaintat la urma celui mai nou, care s’ar afla în garnizoana București. Modul acesta de înaintare ie în conformitate cu principiile colectiviste și dacă face parte din proiectele de organizare ale actualului ministru de războiu, atunci mai-mai amandina a crede că informațiunea gazetei e „dintr’o sorginte autorizată“, după cum însăși ea afirmă: Ci au lactat aleșii lașului — Lovituri morale și matinale — Spuneam în articolul nostru de ieri că vom reveni spre a dovedi nu numai că aleșii lașului au păstrat un mutism perfect de cînd funcționează actualele Camere, dar că intervenția lor, or cu ea a fost un rara avis pentru parlament, a însemnat o lovitură pentru Iași, fie de natură a dăuna intereselor materiale ale Iașului, fie de natură morală, căci, invederind insuficiența și nulitatea reprezentanților capitalei Moldovei, au contribuit la distrugerea tradiției grație căreia, gîndirea Moldovei se exercita pînă acum, cu o putere necontestată, asupra produselor corpurilor legiuitoare. Legiferările liberale Nu se poate tăgădui că liberalii au căutat să se atingă de citeva mari chestiuni la ordinea zilei și au încercat legiferarea lor. Intrucît această legiferare a fost bună sau rea, nu noi urmează să discutăm chestiunea. Reformele liberalilor privesc chestiunile de ordin economic, administrativ și cultural D. Costinescu a dat legea desființărei accizelor, d. Lascar legea desființărei comisarilor comunali și reforma administrativă iar d. Hiret, modificări în privința legei instrucțiunei. Sa vedem în ce chestiuni au intervenit aleșii lașului și cum s’au achitat de rolul lor. D Pennescu și d. Lascar Cînd s’a cunoscut proiectul d-lui Lascar în privința comisarilor comunali, primarul Iașilor, cu acea îndrăzneală caracteristică insuficienților, a plecat în războiu contra ministrului de interne. Pe atît de insuficient pe cit și ,de puțin curagios, d. Pennescu a încercat să facă gură mare prin secțiunile camerei pentru ca apoi să ilegit din Cameră cînd s’a discutat feget». D- Lascar însă nu l’a cruțat și a aplicat actualului primar al Iașilor lovituri de care probabil nu se va restabili așa de curînd. Aceasta e unica dată în care d. Pennescu a intervenit în parlament și cetitorii sînt rugați să judece dacă această intervențiune a fost spre binele și menținerea reputațiunei Iașului. D. Costinescu și legea accizelor A doua reformă, și ea de natură a lovi în interesele funcționarilor — a fost legea desființărei accizelor și nființărei fondului comunal. Care a fost rostul aleșilor Iașului ? Făcut-au ei ceva care să însemne un bine pentru oropsitul nostru oraș ? Relevatu-s’a măcar faptul că prin înființarea fondului comunal și fixarea veniturilor la o anumită sumă, se împiedică în viitor nenorocita fonsă capitală a Moldovei de a beneficia de anii extraordinari și a scăpa astfel de falimentul care amenință tot mai mult ? Căutat-au aleșii lașului să facă guvernul să înțeleagă că o excepție se impune în ce privește orașul nostru, excepție bine-meritată prin sacrificiile enorme din trecut și prin nenorocita situație de astâzi ? Nu. Nimeni n’a intervenit decit doar durere, spre a face pedanterie sociologică, menită să’l ridice în ochii d-lor Sturdza și Costinescu. D. Haret și lașul Omul școalelor are o părere detestabilă despre Moldoveni și nu face nici un secret dintr’aceasta. Toate dispozițiunile și legiferările sale tindeau a lovi lașul, orașul cultural prin excelență. Cine a intervenit ? Singurul Rachi și lesne își poate oricine închipui valoarea acestei intervențiuni. Sunt cauze foarte drepte perdute din cauza avocaților proști, precum sunt cauze nedrepte cîștigate prin talentul avocaților buni.Cetitorii să aprecieze dacă cauza lașului e dreaptă sau nu și dacă d. Rachi e un advocat bun sau rău aceasta după succesul intervențiunei deputatului ieșan. Pe mîine concluzia: Scurî ări cu prilejul zilei onomastice a d-lui Take Ionescu, conservatorii ieșeni au trimis iubitului nostru fruntaș, următoarea telegramă : Winde Monescu Deputat SINAIA Conservatorii ieșeni găsesc în onomastica D-tale un fericit prilej de ați exprima din nou sentimentele lor de dragoste, admirațiune pentru vrednicia D-tale și de adîncă recunoștință pentru devotamentul cu care ți-ai închinat activitatea, binelui patriei și a neamului. Să trăești mulți ani. (urmează iscăliturile in corpul ziarului). Aliarul nostru a trimis d-lui * ^Take Ionescu, cu prilejul zilei sale onomastice următoarea telegramă de felicitare : ABONAMENTUL Pe un an 24 lei pe 6 Iani 12 lei pe 3 Iani 6 lei In străinătate pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame 50 bani rîndul 28 Joi—M. Ferentie 29 Vineri—M. Anastas 30 Sâmb.—M. Zenobia I R. A. I 6.58 5.26.5950 17.14.581 Domnului Take Ionescu Sinaia Redactorii ziarului „Evenimentul“ întruniți pentru a Vă sărbători, se folosesc de plăcutul prilej ce le oferă Oomastica Dstră, spre a își exprima iubirea și admirația ce Vă poartă. Umhr Fătemim Al Laihkrichi pentru „Evenimentul“ Conservatorii din Fălticeni, au adresat următoarea telegramă de felicitare, fruntașului nostru din Capitală, d-lui Take Ionescu fost ministru. Și cu această ocaziune exprimîndu-vă admirațiune și devotament vă urăm ani mulți pentru a duce la bun sfirșit opera conservatoare. N. Catargi, I. Alexandrescu, Matei Milo, Arthur Gorovei, Căpitan Sturdza, Ștefan Bonachi, L. Basarab, Petru Dimboviceanu, Economu Marian, M. Ghițescu, I. Tatos, Ciril Chisielevschi, I. Cernătescu, V.Oescu, T. Bosinceanu, D Cernătescu, A. Zăhărescu, N. Coroi, Anastase Stroia, Al. Petrescu, A. Sadoveanu, G. Străjescu. Onomastica oficială. Poliția din Capitală a dat în briici adunînd prin măhălăli iscălituri pentru telegrama de felicitare adresată conului Mitiță. Văzînd că multe suflete nu sunt pa acasă, poliția în zelul ei, a mers la ministerul de Interne și a copiat recensimentul Capitalei pe 1903-904. Oficiul telegrafic a suspendat expediarea tuturor telegramelor particulare, spre a putea face loc telegramei oficiale. Așa felicitare mai rar producția conservatorului.—Duș^minică 31 Octombrie va avea loc la conservatorul de muzică, prima audițiune muzicală din anul acesta. D-tor D. G. BOROIANU Modificarea legii clerului mirean In urma celor zise în No. trecut, să intrăm in chestiunea, ce ne preocupă Se știe că situația clerului mirean înainte de 1893 era de tot precară. Bieții preoții trăiau numai cu făgăduințe. Legea comunală, care punea însărcinare comunelor pentru cele necesare Bisericilor și clerului, nu se prea interesa, în aplicarea ei, de Biserică și cler. Seminariștii, înainte de a se preoți, făceau oarecare angajamente cu locuitorii dar ele nu se executau, iar comunele, dacă prevedeau ceva în budget, aproape totdeauna nu făceau decît să emită mandate, care rămîneau neachitate Casa comunală era goală, cînd se prezenta mandate de ale clerului sprea fi achitate. Peste tot se observa o suferință, mai puțin în cîteva sate mari și bogate, care puteau Întreținea clerul și Biserica ceva mai cum se cade. Sforțări de a se îmbunătăți soarta clerului care suferea, cit și din partea sf. Sinod- Nu se vedea însă o unificare de cerințe, așa că era foarte greu să se știe ce s’ar putea face. Căci ori creanțele locale nu se puteau generalizat ori că erau prea mari și nu se puteau satisface. Și atunci, in momente cînd aproape nimeni nu se aștepta, deoarece nu erau lucrări pregătitoare sigure, prin viața unui om priceput și cu dor de a se îmbunătăți soarta clerului, am obținut legea de la 1893. Acel om, care se afla atunci în fruntea Departamentului Cultelor, îl știm cu toții, este D-l Tache Ionescu, căruia acum clerul, după 10 ani, îi arată recunoștință prin baterea unei medalii și printr’un volum festiv. D-l Tache Ionescu a pus Biserica între Instituțiile de Stat, i-a asigurat poziția sa și a clevului și l-a scăpat pe acesta din starea de cerșetorie în care se afla. A avut mult de luptat D-l Take Ionescu, căci factorii legali ai Bisericii, erau dezbinați în cestiunea îmbunătățirii clerului mirean, dar e reușit. Este drept că D-l Take Ionescu n’a putut să fixeze prin lege mai multe resurse pentru susținerea Bisercii și a clerului, dar a dat cu dragoste tot ce s’a putut: asigurarea legală a Bisericii ca instituție de Stat, de care acesta să nu se mai poată dezinteresa. Deci punctul esențial s’a ciștigat și cu toții trebue să recunoaștem D-lui Take Ionescu meritul acesta, înlăturînd orbirea și patima acelora, cari l-au combătut atunci și -l combat și azi. Ca disensor eclesiatic în 1904, dată aplicărei legii, am putut, după un an de observațiuni, să-mi fac idei limpezi și singure despre eficacitatea legii. In raportul meu, pe care d-l Tache Ionescu, a dispus să fie publicat prin „Buletinul oficial", între altele spuneam: „Deși nu a trecut decât un an, de cind legea clerului mereu își are ființa sa, totuși a dat roade bune, și, mulțumită prevederilor ei acordul dintre puterea civilă și bisericească, cum și dragostea de a pune biserica pe drum de progres al celorlalte instituții de stat, a făcut ca personalul bisericesc să nu simtă trecerea de la o stare în care totul era lăsat la voința individuală, la o stare legală, în care fiecare în parte și toți în general se mișcă in părul unui organism stabilit. Starea precară a servitorilor bisericești, a căror viață era lăsată la dispoziția acelora, la care se adresau, atît la intrarea în cler, cît și după aceasta, cu punerea în aplicare insă a legii, a dispărut și nu mai există angajamente pentru hirotonii, stare ce pusese clerul în vrajbă desăvîrșită cu poporul. Dorința clerului de a vedea Biserica pusă în rîndul instituțiilor de Stat intru cit Biserica este un factor principal în dezvoltarea Statului, a fost realizată prin opera ce ați săvîrșit, regulînd prin lege starea bisericească- Punerea bisericei pe o treaptă cerută de sfînta ei chemare, prin prevederile legii a adus o îmbunătățire reală de mult așteptată. De la o margine la alta a Circumscripției cele ni este încredințată am putut constata deplina mulțumire a clericilor pentru situația ce li s’a creat. Preoții, care îmbătrâniseră așteptînd să vadă odată o lege a clerului, i am văzut cu multă mulțumire, pretutindeni pe unde am avut ocaziunea a merge în inspecțiunile și cercetările ce mi au fost ordonate. Legiuitorul de la 1893, D-l Tache Ionescu, a pus în lege că Statul e dator a se îngriji de biserici și de cler și a stabilit cu largeță numărul parohiilor. De acestea nu trebue nimeni să se atingă, dacă voește îmbunătățirea legii. A da comunelor sau locuitorilor putința de a-și avea preoți mai mulți decît prevede legea, ori a înviuîti numărul preoților, este a se strica leegea, a se ajunge iarăși la certe și nemulțămiri între clerici și popor. Statul, cînd va fi vorba de îmbunătățire, nu trebue să uite că veniturile epitrpahilului sunt socotite la leafa pe care el o dă clericilor, și a înmulți preoții este a le reduce venitul, ceea ce însamnă a le merge spre mai bine. Chiar dacă s’ar adaoge cîțiva lei la leafa actuală, dacă s’ar spori preoții ori s’ar înmulți parohiile, nu s’ar îmbunătăți starea de Carte ale proprietare Odată cu decretarea marelui act al împroprietărire]", s’a făgăduit sătenilor că in scurtă vreme li se va da la mină și carte de proprietate, mârșurindu se și stîrpindu-se cu pietre terenurile pe cari au fost împroprietăriți, ca o pecetluire a mărețului act îndeplinit. In graba punerei in stăpînire, s’a dat sătenilor „in bloc“ suprafața hărăzită de lege, fapt care a păgubit pe cei slabi; au așteptat însă îndreptarea 40 de ani și așteaptă încă, încrezători în art. 58 din legea rurală, care spune : „Cîți din săteni își vor fi înconjurat pămîntul cumpărat și vor fi plătit cîștiul din urmă, vor primi act definitiv de proprietate și de măsurătoarea pămîntului“. Ciștiul din urmă l’au achitat de mult, pămîntul s’a îmbucătățit, dar făgăduiala de atunci a rămas..... tot făgăduială și astăzi. Pentru măsurătoarea pămîntului s’a invocat dese ori motivul că ar necesita prea mari cheltueli, că ar produce oarecari perturbații liniștitei stăpîniri, etc. etc. Ci despre actul de proprietate, despre acesta nu s’a mai vorbit. Cind se giudește săteanul la cartea de pămint pe care nu o are, i se pare că un gol i se face lingă inemă, ii lipsește această legătură intre el și pămintul lui, ii lipsește acest sfint odor pe care să-l lase cu limbă de moarte in păstrarea celui mai vrednic dintre moștenitori. I se pare chiar că pămîntul acela nu este al lui pe deplin, că după moartea lui fiii vor fi deposedați. Și cu drept cuvînt, căci cu dînsul se duce oarecum și dreptul de stăpînire, iar moștenitorii nevirstnici umblă de multe ori cu anii pînă ce -și probează drepturile, spre a scoate pămîntul din stăpinirea vre-unui moș al lor cotropitor. — Se știe apoi că fiecare militar are o carte in care se trece anual diversele lui posițiuni in oaste; fiecare școlar are o carte in care sunt scrise recompensele sau pedepsele, ceva mai departe, pentru fiecare vită săteanul are o foae de hîrtie cu titlu de proprietate ; pentru pămîntul lui însă n’are nimic. S’au făcut proprietari la 1864 un număr de 464,554 săteni; numărul a sporit la 1869,și apoi prin diferitele vinzări de bunuri ale statului în loturi, numărul a tot sporit, pînă ce astăzi avem circa 866.000 săteni proprietari cu răzeși cu tot și toți aceștia n’au nici un titlu de proprietate. Și se știe doar cît preț punea în trecut răzeșul pe ispisoacele lui, pe sacul de hîrtie pentru petecul de moșie. Avem așadar In total 866 000 săteni proprietari, și o suprafață de 3995000 hectare din teritoriul României stăpinita astăzi în plin secol al XX fără un titlu de proprietate. Și dacă măsurătoarea pămîntului, din diferite motive mai mult sau mai puțin temeinice nu se poate face, cu totul altfel stă chestia cu cărțile de proprietate, și ar fi timpul să se îndeplinească și această unanimă dorință a sătenilor, mai ales că s’ar putea face fără cheltueli. Intr’adevăr, în legea actuală pentru constatarea contribuțiunilor directe este prevăzută funcționarea unei comisiuni de recensămînt la fiecare period de 5 ani, comisiune care va lucra anul viitor. Cum această comisiune e compusă pe lingă agenții fiscului și de un delegat al proprietarilor și unul al consiliului județean — lucrarea ei ar fi serioasă. Cerînd tabloul de împroprietărirea azi, pentru că odată cu aceasta micșorezi veniturile pe care preotul le are din popor. Prin noua modificare ce se proiectează se lovește tocmai principiul stabilit în legea dela 1893, cică d. Ministru, după informațiile ce i sau dat, zice : „numărul parohiilor“ (rurale) este prea mic. Noi nu credem îndreptățită părerea aceasta; din cotra credem că azi, după o experiență de 10 ani, parohiile trecuesc pe multe locuri mărite, nu micșorate. La frații noștri din Bucovina, unde clerul este pe o cale bună, unde parohiile sunt mari, sunt căutate fără a se da loc la nemulțumiri, căci domnește dragoste între cei mari și cei mici cu toate să se facă cu rînduiala și cu rvnă ce se cere de la servitorii sf. Altar. Să nu zică ei acolo ternul nu este ca la noi, că satele sunt străine etc, căci de la 360 suflete pînă la 200 este o mare deosebire. Acei care spun că la noi parohiile sunt prea mari, sunt sub influența timpurilor anterioare legii de la 1894, cum vom vedea în No. viitor.