Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)
1907-09-19 / nr. 174
AM». XV. 11p. 174_____ REDACTIA SII ADMINISTRAíU II Strart» L&pusv^&nii 44 Z^LSIZ Vpire la toate filele de lucra CJu număr vechiu 30 bani Telefon. D-nii: V. Sculy Logothetides, fost senator, Matei Cantacuzino profesor universitar și A. Greciana, fost ministru, au primit să reprezinte comitetul diriguitor al ziarului nostru. PURIFICARE „In politică totul este permis“ se pare că trăim în niște vremuri cînd aceste cuvinte, enunțate probabil în strîmtoarea unor momente de justificare a unor procedeuri alături cu morala, dar garantînd succesul, vor căpăta putere de principiu. Zi cu zi faptele vin să confirme cu tărie credința este chiar foarte apropiat da că mentul în care principiul acesta sa ajungă a fi înscris pe frontispiciul școalei la care se învață politica Majoritatea oamenilor politici de unele categorii, care prin politică și-au croit mijloace sigure de existentă, par să se fi condus în toata activitatea lor numai și numai de această ideie, făcînd cîte odată să treacă drept o aplicare a acestui așa zis „principiu“ chiar fapte blamabile care nu aveau poate vre legătură cu politica. Dar presa? Această educatoare a opiniei publice, această învățătoare a generațiilor care se ridică menite să ne dea oameni de guvernămîn iar nu de specia celor de mai sus, presa, ea însăși pare că ’și-a luat sarcina de a traduce în lege ideia ca’n politică totul este permis. De mult, foarte de mult au dispărut acela care orice scrupule și s’ar încumeta să reformeze mijloacele de luptă ale ziarelor represented presa așa zisă de partid, acela va trece drept ridicol, remînînd în minoritate, poate singur chiar, fată de numărul covîrșitor, al celor care, stăpîniți de o rutină nenorocită nici o dată n’ar consimți să rupă cu trecutul. Și atunci, în zadar vei lupta să desrădăcinezi din moravuri un sistem ușor de mânuit, izvorît din modul greșit cum se interpretează libertatea presei. La noi cine ar avea plăcerea să atace, în orice chip, prin coloanele ziarelor, oameni corecți și nevinovați, poate face fără să fie tras la răspundere. Dar tocmai faptul că lumea s’a deprins să nu se supere să nu se simtă atinsă de aceea ce se scrie prin ziare, dovedește lipsa de considerațiune pentru presă, care prin urmare a decăzut din nivelul ei și e departe de a’și îndeplini misiunea. Prin presă se atacă astăzi și pe drept și pe nedrept, ba poate mai mult pe nedrept. Astfel, oricît de curat ți ar fi cugetul, ori cit de respingătoare ’ți-ar părea calea pe care te atrag ceilalți, aluneci într’însa și cu consciința apăsată de greutatea unei fapte pe care o comiți silit, ataci, la rîndul tău, oameni care nu ’ți-au făcut poate nici un rău. Așa cere politica și se pare că astăzi ea se face întreagă prin intermediul presei. O purificare în moravuri se impune. Noi am încercat în mai multe rînduri să îmblînzim procedeurile, să civilizăm mijloacele de luptă, dar nu am reușit. La expresiuni cuviincioase ni s’a răspuns cu trivialități, la fapte precise ni s’a răspuns cu defăimări și cu neadevăruri, amestecîndu-se în polemici persane cu totul streine de discuții. Iar atunci cînd, dintr’un sentiment de supremă dreptate, am recunoscut publicară ente d-lui Gane acea rară calitate de om cinstit, d-sa permitea ziarului pe care-l conduce să debiteze cele mai odioase calomnii, acuzînd de lipsă de cinste pe ireproșabilul fruntaș conservator, D A Greceanu. Astfel răbdarea noastră a trebuit să atingă margini și cînd sforțările de a răsturna vechiul sistem au rămas infructuoase, negreșit că nu ne-a mai ramas altceva de făcut, pentru a nu fi infestantă cu polițele, decît să le achitam și încă cu dobînda cuvenită. Iată pentru ce nu se poate ajunge așa de ușor la aceia ce ar trebui să fie o presă demnă și serioasă in toate împrejurările. Până nu se vor schimba oamenii, moravurile vor rămînea aceleași. A. S. J0 CPERICTO Se făptuește în acest moment o mare greșala de către acei ce s’au năpustit nou furie asupra armatei, învinuindu-o de crime ne maipomenite. Se procedează cu ușurință întocmai ca și ministrul care s’a găsit dator să publice acele celebre ,,anexe“, pe baza cărora se atribue armatei țârei, și în special ofițerilor ri, o lipsă totală de consciință și manifestare de sentimente extrem de sălbatice. Dar ce este drept din toate acestea ? Cine ne poate asigura că cei care au făcut „cercetările“ ordonate de ministrul instrucției au fost de perfectă bună credință ? Cine ne poate asigura că ei nu au fost chiar dintre aceia care cu un moment mai nainte îmbărbătau mulțimea răsvrătiților să ardă și să omoare ? Ancheta povestește de uciderea unui preot nevinovat care a stat tot timpul în mijlocul sătnilor răsculați sfâtuindu-i să se liniștească. Cu ce se dovedește că onorurile au fost așa ? Cu spusele celor in mijocul cărora preotul s’a aflat până ți-a găsit sfîrșitul ? Dar, aceștia sunt tocmai cei trecuți prin pericolul gloanțelor și scapați din gura tunului și prin graiul lor vorbește mai mult setea de răzbunare. E criminală tendința aceasta de se pune armata într’o lumină atît de unita de către unii și e bizară întîlnirea acestor iubitori ai poporului pe tărîmul aceleiași idei discreditarea armatei și a ofcerilor ei.Dar acest concert de insulte este menit să samene vrajba între țară și armata ei. Consecințele imediate ale unei propagande de asemenea natură se pot prevedea. Disciplina va fi cea întâi care ar avea de suferit și să ferească Dumnezeu de intimplare ! O asemenea armată In care ar prinde rădăcini destrabalarea, nu ar mai fi in stare să stingă focul ci, aplecînd de timpuriu urechia la spusele unora și ale altora, se va duce să înmulțească numărul celor rătăciți aruncind vreascuri peste flăcări. E un joc periculos acesta și prin urmare să înceteze toți acei care critică cu vehemență atitudinea armatei noastre care nu și-a făcut decît datoria și în care am avut și avem o nestrămutată încredere. TOMJLMm5 ll$l .................. wm^mmmmmn imnt—mmmutwIMift © Miar Conservator FUGITIVE „Ia toate ai o cauză mai apropiată sau mai depărtată oare ero“. Liberalul Pentru voi, desigur, este Și mai dreaptă teoria Căci, la oriși ce ,poveste Cauza ’i în veci... prostia. Bum. Poznele manifest«! Prin mai multe, dar foarteulte sate din țară, locuitorii țărani au fiecare câte două trei exemplare din manifestul guvernului, dat în numele Maiestăței sale Iegelui. Pentru săteni, acest manifest a devenit acum un fel de poliță cu curs forțat în piață, pe care ei o există ori de câte ori li se cere să plătească o datorie de bani. Prin uneie locuri au cumpărat păpușoi și u n loc de bani au scos manifestul spunînd vinzătorului că pentru parale să mai aștepte pînă cînd Statul va interveni să plătească datoria. Prin alte locuri, aceeași întâmpinare o fac țăranii și către perceptori. Ei spun că guvernul le-a făgăduit să sa ocupe de micșorarea impozitelor, și că ei nu mai plătesc dările după tariful actual. Cînd perceptorii dau zor, atunci țăranii să îndîrjesc la rindul lor și le aruncă manifestul în obraz. Iată opera guvernului. Și această încă n’ar fi o poznă care să n'aibă leac, dacă agenții decorați a d-lui Paret nu ar continua și astăzi încă, să cînte țărănimei că guvernul își va ținea cuvîntul ca să le deie pămînt, adică să le’npartă fără parale moșiile proprietarilor. Trebuie să mărturisească ori și cine, că starea asta de lucruri nu mai poate merge, și că ideele de ordine și de respect al legilor trebue să fie odată impuse unei clase de oameni amețită de beția promisiunelor făcută de toți discreerații atașați la partidul liberal. ----- ■ OOOOO"———— Fiascul d-lui Sturdza Ziarul „Conservatorul“ vorbind despre grandomania de care e stăpînit șeful partidului liberal, face următoarele reflecfiuni : D. Dimitrie Sturdza nu pierde nici o ocaziune de a comite greșeli; c-sa pare a fi atins de boala grandomaniei și vrea în ruptul capului ca să se vorbească de dinsul in străinătate ; dar adeseori nu ’și atinge scopul și uită că nu este o persoană privată oarecare, ci, primul ministru al țărei romînești și, ca atare, este dator a fi mai prudent în apucăturile sale grandomane. Deună-zi d. Sturdza ne-a dat o nouă dovadă despre aceasta manie de a face să se vorbească de d-sa, adresînd d lui Nellidof, președintele conferinței de la Haga, o scrisoare prin care propune instituirea unei școli a dreptului ginților pe lingă sediul conferinței de pace. Niște asemenea propuneri se fac în genere de Puteri mari și aceasta numai după ce s-a făcut o înțelegere prealabilă, ca Puterea ce face propunerea să nu fie expusă la un refuz sau să nu fie băgată în seamă. D. Sturdza n’a crezut de cuviință să proceadă astfel, ci așa, ne tam ne sam, și a așternut scrisoarea pe hirtie și a adresat-o președintelui congresului. Rezultatul a fost că propunerea a fost pusă la dosar, ceea ce nu este tocmai un succes pentru diplomația noastră. In genere, ar trebui guvernul nostru să fie mai rezervat cînd e vorba de participarea sa la unele deciziuni internaționale ce să iau la Haga. IDin. București ■ Știri politice importante În Septembrie Atitea chestii interesante sunt la ordinea zilei, și altea versiuni circulă în privința situației critice în care se găsește guvernul, încât ajunge ca una singuri, cea mai modestă din aceste versiuni să se adeverească, pentru ca zilele regimului să se considere deja numărate. * * + V’am spus deja, prin precedenta mea scrisoare, că Întoarcerea Suveranului în țară era așteptată cu multă nerăbdare și mai cu samă cu multă grijă de către guvernanți, căci nimeni nu putea prezice sau mai bine nu putea să prevadă, de ce anume sentimente va fi însuflețită. La, față cu cele petrecute în lipsa Sa din țara, dar mai cu samă față cu poznele d-lui Haret. Liberalii mai sus puși se sileau cari de cari să citească în ochii Suveranului soarta regimului. Fiind convinși că numai mulțumit nu poate fi M. La de isprăvile guvernanților, liberalii singuri răspundesc tot felul de știri alarmante asupra situației lor, afirmind că ei și-au făcut datoria, au pacificat satele înăbușind răscoalele țărănești, și că știind că proeptele lor de reforme agrare ca prea avansate nu vor putea fi împărtășite în înalt loc, preferă a părăsi puterea, lăsînd loc partidului conservator care ar fi mai în măsură de a propune reforme așa zise reacționare. Acest fapt, ca și toate celelalte Împrejurări de actualitate, concurg la limpezirea unei situații, care pare pentru moment foarte Încurcată. In realitate însă lucrurile se presintă astfel: Sau că părerile d-lui Sturdza In chestia agrară, păreri moderate înpărtășite poate și de Suveran nu vor fi luate In considerație de sanohiulații din parlament, decit cu riscul de a’și mînca principiile cu cașcaval, ceea ce’i imposibil sau că acele ale descrieraților, nu vor fi acceptate de dl. Sturdza. Și ’n cazul dintâi, și ’n cel de al doilea, șeful guvernului va fi silit să consilieze pe Maiestatea Sa de a face apel la partidul conservator care, prin organul său cel mai autorizat care este șeful, va ști să ducă la bun sfirșit, rezolvirea unei chestii într’un mod care se asigure liniștea țărei și să’i redea creditul în străinătate, astăzi sdruncinat prin isprăvile nebunești ale liberalilor. Credința generală este, că numai Adevărul este Insă, că pe Ungă că a acest mod se va limpezi situația Suveranul nu ar împărtăși punctul ‘“C"roată“de astăzi de vedere al celor mai mulți din partidul care deține azi puterea, dar chiar nici d. Sturza nu e mulțumit de situația care i s’a creeat și’n care* azi se găsește în guvern și față cu partidul. Bătrânul șef este debordat de sani chiuloții d-lui Ionel Brătianu și ai d-lui V. Morțun, și glasul său nu mai ascultat. Tineretul atît generos cît și negeneros din partid ține să arate Majestației sale că d. Sturza nu mai are nici o influență in partid, că este demonetizat cu totul și că dacă per- * * * sistă să acorde deplina sa Încredere d-lui Sturza, Suveranul se va convinge foarte curînd că prin acest chip, Își va înstrăina simpatiile partidului. Lucrul pare hotărît deci că lupta la șefie este deschisă pe tema reformelor agrare, care e o chestie de principiu, căci statul major a pretendentului ține ca fiul statuiei să se ridice la conducerea partidului nu pe calea succesiunei lasată de reposatul babacă,ci pe o mare temă politică. * * * '»8 X. Ecouri politice D. P. P. Carp știul partidului conservator, a sosit în Capitală venind de la Ițibănești. D. Carp va convoca zilele acestea comitetul executiv al partidului. MRERCUI 19 SEPTEMBRIE 1907 ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei IN smiNITATS, pe un an 30 lei Anunciuri, interni și reclame LC bani vândul in pag. 111 Telefon Partidul conservator din Neamț a hotărît să lupte în alegerile comunale care vor avea loc la P.Neamț în zilele de 23 și 25 Septembrie. Următoarea listă de candidați s’a fixat pentru colegiul I. D-nii Dinu G. Corbu, Gr. Gr. Isăcescu, Dim. Vicol, Oscar Stati, Er. Istrati, G. Gh. Văsescu. Declarația, conf. art. 18 din procedura electorală s’a depus eri la tribunal. Lista pentru colegiul II se va fixa ulterior. OAILIESII ȘI MCHIIKI Jecunoscuta Scrisesem, pentru astăzi cite va reflecții asupra ultimei pagini din romanul aventurilor contesei de Montignoso, actuala d-nă Toselli și tocmai cînd voiam să trimit articolul la tipar, primesc de la amicul Clar de Lună următoarele citeva rînduri. Iubite 2oco uri am primit din partea „unei noscute", cel puțin așa-i place dînsei ne cusă se numească cu toate că eu o cunosc destul de bine, am primit o scrisoare prin care mă roagă să-i satisfac capriciul—destul de inocent de altfel de a relua iarăși seria profilurilor. Dar dacă această scrisoare t măgulitoare pentru mine, cu tine lucrul se schimbă căci necunoscuta mea aruncă la adresa ta cîteva aluzii malițioase. Eram să-ți trimit odată cu aceste rînduri și scrisoarea în chestiune dar mi-a fost frică ca nu curma ta care nu prea cruți pe nimeni să nu găsești într 'unsa subiectul unui articol în care săi scoți in evidență gramatica și stilul. Ceia ce creau să te rog e să anunți că dacă am suspendat rubrica profilurilor am făcut-o aceasta din cauza unor ocupațiuni ce mi ripeau prea mult timp și nu vointerzia mult de a o relua iarăși, avînd un bogat material la dispositie Primește salutări amicale. Clar de lună , care va să fică o necunoscută care mă ia la cale. Lucrul departe de a mă jigni cîtuși de puțin îmi face din contra placere căci denotă un fond de sinceritate care se găsește atît de rar astăzi la o femeie. Cum și în ce fel mă ia la cale, nu știu cred însă că amicul meu Clar de Lună să mi-o spună. O mică observație numai. Dacă frumoasa necunoscută avea să-mi spună ceva, de ce nu mi s’a adresat mie direct ? Adică nu meritam și cu citeva rînduri de la o femeie, fie ele chiar și cu aluzii malițioase? De ce această confidență față numai de amicul Clar de Lună ? Vezi ce însemnează să flatezi femeile ? Și ca necunoscuta noastră să aibă dovada cea mai palpabilă că nu-i port nici un „rancune", o să rog pe amicul meu Clar de Lună să-i fabrice un profil cu condiția tată ca să fie tot așa de sincer în cele ce va seri, cum a fost și spirituala necunoscută față de mine— COCO Mărunțișuri O mică eroare Toată lumea se întreabă despre causa pentru care, atît carnea cît și pînea, t’au scumpit, în așa hal, încît in scurtă vreme cetățenii Iașului vor fi nevoiți să se hrănească cu răbdări prăjite. Causa este manifestul lansat de candidații liberali la alegerile comunale, in ajunul de a se presenta să solicite votul cetățenilor. Prin acel manifest se făgăduia, in primul loc eftinirea camei, și in special a alimentelor de prima necesitate. A fost insă o greșală de tipar căci nu era vorba de trimire ci de scumpire. Cu această mică rectificare a e ratei, atît d. Gane cît și consilierii s’au ținut de cuvînt. Grade de comparație Positivul, comparativul și superlativul sunt cele trei grade de comparație pe care absolvenții a patru clase primare, ori cît de proști elevi vor fi fost, știu cum să le aplice. De aceia cînd am văzut ori într’o gazetă ceva despre „unul din cei mai fruntași", mi-am zis, eu în mine un rămășag că onorabilul cu fraza n’are atestat. Că de, dacă ’i omul bunăoară împămintenit, cum dracu sa mai fie împămintenit decit colegul său de redacție, care nici el nu cred să fie cel mai împămintenit dintre toți împăminteniții de duzină. Poveștile „Liberalului“ Dubliul confrate real „Liberalul“ început în numărul său ultim să directeze duzina sa de cititori pe lingă anecdote și cu povești. Eroul povestei de aseară după toate probabilitățile nu poate fi altul decît d. Stere. Căci cine poate fi altul de cît d. Stere acela care a stat cîteva zeci de ani închis, cu nasul ln cărți, care într’o bună zi a dispărut spre marea surprindere a cazacilor (veritabili nu imitație ca a d lui Haret) și a cărui corifei au făcut în jurul personalității sale cea mai sforăitoare reclamă de cultură și inteligență. Roadele activității? Deputatul Ursu și cei cinci țărani din consiliul județean. La calendele.... rusești pe cînd e sorocită intrarea d-lui Stere în minister, atunci, de la înălțimea fotoliului ministerial, aruncînd o privire de compătimire ciracilor săi, va esclama cuvintele „Ce proști a ți fost că m’ați crezut om mare"! A se citit în corpn ziarului ultimiie știri din țară și «lin localitate. Știința educațiunii (după Eugene Maillet) Introducere Puțini sunt aceia care se mai îndorse de foloasele reale ale științei educațiunei, totuși relevarea foloaselor ei ne va indica, pînă într’o măsură, atenția ce trebue să o dăm acestei științe. Orice știință se întemeiază pe tendința de a ajunge la ultima și desâvirșita cunoaștere a întregului ei domeniu. Fără iubirea acestei științe nu poate exista tendința către a ei cunoaștere. Iubirea științei însă, implică absorbirea desinteresată în admirarea ei, in cercetarea ei; pe lingă partea grea, neplăcută care e absorbirea In cercetare, ea are și partea ei plăcută, parte de folos, căci aduce cu sine înavuțirea, creșterea unui individ cu ceea ce iubește. E știut, că orice tendință își are un scop către care năzuiște după cum orice voință își are reprezentarea ei. Tendința acestei științe, care are de obiect copilul ca și omul, este de a ne furnisa pe om înzestrat cu o sumă de facultăți, cu care să poată face față, în raport cu clasa socială din care face parte, tuturor cerințelor epocii la care trăește. Pedagogia este o știință largă, fecundă și una din cele mai liberale din citi sunt. Ea are legături intime cu Întregul sistem de științe care interesează natura umană. Mai întîi ea este în legătură cu părți din științele vieții. Așa studiul psihologic a condițiunilor creșterii și sănătății este baza necesară a educațiunii fizice; cunoașterea legilor eredității ne este indispensabilă pentru combaterea, din timp, a dispozițiunilor vicioase, ce se arată la copil. Științele sociale au și ele legături cu pedagogia. Ele ne arată că copilul face parte din societate ; că el poate să Înceapă din vreme a-și îndeplini unele datorii; și, mai ales, ca el are unele drepturi pe care trebue să le respectăm, cu atit mai mult cu cit el nu le poate face respectate. Trebue deci sâ cunoaștem bine : copilăria, trebuințele ei, măsura dreaptă în care forțele ei trebuesc desfășurate și menajate. Numai așa putem exercita față de copilărie o protecțiune legitimă pentru viața fizică cît și cea morală. Va trebui ca copilul să găsească în educator protecțiunea contra pericolelor care amenință pe copil de la naștere și care constituesc o cauză a degenerării și despopulării. Copilul are nevoe de protecțiunea morală contra apucăturilor rele, care sunt cauza unei corupții premature. Pedagogia, insă, are legături strînse cu științele filozofice și în particular cu psihologia. De aici și expresiunea / „Psihologia baza pedagogiei“. Nu trebue să ne grăbim in ceea ce privește transformările treptate ce ‘e ia copilăria în conformitate cu evoluția naturală a facultăților ei. Să ’âsăm ca timpul să-și aducă fructele sale în conformitate cu legea naturii. Educatorul trebue să se îngrijească ca copilul să nu ajungă prea tirziu om și ca omul să nu apară prea de timpuriu un copil. Dyk.