Evenimentul, iulie-septembrie 1909 (Anul 17, nr. 117-189)
1909-09-19 / nr. 178
Y + V r — A NU L XVII No. 178 ÁSOM A Ml ENTE Pe un an.......................Lei 20 Pe jumătate de an . . . .10 Pe trei luni „5 In străinătate pe un an. „ 30 Un număr vechi 30 bani telefon SUB DIRECȚIA ă bani XMMM COMV8JEMI VATOM mm CLUBULUI CONSERVATOR SÂMBĂTA 19 SEPTEMBRIE 1909 RSMUROIURI Inserții si reclame In pagina a 2-a rândul 1—Lou In pagina a 3-a rândul 0.50 bani In pagina a 4-a rândul 0.30 bani REDACȚIA șf ADMINISTRAȚIA STRADA LĂPUȘNEANU No. 44 IAȘI LIBERALII și COOCOD trarța Pe când takiștii, convinși că moftul concentrarei e cu totul resuflat și nu mai are curs în piață, l’a părăsit cu totul și nici mai gândesc la el, — liberalii din contra, să încăpăținează a’l readuce în discuție, fiindcă acest moft le convine de minune. E vorba că preopinienții care dețin frânele puterei văzându-se pe ducă, au mare nevoie, o urgentă nevoie chiar ca să nu să zărească la orizont nime care să-i poată înlocui. Și plecând de la această dorință, ei susțin că partidul conservator ar putea cât de repede să se succeadă la guvern, dar mai înainte de aceasta, el trebuie sa-și adune torțele împrăștiate astăzi, să opereze mult cantata concentrare și apoi să se gândească la așa ceva. Liberalii se bazează pe faptul că o concentrare așa numită conservatoare este imposibilă în sensul cum o înțeleg ei, și se bizue pe această imposibilitate ca să se eternizeze la putere. Propteaua îi minunata, și’i felicitam. De prisos socotim să mai revenim cu explicații asupra imposibilităței de fapt a unei concentrări imaginată de adversarii noștri, deoarece nici poate să fie vorba de o concentrare cu elemente conservatoare rezletite. Căci a se crede că personagii ca d-nii Ionescu, Bădărău, Brătășanu, Elena, N. Xenopol, Comărășescu și alții, vor veni cu bună credință să se reînchine steagului pur conservator și că se vor supune cu curățenie de inima comandei actualului nostru șef d-l P. P. Carp,—ar fi desigur o naivitate. Toți domnii aceștia visază o concentrare cu tocmeală, ca pentru cazul venirei la guvern a partidului conservator, să î mpartă cu el puterea pe din două, — ceea ce ar fi un simplu caraghioslâc și ar ofensa amorul propriu chiar și a celui mai modest sau mai obscur conservator curat. Decât, fiindcă liberalii cunosc foarte bine lucrul și sunt încredințați că o concentrare este imposibilă,apoi ei cred că au găsit formula în puterea căreia să poată remânea fără termin la putere, vorbindu-ne mereu de concentrare și spunând că fără de realizarea ei partidul conservator nu ar putea veni la guvern. Vă ’nchipuiți cât de solid trebuie să fie partidul liberal, dacă și bazează existența la guvern, pe asemine șubrede proptele. Și vă mai închipuiți cât de naivi sunt gazetarii oficioși când susțin, că partidul conservator concentrat, ar avea tot dreptul să vie la putere daoarece—lucrul reeșă printre rânduri—regimul s’au făcut toate datoriile de bun Christian, ca să se facă incapabil de a mai dăinui. Vra să zică, guvernul n’are rațiunea de a mai sta un minut în picioare, dacă s’ar opera o concentrare ? Este o declarație foarte prețioasă, deși indirectă, pe care nem face presa oficioasă. Decât, acest guvern va trebui să se prăbușească și fără concentrare. El este un guvern incapabil care, în două formații consecutive nu a putut produce nimic folositor pentru țară decât doară, săi provoace buclucuri și disensiuni în chiar sinul acelora cari deține puterea. ADELA XENOPOL Fondurile de rezervă de la casa de scont Nepricepuții de la ziarul cinstitului domn Bădărău, turbă, de-al binelea turbă. Toate cite le scriem noi, in privirea cisci de scont, unda guvernează do ar lor, hrește, nu le convine. Și, chipurile, ca să se răzbune, se aruncă împotriva d-ui D. Greceanu, care, nu e văzît în nici o societate, nici n’a mijlocit cîndvî pentru al de Miclescu, ce, cu falimentu i cunoscut, va lăsa pe drumuri numeroși inși, care au avut nenorociri să și plaseze banii la sus zisa casă, își poate închipui lumea, ca „valoare“ pot avea insultele unui evreu ca Lewin, împotriva unui om ca distinsul nostru fruntaș, d Dimitris Greceanu. Dar, pe astăzi încă una, pentru casa de scont. Intr’o adunare generală din 1907/8 în care se făcea alegerea consiliului de administrație, în discuția care sa porni, d. Naiman Paraschivescu, î n calitate de mice acționar, a ridicat chestiunea atacarei fondului de rezervă și, între altele a arătat că, în urma operațiilor riscante și dăunătoare societății, făcute de d. V. Radu, fostul director al casei, o creațiune a d-lui Bădărău, — operațiuni care au adus casa aproape de pragul falimentului, râu se face că se continuă cu asemenea operațiuni, atăcîndu-se fondul de rezervă, filtima siguranța pentru societate, în cazuri de pierderi Parcă presimțea ceva Cc. Naiman, de atunci, căci doar vedea omul, oamenii... Observațiile dlui Paraschivescu au fost acoperite, precum era de prevăzut, dinainte de vociferările bădărăniștilor, care erau în păr la aceasta alegere, trimiși de d. Bădărău — o știe bine toată lumea, pentru a influența alegerea consiliului de administrație, în favoarea lor, D. Paraschivescu, de abea acum sa răzbună, retrăgîndu’și cei 31 mii frăncușori îndărăt, «după falimentul Miclescu,—oricît s’ar străcănui evreiasca „Opinie* să alerga la scrisorile de silă și la brt»șoars. Și, ca d. Paraschivescu vor face multe persoane din localitate, astăzi, mini. Printr'un articol din statutele acestei societăți anonime pe acțiuni, se oprește expres, atingerea fondului de rezervă, ceia ce nu s’a respectat de către cei din fruntea casei, care sînt amici „politici“, cu evreul care-i apără astăzi la gazeta bancherilor și crîșmarilor, firește evrei. O lătra, cu o lătra fițuica evreiasca, dar va rămînea numai cu lătratul. Cunoaștem persoane, care chiar astăzi ne-au declarat că, iși vor retrage imediat sumele depuse la această casă, pentru a nu fi expuse la cine știe ce surprise neplăcute. N’am isprăvit încă. opopo Școlile streinilor DIN ROMIA Pină la o vreme se observa tendința streinilor de a se asimila romînilor. Cunoaștem timpul, cînd chiar în j școlile streinilor, stabiliți în țara noastră, se arăta multă dragoste pentru limba și istoria rominilor, cînd în cărțile germane ale reposatului pergamenter se cuprindea mult patriotism romînesc, prin cari cărți elevii, germani cu deosebire, erau ținuți să se alipească cu căldură de patria lor adoptivă, inspirîndu-se din trecutul glorios al românilor ospitalieri pentru toate națiunile. Trebue să recunoaștem însă, că din vina noastră elementele streine de neamul romînesc au început să se oprească în drumul asimilărei lor, formîndu’și o viață cultoplă aparte, puternic sprijinite de către guvernele țărilor, din cari au emigrat în mijlocul nostru Astăzi germanii, ungurii, mîne bulgarii, grecii, etc. vor avea, școlile lor subvenționate, în cari se va propovădui o învățătură, care nu se poate să nu fie cu tendințe nepotrivite cu interesele Statului nostru. ici nu vom putea avea nici dreptul să ne plîngem, căci vina o purtăm noi, cari nu ne-am silit să’i atragem pe elevii streini la școlile noastre. Am auzit chiar la începutul acestui an școlar numeroase plîngeri, că șco Administrația liberală Cu ocazia așa ziselor inspecții ce a făcut în judițele Dorohoii și Botoșani, d. I. Brătianu a rămas foarte surprins, cînd întrebînd într’o comună, de cînd nu a fost prefectul prin localitate, i s’a răspuns: — Din 1007, domnule Ministru Faptul este absolut autentic și această constatare a avut prilejul să o facă primul ministru și prin alte comune. [ Prefecții regimului, oamenii aceștia prvidențiali (?) puși în fruntea județelor, pentru a îndrepta administrația și a stropi abuzurile, nu dau cu anii prin comunele rurale. E lesne de înțeles, în asemenea condițuuni, pentru ce administrația noastră este în'r'o stare mult de primitivă. Lăsați de capulor, lipsite de orice control, organele ei nu-și fac datoria și, această stare de anarhie are, natural, un adînc răsunet. în sufletul țăranului. Ne pare bine că însuși primul ministru a avut ocazia să constate faptul acesta. Ecouri J’orfice , inutil să mai dezmințim invențiile neghiobe ale presei takiste, asupra pretinselor neînțelegeri, cari vor fi existând în partidul conservator. Râd și copii de asemenea neroade afirmațiuni și ele nu merită decât disprețul nostru suveran. Totuși, ziarele tahiste pronunță, cu această ocazie, cuvântul de „faliment“, fără să cugete, că Coca Miclescu poate să le interzică dreptul de a vorbi de funie, în casa spânzuratului. E iarăși o neghiobre a inteligentei prese taehiste. r'fostul director al penitenciarelor, d-l Gr. Dianu, pa care guvernul liberal l’a exilat într’un post de inspector agricol la Fălticeni, n’a hotărât să părăsească această demnitate pentru care nu’și simte nici o ehie mare și nici o competință și în acest scop, și-a regalat drepturile la pensiune, pe ziua de 1 Octombrie. D. Dianu se va retrage in viața privată și capitala, care -i pierduse, va avea din nou ocazia săi aibă în sânul ei. Capșa și Kázmán nu pot astfel decât să se bucure de retragerea la pensie a d-lui Grigore Dianu, care dacă nu e un important eveniment politic, este totuși unul de cafenea. Vom putea iarăși să ascultăm savantele conferințe ale d-lui Dianu, asupra reformei penitenciarelor și d l Coco Dimitrescu își va regăsi tovarășul de altă dată. Causeur plăcut și discret, ci Dianu ne revine, cu noi forțe și Capitala nu poate decât să salute reîntoarcerea sa. Iile Statului refuză de-a primi pe elevii streini. Un elev german n’a fost înscris la liceu nici cu nota 9 de trecere obținută Înaintea examenului depus la Stat, pentru a’și putea continua studiile la școala românească. Pricina este în primul rînd, că n’avem școli suficiente, așa că sa aglomerează prea mulți elevi într’o clasă. N’ar fi timpul să se gîndească mai mult guvernul la această situație creată elementelor streine, pe cari avem un mare interes național, ca să nu le respingem, cel puțin în cazul cînd ele de bună voie tind să se asimileze ? Desvoltarea pe care o iau școlile străinilor din România, constitue fără îndoială un mare pericol național, și’n această privință am fost foarte nepatrioți că nu ne am interesat, dovedind mare neglijență. Cărțile reposatului Besgamenter, care deși scrise în nemțește, erau acomodate pentru elevii germani, cuprinzind subiecte naționale romînești, acum sunt refuzate în școlile germane in cari stăpînește alt spirit. Un control asupra cărților întrebuințate în școlile străine din țara noastră, ar putea da rezultate surprinzătoare. Să nu ne trezim prea tîrziu, cînd cultura străină va fi prins rădăcini, constituind in Romînia centre vrășmașe naționalităței noastre care nu s’a închegat prea mult ca să poată respinge pe acei străini, cari ar putea să se asimileze, ai căror copii insă sunt excluși din școlile romînești sub motivul că n’au loc In școlile Statului nici elevii romini. S’ar putea prea ușor întîmpla ca chiar părinții romini să'și trimită pe viitor copiii la școli străine, în propria lor țară cultivîndu-se în spiritul unei culturi străine. Această situație nu semai poate tolera, căci amenință să devină un pericol național. (Conservatorul) -------—SAA t/WWW-—-------- ror cinste politică și personală este banul cu orice preț și interesul, nedindu-se în lături mci de la crime și asasinate. De această școală mai țin calomniele, șicanele, intrigile, zizaniile, abuzul de putere și încredere, răsbunarea, minciuna și alte înscenări josnice din repertoriul ocult. Iubirea de țară nu corespunde cu realitatea și sub acest raport dinșii au rămas aceiași demagogi. Din cauza politicei Europene de la 1848, dinșii neputînd proclama republică chiar odată cu proclamarea ocultei, pardon, am voit să zic a constituțiunei și neisbutindu-le planul nici la Ploești, dinșii caută după testamentul lui Ion siu a compromite organizația statului dînd asalt constituțiunei, începînd cu restringerea libertații comerciului, continuînd cu legi regresive și căutind a-i da lovitura de grație și prin concursul nelipsit al științelor oculte de la toate așa zisele acte mari patriotica , suprimînd libertatea personală spre a compromite Dinastia, Țara și celalt partid istoric, inunoînd vina pe M. S. Regele că vroește a domni ca autocrat / Comerciul ocultei astăzi fiind mai rentabil docit la 1848 prin posedarea și a cuvîntului aerian, precum și a unui abecedar alcătuit cu mult mai dinainte pentru perceperea a orice idei manifestate prin apariția globulelor de singe, care străbat fibrele țesutului celular, cunoscînd că globula cutare apare prin sunete, imagini, vederi sau auz din afară înăuntru și invers, apărind pe fibra cutare în poziția cutare represintă litera A mare sau amic și așa mai departe, conform voinței și a mediului care regulează circulațiunea sîngelui dupe impresiuni și simțire , așa încît orice gîndiri și orice imagini sunt violate odată cu aparițiunea lor, astfel că și secretul scrisorilor, al voturilor, secrete intime, de familie și comerciale sunt violate de asemenea. Visele, vederea, auzul și culorile se falsifică de la distanță, asemenea survin perderile de memorie și amețelile ușoare. Aceste mijloace precum și incontenența cuvîntului aerian, zeflemele, impuneri, amenințări, ironisări, ghinioane și surmenări prin aderarea cuvîntului cu o rapiditate amețitoare pe 30— 40 voci deodată, prin mincărimi, înțepări, amorțiri la creer și cord și junghiuri electrice, servesc comisiunilor medicale cînd sunt convocate de organele in drept, de a decide de soarta cetățenilor și prin aceste înscenări criminale, de multe ori bieții își plătesc singuri nenorocirea lor, nefiind in stare a se apăra ! Ca și nebunia nenaturală se dau și boale nenaturale de la distanță. De grația ocultei depinde astfel onoarea, soarta, munca, mintea, sănătatea și vieața. Prin arsuri electrice des distanță păstrez o cicatrice pe nas din 1906, precum prin perpetuarea vibrațiilor electrice, mi-a compromis dantura, restul se mișcă ca mărgelele. In 1904 nu am putut ține o moară pe apa Ozului, iar in 1905 mi-a deranjat lei 600 de la Casa da economii, rezervați pentru afaceri, care împreună cu ce mai am, a-și putea chiar azi să mă ocup, fără a fi perdut forțat timpul, dar nu sunt liber de 6 ani și 2 luni fiind sequestrat ocult și urmărit in fiece pas și gând și in culcare și insculare ; ideia cooperativei pornită de la dna dr. Stăncescu a căzut. In zilele de 1, 4 11 și 14 Iulie acest an d. dr. Stăncescu a mai bine voit să se intereseze trimițîndu-mi acasă un comisar de poliția să-mi în semnalmentele și informații ce funcții ocupă nepoții mei l.. De la 1846-47 și pănă azi, pen CATEVA NOTIȚE DESPRE OCULTA LIBERALA ȘI ȘTIINȚELE OCULTE DIN ROMANIA In țara noastră științele oculte nu erau cunoscute pănă la 1845-47 deși în Franța ele erau cunoscute de mult, unde au luptat pe rînd pentru usurparea regalității, precum mai tirziu a imperiului, facînd tot posibilul pentru înlesnirea constituiri republicai actuale. In antichitate ele formau puterea divină a regilor și a marilor preoți (Pontefici). In alte timpuri ele au format puteri aparte și au lucrat la ascuns, creîndu și partide din inteligentă și mai cu seamă din număr (gloate) imfluențând din ascunzători puterile politice mai întotdeauna in rău, spre a compromite pe regi. In Rominia aceasta putere ocultă aparține ocultei partidului liberal ; ea lucrează după legi nescrise, exercitind ocult dreptul de viață moarte și prin științele oculte disși pune de mijloace mai îngrozitoare decit inchiziția evului mediu, încît de ordinea și siguranța publică nici nu mai e vorbă. Această școală a dat marile figuri ale membrilor ei, a câ 37 Adîncuri sufletești (Roman din viața Moldovenească) (Urmare) — Nu știe nimic? Nu e nimic grav, decât că o bețivă a omorât o alta. O servitoare a d-nei Axenti s’a malatat întru atât, se vede cu vinaluri fine după nunta de Sâmbătă, incât au omorât prin o lovitură de cuțit, o calică care veni să se ceară de pomană ! « In acest caz, spuse Paltin oprindu-se cum mergeau alături — eu sunt vinovatul, eu am trimes vinaturile. I — Și de ce n’ar fi vinovat fabricantul, spuse cu’n ton ironic prefectul, ceia ce-i făcu să zîmbească amîndoi.^ Se opriră în fața casei Elenei însă intrară amîndoi, deoarece trăsura prefectului la scara li vestică și soția lui era în lăuntru. In toate camerale roia lumea, se desprindeau in gupe deoarece în casa D-nei Axenti se începea acel proces social, al claselor. D-na Axenti cunoștea din toate breslele : aristocrați, profesori, magistrați, agricultori, artiști, și doctori; totuși aristocrații, cîțiva din cei mai scaparați sau mai luminați, care începeau a vorbi și cu inșii care nu aveau cîteva generații siliți de împrejurările draverilor. Paltin intră într’o întreagă societate simpatică. Pesta tot era un murmur de conversație, rîsete, gama întreagă a veseliei. Dna Axenti fericită că-l vedea venind și tocmai în ziua ei de primire, îi întinse amindouă minele ; și pe cînd Paltin i le săruta pe rînd, ea îi spuse in expresia unui ton, de parecă vibra fericirei ori un sunet pe o coardă. — Am primit telegrama. — Insfirșit, spuse Paltin [privind-o cu înțeles, și astfel intrară în salon unde bizîiau attea sunete de voci. — Aud că ai avut o tragedie cuseră. — Ce tragedie, F spuse Elena atît de fericită în totul încît nici se putea opri pe ceva trist. Nu mai putea face parte din viața ei insă, în acel vîrtej totuși gîndu-i alunecă pa Vlada. Insă cu atîta indiferență, pare că n’ar fi făcut parte din omenire. Era ceva deja atît de îndepărtat! — Ce nenorociri, exclamă D-na Păsăreanu. — Ce nenorocire găsiți doamne o întîmpină un militar afundîndu-se în spetează, o bețivă și o altă bețivă, dacă ar fi în Spania nici s’ar i’ocupa poliția. La noi însă se face o dandana ca pentru cine îștine cine, cine ar fi. — Mă iartă domnule, interveni un om de știință, cred însă că e un proces social mult mai interesant de studiat decît o sinucidere din amor. — Cum ? exprimă surprins militarul, găsiți mai interesantă moartea a două bețive ! — Desigur, urmă D-na Păsăreanu luător în rîs și indignată, dacă ar fi fost în joc beizadele de ale domnielor voastre, ar fi meritat, însă fiind două nenorocite, e prea multă bătae de cap. — D-na Păsăreanu dovedește o judecată deasă, spuse Paltin, căci noi iștialalci domnițe ne dăm seamă de un fapt, și anume că suntem autorii și instigatorii Însuși al acestor mizerii sociale. Statul prin executarea sentințelor iar societatea prin indiferența clasei de jos. — Cu bună seamă, noi burgezimea și fruntașii noștri ajunși la cîrma țarei urmărim încă procedeul creat de domniavoastră aristocrații. Știut e că nu se poate nimic preface din nou, insă îmbunătăți. Na-ați lăsat atitea lacune și o astfel de desordine, încît cu drept cuvînt obrazul nostru trage consecințele ocîrmuirei domnielor. — Cred că nu ne veți imputa că v’am lăsat și bsțivii voștri, spuse ofițerul cu’n ton ironic. — Desigur ,că nu, spuse Putin pentru a potoli piezișul în care alunecase tovarășul său de sfat. Insă pe noi ne interesează și lumea de jos ii considerăm ca oameni. Pentru mine unul, cazul Vladei mă interesează foarte mult sociologia ește. — In Spania nici nu se ocupă poliția de astfel de cazuri, ei găsesci un remediu social cînd ’doi paraziți se omor unul pe altul, spuse militarul. — Cu bună seamă, replică D-na Păsăreanu care se ținea in incinta conversației, poliția pe acolo are grija să împiedice duelurile între nobili. — A apropos,spuse Elena simțind situația militarului, ați văzut fotografia micului rege? — Să vedem ce a face cînd o fi mare, răspunse un politician ridicînd sprincenela pe deasupra ochelarilor, pe cînd Elena îi cerea brațul militarului pentru a o conduce la camera de alături. Militarul fu foarte fericit, se ridică sprinten și curtenitor îndemănându-i