Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)

1907-09-19 / nr. 174

AM». XV.­­ 11p. 174_____ REDACTIA SII ADMINISTRAíU II Strart» L&pusv^&nii 44 Z^LSIZ Vpire la toate filele de lucra CJu număr vechiu 30 bani Telefon. D-nii: V. Sculy Lo­­gothetides, fost sena­tor, Matei Cantacuzino profesor universitar și­­ A. Greciana, fost ministru, au primit să reprezinte comite­­tul diriguitor al zia­rului nostru. PURIFICARE „In politică totul este per­mis“ se pare că trăim în niște vremuri cînd aceste cuvinte, enunțate probabil în strîm­­toarea unor momente de jus­tificare a unor procedeuri a­­lături cu morala, dar garan­­tînd succesul, vor căpăta pu­tere de principiu. Zi cu zi faptele vin să con­firme cu tărie credința este chiar foarte apropiat da că mentul în care principiul a­cesta sa ajungă a fi înscris pe frontispiciul școalei la care se învață politica­ Majoritatea oamenilor po­litici de unele categorii, care prin politică și-au croit mij­loace sigure de existentă, par să se fi condus în toata acti­vitatea lor numai și numai de această ideie, făcînd cîte odată să treacă drept o apli­care a acestui așa zis „prin­cipiu“ chiar fapte blamabile care nu aveau poate vre legătură cu politica. Dar presa? Această educa­toare a opiniei publice, acea­stă învățătoare a generațiilor care se ridică menite să ne dea oameni de guvernămîn iar nu de specia celor de mai sus, presa, ea însăși pare că ’și-a luat sarcina de a traduce în lege ideia ca’n politică totul este permis. De mult, foarte de mult au dispărut acela care ori­ce scrupule și s’ar încumeta să­­ reformeze mijloacele de luptă ale ziarelor represented pre­sa așa zisă de partid, acela va trece drept ridicol, remî­­nînd în minoritate, poate sin­gur chiar, fată de numărul covîrșitor, al celor care, stă­­pîniți de o rutină nenorocită nici o dată n’ar consimți să rupă cu trecutul. Și atunci, în zadar vei lupta să desrădăcinezi din moravuri un sistem ușor de mânuit, izvorît din modul greșit cum se interpretează libertatea presei. La noi cine ar avea plă­cerea să atace, în ori­ce chip, prin coloanele ziarelor, oa­meni corecți și nevinovați, poate face fără să fie tras la răspundere. Dar tocmai faptul că lumea s’a deprins să nu se supere să nu se simtă atinsă de a­­ceea ce se scrie prin ziare, dovedește lipsa de conside­rațiune pentru presă, care prin urmare a decăzut din nivelul ei și e departe de a’și îndeplini misiunea. Prin presă se atacă astă­zi și pe drept și pe nedrept, ba poate mai mult pe nedrept. Astfel, ori­cît de curat ți ar fi cugetul, ori cit de respin­gătoare ’ți-ar părea calea pe care te atrag ceilalți, aluneci într’însa și cu consciința a­păsată de greutatea unei fapte pe care o comiți silit, ataci, la rîndul tău, oameni care nu ’ți-au făcut poate nici un rău. Așa cere politica și se pare că astă­zi ea se face în­treagă prin intermediul pre­sei. O purificare în moravuri se impune. Noi am încercat în mai multe rînduri să îmblînzim procedeurile, să civilizăm mi­jloacele de luptă, dar nu am reușit. La expresiuni cuviin­cioase ni s’a răspuns cu tri­vialități, la fapte precise ni s’a răspuns cu defăimări și cu neadevăruri, amestecîn­­du-se în polemici persane cu totul streine de discuții. Iar atunci cînd, dintr’un sentiment de supremă drep­tate, am recunoscut publica­ră ente d-lui Gane acea rară calitate de om cinstit, d-sa permitea ziarului pe care-l conduce să debiteze cele mai odioase calomnii, acuzînd de lipsă de cinste pe ireproșa­bilul fruntaș conservator, D A­ Greceanu. Astfel răbdarea noastră a trebuit să atingă margini și cînd sforțările de a răs­turna vechiul sistem au ră­mas infructuoase, negreșit că nu ne-a mai ramas alt­ceva de făcut, pentru a nu fi in­fes­tantă cu polițele, de­cît să le achitam și încă cu dobînda cuvenită. Iată pentru ce nu se poate ajunge așa de ușor la aceia ce ar trebui să fie o presă demnă și serioasă in toate îm­prejurările. Până nu se vor schimba oamenii, moravurile vor ră­mînea aceleași. A. S. J0 CPERICTO Se făptuește în acest moment o mare greșala de către acei ce s’au năpustit nou furie asupra armatei, învinuindu-o de crime ne mai­po­menite. Se procedează cu ușurință în­toc­mai ca și ministrul care s’a găsit dator să publice acele celebre ,,anexe“, pe baza cărora se atribue armatei țârei, și în special ofițeri­lor ri, o lipsă totală de consciință și manifestare de sentimente ex­trem de sălbatice. Dar ce este drept din toate a­ceste­a ? Cine ne poate asigura că cei care au făcut „cercetările“ ordonate de ministrul instrucției au fost de per­fectă bună credință ? Cine ne poa­te asigura că ei nu au fost chiar dintre aceia care cu un moment mai nainte îmbărbătau mulțimea răs­­vrătiților să ardă și să omoare ? Ancheta povestește de uciderea unui preot nevinovat care a stat tot timpul în mijlocul săt­nilor răs­culați sfâtuindu-i să se liniștească. Cu ce se dovedește că onorurile au fost așa ? Cu spusele celor in mij­­ocul cărora preotul s’a aflat până ți-a găsit sfîrșitul ? Dar, aceștia sunt tocmai cei tre­cuți prin pericolul gloanțelor și scapați din gura tunului și prin gra­iul lor vorbește mai mult setea de răzbunare. E criminală tendința aceasta de se pune armata într’o lumină atît de unita de către unii și e biza­ră întîlnirea acestor iubitori ai poporului pe tărîmul aceleiași idei discreditarea armatei și a of­ce­­rilor ei.­­Dar acest concert de insulte este menit să samene vrajba între țară și armata ei. Consecințele imediate ale unei propagande de asemenea natură se pot prevedea. Disciplina va fi ce­a întâi care ar avea de suferit și să ferească Dumnezeu de intimplare ! O asemenea armată In care ar prinde rădăcini destrabalarea, nu ar mai fi in stare să stingă focul ci, aplecînd de timpuriu urechia la spusele unora și ale altora, se va duce să înmulțească numărul ce­lor rătăciți aruncind vreascuri pes­te flăcări. E un joc periculos acesta și prin urmare să înceteze toți acei care critică cu vehemență atitudinea ar­matei noastre care nu­ și-a făcut de­cît datoria și în care am avut și avem o nestrămutată încredere. TOMJLMm­5 ll$l­­ .................. wm^m­mmmmn imnt—mmmutwIMift © Miar Conservator FUGITIVE „Ia toate ai o cauză mai apropiată sau mai depărtată oare ero“. Liberalul Pentru voi, de­sigur, este Și mai dreaptă teoria Căci, la ori­și ce ,poveste Cauza ’i în veci... prostia. Bum. Poznele manifest«! Prin mai multe, dar foart­­eu­lte sate din țară, locuitorii țărani au fiecare câte două trei exemplare din manifestul gu­vernului, dat în numele Maies­­tăței sale I­egelui. Pentru săteni, acest manifest a devenit acum un fel de poliță cu curs forțat în piață, pe care ei o există ori de câte ori li se cere să plătească o datorie de bani. Prin uneie locuri au cum­părat păpușoi și u n loc de bani au scos manifes­tul spunînd vin­zătorului că pentru parale să mai aștepte pînă cînd Statul va interveni să plătească datoria. Prin alte locuri, aceeași în­tâmpinare o fac țăranii și către perceptori. Ei spun că guvernul le-a făgăduit să sa ocupe de mic­șorarea impozitelor, și că ei nu mai plătesc dările după tariful actual. Cînd perceptorii dau zor, a­­tunci țăranii să îndîrjesc la rindul lor și le aruncă mani­festul în obraz. Iată opera guvernului. Și această încă n’ar fi o poznă care să n'aibă leac, dacă agenții decorați a d-lui P­aret nu ar continua și astăzi încă, să cînte țărănimei că guvernul își va ținea cuvîntul ca să le deie pă­­mînt, adică să le’npartă fără parale moșiile proprietarilor. Trebuie să mărturisească ori și cine, că starea asta de lu­cruri nu mai poate merge, și că ideele de ordine și de res­pect al legilor trebue să fie o­­dată impuse unei clase de oa­meni amețită de beția promi­­siunelor făcută de toți discree­­rații atașați la partidul liberal. ----- ■ OOOOO"——­—— Fiascul d-lui Sturdza Ziarul „Conservatorul“ vorbind des­pre grandomania de care e stăpînit șeful partidului liberal, face urmă­toarele reflecfiuni : D. Dimitrie Sturdza nu pierde nici o ocaziune de a comite greșeli; c-sa pare a fi atins de boala grandoma­niei și vrea în ruptul capului ca să se vorbească de dinsul in străină­tate ; dar adese­ori nu ’și atinge sco­pul și uită că nu este o persoană privată oare­care, ci, primul ministru al țărei romînești și, ca atare, este dator a fi mai prudent în apucăturile sale grandomane. Deună-zi d. Sturdza ne-a dat o nouă dovadă despre aceasta manie de a face să se vorbească de d-sa, adresînd d lui Nellidof, președintele conferinței de la Haga, o scrisoare prin care propune instituirea unei școli a dreptului ginților pe lingă se­diul conferinței de pace. Niște asemenea propuneri se fac în genere de Puteri mari și aceasta numai după ce s-a făcut o înțelegere prealabilă, ca Puterea ce face pro­punerea să nu fie expusă la un re­fuz sau să nu fie băgată în seamă. D. Sturdza n’a crezut de cuviință să proceadă ast­fel, ci așa, ne tam ne sam, și a așternut scrisoarea pe hir­­tie și a adresat-o președintelui con­gresului. Rezultatul a fost că propunerea a fost pusă la dosar, ceea ce nu este tocmai un succes pentru diplomația noastră. In genere, ar trebui guvernul nos­tru să fie mai rezervat cînd e vorba de participarea sa la unele deciziuni internaționale ce să iau la Haga. IDin. Bu­c­u­rești ■ Știri politice importante În Septembrie Atitea chestii interesante sunt la ordinea zilei, și al­tea versiuni cir­culă în privința situației critice în care se găsește guvernul, în­cât ajunge ca una singuri, cea mai modestă din aceste versiuni să se adeverească, pen­tru ca zilele regimului să se consi­dere deja numărate. * * + V’am spus deja, prin precedenta mea scrisoare, că Întoarcerea Su­veranului în țară era așteptată cu multă nerăbdare și mai cu samă cu multă grijă de către guvernanți, căci nimeni nu putea prezice sau mai bine nu putea să prevadă, de ce a­­nume sentimente va fi însuflețit­ă. La, față cu cele petrecute în lipsa Sa din țara, dar mai cu samă față cu poznele d-lui Haret. Liberalii mai sus puși se sileau cari de cari să citească în ochii Su­veranului soarta regimului. Fiind convinși că numai mulțumit nu poate fi M. La de isprăvile guver­nanților, liberalii singuri răspundesc tot felul de știri alarmante asupra situației lor, afirmind că ei și-au făcut datoria, au pacificat satele înă­bușind răscoalele țărănești, și că știind că proeptele lor de reforme agrare ca prea avansate nu vor putea fi împărtășite în înalt loc, preferă a părăsi puterea, lăsînd loc partidului conservator care ar fi mai în măsură de a propune reforme așa zise re­acționare. Acest fapt, ca și toate celelalte Împrejurări de actualitate, concurg la limpezirea unei situații, care pare pentru moment foarte Încurcată. In realitate însă lucrurile se presintă ast­fel: Sau că părerile d-lui Sturdza In chestia agrară, păreri moderate în­­părtășite poate și de Suveran nu vor fi luate In considerație de sanohiu­­lații din parlament, decit cu riscul de a’și mînca principiile cu cașca­val, ceea ce’i imposibil sau că acele ale descrieraților, nu vor fi acceptate de dl. Sturdza. Și ’n cazul dintâi, și ’n cel de al doilea, șeful guvernului va fi silit să consilieze pe Maiestatea Sa de a face apel la partidul conservator care, prin organul său cel mai au­torizat care este șeful, va ști să ducă la bun sfirșit, rezolvirea unei ches­tii într’un mod care se asigure liniș­tea țărei și să’i redea creditul în străinătate, astă­zi sdruncinat prin isprăvile nebunești a­le liberalilor. Credința generală este, că numai Adevărul este Insă, că pe Ungă că a acest mod se va limpezi situația Suveranul nu ar împărtăși punctul ‘“C"roată“de astă­zi­ de vedere al celor mai mulți din par­tidul care deține azi puterea, dar chiar nici d. Sturza nu e mulțumit de situația care i s’a creeat și’n care* azi se găsește în guvern și față cu partidul. Bătrânul șef este debordat de san­i chiuloții d-lui Ionel Brătianu și ai d-lui V. Morțun, și glasul său nu mai ascultat. Tineretul atît generos cît și ne­­generos din partid ține să arate Ma­­jestației sale că d. Sturza nu mai are nici o influență in partid, că este demonetizat cu totul și că dacă per- * * * sistă să acorde deplina sa Încredere d-lui Sturza, Suveranul se va con­vinge foarte curînd că prin acest chip, Își va înstrăina simpatiile par­tidului. Lucrul pare hotărît deci că lupta la șefie este deschisă pe tema re­formelor agrare, care e o chestie de principiu, căci statul major a pre­tendentului ține ca fiul statuiei să se ridice la conducerea partidului nu pe calea succesiunei lasată de repo­­satul babacă,­ci pe o mare temă politică. * * * '»8 X. Ecouri politice D. P. P. Carp știul partidului conservator, a sosit în Capitală venind de la Ițibănești. D. Carp va convoca zilele a­­cestea comitetul executiv al parti­dului. MRERCUI 19 SEPTEMBRIE 1907 ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei IN smiNITATS, pe un an 30 lei Anunciuri, inter­ni și reclame LC bani vândul in pag. 111 Telefon Partidul conservator din Neamț a hotărît să lupte în alegerile comu­nale care vor avea loc la P.­Neamț în zilele de 23 și 25 Septembrie. Următoarea listă de candidați s’a fixat pentru colegiul I. D-nii Dinu G. Corbu, Gr. Gr. Isă­­cescu, Dim. Vicol, Oscar Stati, Er. Istrati, G. Gh. Văsescu. Declarația, conf. art. 18 din pro­cedura electorală s’a depus eri la tribunal. Lista pentru colegiul II se va fixa ulterior. OAILIESII ȘI MCHIIKI J­ecunoscuta Scrisesem, pentru astăzi cite­ va reflecții asupra ultimei pagini din romanul aventu­rilor contesei de Montignoso, actuala d-nă Toselli și tocmai cînd voiam să trimit articolul la tipar, primesc de la amicul Clar de Lună următoarele cite­va rînduri­. I­ubite­­ 2oco­ uri am primit din partea „unei noscute", cel puțin așa-i place dînsei ne cu­să se numească cu toate că eu o cunosc destul de bine, am primit o scrisoare prin care mă roagă să-i satisfac capriciul—destul de inocent de alt­fel de a relua iarăși seria profilurilor. Dar dacă această scrisoare t măgulitoare pentru mine, cu tine lucrul se schimbă căci necunoscuta mea aruncă la adresa ta cîte­va aluzii malițioase. Eram să-ți trimit odată cu aceste rînduri și scrisoarea în chestiune dar mi-a fost frică ca nu curma ta care nu prea cruți pe nimeni să nu găsești într 'unsa subiectul unui articol în care să­i scoți in evidență gramatica și stilul. Ceia ce creau să te rog e să anunți că dacă am suspendat rubrica profilurilor am făcut-o aceasta din cauza unor ocupa­­țiuni ce mi ripeau prea mult timp și nu voi­­nterzia mult de a o relua iarăși, avînd un bogat material la dispositie Primește salutări amicale. Clar de lună­ ­, care va să fică o necunoscută care mă ia la cale. Lucrul de­parte de a mă jigni cîtu­și de puțin îmi face din contra placer­e căci denotă un fond de sinceritate care se găsește atît de rar astăzi la o femeie. Cum și în ce fel mă ia la cale, nu știu cred însă că amicul meu Clar de Lună să mi-o spună. O mică observație numai. Dacă frumoasa necunoscută avea să-mi spună ceva, de ce nu mi s’a adresat mie direct ? Adică nu meritam și cu cite­va rînduri de la o femeie, fie ele chiar și cu aluzii malițioase? De ce această confidență față numai de amicul Clar de Lună ? Vezi ce însemnează să flatezi femeile ? Și ca necunoscuta noas­tră să aibă dovada cea mai palpabilă că nu-i port nici un „rancune", o să rog pe amicul meu Clar de Lună să-i fabrice un profil cu condiția tată ca să fie tot așa de sincer în cele ce va seri, cum a fost și­ spirituala necunoscută față de mine— COCO Mărunțișuri O mică eroare Toată lumea se întreabă despre causa pentru care, atît carnea cît și pînea, t’au scumpit, în așa hal, în­cît in scurtă vreme cetățenii Iașului vor fi nevoiți să se hrănească cu răbdări prăjite. Causa este manifestul lansat de can­didații liberali la alegerile comunale, in ajunul de a se presenta să solicite votul cetățenilor. Prin acel manifest se făgăduia, in primul loc eftinirea camei, și in spe­cial a alimentelor de prima necesitate. A fost insă o greșală de tipar căci nu era vorba de trim­ire ci de scum­pire. Cu această mică rectificare a e ratei, atît d. Gane cît și consilierii s’au ținut de cuvînt. Grade de comparație Positivul, comparativul și superla­tivul sunt cele trei grade de compa­rație pe care absolvenții a patru clase primare, ori cît de proști elevi vor fi fost, știu cum să le aplice. De aceia cînd am văzut ori într’o gazetă ceva despre „unul din cei mai fruntași", mi-am zis, eu în mine un rămășag că onorabilul cu fraza n’are atestat. Că de, dacă ’i omul bună­oară împămintenit, cum dracu sa mai fie împămintenit de­cit cole­gul său de redacție, care nici el nu cred să fie cel mai împămintenit din­tre toți împăminteniții de duzină. Poveștile „Liberalului“ Dubliul confrate r­eal „Liberalul“ început în numărul său ultim să directeze duzina sa de cititori pe lingă anecdote și cu povești. Eroul povestei de aseară după toate probabilitățile nu poate fi altul de­cît d. Stere. Căci cine poate fi altul de cît d. Stere acela care a stat cîte­va zeci de ani închis, cu nasul ln cărți, care într’o bună zi a dispărut spre marea surprindere a cazacilor (veritabili nu imitație ca a d lui Haret) și a cărui corifei au făcut în jurul personalității sale cea mai sforăitoare reclamă de cultură și inteligență. Roadele activității? Deputatul Ursu și cei cinci țărani din consiliul jude­țean. La calendele.... rusești pe cînd e sorocită intrarea d-lui Stere în minis­ter, atunci, de la înălțimea fotoliului ministerial, aruncînd o privire de com­pătimire ciracilor săi, va esclama cu­vintele „Ce proști a­ ți fost că m’ați crezut om mare"! A se citit în corpn ziaru­lui ultimiie știri din țară și «lin localitate. Știința educațiunii (după Eugene Maillet) Introducere Puțini sunt aceia care se mai în­dorse de foloasele reale ale științei educațiunei, totuși relevarea foloase­lor ei ne va indica, pînă într’o mă­sură, atenția ce trebue să o dăm a­­cestei științe. Orice știință se întemeiază pe ten­dința de a ajunge la ultima și de­­sâvirșita cunoaștere a întregului ei domeniu. Fără iubirea acestei științe nu poate exista tendința către a ei cunoaștere. Iubirea științei însă, implică ab­sorbirea desinteresată în admirarea ei, in cercetarea ei; pe lingă partea grea, neplăcută care e absorbirea In cercetare, ea are și partea ei plăcută, parte de folos, căci aduce cu sine înavuțirea, creșterea unui individ cu ceea ce iubește. E știut, că orice tendință își are un scop către care năzuiște după cum orice voință își are reprezen­tarea ei. Tendința acestei științe, care are de obiect copilul ca și omul, este de a ne furnisa pe om înzestrat cu o sumă de facultăți, cu care să poată face față, în raport cu clasa socială din care face parte, tuturor cerințe­lor epocii la care trăește. Pedagogia este o știință largă, fe­cundă și una din cele mai liberale din citi sunt. Ea are legături intime cu Întregul sistem de științe care in­teresează natura umană. Mai întîi ea este în legătură cu părți din științele vieții. Așa studiul psihologic a condițiunilor creșterii și sănătății este baza necesară a e­­ducațiunii fizice; cunoașterea legilor eredității ne este indispensabilă pen­tru combaterea, din timp, a dispozi­­țiunilor vicioase, ce se arată la copil. Științele sociale au și ele legături cu pedagogia. Ele ne arată că copilul face parte din societate ; că el poate să Înceapă din vreme a-și îndeplini unele da­torii; și, mai ales, ca el are unele drepturi pe care trebue să le res­pectăm, cu atit mai mult cu cit el nu le poate face respectate. Trebue deci sâ cunoaștem bine : co­pilăria, trebuințele ei, măsura dreaptă în care forțele ei trebuesc desfășu­rate și menajate. Numai așa putem exercita față de copilărie o protecți­­une legitimă pentru viața fizică cît și cea morală. Va trebui ca copilul să găsească în educator protecțiunea contra peri­colelor care amenință pe copil de la naștere și care constituesc o cauză a degenerării și despopulării. Copilul are nevoe de protecțiunea morală contra apucăturilor rele, care sunt cauza unei corupții premature. Pedagogia, insă, are legături strîn­­se cu științele filozofice și în parti­cular cu psihologia. De aici și expre­­siunea / „Psihologia baza pedago­giei“. Nu trebue să ne grăbim in ceea ce privește transformările treptate ce ‘e ia copilăria în conformitate cu e­­voluția naturală a facultăților ei. Să ’âsăm ca timpul să-și aducă fructele sale în conformitate cu legea naturii. Educatorul trebue să se îngrijească ca copilul să nu ajungă prea tirziu om și ca omul să nu apară prea de timpuriu un copil. Dyk.

Next