Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)

1910-01-15 / nr. 266

ta întinsă, era în­tot­dea­una caldă , nu cunoștea­ perfidia. Și dacă Natura in misterele ei, răpîndu te eșa de timpuriu, îți re­zervă vre-o conlucrare în mișcarea universală, pentru noi colegii tfei studenții tăi de odinioară și de as­tă­­zi, cetățenii ieșeni, dispari numai fizicește. Figura ta blîndă , graiul tău dulce prietenesc, erudiția ta, iu­birea sinceră a semenilor tăi, rămîn cu noi, ca pildă, ca îndemn și sunt încredințat că nu va­i fi dat uitărei. Cu lacrimile în ochi, cu aufi­­­.tul sdrobit îți spim?un iubite coleg, iubi­te cum rade, adio și după datinele, strămoșești, să-ți fie țărina ușoară! Și acum d-lor, vă rog să ne unim cu toții, pentru a ne lua ultimul adio de la acest sfint cetățean, a cărei memorie va remîne neperitoare printre noi. Fie-i țârn­­a ușoară ! CUVÎN­TAREA d-lui Colonel Benescu rostită la înmormlularea Colonelului Dpan întristată adunare, Colon­ul Lipan Constantin a fost o figură, a fost un caracter. Dacă o­­mul treci­nd prin lume are datoria de a servi societatea cu fapte bune, Co­lonelul Lipan și a îndeplinit această datorie cu prisosință. Cine nu cu­noștea m­ oștire pe moș Costache (asa­ i se zicea), care ajuta pe toți camarazii săi cu fapte și cu sfatul, cine nu cunoștea că punga acestui mare om de bine era pururea des­chisă camarazilor sei nevoiași. Spri­jinul seu cald nu era refuzat ni­mă­rul». Colonelul Lipan a intrat la oștire in epoca renașterei noastre, într’o epocă cind toate carierile, afară da acea a armelor te ducea repede la mărire și la bogății. Iasă chipul, a­­devaratul patriot, pretindea că tot bunul român trebue să fie soldat, iar numai cu arma lu­mină, va fi în­­ stare sa scuture jugul Turcului Prevederile sale, i-au dat drept­u­­­l, căci și el a fost un puternic fac­tor in resboiul nostru de neatîrnare, unda a comandat un batalion din reg­e Linia. Bravura, curajul și abnegația sa și a subordonaților săi devenise pro­verbială, vecinie în capul batalionu­lui, incurg­ând și stimulind, a mers din distincție in distincție d"Opt do­vadă sunt decoraț­i­e sale de răsboi ca i s’a conferit de capul Suprem ai armatei. Intrat în țară fu făcut mistor, in care grad s’a retras ia pensie prin împlinirea vrîstei. Pentru banale sale servicii fu înălțat la gradul da Lt.­­Col. Ca rezervă. Dacă ca ostaș ș’a făcut d toiia cu sluită d.stoinicie, ca cetățean nu s’a lăsat mai prejos sijind din oștire a îmbrățișat ideile conservatoare, idei pentru care a luptat până la moarte. Sa știe ca numai moartea î’a putut trapede ea de a nu veni Li­votul de Duminică. Și că aceasta moarte ’i a provenit din cauza b­riitanților ne­­tolerabile a unor politicieni farǎ sorupul. Golul ce lasă printre noi acest credincios soldat conservator e mare, insă ne mîng­iem că frumoasele sale fapte și bunele sale p­icte rânji cu noi. Du-te scumpe camarade / du-te cu convingere că tot ea­ ai făcut pe a­­cest pânâot, bine ai făcut. Du-te cu credința, că cu siegele tău de mare patriot ai contribuit a ne da o Ko­minié libarft și puternică. Du te iubite prin­ ne­­ dute cu con­vingerea că ca cetățean ei servit veci­­n c ca model de cinste și de corec­titudine,cit.-te cu convingerea că aceste calități rare ezi, rum n printre noi urmașii tui, ca o scumpă moștenire. EVENIMENTUL Doamne din lumea mare ținând prăvălie (Urmare și Fine) Mica ei prăvălie văpsită verde din Allesmark­ Street devine în scurt lo­cul de întilnire al intregei t­oblețe. Acolo se găsesc ode mai fine esen­ța, noutățile din Paris. Si nu arare ori o trăsură a Curței se oprește la „The little green shop“ ; e chiar re­gina cere vine aâ’și facă provizie de paste și cremă de toaletă. Detail caracteristic toate vânzătoa­rele miss­ei Sybil H­iliard sunt dom­­nitoare din cea mai bună societate pe caii : ;ver­sirile soartei Ie-au silit să ’și caute un rost. Una din ele merge la fie­care an la Cannes da dirigesză sucursala da acolo. Și­­ atu asta nume am putea cita, în­cepând d<s la Cont­ra Fabriccolti modistă puri la lady Aleoander Ken­nedy croitoreasă fără a omite pe Miss Susan Strong, mai eri cântăreață re­numită, astăzi, spălătoreasă de lux ! De­sigur au un marit deosebit ace­le femei din înalta societate cari con­strânse de necesitate dintr’o zi în alta s’au aruncat în lupta comercială Dar ce să zici­m­ de acele cari se fac ne­gustoresc armat din devotament pen­­tru săraci. in Paris, la doi pași de „Tuileries“ pe strada Saint Roch, sub firma , A­­ux Ouvriges Calibrais“ se sfii o mică prăvălie cu aparență modestă a că­rei galantar conține tot felul de bro­derii, dantele mătăsuri și iipuri nu­anțate. O damă cern în vrâstă, dar sveltă încă și ageră, în costum negru trot­­teur cu o bogată cunună de păr că­runt, tșiză­rii, colo pe comptuare perine, soșete, funie, diferite orna­mente de toaletă. De­sigur cumpărătoarea care iesă cu vr’un mic pachet de dantela nu bănuește măcar rangul negustoresei ce a servit’o. E regina Napolei de a cărui eroizm la as­ediul Gaetei își aduce aminta fie­care , acum, carita­bila pe cât și modestă, bine­voește a vinde singură m­ătăsuri și lânuri în profitul săracilor din­­ Jamiria. La Londra iarăși, găsim pe lady Millicent Erskine, ducesă de Suther­land, tinere, frumoase, elegantă, pre­­zidenta „Ladie’a Clubalm“ Automo­bil, soția celui mai bogat proprietar rural din Europa, după Țarul Rusiei. La serbarea încoronărei lui Eduard VII ea susținea un colț al „cortului" reginei și purta pe rochia ei o imen­să ghilemda de diamante și rubine. Castelul seu Dunrobin­e vestit prin serete s»le cari adâpostesc o colecție incomparabilă de p­ânte tropicale, iar în alt Castel, la Trentham, se găsește o serie de crini și orhidee unică în lume. Ei bine, aceași nobilă doamnă, la .Asociația Industriilor Snoțianea vinde homespan, tartan, șeviot, pă­­dari abr cute de țesătorii din ținutul ei în beneficiul lor, bine­înțeles. Și, în prăvălia sa din New Bond Street, oferă clienților obiecte de ala­mă mată sau lucitoare, suflate cu aur sau arg nt fabricate de micii infirmi a unui Spital pe care-l patronează. Precum duceesa de Sutherland se câznește pentru tiranii din Scoția, asemenea și marehhay da Londondarf pentru acei din Irlanda. Tot pentru Irlanda este solicitudinea comtesei de Limerick. Iată frumoasa idee de -i veni acestei nobile doamna in timpul războiului sud african pentru a um­plea casa Asociației sale în favoarea familiilor soldaților și marinarilor ir­landezi. Ea dădu­ia să fabrice mii de cochete cutioare de carton garnite în lăuntru cu trifoi în floare (trifoiul sau Shamrock este emblema națio­nală irlandeză) și inundă cu ele piața Londrei în dimineața zilei de Sft. Patrick. Toți Irlandezii din capitală le cumpără: ofițeri, soldați purtau pe tunică buchete de shamrock. Pe toata străz­ie trecătorii își aruncau voios in față asemenea buchete. Fu un m­ic succes. Tot ast­fel in Franța, cele mai înalte doamne prezidează societăți ca „Aidu Mutuella“, „TAbaills“, „Fidel­­phie" și le conduc soarta. Contesa de Bire, Marchiza de Plauc, Contesa de Caramsn, baroana da Langlade, etc. vând, în magaziile lor din strada Chemel, pălării confecționate de de­getele d­uicate a doamnelor din lumea bună, căzute în lipsă. „L’Abeilla” (Albina) strada la Boeuz, sub direcția comtesei Brunei, prințesei Marat, du­cesei de Florenzac, etc., se ocupă cu desfacerea a tot soiul de lucruri de mână : broderii, tapiserii, pielării or­namentate, porțelana pictate, etc. Adolphie, în fine, ține în faubourg St. Honoré o prăvălie analoagă. înțelegem fără greutate că doamne cât de nobile să lucre­ze când aspra nevoie le obligă la așa ceva, înțele­gem ca ele să devie negustoresc și in scop de bine­facere Dar acolo unde mirarea noastră crește, este chid ți­e dat să vezi femei din aristocrația care numai de gustul afacerilor, se arunc în intreprinderi industriale sau comerciale. Si poate zice că Londra întreagă fu uimită tu ziua când, la casa care, în Bond Street, poartă No. 58, lu­crătorii puseră firma unei nuci și co­chete prăvălii de mode și le­gerie. Pe acea firmă, cu litere groase aurii, puteai citi: »Countess of Warwick“. Cum ? Frumusețe de căpetenie a so­­cietăței londoni GU8, castelana da la Easton Lodge, acea care nu se sfia de a cheltui câte 500000 fr. pentru o serbare istorică spre g­oria­­ Casei­ sale, să devie modistă. După primul moment da groază, se află că, pila­­­n­siti de mondenități, comtesa își în­druma activitatea spre afaceri. In adevăr ea dirija singură prăvă­lia din Bond Street, și, pe deasupra, deschise și o spălătorie. Amândouă aceste stabilimente aduseră un ex­celent raport comercial. Tot spălătoreasă și comtesa de Essex pare între două vizite făcute uzinei sale, poza pentru splendidu’i portret pictat de John Sargent. Ideia acestei afaceri e nostimă. In Franța, își zise comtesa de Essex, marele „chip" este să’ți speli rufele la Londra; de ce oare n’ar fi in Anglia de „bon ton“ să’ți trimiți, spre albire, rufele la Paris ? Sub denumirea de :Model french lauary( Spălătorie franceză model) întreprinderea luă de îndată un mare avânt. Ghiciți cine a inventat și brevetat un aparat de ținut bucatele calde când așteaptă pe bufet ? Comtesa de Longoy, prințesa Ștefania de Austria. Și -și exploatează singură brevetul. După cum se vede, partea pozi­tivă a vieței apare celor mai nobile domne și celor mai avute. Este oare aceasta legea viitorului ? HAvem noi a ne lăuda cu ea sau a nu mâhni? In ori­ce caz este un semn al tim­pului. Teatrul Național din Iași XVI (Urmare) Tocmai, fiind-că, la intervale, s’au perindat prin comitet, membri, și pe la direcție, oameni, cari n’au voit să țină în seamă, sau, mai bine, cari nu știeau mai nimic din ce să făcu­se mai înainte, de ce se realizase și să muncise, s’au întîmplat at­te a fap­te, cari prin nechibzuiala, și prin lipsa de compenență cu cari se să­­vîrșiseră, au amuțat și pe cei mai profani eșeni, cari, pare­ că știeau mai mult de­ el cei puși să vegheze la mersul teatrului. Se părea că toată lumea din afară știea mai mult de­cît se știea de cei în drept. Toate principiile elemen­tare, ca și drepturile, ciștigate cu­­atîta dezinteresată, ideală și cinstită nîmiică de către unii din artiști, au fost călcate în picioare, cu ură, dis­preț, infamie și mai cu seamă ca­lomnie. Neputîndu se ucide pe cale reală, pe acea cale largă și cinstită a mun­cii, s’a alergat la acel vechia și si­tem mijloc al neisprăviților și al resentimentalilor.­­ Calomnia și min­ciuna, dublate de impulsul lor mai puternic invidiea și ura, și-au făcut loc cu­ atita țigurință, în cit s’a pro­dus acea perturbare generală, din care eu profitat mai întăi actorii ne­gustori, cari n’au contribuit cu o si­labă și c’un paîmac la progresul tea­trului, și apoi, cari au trebuit să’n­­vețe puțin teatru pe so­narea acelo­ra, pe ceri țineau să-i omoare, ca să’și facă lor loc. Astea ar trebui ilustrate cu exem­ple vii și corecte. Ne ferim insă da personalități. Concluziea ce reiesă de-aici însă este, că administrarea artistică, de care­c.m vorbit mai sus, indusă in eroare, fie ignorantă fie sau pătimașa ea însăși, și a uitat de îndatoririle ce reeșiau din iasăși în­sărcinarea cursi artistica ce aveau- Și atunci, natural, s’a văzut, adică, ce s’a văzut, că e așa, că cei mai buni artiști ai scenei, și cari su dat din sufletul lor cele mai cade, mai sincere, și mai înălțătoare emoțiuni estetice, sunt tratați in slugi, iar ca răsplată materială au 0, lei și 0, bani, pe aită vreme, acei, cari, o vieață întreagă au speculat, și și-au bătut joc de artă și de literatură dra­s­­ticä românească, erau și sunt răsplă­tiți cu onoruri și cu mii de franci. Am putea precisa. iată dar încă una din pricinile, cari contribuesc la situațiunea tea­trului de acum —----...... - VARIETĂȚI Trei d.fe ele — Unul din adversarii lui Clemenceau după ce pronunțase un discurs in contra acestuia se sco­­borîse de la tribună Trecind pe lîngă Clémenceau el avu nenorocita idee de a-l întreba cu un ton serios: —■ A-ți gustat din jursul meu ? — De­sigur răspunse Clémenceau. Nu vă învinovățesc de cit de trei lucruri. — Care sunt acele trei lucruri ? — Mei întăi, v’ați citit discursul. Al doilea, l’ați cetit rău­ Al treilea, nu făcea osteneala ca să fie cetit. ——----e*&jenstutor*r~--­ tov INF0RMATIUNI Ministerul agricultural și domenii­lor a depus pe biuroul camerei un proect de lege relativ la Înființarea unui fond zooteh­nic, care să ser­vească la îmbunătățirea diferitelor rase de vite. Fondul Zooteh­nic va fi destinat numai pentru îmbunătățirea diferite­lor rase de vite mari și mici, a cai­lor, precum și pentru încurajarea ini­țiativei private. Acest fond se va alimenta cu 5 la sută din arendarea moșiilor și do­meniilor statului; taxele abatoarelor ce se vor înființa la Severin, Burdu­­jeni și alte localități; veniturile in­­stituțiunilor zooteh­nice și ale pămân­turilor cedate acestor instituțiuni; o subvenție anuală plătită de județe și comune. Sumele prevăzute mai sus vor fi reținute de ministerul finanțelor în contul fondului zooteh­nic cu înce­pere de la 1 Aprilie 1910. Ministerul domeniilor nu va avea putința să întrebuințeze aceste fon­duri până la 1 Aprilie 1911. D. T. Alistar a fost numit copist al. II-a pe lângă poliția locală. Zilele acestea se va face o însem­nată mișcare în corpul telegra-foștal. Comisia consultativă a direcțiunei generale a telegrafelor și poștelor s’a și Întrunit în acest scop. Da oare­ce unii membri ai băncilor populare cer retragerea capitalului lor, fără a ține seamă de prescrip­­țiune la statutelor, se pune în vedere acestor membri că: retragerea capi­talului lor din bănci nu se poate face de­cât conform statutelor, adică în termen de șase liuni de la înche­­iarea bilanțului anului în care s’a ce­rut re­tragerea. Legea asupra­ sindicatelor nu se a­­plică „funcționarilor membri ai socie­tăților cooperative, de­oare­ce aceste societăți sunt autorizate de Stat. Se aduce la cunoștința acelor pă­rinți cari nu voesc să-și trimeată co­pii la școală, să nu mai trimeată mi­nisterului respectiv cereri de scutire de amenzi, de­oare­ce nu se acordă sub­ nici un motiv asemenea scutiri. Curtea din Budapesta a anulat or­donanța de dare în judecată a ziaru­lui .Telegraful Român a urmărit pen­tru publicarea memoriului medicilor români. Decizia Curiei este motivată pe faptul că nu numai „Telegraful Ro­mân“ ci și alte ziare din Ungaria au publicat pasegii din memoriul in chestie. Printr’o dispoziție a ministerului de instrucțiune publică, correspondența ce va urma între școlile secundare, comerciale, de meserii și agricultură, cu noile imprimate, care au și fost trimise școlilor respective, a fost scu­tită de taxa mărcilor, așa că ea va urma fără nici o cheltuiala. Casa centrală a băncilor populare publică spre lămurirea generală că­­ autoritatea competinte să cercifice existența amanetelor la o bancă po­pulară urbană, este comisariatul de poliție a circumscripției în care se găsește acea bancă, comisariat de către care se va face și intabularea amanetelor. STATE DRAGOMIR Ștefaniță Dramă in cinci acfe, in versuri ACTUL II Hai luați-o. ȘERPEA (hitunecat) 30 urmare (cu ochii la Ștefănița) Insă este un șarpe-arse (arată pămîn­tul) se u­răște la pămint. Uite 1, uite 1. dar țineți-l nu-1 lasați. Uite un mormînt. Pe Serpega’l duc la groapă... lumea toată-acum îl plinge, Cum Serpoga mort ? E’n viață ! Ce nebuni, (nz noi) A­­­cum i­aș lângă Capu’n patru celui care, din viață Ta cules, Cel care m'-ar d­i pe Șerpan ar fi mirele mi ales ȘTEFANIȚĂ Cum ? ce zice ? E nebună. MARANA Eu i-aș da vințe-mi toată* L’ași iubi eu-așa putere, cum nu s’a iubit vre’odată. ȘERPEA Ai răbdare. ȘTEFANIȚA ȘERPEA Dară Doamne. ȘTEFANIȚA Am zis eu, către curteni­ Să­i dați drumul. MARANA Viața mi toată ! (c’o privire către Ștefa­niță) El e acum mirele meu. (Cortina) ACTUL III (La Luca Arbore în Suceava) SCENA I Costea, Tvașcu, Sima, Costin, Vintilă, Coman, Arbore, (la rddarea cortinei convorbire intre boeri, sgomot) Luca Hatmanul nu vine. SIMA IVAȘCU (nerăbdător) Ești bâtrîn și n’ai răbdare. L’așteptăm de-ab­ta vreme. COSTEA IVAȘCU Ași avea de nu m’ași teme De viața lui. SIMA Da 1 IVAȘCU Șirpea se ține de urma lui. Și bătrinul Hatman care s’a’ngrijit ca nimănui, Nici chiar mie al lui prieten, și nici vouă să vă spună Pin’acuma ce gind are, ne-a lăsat numai arvună! Ne-a rămas dator. SIMA Așa e. IVAȘCU De aceia's nerăbdător Sâ-i aud jupîne Sima, gindu’ntreg, h­otărîtor ! SIMA Logofete, tinerețea-mi poate e mai încercata Dacă un bu­rîn ca tine .. (câtre Hatmanul) SCENA II Cei de sus, Arbore SIMA Uite Hatmanul ARBORE V’am făcut în nerăbdare ca să stați, dar... * Da, tată ! (Va urina) á V X

Next