Evenimentul, octombrie-decembrie 1905 - ianuarie-februarie 1906 (Anul 13, nr. 182-285)
1905-10-26 / nr. 202
REDAGpIA ȘI A0RMN 18TRATIA 44 8TRADA LAPUȘNEANU 44 iti Apare In toate zilele de lucru Un numar rechin 50 bani 24 Luni—Mart’Aretha I 7. 1 25 Marți—Mart Marician I 7. 3 26 Mere.— 1 Sít. Dimitrie 7. 4 40 4.67 4 50| 10 bani Seria II Anii XIII Ho.m MERCURI IN OCTOMBRIE 1005 Soarele^ r. | aEVENIMENTUL Z îsix po^salvatox ABONAMENTUL Pe E» an 24 toili ps S ieși 33 tei pe 3 iași 6 tei In străinătate pe an an 30 tei Anansturi, inserții și recf 50 bani findul In 27 Joi—Mart Nestor, 28 Vineri—Mart. TeiVi&e 29 Sâmb.—Mart. Anai ParQțial Main și presa liberală Se vede că presa liberală nu se poate lipsi de a considera vechile sale mijloace de luptă, în care calomnia și insulta țin locul de frunte, tot ca mijloacele cele mai de samă pentru inducerea în eroare a opiniei publice. Astfel,pe ziua de ezi, atacurile lor nesăbuite și nedrepte sunt îndreptate cu o ură de care nu este capabil decît un colectivist turbat, in contra d-lui general Manu. Această presă, care știe forte bine calitățile d-lui Sturza ca ministru de războiu, calități de pe urma cărora armata a avut de suferit consecințe dezastroase, îndrăznește a se ridica acum în contra calificativului de glorie națională ce cu drept cuvînt se alătură numelui d-lui general Manu. A mai pune discuția pe tema binelui și serviciilor aduse patriei de către acest vechiu, distins și capabil militar, ar fi a spune lucruri cunoscute de toată lumea. Faptele vorbesc de la sine. Nimic nu se poate imputa d-lui general Manu în toate împrejurările în care d-sa a trebuit să-și pună capacitatea, demnitatea și cinstea sa la dispoziția țărei. Numai laude i se pot aduce și numai laude meritate în întreaga sa carieră politică Nu acelaș lucru se poate spune de d. Sturdza, care cu încăpăținarea-i cunoscută s’a agățat de ministerul de războiu, unde nu a vrut măcar să se consulte cu cei cîți va cunoscători în ale milităriei, d-sa care a răsturnat legile și a călcat regulamentele pentru a căpătui pe partizani. Nu s’a uitat încă amestecul nefastului d. Sturdza în chestiuni exclusivamente de competență militară, cum au fost bunăoară chestiunile de administrație militară, care au avut ca consecința complecta desorganizare a armatei în ceea ce privește toate măsurile atingatoare de echipamentul seu. Ne-a fost dat să vedem pe timpul d-lui Sturdza, un capitănaș dictînd la ministerul de răsboi superiorilor sei ale cărora lucrări și-a permis a le corecta și adnota. Și toate acestea le făcea ofițerașul nu doar în baza vreunei capacități extraordinare de care să fi dat probe, ci pur și simplu pentru că numitul căpitan era fiul d-lui Sturdza. Poate că principiile liberale au puterea să decreteze un titlu de glorie d-lui Sturdza pentru procedeurile sale, care au avut darul să zăpăcească pe toată lumea militară și să sdruncine disciplina din temelie. Ar trebui deci, ca presa liberală să fie mai circumspectă și să dea Cosarului ceea ce al Coșarului. In acest caz nu ar mai avea cuvînt să conteste d-lui general Manu titlul de glorie națională la care are drept din partea țărei, mai cu seamă față de d. Sturdza care nu merită altă calificare decît aceea de pacoste națională. Respuns la o delațiune Ziarul Conservatorul publică următorul respuns la scrisoarea apărută în Epoca și datorită d-lui Beștelei, consilier la Curtea de Apel din Galați: In Epoca de azi a apărut o lungă cazanie a d-lui Beștelei, dt la Curtea de apel din Galați. Sunt două lucruri care merită să fie relevate chiar azi. D. Beștelei are aerul să pretindă că nu a fost înaintat pentru că în vremuri a condamnat pe d Robescu. D. Beștelei se vede că uită că și d. Vasile Bossie, fost consilier la Curtea de apel din București, a condamnat pe d. Robescu și totuși a fost înaintat la înalta Curte de Casație. D. Beștelei, în povestirea fantezistă a conversației ce ar fi avut cu d. Take Ionescu, caută să producă impresia că d. Miculescu, consilier la Curtea de apel din București, fost prim-președinte la tribunalul Brăila, ar fi fost înaintat la Curtea din București prin protecția unuia dintre miniștri. Toată lumea știe însă că lucrul nu este adevarat. D-lui Miculescu, încă din primăvară , i se oferise de guvern un loc de consilier la Curtea de apel din Iași și anume cel devenit vacant prin transferarea d-lui Vidrașcu de la Iași la București, în locul regretatului C. Tâtăranu D. Miculescu refuzînd și declarînd că nu primește să fie înaintat de cit în București, dică de atunci a fost hotărî, de către consiliul de miniștii, că cel dintîi loc ce se va produce bi Curtea de apel din București să fie al d-lui Miculescu, lucru care, de altmintrelea este probabil că ar fi făcut și d. ministru Al. Giani dacă vacanța s’ar fi produs sub d-sa, arU de stabilită de bine-cunoscută este valoarea sa de magistrat. Despre restul mahalagismelor d-lui Beștelei ne rezervăm să vorbim mine. «3» .............. . Limbaj ne permis Cei cari ca noi sunt siliți ca să citească gazetele liberale din întreaga țară rămân înmărmuriți față de proza acestei prese; este ceva ce nu se poate închipui, este o decădere care trebue să întristeze pe orice bun roman, este cea din urună mizerie morală căre dezvălue o stare de lucruri foarte întristătoare. Intr’un ziar liberal din Galați, am citit un articol scris la adresa prefectului de județ, care întrece ca murdărie tot ce s’a putut scrie vre-o dată în genul acesta. Este de ajuns să spunem că ziarul ofcial al partidului liberal din Galți, nu se mărginește a insulta pe prefect și pe ceilalți membri ai partidului conservator gălățean, dar se asvme și asupra soțiilor acestor conservatori și pe unele le acopere de cele mai triviale injurii. Cazul de la Galați e repetat și, dacă ziarele de la centru, nu au ajuns încă în balul suratelor din județe, totuși limbagiul lor nu este cu mult mai moderat. E numai o nuanță, ca deosebire, dar este același fond de trivialitate, de injurii și de calomnii nedemne care acopere, fără nici o deosebire, de la cel mai infim membru al partidului și pînă la membrii guvernului. O campanie așa de violentă înpotriva unui guvern vechiu numai de 9 luni și care n’a săvîrșit absolut nici o faptă rea, nu s’a pomenit încă. „Epoca* spunea ei i într’un articol, cum că de la 1866 țara n’a avut un guvern așa de rău ca cel de astăzi; acesta este negreșit un mare neadevăr, însă aceea ce e afară de orice îndoială odată, de la 1866 și pînă e că nici astăzi un guvern n’a avut o opozițiune mai destrăbălată ca acea actuală Dovada că avem dreptate să afirmăm lucrul acesta este că, pe cînd noi putem produce drept dovadă, faptele și vorbele opozanților, aceștia nu pot formula în contra guvernului nici o învinuire serioasă. Afară de neînțelegerile de la Focșani și de la oarecare mici incidente la Galați, absolut fără nici o importanță și care nu ating întru nimic nici pe guvern, nici administrația locală, ce acuzațiuni aduc opozanții ? Absolut nici una Buletin Exterior Urmindu-se discuția adresai în S cuponia sîrbească, ministrul președinte Stoianovici a declarat, că politica externă a Serbiei se bazează pe un acord cu Muntenegrul și o înțelegere cu Bulgaria, principiul echilibrului popoarelor balcanice neputîndu-se menține decît printr’un acord al popoarelor balcanice. Urmărim cu simpatie mișcarea folositoare, ce se manifestă în viața de Stat a popoarelor vecine și amice, a Sîrbilor, Bulgarilor și Muntenegrenilor. Aceste popoare par a fi găsit druul înțelepciunei, urmînd o politică sănătoasă și prielnică desvoltărei lor, după ce nu rrareori au fost frămîntate In trecutul lor de agitațiuni dușmănoase și sterpe unele contra altora. In chestia delicată a Macedoniei au știut sic’și păstreze demnitatea atit Serbia cît și Bulgaria, împedecînd pe cit posibil agitațiunile interne, precum mai ales formvoluționare. Marea bandelor reuntenegrul a secondat această politică de pacificare și unire a popoarelor balcanice, spre un viitor mai bun și aducător de liniște pentru toți, cu multă chibzuială. Legăturile fericite cu Italia au mărit prestigiul micului Principat de pe coasta Adriaticei, astfel că Muntenegrul poate fi trecut în rândul Statelor cu principii constituționale. Principele Nicolae a adresat zilele acestea o prodimicțune poporului muntenegrean, prin care anunță că dată fiind libertatea, independența, eroismul și patriotismul Muntenegrenilor, ordonă alegeri libere de deputați ai poporului, și fixează convocarea primei Stupcnie pentru ziua de 6 Decembrie Sf. Nicolae. Principele acordă din propria-i inițiativă oara cari drepturi pentru a se permite o colaborare în afacerile și readucerea poporului, și invită pe dapul ți a căuta și a găsi împreună cu dinsul și guvernul său ceea ce va fi mai bun pentru fericirea și prosperitatea scumpei sale patrii. Politica cumpănită a guvernului bulgar în chestiunea macedoneană e de altfel criticată de opoziție, mai ales pentru că In discursul Tronului prin care s’a deschis Sobrania, nu se menționează chestia macedoneană, cînd situația Bulgarilor din Macedonia a devenit un zic opoaziționiștii,ai rea ca nici odată. Totuși opinia publică din Bulgaria pare a fi favorabilă acestei politici înțelepte a Principelui, de a nu perele vremea în discuții și agitații nefolositoare, în timp ca Puterile europene și-au luat sarcina în serios, de a introduce reforme civilitoare nu mult turburata . Acordul dintre Macedonie, Srbia, Bulgaria și Muntenegru, privitor la chestiunile balcanice, poate ajuta mult la întreruperea reformelor necesare, urnind însă principiul adevărului și al dreptaței. Interesul popoarelor din vecinătatea Orientului e să se înțeleagă interesele, ca împreună să chibzuiască rezolvarea problemelor raționale și apoi economii intii naice ce se impun în dasmacedonia, în loc ca să se unească, câutînd să se slăbească reciproc,ul cărora strălucește ca premier un domn Ionescus Quintus. Ziarul e liberal național și dl. Quintus face prin revista sa de fond un războiu foarte crudei conservatorilor pe cari’i tratează de cinici și ipocriți și se’ntreabă că ce exemple de moralitate pot da ei societăței noastre a cărei conștiință publică și moravuri politice, nu sunt încă pe deplin formate. D -sa își închee revista afirmînd că in jurul partidului conservator e un haos revoltător de inimi descompuse și In contra acestui haos cetățenii se vor ridica ca un val mîntuitor ! Povestea Kalandalei cu sos de euemari. Intr’o altă ordine de idei însăși intr’o rubrică deosebită, dl. Quintus face teoria drepturilor trebîndu-se iariși : P ziaristului înână unde se’ntind drepturile unui ziarist ? Ș ’apoi tot dum „Euimnealui răspunde ! ” să mă opresc asupra acestei cestiuni, mai ales ca în ultimul timp în ziarele Voința Prahovei „și Prahova s’a produs enormă cantitate de descărcări nervoase fără „ca acuzatorii să ostenească și fără »ca acuzații să fi obținut vre-o satisfacție reală“. Și m „Cai la vale" onfrații mei au început să clevetească uitînd se vede că aceea ce »este îngăduit să facă o babă în „zile friguroase de iarnă la colțul „unei sobe, nu-i este ziaristului“. Găsesc că dl. Quintus are mare dreptate, decît e prea îngăduitor cu jubele. Eu cred că descărcările la babe sunt cu mult mai sabrolante decit chiar ale gazetarilor de la Prahova și Voința Prahovei, și mă mir că dl. Quintus, care desgur știe aceasta, ba cunoaște chiar focul — la colțul unei sobe— unde se comit asemene vinovate descărcări, arată atîta indulgență babelor care în cazul concret sunt superlativ mai periculoase. Fac deci divergință cu dl. Quinitus, îmi astup nasul și pun punct! ! Giuvaericale In city of Ploești apare o mare gazetă quotidiană, doi metri lățime pe unul lungime, intitulată: Lumina, redicată de un comitet de redacție compus din zece condeieri In fruntea Scolri politice De la clubul liberal După cum o spuserim,Duminică nu s’a putut ținea întrunirea adunarei generale a clubului liberal din localitate, convocată spre a se discuta chestiuni importante—, precum se pretindea,—și aceasta, fiindcă membrii partidului n’au vroit să răspundă la apel. Convocările făcute acum, sunt nu mai știm a câtea încercare întreprinsă de diplomații grupării locale, spre a putea readuce pe cei bos umflați la sentimente de supunere,—dar se pare că însuși inițiatorii s’au convins că opintelile dumilor sale sunt zadarnice și că opera de raliare ce voesc să realizeze trebue lasată numai în sama.. . timpului. Așa se explică pentru ce, alte noui convocări nu au mai apărut în foaia publicațiunilor locale ale grupărei * * * Beșiii de sopon Este absolut neexact svonul pe care ziarele adversarilor noștri îl răspîndesc, cum că un schimb de idei în vederea unei apropieri, ar avea loc între unii fruntași ai partidului nostru și cîțiva partizani ai d-lui P. P. Carp. Partidul conservator a luptat în opoziție în formațiunea lui actuală și a fost destul de puternic ca să fie piept atît liberalilor cît și junimiștilor, uniți prin cartel de luptă și aliați prin înrudirea șefiilor, în contra noastră. A pactiza astăzi de la partid la partid cu acei cari în toate timpurile ne-au purtat dușmănia cea mai aprigă, ar fi o sinucidere pentru noi,—și lucrul e cu atît mai imposibil, cu cît o asemenea eventualitate ar putea aduce chiar o deplasare a majorităților parlamentare. Asemine svonuri nu pot fi luate nu numai ca baloane de încercare, dar nici macar ca beșici de sopon. * * * împăcări Probabil că la Rîmnicul- Sarat liberalii erau încleștați râu între dînșii și dihonia luase proporții alarmante, încît a necesitat deplasarea atît a d-lui Sturdza, actualul șef, cît și a d-lui Ionel Brătianu șef in spe. Neaparat că uralele, primirea la gară, dejunul tradițional, reconducerea la gară și lăutarii cari închideau corterul, nu au lipsit de loc. Înainte de a începe așa numita campanie de răsturnare, șeful nominal împreună cu cel efectiv, țin să astîmpere pe revoltații din cele mai multe orașe ale țarei, unde neînțelegerile au rămas neaplanate încă din Decembrie anul trecut, cînd semnalul înșfăcărilor l’a dat chiar Camera liberală. Cei mai mulți însă cred că conflictele dintre liberali în cele mai multe localități nu vor putea fi aplanate așa de ușor. CU ARETUL MEU Viață Două zile le-am Bucovinei— petrecut în capitala oraș care nu ajunge prin importanța ți situația ga, la acea a Iașului— și iarăși avui im presiunea marei și continuei mișcări caracteristică centrelor din occident. E viață continuă, om o ferbere, o ișcare permanentă și te întrebi de unde, din ce izvor țîșnește această viață socială, explicabilă doar prin forma economică și socială care domnește în aceste părți.Căci nu încape îndoială că Cernăuțul este un permanent progres, că acel care nu l’a văzut de acum doi trei ani recunoaște imediat schimbările produse și că progresul în chestiune îmbrățișează toate formele vieței sociale moderne. Și în comparație cu acestă viață— capitala Bucovinei nu este în realitate decît o formă extrem de dominantă a vieței din centrele mari din occident— apare în contrast îsbitor de trist viața orașelor de la noi și In special viața din Iași Avut ocaziunea să discut In această privință cu un tovarăș de drum , cunoscător profund al situației noastre economice și un om cu darul de a sesiza miezul lucrurilor și a aprecia just și la adevarata valoare. Vorbind de Iași , tovarășul meu a întrebuințat o formulă laconică,— caracteristica omului care nu cheltuește nimic de prisos și nu este iubitor de fraze pentru a indica o îmbunătățire : Iașului dă-i apă și încă treizeci de mii de oameni și a reînviat, dar viață reală, de lungă durată și întinsă tot nu va avea. Formula aceasta cuprinde totul In sine. Fără apă nu poate fi oraș industrial și higienic. D tria va spori, meci prin apă industrialitatea va diminua, numărul locuitorilor va crește. Dar cu această îmbunățire chiar lașul nu va reînvia complect, din cauza condițiunilor economice în care sa află. In prima 1nie el este în afară de artera principală de comunicațiune și apoi mișcarea streinilor, aceeași purtători ai schimbului și ai comerțului este nula. A ajuns lașul că se recunoaște de o poștă un străin și prezența lui constitue un eveniment... Astfel dar lașul poartă în sine microbul ucigător, moartea nemiloasă și toate sunt în zadar. Viața se scurge cu picătura prin streșină și doar întimplătoarea deplasare îți reamintește că astfel a trebuit să fie alta dată și că așa cum a fost nu va mai fi. Ultim cuvînt Un magistrat fiind Întrebat pentru ce obicinu ește să’și astupe o ureche in timpul cînd procurorul își pronunță rechisitorul seu : — Pentru că păstrez una pentru acuzat. ComresDl international al MnÉinlni Primar Participarea d-lui dr. Dragomir Hurmuzescu. D nul Dragomir H urmatul profesor al Uuzescu înv Universităței și simpaticul secretar general al Ministerului de Culte a luat parte ca delegat din partea țărei noastre, la congresul internațional al Invățămîntului primar, care s-a ținut în Vega în Septembrie acest an.Dr. Hurmuzescu a știut să ne reprezinte cu demnite și să ia o parte foarte activă și cu mult succes în desbaterile ce au avut loc. Presa străină a vorbit în mod foarte elogios și simpatic de d. dr. Hurmuzescu și despre țara noastră, iată ce spune marele ziar francez La Matin prin condeiul d-lui Gustavo Ferg: Misiunea Institutorului. Două puncte de vedere. Vă spuneam ori că aproape vre-o opt mii de „pedagogi” au luat parte la lucrările acestui enorm congres internațional. Opt mii! Poate că citind această cifră veți fi crezut că este o eroare de telegraf. E destul însă să vă explic pentru ce nu am pretențiunea de a vă oferi o dare de seamă complectă asupra tuturor ședințelor. De altfel ar fi de prisos, căci nu ai am nevoie să spun că într’o lucrare de acest gen, e necesara de obicei și puțină buimăceală și cum e și natural, și oarecare doză de pedantism Dar nu am nevoie de asemeni să mai spun eu în acest bogat ghiveciu de discursuri, de dorinți și de moțiuni în toate limbele, se găsesc totuși și idei nouă, iar misiunea mea consistă precum scurt mum cred, în a cita pe ai pe acele care pot interesa pe „marele public” Iată de pildă unul care nu i a părut interesant. E vorba despre „Misiunea institutorului“. Relativ la acestea institutorii Franției și ai Belgiei au făcut, în mod mai mult sau mai puțin discret, profesiunea lor de credință anticlericală. Până aci nu-i nimic banal, și nu mai insist asupra acestei afirmațiuni a conștiinței primare“. Dar iată urcîndu-se la tribună d. dr. Dragomir Hurmuzescu, delegatul României.Precauție oratorică , d-sa începe prin a declara că va vorbi fără patimă, căci d-sa predă fisica. „Trăesc ne spune frumos d. dr. Hurmuzescu, într’o țară bine-cuvintată, care nu are Istorie. Noi toți cei din Romînia, nu cunoaștem luptele religioase. Iată da ce dar, în școalele noastre rurale, preotul nu este adversarul, ci auxiliarul învățătorului“... La aceste cuvinte temperatura sălei în care dominau „elem intate“ se coboară cu mentele în mai multe grade. Fără să se dezorienteze cit de puțin, de aceasta, oratorul român urmează :— Da, doamnelor și domnilor, ori cit de straniu ni s-ar părea acest fapt, la noi preotul este un agent al civilizației. Pe vremea cuni eu îmi făceam studiile la Paris, eram și eu de asemeni un aprig anticlerical, dar reîntorcîndu-mă în țara mea m ’am încredințat că nu aveam dreptate. Poporul nostru nu este vnaă destul de copt pentru libertatea spirituală. Cînd el încetează de a crede, el nu uită drumul bisericei decît pentru a lua pe acel al crismelor.Noi, în Romînia, nu cunoaștem antitesa și încă și mai puțin antagonismul dintre institutor și preot. la noi ei lucrează împreună in bună înțelegere și dacă noi insistăm asupra avațămîntului religios o facem pentru că găsim în aceasta cel mai bun mijloc cunoscut pănă astăzi spre a înălța conștiința morală a țăranilor noștri. Aci se auziră cite-va murmure.— Ei, domnilor, urm vă dau sfaturi, mă oratorul, eu mă mărginesc numai a vă arăta cealaltă față a realităței. Vă aduc un fapt și veți face cum veți pofti. Trebuie să adaog de altfel că preoții noștri nu sunt cum sunt ai d voastră, dînșii sunt căsătoriți și părinți de familie.O furtună de aplauze i-a tăiat vorba. Cert este că această din urmă lămurire a ușurat conștiința întregei adunări. Ș guri, mi vă las să apreciați imoralitatea care se degajează din această secțiune a faptelor românești. Fără a eși din cadrul meu de istoric, ocupat numai cu exactitatea. voesc să observ că faptul acesta e o