Evenimentul, iulie-septembrie 1908 (Anul 16, nr. 118-193)

1908-09-19 / nr. 184

­ANUL XVI—No. 184­­­5 ORGAN CONSERVATOR COTIDIAN S'vx’b'^câAxeoii'Ulxxeai luim coxn.itet VINERI 19 SEPTEMBRIE 1908— 5 B­LUI ABOHAMEHTE __ AHUHCIUHI pe un an . no lei REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA inserții și reclame PE • LUNI : . IO LEI­­ H pAG rondat # sea PE S LUNI . • LEI II STRADA LAPUȘNEANU II IN PAG. »-« rRndal . . 50 B»n* In străinătate PE *w LEI * - « * m PAG < * »-Anda . . »p Buni Talefon IAȘI Tra. majoa&r­v;cMu 30 13. ■ [UNK] [UNK] [UNK]«■ [UNK] [UNK]Bww»«bibbbi«sm«mbibb«bíSkmib«b«bmbbwbbbbb^^ ii ’­TsmmssmmM­dmmmmmMwmimMäammMmmmmaaemmmemmmmmmmm­­mmmmmm Strămutarea acchetei Comisiunea instituită de d.­ Ministru al Justiției pentru anchetarea acuzațiunilor a­­duse magistraturei de către d. A. C. Cuza și-a terminat cercetările în localitate. Faptul acesta nu înseamnă însă că ancheta a fost termi­nată, adevarata anchetă abia acum începe. Pănă acum comisiunea nu și-a adunat de­cît materialul necesar și adunarea acestui material numai a fost scopul venirei la Iași a d-lor Scarlat Ferechide și Cinu Economu. Odată declarațiunile acuza­torului și ale acuzaților luate în scris sub formă de procese verbale, odată dosarele tutu­ror afacerilor denunțate că conțin ilegalități colecționate, comisiunea de anchetă va păși în adevăratul domeniu al cercetărilor și aceste cer­cetări care vor trebui să fie concludente se vor face în Capitală și după cum se a­­firmă vor fi făcute împreună cu d. Tom­a Stelian, îndrumarea care a fost dată ast­fel acestei afaceri pare a fi o îndrumare serioasă, pornită din dorul de adevăr și faptul acesta trebue să ne fie tutu­rora îmbucurător. Căci daca ancheta se făcea în întregime în localitate, dacă după cum se anticipase chestiunile de drept erau să fie discutate în contradictoriu de către co­mi­siune și magistrații acuzați ca un fel de a doua delibe­rare asupra afacerilor încri­minate, se dădea opiniei pu­blice un prilej de murmur, în parte poate legitimat. Prea se sbuciumase, d. Bă*­darău pentru a cauta să a­­pară în apărătorul magistra­turei locale, prea luptase „O­­pinia“ în darul­­ de a ridica acțiunile patronului său in ochii clientelei ca să convingă opinia publică de legătura care ar exista între d. Bădă­­rău și magistratură, prea în­­cărcase gruparea takistă at­mosfera în jurul acestei ches­tiuni în localitate, pentru ca ancheta ori­cît de conștiincios ar fi fost făcută să nu stîr­­nească bănueli. Se vede că d. Tom­a Stelian a înțeles aceasta și a căutat să scoată ancheta nu vrem să zicem de sub ori­ce influ­ențe dar de sub ori­ce bâ­­nueli. In Capitală, comisiunea de anchetă compusă din magis­trați cărora nu li se poate tă­gădui competența, sub prive­­ghiarea ministrului de justi­ție, va cerceta afacerile una cîte una în mod amănunțit și obiectiv, va vedea dacă marginile în care poate fi în­chisă interpretarea textelor de lege a fost depășită sau nu și dacă inegalitățile semnalate, colaborează sau nu cu actele cuprinse în dosare. Indiferent însă de proce­deul pe care înalții magis­trați îl vor găsi mai sigur pentru facerea anchetei, e de dorit ca în rezultatul ei defi­­­­nitiv ori­care ar fi acela, să]î se pună punctul pe i, să nu]4 se facă afirmațiuni vagi saulj negațiuni nejustificate, căci]] opinia publică cere să fie e­l^ dificată în mod amănunțit­]] Inregistrînd cu bucurie pa­]­sul serios făcut în această­ chestiune prin strămutarea anchetei în Capitală, suntem nerăbdători de a vedea cu o oră mai înainte rezultatul ei dat la lumina zilei pentru ca consecințele ce fatal vor de­curge din rezultatul anchetei să restabilească și ele cu o oră mai înainte încrederea și pres­tigiul de care trebue să se bucure magistratura. Insulte lungă împrejurări Era o vreme, și, ba de mult, ba, am putea pe aproape preciza, acum vre-o 4 luni în urmă, ziarele ta­­chiste, iatre care și opinia din lo­calitate, enunța cu multă veselie și cu litere de o șchioapă, mai în fie-ce zi că, D. Titus Maiorescu, ilustrul fruntaș conservator, des­­gustat de politică, desgustat mai cu samă de politica carpistă bat’o focul, și’ar f vândut casa, și­ ar fi vândut mobila, și’ar f vândut în sfîrșit frumoasa sa bibliotecă, re­­trăgânduse definitiv într'un colți­șor de odihnă, în unul din orașele Germaniei. Știrile aceste, Opinia pe atunci le anunța cu oare­care veselie, into­vărășindu-le cu cuvinte măgulitoa­re pentru D. Maiorescu. D. Maiorescu, atunci era rădicat în slava ceriului, D. Maiorescu a­­tunci era omul care nu mai putea sta ln mijlocul unor oameni prea pătimași In politică, D. Maiorescu atunci prin „retragerea“ sa, era a­­devăratul politician și om cumin­te, care va i&i d . pericolul politicei carpi­ste, s’a hotărât mai bine a se retrage din politică, ba chiar și a părăsi țara, pentru ca departe, în țări streine, să se odihnească și să poată gândi mai nicnicia acestei lumi,în liniște la mi­ Au trecut 4—5 luni, nu s'a cam schimbat mai nimic de atunci în țara aceasta, decit doar că D. Teke lonescu stârne mai departe, cu In­­căpăținarea’i cunoscută, să fie șef de partid. Pe acelaș D. Maiorescu, Titus Maiorescu, căci e unul in țară, Ii știm acelaș, ilustru bărbat și po­litic și cărturar și cinstit și vene­rabil, în sfîrșit un om foarte deo­sebit de mulțimea oamenilor acestei țări.Dar, acest Titus Maiorescu, as­tăzi nu mai e acelaș, de acum 4- 5 luni. Așa ne spune Opinia... anal­fabeților... în toate, dar absolut în toate. Acest Titus Maiorescu astăzi este acela care... acum ciți­va ani, zice Opinia. Incasa onorarii grase ca avocat,... căci dreptatea cântărea mult mai greu în cumpăna sa. Acum Titus Maiorescu nu mai este pentru acești domnișori, ceia ce a fost nu mai puțin acum 4-5 luni. N’aveți decit să cetiți, dacă aveți curaj s’o faceți aceasta, pen­tru demnitatea voastră, cele ce scriu niște evrei de la gazeta unui domn Badareu, despre... Titus Maiorescu. Ce nerușinați. Dezmințirea nu vine direct de la guvern, printr’un comunicat în „Mo­nitorul Oficial“, după cum ar trebui să fie, ci vine din partea care ne spun, cum că legea ziarelor acestui împrumut s’a votat sub guvernul conservator, că negocierile erau în­cepute și că numai evenimentele ce au mijlocit in urmă, au amînat rea­lizarea lui. Apoi ne spun ziarele gu­vernamentale cum că acest împru­mut va sluji numai pentru : Construirea de nouă linii de garaj. Continuarea lucrărilor portului Con­stanța ; Sporirea parcului de vagoane ; Construirea liniilor ferate Fior­ești- Slobozia și București Oltenița. Construirea liniei duble Cernavo­­da-Constanța. Negreșit unele fapte sunt exacte Este exact că legea unui Împrumut a fost votată sub guvernul conser­vator, este exact că acest împrumut trebuia să slujească atunci pentru lucrările înșirate mai sus, și este exact că împrumutul n’a fost contractat fi­ind că partidul conservator s’a retras de la cirmă. Voim, iarăși, să credem că guver­nul nu se gîndește de­cit la săvir­­șirea lucrărilor proectate sub guver­nul nostru, căci n’avem nici un mo­tiv să alarmăm lumea ; credem, însă, că era mai bine ca lămurirea să fie dată pe cale regulată și deschisă așa în­cit dezmințirea să angajeaze gu­vernul Publicul este, de altfel, în dreptul său ca să fie alarmat, întru­cit o mul­țime de fapte concurează ca să-l ne­liniștească. In primul rând este subita hotărire a guvernului de a încheia imediat împrumutul. Un ziar german, foarte în curent cu operațiile financiare ale pieței Ber­linului, și a exprimat și el, mirarea că guvernul român s’a decis în mod așa de neașteptat, ca să contracteze împrumutul, ceea ce dovedește că bancherii germani nu erau de loc pregătiți și prevestiți prin faptul că legea Împrumutului fusese votată sub guvernul conservator. Apoi este stă­ruința guvernului nostru de a realiza acest împrumut acuma cînd situația piețelor financiare este atit de nefa­vorabilă. Prin urmare cînd un guvern caută să contracteze un împrumut de ur­gență cu convingerea că face o afa­cere rea, publicul are dreptul să fie alarmat și să primească cu neîncre­dere deslușirile ce i se dau­ aprinse și strigînd ura pe străzi ca disperații, numai ca să­ca­iete francul cu care a fost toc­mit,­­ este ceva care cum am zis, trece peste margin­ele bana­lităței, și atinge chiar culmea ordinarului. Iată înt adevăr ce zice Voința Națională, despre primirea făcută d-lui Dimitrie Ionescu la gara de Nord : „Manifestația organizată cu prilejul venirei în țară a d-lui Take Ionescu a fost pătimaș judecată. Acea mani­festație nu numai că n’a fost ridicolă, dar a avut și un rost înalt. „Partizanii celui mai popular șef de partid din Europa au ținut să sărbă­torească cu acest însemnat prilej bo­gata activitate desfășurată de dl Take Ionescu de cînd d-sa a pără­sit țara și pănă azi cînd pămîntul patriei noastre simte înfiorat de min­­dune că iar e călcat de binecuvînte­­tele tălpi ale genialelor picioare cu care e inzestrat șeful partidului con­servator-democrat. „Ce a făcut d. Take Ionescu în timpul verei ? Mult. A făcut excursii plăcute cu automobilul, a vizitat pi­­toreștile ținuturi ala Elveției și Fran­ței, a călătorit prin Anglia, a avut fericirea să scape cu viață dintr’un complot ce nu se urzise in­potriva sa. „Ei bine, pentru această bogată activitate d. Take Ionescu trebuia sărbătorit. Fiind­că ori ce ar zice ad­versarii celui mai mare orator pe care-l are țara noastră, dar nici o­­dată Romînia nu simte mai bine fo­loasele serviciilor imense ce-i face d­ake Ionescu, de­cit atunci cînd d. Take Ionescu... nu-i face nici un serviciu. Cînd dar șefii de guvern fug de zgomotul zămbălăului cu care ar putea fi întâmpinați la reîn­toarcerea lor în­ țară de prin că­lătoriile făcute în străinătate, și chiar opresc asemine manifes­tații,— D-nul Ionescu pune de i se organizează mascarade cu ar­tificii și sbierete de ura, spre a trece de om mare și grozav. Ce saltimbanc.... mânia, iar întreg imperiul austriac se găsește astăzi în prada luptelor nesfirșite dintre germani și popoarele slave. Curentul naționalist va ajunge cu siguranță biruitor și în Ungaria, unde propaganda socialistă nu este de olt expresiunea nemulțumirei trecătoare a poporului, care în fond e condus de interese naționale. Chiar ma­ghiarii sunt astăzi minați economi­­cește de cosmopolitismul evreesc, care vrea să se ridice pe ruinele naționa­lismului. Dovada despre aceasta este că și naționalitățile nemaghiare uită pen­tru un moment deosebirile de neam și se avîntă în luptă pe partea soci­alismului, ca apoi să reînceapă răs­­boiul de exterminare pe tema națio­nală. Nu pot avea încredere diferite­le naționalități din Ungaria tn amă­gelile socialiste, cari nu au nimic si­gur la baza lor. Socialiștii unguri, a­junși in Parlament pot uita ușor ne­cazul contra stâpinirei, nu pot Insă uita că reprezintă un popor, care se deosebește de celelalte. Aci e staburile desiluziilor socia­liste. Triumful va rămâne tot pe par­tea naționalismului, fără de care e greu să se conceapă o viață de Stat Acelaș lucru se petrece în Franța care se poate numi țara clasică a socialismului. Ia rîndul marilor Pu­teri Republica franceză apare ca Stat nu se poate mai național, tind e vor­ba să-și apere interesele internațio­nale. Putregaiul socialist dispare în fața chestiunei marocane iar preșe­dintele Franței nu se deosibește de oricare suveran încoronat in relațiile sale exterioare. Și dacă mergem pină in America materialistă, și acolo vom vedea cu­rentul naționalist predominînd spiri­tele. Roosevelt ni se pare mai curînd un monarh­, de­cît un președinte de republică. Iar imperialismul Statelor­ Unite nordamericane nu este o noți­une fără rost, care preocupă capetele miliardarilor ca și pe cele ale smpli­­lor muritori din America, cari aler­­gind aci din toate părțile lumei după cîștig, se simt după un timp oare­care cetățeni cu veleități naționaliste americane. Un slab curent socialist își face drum și în țara noastră ; el este insă prea lipsit de putere, ca odată popo­rul trezit să fie pătruns de acest cu­rent neînțeles. Iar acei, cari speră să înăbușe naționalismul în Romănia, sunt sau prea proști sau prea copii. Noul împrumut Svonurile răspindite cum că nou împrumut de 70 milioane pe care guvernul voește să-l contracteze a­­cum, ar fi destinat să slujească ca fond de­ război, a silit pe guvern să dea o dezmințire indirectă prin zia­rele sale. Banalități ordinare Comedia primirilor ce se fac de suitarii d-lui Ionescu de cîte ori se întoarce în București ve­nind de undeva, fie chiar și de la Chitila,— a ajuns așa de ca­raghioasă și banală. Iacit cu drept cuvînt, asemine recepții, pot foarte bine fi calificate de primiri ordinare. După două luni de absență se-ntoarce primul ministru al țarei românești în țară,—și par­tidul său cu mult mai numeros decît banda democraților, ba nici se poate admite vreo o com­parație,—găsește că nu e lucru serios și demn pentru un par­tid politic de a aranja masaliile și urale cu oameni năimiți, și nici chiar a aduna partidul, spre a eși cu timbălău întru In­­timpinarea șefului. Nu mai vorbim de partidul conservator în obiceiurile căruia nu a intrat nici cînd dorința sau mania manifestațiilor pri­mite­ pe la gări. Suveranului chiar,cînd vine din străinătate nu i se face altă pri­mire, decît aceea de a fi întim­­pinat de representanții cei mai înalți ai Statului, și de respectul cu care mulțimea venită spon­tane­i să descopere la trecerea Majestăței sale pin mijlocul ei. Dar caraghiosiîcul ordinar pe care ni-l prezintă spectacolul unor bețivani agitind masarab­ tatul naționalist Ori­cît de mari progrese ar fi fă­cut ideea păcei și aceea a Infr_țirei dintre popoare, totuși în sinul mas­­selor poporale se manifestă cu tărie deosebirea de rasă și de naționali­tate. Curentul naționalist pare chiar mai viu astăzi decit oricînd in Europa, cu deosebire în țările cu amestec de popoare. Propaganda în serviciul naționa­lismului a întemeiat viitorul State­lor europene, cari s’au desvoltat nu­mai în direcție națională. Și dacă curentul contrar al cosmopolitismu­lui a putut un moment să sufle peste mințele mărginite ale mulți­­mei muncitorilor, din mijlocul cărora s’au ridicat­­ obscurii apostoli socia­liști, cu idei anarc­ice-revoluționa­­re, curentul naționalist s’a dovedit totuși cu mult mai puternic chiar a­tunci, cînd social-democrația părea a fi biruitoare. In Germania, dovedindu-se socialis­mul ca dușman al intereselor supe­rioare de Stat, poporul, trezit la con­știința națională, și-a retras simpa­tiile social-democratice, și­­ se află în­dreptat iar spre calea arătată de par­tidele naționale. Tot astfel In Austria, Socialismul a putut face progres, până ce partidele cele­lalte erau învrăjbite. Curentul so­cial-democratic părea chiar un reme­diu pentru înlăturarea certurilor din acest Stat din cauza deosebirilor de neam și de limbă. Zadarnic fu totul­ din sinul po­porului n’a putut să dispară dușă Ecouri politice c­u privire la starea sănătăți­i S. Regelui se comunică ur­mătoarele : „Știrile ce ne vin despre sănătatea Augustului nostru Suveran sunt din cele mai liniștitoare. Crampele de stomac, de cari tu feria atit de mult în timpul cind d-rn Noorden a fost invitat să vie la Cas­telul Peleș, au dispărut cu totul. Ne­greșit că prin aceasta n’au dispărut subit și toate efectele catarului sto­machal, însă nutrițiunea se face mul mai bine, cu nutriment variat și ar­surile cari revin din cinci în cinci sunt de o durată mai scurtă. Este știut că catarul stomachal nu se vindecă repede. Insă dacă binele ce se manifestă acum se va menține, M. S. va putea să-și reia cu curind toate ocupațiunile obicinuite, urmind totuși regimul și tratamentul, menite a face să dispară cu totul răul de care sufere". INIMA MICA SANTINELĂ LOMBARDĂ Era în anul 1859, în timpul ră­­­­boiului de liberarea Lombardiei. La cîteva zile după bătălia de la Solfe­­rino și­ San Martino biruită de Fran­cezi și Italieni contra Austriecilor, într’o frumoasă dimineață de Iunie, o patrulă de cavalerie merge la pas, pe o potecă singuratică spre vrăș­maș, cercetînd cu băgare de samă cîmpia. Un ofițer conducea patrula și toți se uitau nainte, cu privirea fixă, muți, așteptîndu-se dintr’o clipă într’alta să vază albind printre co­mei uniformele inimicilor. Ajunseră la o căsuță de țară, îm­presurată de frasini, înaintea căreia sta singur un băiat de vre-o doispre­zece ani, cojind un briceag o nuia. De la o fereastră deschisă spânzura o bandieră tricoloră; în casă nu era nimeni, țăranii, de frica Austriacilor, după ce au pus steagul la fereastră, au fugit d’aci’ncolo. Cum văzu soldații, băiatul aruncă nuiaua și-și scoase căciula. Și era frumos băiatul acela, cu față îndrăs­­neță, cu ochii mari albaștri, cu pă­rul lung și blond, iar pieptul îi era gol. ■ Ce faci aici? îl întrebă ofițerul ofițerul oprind calul. De ce n’ai fugit cu părinții tăi ?­­ Eu n’am părinți, domnule ofi­­țer, sunt copil găsit și trăesc mun­­cind la unul și la altul. Ai­ci am ră­mas ca să văd bătălia. — Ai văzut austriaci pe aici ? — De trei zile n’am văzut nici unul. Ofițerul stătu un timp pe gînduri, pe urmă descălică și lâsîndu-și sol­dații cu fața spre m­ie Intră în casă și se sui pe coperiș... Casa era mă­runtă, după coperiș nu se vedea de­crt o parte mică de c­apie. — Ar trebui să mă urc la pom, zise ofițerul și se scoborî jos. Naintea casei un frasin foarte înalt și subțire își legăna frunzișul In fier. Ofițerul rămas­e pe gloduri uitîndu-se cinci la copac, cind la soldați ; apoi de­odată, zise către băiat . — Ai tu vedere bună? — Eu ? răspunse băiatul, eu văd o păsărică tocmai în zare. - Poți să te urci in vîrful copa­cului acestuia ? - In vîrful copacului ? Intr’o clipă. - Și ai putea să-mi spui ce vezi colo departe, dacă vezi soldați aus­­triaci, nori de pulbere, puști ce stră­lucesc, cai ? — Negreșit că aș putea. — Ce să-ți dau ca să-mi faci aju­torul acesta ? — Ce să-mi dai? zise băiatul star bind. Nimic. Ce lucru mare !... Și pe urmă... dacă este vorba de nemți o fac bucuros pentru ai noștri. Eu sunt lombard domnule ! — Prea bine. Urcă-te. Băiatul iși scoase ghetele, strânse cureaua pantalonilor, aruncă căciula din cap și cuprinse în brațe trun­chiul copacului.­­ In stat­, făcu ofițerul, ca apucat de teamă. Băiatul se întoarse spre el, intre­­bîndu-l cu ochii lui frumoși ca cerul. —■ Nimic, zise ofițerul, urcă-te. Ca o pisică, băiatul se urcă în copac. — Uitați-vă nainte, strigă ofițerul soldaților. In două-trei clipe băiatul ajunse în vârful copacului. Ofițerul de abia 1l ve­dea de jos, ieșit pe jumătate dintre frunze, cu capul lui blond pe care soarele îl lumină ca aurul. — Uită-te naintea ta 1 strigă ofi­țerul. Băiatul scoase mina dreaptă dintre frunze și și-o făcu strașină la ochi. — Ce vezi ? Băiatul plecă capul și punîndu-și mina la gură, ca să se auză mai bi­ne, răspunse. — Doi oameni călări, in mijlocul — Cit de departe sunt ? — Cam la o bătaie de pușcă. — Se mișcă ? — Nu, stau pe loc. — Nu mai vezi nimic ? — întrebă șoselei.

Next