Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)
1907-12-04 / nr. 235
— No. 285 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 14 Itmdtt li&pimw.euiMU 44 TuL.tfX Apare în toate zilele de lucru (Jn număr vechiu 30 bani rr.iefo )L Acordul dintre partide Acordul dintre partidul liberal și partidul conservator asupra chestiunei imașurilor, este astăzi un fapt îndeplinit 0 chestiune superioara, de interes general, a impus ambelor partide istorice, în împrejurările actuale, o unitate de vederi asupra acestui punct și faptul acesta constime o puternică dovada de dorul de propășire și dragostea de care este animată pentru țărănime, pătura conducătoare a acestei țări. Acordul ambelor partide asupra chestiunei imașurilor, mai este și o puternică chezășie a durabilității și conștiincioasei aplicări a acestei legi, care este un pas în marea operă a reformelor agrare. Partidul conservator se simte mîndru de aceasta, căci a reușit prin înțelepciunea și energia șefului său, să aducă în această chestiune partidul liberal pe calea cea adevărată, l-a făcut să intre în ordine și legalitate. In urma tratativelor urmate, partidul liberal a renunțat la principiul obiigativității vînzărei pămînturilor pentru Islazuri, principiu anticonstituțional și jignitor dreptului de proprietate, a admis ideia d-lui P. Carp șeful partidului conservator, asupra calculărei lntinderei islazurilor, hotărindu-se ca aceasta să se facă pe baza numărului capetelor de vite. Prin modul său de a vedea în această chestiune, și prin programul său de reforme bine chibzuit și în acord cu principiile constituționale, partidul conservator a repurtat unul dintre cele mai mari triumfuri pe cari le-a repurtat vre odată, căci a reușit ca într’o chestiune de o importanță capitală, să impună partidului de la guvern linia sa de conduită, a reușit, să guverneze fiind în opoziție. In urma triumfului acesta, partidul conservator adînc pătruns de nevoile neamului și ale țărei, că o energie îndoită va duce lupta pînă la sfîrșit, asigurînd pentru o eră nouă, o temelie puternică, în care ordinea și legalitatea să formeze principiul fundamental. Situația P loii Narțt Dacă este în cabinetul actual un ministru, a cărui situație sa fie din ce în ce ma critică, și din ce în ce mai falsă, acela este dl Spin Haret. Nu mai vorbim de grave contrazicere, de care s’ar f ferit orice om cu demnitate și în care dl Haret s’a lăsa și cază de bună voie, ba nnci cu o liniște de conștiință ce te înfioară, cînd a primit și între în minister, după ce apucase să scrie celebra broșură anarhistă în toiul răscoalelor. Cine ar fi crezut vreodată că un om cu puțin reaped de sine și de opinia publică, după ce a strigat țăranilor revoltați: „bine faceți, lupte voastră este sfîntă, de trei ori sfintă, voi nu faceți altceva decît vă recuceriți pămîntul vostru strămoșesc”, iar guvernului, care se încerca să liniștească răscoalele, ce amenințau existența și demnitatea țării: „faceți o crimă, cînd opriți pe țărani să-și recucerească pămîntul strămoșesc, și oriice picătură de sînge, vărsat pentru restabilirea ordinei, va scula și pietrele în contra voastră“, — acelaș om să primească apoi imediat, chiar a doua zi după agitația lui revoluționară, să între într’un minister, a cărui primă acțiune trebuia să fie de a reprima răscoalele, de a opri pe țărani de la recucerirea pămîntului strămoșesc, și de a vărsa sînge, nu cu picătura, ci șirone, turtind sub greutatea ghiulelor de tun mulțimea naivă și creduli, înfierbîntată de broșuri ca ale d-lui Haret, ce s’au aruncat ca spirt incendiar peste focul nevoilor lor netăgăduite. E o contrazicere... macabră. Bar se putea spune: omul s’a pocăit, și a văzut greșala. Erran humanum, prscutrare diabolicum. A priceput, deși tîrziu, că desordinea și anarhia sunt periculoase statului și, instruit de împrejurări și de situația plină de răspunderi a unui membru din guvern, va căuta să stîrpească semnele și cauzele desordinei și ale anarhiei. Așa a făcut ? Prin «anexele“ lui ministerile, tot așa de celebre ca și „broșura“ sa de opozant, dl Haret defăimează armata care a potolit răscoalele, și, în acelaș timp, decorează uneltele de cari s’a servit sau cari s’au servit în arățarea răscoalei. Cumpără publicațiile pline de idei revoluționare, socialiste sau anarhiste și împănează cu ele școalele și universitățile. Revista socialistă a d-lui C. Sterea „Viața Romînească“, în care s’a publicat și poesia antidinastică „Anul 1907“, a fost dăruită de Ministrul Instrucției tuturor școlilor din țară, cartea d-lui Roseti, «Pămîntul, Sătenii și Stăpinii“, care susține că proprietatea mare e o hoție sevîrșită de boeri în paguba țăranilor, e cumpărată de dl Haret din banii ministerului și împărțită la studenții universitari — în aceste momente așa de tulburi, în cari spiritele sunt așa de înferbîntate și pornite la exces și exagerări de gîndire și de fapte. N’avea dreptate dl M. Cantacuzino să spună în cameră, cu prilejul discuției răspunsului la Mesagiul tronului, că prezența d-lui Haret pe banca ministerială este semnul desordinei în stat? Dar, ceea ce dă acum situației d-lui Haret și o înfățișare ciudată, după toate celelalte destul de grave, este părerea formulată persistent de înalta Curte de Casație, mai în fiecare zi, că acest ministru este un călcător de lege. Cînd a luat portofoliul Instrucției publice în împreju rarmeLji unui Ziar Conservator făm așa de nenorocite pentr țară, dl Haret l’a luat par cu două gînduri ascunse :1 f) să’și urmeze mai departe, apărat de ,impunitatea“ ministerială, opera sa de revoluționar și de instigator și 2) să iubească, fără nici o măsură rațiune, în profesorii cunoscuți sau bănuiți că au simpatii pentru partidul conservator. Un gînd, cel de revoluționar, i-a dictat acțiunea care face din di Haret, „omul desordinei“ pe banca ministerială. Celalt gînd, al sectorului, l-a îndemnat să anuleze în masă toate numirile de profesori făcute de ministrul conservator, predecesorul său. Impunitatea, de care se bucură în prima lui formă de activitate, în cea revoluționară, s’a sfărâmat însă, în mod dezastros, în cea de a doua. înalta Curte de Casație a calificat ca o călcare de legi anularea numirilor de profesori făcute conform legei, de ministrul conservator. înalta Curte de Casație a condemnat pe ministrul Haret să redea profesorilor, anulați în mod arbitrar, toate drepturile cîștigate prin muncă cinstită și în conformitate cu legea, drepturi de cari fuseseră frustrați din patimă politică îngustă. Situația d-lui Haret este din cele mai critice și grave. Prezența lui pe banca ministerială este și semnul desordinei, deci al anarhiei, și semnul arbitrariului nesocotit, deci al călcărei de lege și al lipsei de scrupul tocmai în administrarea intereselor înalte ale culturei naționale. Sursum corda Secolul continuă a trage clopotele de reclamă ale partidului național-liberal. In ultimul său număr acele clopote sună cam așa: „fiecare poartă în el o părticică de chemare de a mîntui patria. A sunat ora și a am este ca toți să-și înalțe inimile, și să muncească toți, în bună ințăligare ca să se facă dreptate. Cuvîntul e trădțător și frumos, ce e drept, dar nu e decît o lozincă de formă, care acopere sub bombasticitatea ei, lipsurile din reformele propuse de liberali. Căci, în fond, nu se prea vede la colectiviști, nici înălțare de inimi, nici bună înțelegere, nici dreptate, înălțare de inimi nu e, pentru că solemnitatea și gravitatea momentului actual, nu se poate mulțumi cu soluțiuni de expedient, ori, reformele propuse nu cuprind în totul lor decît expediente de moment, lâsînd în picioare probleme care cată să fie rezolvați. Bună înțelegere nu e, pentru că, cu toată aparența, în partidul liberal se agită fel de fel de fracțiuni și Ei fac fel de fel de declarații, ca acea a dlui Stere de pildă, că domnia sa și cu ai sei, nu va da concurs majorităților. Dreptate nu e, pentru că sunt pături sociale nemulțumite de reformele liberale, pe deoparte, iar pe de alta, celor in aparență mulțumite, nu li s’a dat dect ușoare paliative, ca să le liniștească pentru moment, chir ca în urmă nevoile să se ridice mai grele și mai amenințătoare. Ca să acopere toate aceste lipsuri, presa colectivistă, în frunte cu Voința și Secolul au adoptat sistemul reclamei, și strigă din răsputeri, că partidul e însuflețit de un patriotism dumitizeesc, că nici un sacrificiu nu i’a fost prea mare, că nu e departe momentul cînd mîntuirea țărei va fi un fapt îndeplinit, care să datorească numai și numai colectiviștilor. De fapt, singurul sacrificiu pe care-l fac e acela al sufletului lor, care îi este însă destul de răsplătit, prin dăinuirea la putere și foloasele materiale ce decurg din ele. Acesta e adevărul care se ascunde sub sunetul clopotelor de reformă și sub faimosul sursum corda a. Secolului. 3 Din. BULC*u.r@sit ȘTIRI POLITICE IMPORTANTE * * * 2 Decembrie Cînd era vorba de a se cerea o înțelegere între cele două partide istorice asupra principiilor ce trebuie să alcătuiască baza reformelor agrare, adică, cu o zi sau două înainte de începerea tratativelor, — partidul conservator prin glasul autorizat al d-lui G. Gr. Cantacuzino, a indicat tnliniamente generale cu ocazia debaterilor asupra proiectului de răspuns a senatului la mesagiul tronului, care sunt vederile partidului nostru. In această chestie. Veneratul fost prim ministru a declarat că partidul conservator subscrie și aderă aproape la toate chestiile de formă, dar nu admite să se atingă principiul dreptului de proprietate, ceea ce și dl. Maiorescu, luând cuvîntul a accentuat cu tărie. * * ♦ Acest punct de vedere admis fiind și de liberali, adică guvernul cedând In proiectul care regulează pășunatul, în sensul ca proprietarii se nu fie siliți a da fără buna lor voie, locuri de pășune—au Început tratativele asupra modului cum să se regulamenteze lucrul. Ceea ce au urmat se știe, — și astăzi este lucru hotărît că partidul conservator acordă guvernului colaborarea sa, sinceră, din moment ce liberaliii au înțeles că nu trebue să fie conduși de elementele descrierate din partidul lor. Gazetele vorbesc acum de oarecare fierberi care au început să se manifeste prin rîndurile socialiste din cameră,—și unele din acele ziare dau chiar oarecare detalii asupra deselor Întrevederi ce ar avea pe aproape de două ori pe zi între d-nii Sterea, Sasu, Radovici și alții, n vederea injghebărei In cameră al unei grupări care să se opună transacțiilor intervenite in urmă în chestia agrară. Părerea mea însă este, că toate versiunele aceste sunt pure mofturi puse chiar de socialiști ca să fie scrise la gazete,—în scop de ai face se apară In ochii lumei ca barbați foarte feriiți asupra principiilor. In realitate însă lucrurile stau cu totul de altfel. Socialiștii au prea bune situații în guvern pentru a renunța la ele pe o simplă chestie de principii, care de altfel se știe că nu au constituit pănă acum motivul real a mișcărilor lor. Socialiștii, sunt deputați, miniștri prefecți, sub-prefecți, primari, contraptieri de lucrări,—antreprenori de furnituri și multe de toate deci ei nu pot abandona toate bunătățile aceste pentru niște lucruri ideale ca principiile. De aecea credința generală este, că ei vor reveni la sentimente pacinice imediat ce vor fi terminat formalitățile de a se burzului intăi,—pentru ca la primul apel de înfrățire să nu scapă a plînge unul in iletea altuia. * * 4 Toată lumea așteaptă cu nerăbdare venirea cît mai curînd in desbaterile parlamentului a reformelor agrare modificate în sensul dorințelor partidului conservator,—spre a asculta pe dl. Carp în cuvântările sale care desigur vor face obiectul atenției generale. Este în adevăr de admirat tenacitatea cu care ilustrul șef al partiduui conservator au susținut părerile sale și modul glorios cu care ele au triumfat asupra vederilor guvernului. Vă voi ținea la curent în privința celor ce vor urma de-acum nainte. X. I ■ [UNK]I MARTI 4 DECEMBRIE 1907 ii ■ [UNK]hi —I—........7 lunii ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei INSTREI NATATE,pe un an 30 lei Anunciuri, inserții si reclama SO bani văndul in pag. 3 Telefon. FUGITIVE „A luat prea multă sălbăicicie în luptele politice de până acum ți s'a creat astfel o clasă de LUPI hrăpăreți". „Liberalul“ (Gura prentosului adevăr grăeție) Proverb romînesc Sălbătăciei TrCuTM Să nu fie Cind Ursul este al vostru—ales Printre fruntașii Pe care Iașii In sfatul țarei eri ta... trimes ? La Huși cînd este, [Și nu’i poveste) Un lup stăpînul unui județ Nu ’nsamnă oare, La voi că are Menajeria un mare preț ? V’ați pus la masă, Creazăți clasă De lupi hrăpăreți ce ..fălci“ tot cer » Pentru țăranii „Ce n’au, sărmanii, „Și ’n țara ăsta de foame pier!“ Ștau că’i doare De „lipsă mare, Dar fălci țăranii de vor avea Ce or să mai roadă Lupii, gramadă, Grăunți cu ele, pre legea mea ! Sălbăticie Cum să nu fie Clnd țara ’ntreagă ați împănat Cu animale Pur... liberale: Iluștrii voștri bărbați de stat! Buna. In urma unui articol apărut în ziarul nostru, articol prin cart trandait în vileag o stric de afaceri necorecte patronate de către d-rul Lupu punectul județului Fălciu, d-sa a găsit de cuviință să dea în judecată ziarul „Evenimentul Am crezut de a noastră datorii ca să păstrăm în această privință o atitudine rezervată, lâsînd justiția ca să se pronunțe. Astăzi ni se comunică că d.rul Lupu și-ar fi retras reclamațiunea. Dacă faptul acesta se adiverește, publicul are cea mai puternică dovadă că cele relatate prin ziarul nostru sunt adevărate, iar noi la rîndul nostru, încercăm desgustul de a ne fi găsit la un moment dat în fața unei persoane care n’are măcar curajul faptelor sale. Relevăm faptul acesta pentru ca să se știe că departe de au niște calomniatori, cele afirmate prin ziarul nostru se sprijină întotdeauna pe purul adevăr. Ce privește pe d-rul Lupu, de acuma înainte știm cu cine stăm de vorbă, totdeauna, d-sa reprezintă incarnațiunea cea mai desăvârșită a principiilor conservatoare și cu puternica -i logică a reușit să răstoarne și să nimicească falsele legende create asupra partidului conservator de liberali, dovedind până la evidență, că în special țăranii n’au obținut decât vorbe de la demagogia liberală, pe când conservatorii totdeauna s’au ocupat de soarta lor. înălțătoare a fost această zi pentru partidul conservator și splendid l-a răsbunat d. Nicolae Filipescu de toate calomniile, pe cari i le asvărliseră demagogii. Dar pe lângă partea politică in care a culminat discursul d-ln Filipescu, remarcabilă a fost tehnica cuvîntării d-sale în chestiunile agrare pe cari le-a tratat cu o competință desăvărșită. Fostul ministru de domenii a dovedit în adevăr că este un mare cunoscător al chestiunilor economice, cari interesează țara, demonstrând băncei ministeriale și majorităței, că autorii legilor agrare depuse de guvern nu au studiat chestiunile rurale de la noi și nu cunosc adevăratele nevoi ale populațiunei țărănești. Conservatorii din țara întreagă trebue să fie mândri de această mare isbândă a fruntașului nostru, care prevestește pentru partid mărețe zile de glorie, — și mai cu seamă noi Pamenii ne simțim fericiți de via strălucire, care încoronează viitorul marelui fruntaș al partidului conservator. Teodor benibace IHJICOLIE FILIPESCU Confratele nostru „Conservatorul Putnei“ publică în ultimul său număr următorul prea frumos articol semnat de valorosul nostru prieten d. Teodor benibace prișeniteti clubului conservator din Ruma, articol pe care ne facem o deosebită plăcere de a-l reproduce. D-licolae Filipescu, deputat și președintele comitetului partidului conservator din județul Putna, a ținut toată ședința camerei din ziua de 26 Noembrie cu splendidul și documentarul d-sale discurs la răspunsul la mesagiu. De multă vreme la tribuna parlamentului nostru nu se rostise o cuvântare atât de strălucită, care să atingă culmile unei elocințe atât de mari. D-l Nicolae Filipescu s’a arătat mare așa cum l’am cunoscut LA MOARTE Ulița mea era una dintre acele care încheia drumul hotărât prin care trebuia să treacă, spre zalhana, toate vitele de tăiat aduse din ceealaltă parte a târgului Eram prăpădit! Dar plătisem chiria înainte și dacă pentru mine lucrul ăsta era totul, pentru alții ar fi fost doar un prilej de rîs. A trebuit să stau acolo, prietene, să mă înfund In fundul unei odăi lăturalnice, ori de clte ori voiam să citesc ceva , să tresar în fiecare noapte, de strigatele sălbatice ale văcarilor ce pare că îmi făceau în ciudă. Și am văzut un an întreg cum se duc la moarte bietele vite nevinovate. Le priveam aproape zilnic, căci le ducea și ziua, cînd era nevoie. împrejurările m’au dus și la zaharna chiar. Și am băgat de seamă, toate au presimțirea morții ce li se pregătește. E altă ceva, dragul meu, să iei pușca la ochiu, să tragi un foc, în pasărea care, stlrnită de cine, n’are decît vremea să întindă aripele și să se înalțe într’un singur fumit. Vinătorul bun n’are nimic ce să-și bănuiască. El are măscut simțul acela care îndreaptă ochiul și-i trimite privirea odată cu glonțul de lovește fără greș .De aceia niciodată n’am umblat cu cîrpacii ce chinuesc păsările, lăsindu-le perdute zile întregi, prin miriști, ca să le mînlnce furnicele de vii. — Aceia nu se deosebesc de văcarii ce-și rup ghioagele pe spatele bietului bou, ce nu vrea să intre la moarte. Faptul însuși al morții nu m’a înspăimîntat niciodată, nici nu mi-a sdruncinat sufletul, mijloacele prin care ajungi să omorii și vremea care o pui ca să îndeplinești acest lucru, iți poate da numai cutremurul sufletesc. La om, frica o poți vedea mai ușor, în schimbarea feței ce însoțește umilirea ceea a trupului, care se sfîrcește un cutremur și care tresaltă în țipătul ce scapă ascuțit din gîtul strîns de groază. La animale, aproape întotdeauna, frica o cunoști mai mult din ochi. Și niciodată ochiul omenesc nu va putea arăta, cred, atita groază ori va cuprinde acel al unui animal, care presimte primejdia. In ochii acei mari și atît de frumoși ai boilor, frica se zărește ca ceva tulbure ce vineacă privirea, apoi, după chipul genei, îl lasă iarăși curat, sticlos Încremenind pleoapele. Și iarăși isvorăște de adine ceața, și clipitul genei lungi și aroate piere repede ca și cum ar vrea să alunge o vedenie, răsarită deodată din pămînt. Atunci boul se oprește, iar văcarii lovesc cu ghioagele și el pornește amețit înainte.. Dar niciodată n’am văzut presimțirea morții, și groaza mai adinsă, la un animal, ca în împrejurarea următoare. Intr’o dimineață de toamnă porneam la vânătoare. o