Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)

1907-12-04 / nr. 235

— No. 285 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 14 Itmdtt li&pi­mw.euiMU 44 T­uL.tfX Apare în toate zilele de lucru (Jn număr vechiu 30 bani rr.iefo )L Acordul dintre partide Acordul dintre partidul li­beral și partidul conservator asupra chestiunei imașurilor, este astăzi un fapt îndeplinit 0 chestiune superioara, de interes general, a impus am­belor partide istorice, în îm­prejurările actuale, o unitate de vederi asupra acestui punct și faptul acesta con­sti­m­e o puternică dovada de do­rul de propășire și dragostea de care este animată pentru țărănime, pătura conducătoare a acestei țări. Acordul ambelor partide asupra chestiunei imaș­urilor, mai este și o puternică che­zășie a durabilității și con­știincioasei aplicări a acestei legi, care este un pas în ma­rea operă a reformelor a­­grare. Partidul conservator se simte mîndru de aceasta, căci a reușit prin înțelepciunea și energia șefului său, să aducă în această chestiune partidul liberal pe calea cea adevă­rată, l-a făcut să intre în or­dine și legalitate. In urma tratativelor ur­mate, partidul liberal a re­nunțat la principiul obiiga­­tivității vînzărei pămînturilor pentru Islazuri, principiu anti­constituțional și jignitor drep­tului de proprietate, a admis ideia d-lui P. Carp șeful par­tidului conservator, asupra calculărei lntinderei islazu­rilor, h­otărindu-se ca aceasta să se facă pe baza numărului capetelor de vite. Prin modul său de a vedea în această chestiune, și prin programul său de reforme bine chibzuit și în acord cu principiile constituționale, partidul conservator a re­purtat unul dintre cele mai mari triumfuri pe cari le-a repurtat vre­ odată, căci a reușit ca într’o chestiune de o importanță capitală, să im­pună partidului de la guvern linia sa de conduită, a reușit, să guverneze fiind în opo­ziție. In urma triumfului acesta, partidul conservator adînc pătruns de nevoile neamului și ale țărei, că o energie în­doită va duce lupta pînă la sfîrșit, asigurînd pentru o eră nouă, o temelie puternică, în care ordinea și legalitatea să formeze principiul funda­­mental. Situ­ația P­ loii Narțt Dacă este în cabinetul ac­­tual un ministru, a cărui si­tuație sa fie din ce în ce ma critică, și din ce în ce mai falsă, acela este dl Spin Haret. Nu mai vorbim de grave contrazicere, de care s’ar f ferit orice om cu demnitate și în care dl Haret s’a lăsa și cază de bună voie, ba nnci cu o liniște de conștiință ce te înfioară, cînd a primit și între în minister, după­ ce a­­pucase să scrie celebra bro­șură anarhistă în toiul răs­coalelor. Cine ar fi crezut vreodată că un om cu puțin reaped de sine și de opinia publică, după­ ce a strigat țăranilor revoltați: „bine faceți, lupte voastră este sfîntă, de trei ori sfintă, voi nu faceți altceva de­cît vă recuceriți pămîntul vostru strămoșesc”, iar gu­vernului, care se încerca să liniștească răscoalele, ce ame­nințau existența și demnitatea țării: „faceți o crimă, cînd o­­priți pe țărani să-și recuce­rească pămîntul strămoșesc, și oriice picătură de sînge, vărsat pentru restabilirea or­­dinei, va scula și pietrele în contra voastră“, — acelaș om să primească apoi ime­diat, chiar a doua zi după a­­gitația lui revoluționară, să între într’un minister, a cărui primă acțiune trebuia să fie de a reprima răscoalele, de a opri pe țărani de la recuce­rirea pămîntului strămoșesc, și de a vărsa sînge, nu cu picătura, ci șirone, turtind sub greutatea ghiulelor de tun mulțimea naivă și cre­duli, înfierbîntată de broșuri ca ale d-lui Haret, ce s’au aruncat ca spirt incendiar peste focul nevoilor lor netă­găduite. E o contrazicere... macabră. Bar se putea spune: omul s’a pocăit, și a văzut greșala. Erran humanum, pr­scutrare diabolicum. A priceput, de­și tîrziu, că desordinea și anar­hia sunt periculoase statului­ și, instruit de împrejurări și de situația plină de răspun­deri a unui membru din gu­vern, va căuta să stîrpească semnele și cauzele desordinei și ale anarhiei. Așa a făcut ? Prin «anexele“ lui minis­­terile, tot așa de celebre ca și „broșura“ sa de opozant, dl Haret defăimează armata care a potolit răscoalele, și, în acelaș timp, decorează u­­neltele de cari s’a servit sau cari s’au servit în arățarea răscoalei. Cumpără publicațiile pline de idei revoluționare, socia­liste sau anarhiste și împă­nează cu ele școalele și uni­versitățile. Revista socialistă a d-lui C. Sterea „Viața Ro­­m­înească“, în care s’a pub­licat și poesia antidinastică „Anul 1907“, a fost dăruită de Ministrul Instrucției tutu­ror școlilor din țară, cartea d-lui Roseti, «Pămîntul, Să­tenii și Stăpinii“, care sus­ține că proprietatea mare e o hoție sevîrșită de boeri în paguba țăranilor, e cumpărată de dl Haret din banii minis­terului și împărțită la studenții universitari — în aceste mo­mente așa de tulburi, în cari spiritele sunt așa de înfer­­bîntate și pornite la exces și exagerări de gîndire și de fapte. N’avea dreptate dl M. Can­­tacuzino să spună în cameră, cu prilejul discuției răspun­sului la Mesagiul tronului, că prezența d-lui Haret pe banca ministerială este semnul de­sordinei în stat? Dar, ceea­ ce dă acum si­tuației d-lui Haret și o înfă­țișare ciudată, după toate ce­lelalte destul de grave, este părerea formulată persistent de înalta Curte de Casație, mai în fie­care zi, că acest ministru este un călcător de lege. Cînd a luat portofoliul In­strucției publice în împreju­­ rarmeLji unui Ziar Conservator făm­ așa de nenorocite pentr țară, dl Haret l’a luat par cu două gînduri ascunse :1 f) să’și urmeze mai departe, a­­părat de ,impunitatea“ minis­terială, opera sa de revoluți­onar și de instigator și 2) să iubească, fără nici o măsură rațiune, în profesorii cunos­cuți sau bănuiți că au sim­patii pentru partidul conser­vator. Un gînd, cel de revoluțio­nar, i-a dictat acțiunea care face din di Haret, „omul de­sordinei“ pe banca ministe­rială. Celalt gînd, al sectoru­lui, l-a îndemnat să anuleze în masă toate numirile de profesori făcute de ministrul conservator, predecesorul său. Impunitatea, de care se bu­cură în prima lui formă de activitate, în cea revoluțio­nară, s’a sfărâmat însă, în mod dezastros, în cea de a doua. înalta Curte de Casație a calificat ca o călcare de legi anularea numirilor de pro­fesori făcute conform legei, de ministrul conservator. înalta Curte de Casație a condemnat pe ministrul Haret să redea profesorilor, anulați în mod arbitrar, toate drep­turile cîștigate prin muncă cinstită și în conformitate cu legea, drepturi de cari fuse­seră frustrați din patimă po­litică îngustă. Situația d-lui Haret este din cele mai critice și grave. Prezența lui pe banca mi­nisterială este și semnul de­sordinei, deci al anarhiei, și semnul arbitrariului nesoco­tit, deci al călcărei de lege și al lipsei de scrupul tocmai în administrarea intereselor înalte ale culturei naționale. Sursum corda Secolul continuă a trage clopo­tele de reclamă ale partidului na­­țional-liberal. In ultimul său număr acele clo­pote sună cam așa: „fie­care poartă în el o părticică de chemare de a mîntui patria. A sunat ora și a am este ca toți să-și înalțe inimile, și să muncească toți, în bună ințăligare ca să se facă dreptate. Cuvîntul e tr­ădțător și frumos, ce e drept, dar nu­ e decît o lozincă de formă, care acopere sub bombasti­­citatea ei, lipsurile din reformele propuse de liberali. Căci, în fond, nu se prea vede la colectiviști, nici înălțare de i­­nimi, nici bună înțelegere, nici dreptate, înălțare de inimi nu e, pentru că solemnitatea și gravitatea momen­tului actual, nu se poate mulțumi cu soluțiuni de expedient,­ ori, re­formele propuse nu cuprind în totul lor decît expediente de moment, lâsînd în picioare probleme care cată să fie rezolvați. Bună înțelegere nu e, pentru că, cu toată aparența, în partidul libe­ral se agită fel de fel de fracțiuni și Ei fac fel de fel de declarații, ca acea a d­lui Stere de pildă, că domnia sa și cu ai sei, nu va­ da concurs majorităților. Dreptate nu e, pentru că­­ sunt pă­turi sociale nemulțumite de refor­mele liberale, pe deoparte, iar pe de alta, celor in aparență mulțu­mite, nu li s’a dat dec­t ușoare paliative, ca să le liniștească pen­tru moment, chir ca în urmă ne­voile să se ridice mai grele și mai amenințătoare. Ca să acopere toate aceste lipsuri, presa colectivistă, în frunte cu Voința și Secolul au adoptat siste­mul reclamei, și strigă din răspu­teri, că partidul e însuflețit de un patriotism dumitizeesc, că nici un sacrificiu nu i’a fost prea mare, că nu e departe momentul cînd mîn­tuire­a țărei va fi un fapt îndeplinit, care să datorească numai și numai colectiviștilor. De fapt, singurul sacrificiu pe care-l fac­ e acela al sufletului lor, care îi este însă destul de răsplătit, prin dăinuirea la putere și foloase­le materiale ce decurg din ele. Acesta e adevărul care se ascunde sub sunetul clopotelor de reformă și sub faimosul sursum corda a. Secolului. 3 Di­n. BULC*u.r@sit ȘTIRI POLITICE IMPORTANTE * * * 2 Decembrie Cînd era vorba de a se cerea o înțelegere între cele două partide istorice asupra principiilor ce trebuie să alcătuiască baza reformelor a­­grare, adică, cu o zi sau două înainte de începerea tratativelor, — partidul conservator prin glasul autorizat al d-lui G. Gr. Cantacuzino, a indicat tn­liniamente generale cu ocazia d­e­­baterilor asupra proiectului de răs­puns a senatului la mesagiul tronu­lui, care sunt vederile partidului nostru. In această chestie. Veneratul fost prim ministru a de­clarat că partidul conservator subscrie și­ aderă aproa­pe la toate chestiile de formă, dar nu admite să se atingă principiul dreptului de proprietate,­­ ceea ce și dl. Maiorescu, luând cuvîntul a accentuat cu tărie. * * ♦ Acest punct de vedere admis fiind și de liberali, adică guvernul cedând In proiectul care regulează pășunatul, în sensul ca proprietarii se nu fie siliți a da fără buna lor voie, locuri de pășune—au Început tratativele asupra modului cum să se regulamenteze lucrul. Ceea ce au urmat se știe, — și astăzi este lucru hotărît că partidul conservator acordă guvernului cola­borarea sa, sinceră, din moment ce liberaliii au înțeles că nu trebue să fie conduși de elementele descrierate din partidul lor. Gazetele vorbesc acum de oare­care fierberi care au început să se manifeste prin rîndurile socialiste din cameră,—și unele din acele zia­re dau chiar oare­care detalii asu­pra deselor Întrevederi ce­­ ar avea pe aproape de două ori pe zi între d-nii Sterea, Sasu, Radovici și alții, n vederea injghebărei In cameră a­l unei grupări care să se opună tran­sacțiilor intervenite in urmă în ches­tia agrară. Părerea mea însă este, că toate versiunele aceste sunt pure mofturi puse chiar de socialiști ca să fie scrise la gazete,—în scop de ai face se apară In ochii lumei ca barbați foarte feriiți asupra principiilor. In realitate însă lucrurile stau cu totul de alt­fel. Socialiștii au prea bune situații în guvern pentru a renunța la ele pe o simplă chestie de principii, care de alt­fel se știe că nu au constituit pănă acum motivul real a mișcă­rilor lor. Socialiștii, sunt deputați, miniștri prefecți, sub-prefecți, primari, con­traptieri de lucrări,—antreprenori de furnituri și multe de toate deci ei nu pot abandona toate bunătățile aceste pentru niște lucruri ideale ca principiile. De a­ecea credința gene­rală este, că ei vor reveni la senti­mente pacinice imediat ce vor fi ter­minat formalitățile de a se burzului intăi,—pentru ca la primul apel de înfrățire să nu­ scapă a plînge unul in iletea altuia. * * 4 Toată lumea așteaptă cu nerăbdare venirea cît mai curînd in desbaterile parlamentului a reformelor agrare modificate în sensul dorințelor par­tidului conservator,—spre a asculta pe dl. Carp în cuvântările sale care de­sigur vor face obiectul atenției generale. Este în adevăr de admirat tenaci­­tatea cu care ilustrul șef al partidu­­ui conservator au susținut părerile sale și modul glorios cu care ele au triumfat asupra vederilor guvernului. Vă voi ținea la curent în privința celor ce vor urma de-acum nainte. X. I ■ [UNK]I MARTI 4 DECEMBRIE 1907 ii ■ [UNK]hi —I—........­­7 lunii ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei INSTREI NATATE,pe un an 30 lei Anunciuri, inserții si reclama SO bani văndul in pag. 3 Telefon. FUGITIVE „A luat prea multă sălbăicicie în luptele politice de până acum ți s'a creat astfel o clasă de LUPI hră­păreți". „Liberalul“ (Gura prentosului adevăr grăeție) Proverb romînesc Sălbătăcie­i TrCuTM Să nu fie Cind­ Ursul este al vostru—ales Printre fruntașii Pe care Iașii In sfatul țarei eri t­a... trimes ? La Huși cînd este, [Și nu’i poveste) Un lup stăpînul unui județ Nu ’nsamnă oare, La voi că are Menajeria un mare preț ? V’ați pus la masă, Creazăți clasă De lupi hrăpăreți ce ..fălci“ tot cer » Pentru țăranii „Ce n’au, sărmanii, „Și ’n țara ăsta de foame pier!“ Șt­au că’i doare De „lipsă­ mare, Dar fălci țăranii de vor avea Ce or să mai roadă Lupii, gramadă, Grăunți cu ele, pre legea mea ! Sălbăticie Cum să nu fie Clnd țara ’ntreagă ați împănat Cu animale Pur... liberale: Iluștrii voștri bărbați de stat! Buna. In urma unui articol apărut în ziarul nostru, articol prin cart tran­dait în vileag o stric de a­­faceri necorecte patronate de că­tre d-rul Lupu punectul județului Fălciu, d-sa a găsit de cuviință să dea în judecată ziarul „Eve­nimentul Am crezut de a noastră dato­rii ca să păstrăm în această privință o atitudine rezervată, lâsînd­­ justiția ca să se pro­nunțe. Astăzi ni se comunică că d.rul Lupu și-ar fi retras reclamațiu­nea. Dacă faptul acesta se adive­rește, publicul are cea mai pu­ternică dovadă că cele relatate prin ziarul nostru sunt adevă­rate, iar noi la rîndul nostru, în­cercăm desgustul de a ne fi găsit la un moment dat în fața unei persoane care n’are măcar cura­jul faptelor sale. Relevăm faptul acesta pentru ca să se știe că departe de a­u niște calomniatori, cele afirmate prin ziarul nostru se sprijină în­totdeauna pe purul adevăr. Ce privește pe d-rul Lupu, de acuma înainte știm cu cine stăm de vorbă, totdeauna, d-sa reprezintă in­­carnațiunea cea mai desăvârșită a principiilor conservatoare și cu puternica -i logică a reușit să răstoarne și să nimicească falsele legende create asupra partidului conservator de libe­rali, dovedind până la evidență, că în special țăranii n’au obți­nut de­cât vorbe de la demago­gia liberală, pe când conserva­torii tot­deauna s’au ocupat de soarta lor. înălțătoare a fost această zi pentru partidul conservator și splendid l-a răsbunat d. Ni­co­lae Filipescu de toate calom­niile, pe cari i le asvărliseră demagogii. Dar pe lângă partea politică in care a culminat discursul d-ln­ Filipescu, remarcabilă a fost tehnica cuvîntării d-sale în ches­tiunile agrare pe cari le-a tratat cu o competință desăvărșită. Fostul ministru de domenii a dovedit în adevăr că este un mare cunoscător al chestiunilor economice, cari interesează țara, demonstrând băncei ministe­riale și majorităței, că autorii legilor agrare depuse de gu­vern nu au studiat chestiunile rurale de la noi și nu cunosc adevăratele nevoi ale popula­­țiunei țărănești. Conservatorii din țara întreagă trebue să fie mândri de această mare isbândă a fruntașului nostru, care prevestește pentru partid mărețe zile de glorie, — și mai cu seamă noi Pam­enii ne simțim fericiți de via stră­lucire, care încoronează viitorul marelui fruntaș al partidului conservator. Teodor benibace IHJICOLIE FILIPESCU Confratele nostru „Conservato­rul Putnei“ publică în ultimul său număr următorul prea frumos articol semnat de valorosul nostru prieten d. Teodor benibace prișe­­niteti clubului conservator din Rum­a, articol pe care ne facem o deosebită plăcere de a-l repro­duce. D-l­icolae Filipescu, deputat și președintele comitetului par­tidului conservator din județul Putna, a ținut toată ședința ca­merei din ziua de 26 Noembrie cu splendidul și documentarul d-sale discurs la răspunsul la mesagiu. De multă vreme la tribuna parlamentului nostru nu se ros­tise o cuvântare atât de strălu­cită, care să atingă culmile unei elocințe atât de mari. D-l Nicolae Filipescu s’a ară­tat mare așa cum l’am cunoscut LA MOARTE Ulița mea era una dintre acele care încheia drumul hotărât prin care trebuia să treacă, spre zalhana, toate vitele de tăiat aduse din ceealaltă parte a târgului Eram prăpădit! Dar plătisem chiria înainte și dacă pentru mine lucrul ăsta era totul, pentru alții ar fi fost doar un prilej de rîs. A trebuit să stau acolo, prietene, să mă înfund In fundul unei odăi lăturalnice, ori de clte ori voiam să citesc ceva , să tresar în fiecare noapte, de strigatele sălbatice ale văcarilor ce pare că îmi făceau în ciudă. Și am văzut un an întreg cum se duc la moarte bietele vite nevinovate. Le priveam aproape zilnic, căci le ducea și ziua, cînd era nevoie. împrejurările m’au dus și la zaharna chiar. Și am băgat de seamă, toate au presimțirea morții ce li se pregătește. E altă ceva, dragul meu, să iei pușca la ochiu, să tragi un foc, în pasărea care, stlrnită de cine, n’are decît vremea să întindă aripele și să se înalțe într’un singur fu­mi­t. Vinătorul bun n’are nimic ce să-și bănuiască. El­ are m­ăscut simțul acela care îndreaptă ochiul și-i trimite privirea odată cu glonțul de lovește fără greș .De aceia niciodată n’am umblat cu cîrpacii ce chinuesc păsările, lăsindu-le perdute zile în­tregi, prin miriști, ca să le mînlnce furnicele de vii. — Aceia nu se deosebesc de văcarii ce-și rup ghioa­gele pe spatele bietului bou, ce nu vrea să intre la moarte. Faptul însuși al­ morții nu m’a înspăimîntat niciodată, nici nu mi-a sdruncinat sufletul, mij­loacele prin care ajungi să omorii și vremea care o pui ca să îndepli­nești acest lucru, iți poate da numai cutremurul sufletesc. La om, frica o poți vedea mai ușor, în schimbarea feței ce însoțește umilirea ceea a trupului, care se sfîrcește un cutremur și care tresaltă în țipătul ce scapă ascuțit din gîtul strîns de groază. La animale, aproape întotdeauna, frica o cunoști mai mult din ochi. Și niciodată ochiul omenesc nu va putea arăta, cred, atita groază ori va cuprinde acel al unui animal, care presimte primejdia. In ochii acei mari și atît de frumoși ai boilor, frica se zărește ca ceva tulbure ce vineacă privirea, apoi, după chipul genei, îl lasă iarăși curat, sticlos Încremenind pleoapele. Și iarăși is­­vorăște de adine ceața, și clipitul genei lungi și aroate piere repede ca și cum ar vrea să alunge o ve­­denie, răsarită deodată din pămînt. Atunci boul se oprește, iar văcarii lovesc cu ghioagele și el pornește amețit înainte.. Dar niciodată n’am văzut presimțirea morții, și groaza mai adinsă, la un animal, ca în îm­prejurarea următoare. Intr’o dimineață de toamnă porneam la vânătoare. o

Next