Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)
1909-10-28 / nr. 211
i 4 A ►< V ANUL XVII No. 211 S Bam ABOllfdHEHTE Pe un an . . Pe jumătate de an . Lei 2010 Pe trei luni ... 5 In străinătate pe an 80 Un număr vechi 30 bani MERCURI 23 OCTOMBRIE 190» B Bani ASIU^CIlJili In.» eroii ști reclame In pag. a 2-a rândul 1 lei In pag. a 8-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul 30 b. TELEFON ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 ** Ministru fără demnitate Mă conving din ce în ce mai mult că ministrul Haret este lipsit de sentimentul demnităței. Un om cinstit, un bun român, n’ar fi făcut ceia ce face el acum. In momentul cînd Episcopul de Roman —cu încrederea vieții și face datoria de ierarh al Bisericei române ortodoxe—a pronunțat protestarea sa cu eneerga omului pios, d. Haret, amețit de lovitura ce primise, a declarat în Sinod că dacă este ceva necuviincios în lege el nu refuză de a face modificări. Acum, după multă răzgîndire, a revenit și prin gazetele de samă colectiviste cum este „LTndependance Roumaine“ și „Viitorul“ a dismintit propia lui ătcla rațiune. D. Haret a avut o frumoasă ocazie să se arate om, și a pierdut .! Se zice că ceia ce i-ar fi încurajat atitudinea este credința că unii conservatori ar găsi legea bună și admisibilă,chiar de ar fi anticanonică. Eu cred că este într’o complectă rătăcire de Haret și guvernul colectivist, din care face parte, pentru că dacă legea este „anticanonică“ partidul Conservator ,u numai că nu o poate admite, dar încă din principiu are datoria s’o combată. Și iată pentru ce. Partidul Conservator este străjerul firesc al constituției — este observatorul cinstit al bunei ei aplicațiuni. Mai mult decît oricare alt partid, el este interesat să vadă domnind ordinea în societate și pacea în conștiințele cetățenilor. Pacea bună care înlesnește adevăratul progres, în evoluțiunea lui înceată și fără salturi. Or, în pactul politic al țarei,în Constituția noastră, sunt înscrise garanițele religiunei noastre in art. 21 paragrafele 3, 4, 5 și 6. Iată textul lor: „Religiunea ortodoxă a Răsăritului este religiunea dominantă a statului Român. „Biserica Ortodoxă Română „este și rămîne neatîrnată de „orice chiriarhie străină — „păstrîndu-și unitatea cu biserica „oecumenică a Răsăritului în „privința dogmlor. „Afacerile spirituale, canonice și disciplinare ale Bisericei Ortodoxe Romîne, se „vor regula sin © și»gusta „aut © astt«fa Sisîosiaia eesi„tral”, conform unei legi „speciale. „Mitropolit» și episcopii e„parhioți sunt aleși după modul ce se prevede într’o lege „specială. Va să zică Constituția hotărăște că religia ortodoxă de Răsărit — care e religiune de stat—deși este neatîrnată de orice chiriarhie streină, trebue însă să păstreze unitatea dogmelor cu biserica oecumenicâ a Râsăritului Intr’alte cuvinte, din punctul de vedere administrativ și politic, biserica romînă ortodoxă este autocefală ; din punctul de vedere moral și religios trebue să fie conformă și uniformă cu biserica o ecumenică a Constantinopolului și ambele să se razime pe aceleași principii dogmatice. Constituanții noștri în prudența lor au admis Biserica noastră ortodoxă națională în toată imutabilitatea ei canonică—în toată integritatea ei ortodoxă și dogmatică — cum e biserica mare o ecumenică a Constantinopolului. Acest principiu nu se poate tăgădui—nu se poate răsuci prin nici o interpretare piezișă. De aici rezultă că toate legile politice, toate legile externe făcute cu privire la Biserica romînă, — trebue să se supue acestui mare principiu constituțional și canonic. Prin urmare orice lege a parlamentului dacă nu împlinește această imperativă condamne este nu numai anticanonică — dar încă și anticonstituțională. F Cei ce sunt eclectici cu privire la canoanele bisericei; cei ce sunt partizani ai inovațiunilor, mișcați de spiritul de modernizare, pentru a-și ajunge scopul, trebue mai întâi să modifice Constituțiunea — și să întreprindă apoi un „referendum“ pentru a se ști dacă romînii ortodoxi primesc inovațiile moderniștilor. Orice lege de surprindere în Biserică nu este lucru de om cinstit. Partidul conservator însă nu poate și nu trebue să fie „novator“ în Biserica romînă, fără a-și desminți trecutul și fără a minți misiunea sale în societate—oricare are opiniunile personale întîmplatoare chiar ale unor individualități cît de marcante.... pentru că Biserica nu se cîrmuește de „opiniuni“ ca politica. Biserica se cîrmuește de legi statornice și nemutabile care se numesc Canoane. Biserica este sau nu este. O Biserică modernistă, o Biserică de modă, o Biserică democratică à la Haret—poate să încînte ideologia unor diletanți creștini în materie religioasă, o asemenea Biserică poate să satisfacă chiar pe oculiștii vrăjmași ai Romîniei pe acei pretinși liberi— pensori care pîndesc să găsească cea mai mică spărtură pentru a și introduce alte ideile lor destructoare. Dar o asemenea Biserică n’ar fi Biserica Romînă Ortodoxă unită în dogme și canoane cu marea Biserică oecumenicâ. Și eu unul, în aseminea caz, prefer în locul canoanelor făurite de vre un Haret oarecare, sau de vreunul dintre băeții Brătieni, — prefer, zic, vechile canoane apostolice și oecumenice, pentru că ele se razimă pe înțelepciunea vremurilor și sînt întărite de respectul generațiunilor trecute. Să nu ni se opue autoritatea unei legi pe cuvînt că a fost votată de corpurile legiuitoare și sancționată de Rege. Aceste forme externe nu învestesc cu calități impecabile o lege perfidă menită să fie uneltitoare de scandal și născătoare de berezie în Biserica noastră națională. Și să se știe că cei ce protestă contra legilor rele, nu pot fi tratați de „răzvrătitori,, din contra ei sunt buni și demni romîni, care reeclamă pe păcătoși la ordine și la pacea creștină. Dar este ceva mai mult — legea d-lui Haret are încă și o altă neertată meteahnă; ea este rezultatul conrupsiunei, a precupețirei conștiințelor arhiereilor ariviști, a acelora care au avut aicea tristul rol de farisei. Prin urmare legea aceasta este lovită de nedemnitate, pentru că are o origină imorală. O asemenea lege nu poate să fie impusă cîrmuirei bisericei noastre. In rezumat: legea d-lui Haret este politicește inconstitutionala ; legea d-lui Haret este bisericește anticanonică ; legea d-lui Haret este pîngărită de imoralitate. A. D. Holbán .......................■................................ TACHISTII au început campania In urma întrunirei sindicaliste de Duminică, nu mai poate încăpea nici umbră de îndoială asupra faptului ci ie sunt promotorii frămîntărilor anarhice din ultimul timp. Aceste frămintări izbucnie așa de odată, fără vre-un motiv binecuvatat, miroseau cît de colo a ceva ticluit in pripă și menit să aibă alte efecte decît acelea urmărite de muncitorimea romină în nevoile ei. Întruniri platonice și deplasate de protestare contra execuției lui Ferrer, sprijinite de presa takistă, anarhistul Racovski adus pănă la graniță de către impresariatul de la ,,Adevărul1", de aoi motive noi de întruniri și protestări, iar atunci cînd guvernul a încercat să aducă elementele anarhice la ordine, d Flera și gruparea takistă apar fățiș in scenă ca patronii și sprijinitorii ai acestor frămîntări, ca să zică aceasta e campania „de răsturnare" întreprinsă de gruparea d-lui Take Ionescu, acesta e semnalul noului an de luptă pentru cucerirea rangului de partid de guvernămlnt. Vasă mică pentru a hărțui un guvern și a realiza un meschin cîștig de voturi muncitorești, takiștii nu se dau înlături de la nici un procedeu, fie el chiar acela de a pune existența statului în pericol și de a fraterniza cu dușmanii de moartea neamului nostru. Fiie de știut aceasta, pentru ca mai t\rziu să se știe și ce răspuns trebue dat acelora ce vor cere încrederea țărei cea „partid de ordine și cu dragoste de neam". ----------------argggn. ■. Remanierea și deschiderea camerilor Dacă lectorii își aduc aminte, ei știu că anul trecut, cînd s’au deschis corpurile legiuitoare, camera, dar mai cu samă senatul, vorbesc de majorități, s'au aratat foarte rebarbative disciplinei liberal-nationale. Cu alegerea biuroului mai cu samă, senatul a administrat guvernului niște voturi de blam din cele mai usturătoare. Puțin după aceea, dl. Haret personal a intrat la rind, și a fost tratat de senat in modul cel mai căzăcesc. Ca să scape din încurcătură, dl. Ionel Brătianu a recurs la tererentul remanierei, șoptind celor mai culțoși, să fie prudenți, căci în curînd d-sa va face o mare modificare în guvern, și la ocazia nouei formațiuni, cei nemulțumiți vor fi satisfăcuți. Ca să nu lungim vorba însă, povestea remanierei a ținut tot anul. La fiecare două săptămîni să dădea cite o nouă combinație, dar îa fiecare din aceste combinații, se puneau înainte nume diferite, și fiindcă nume cu pretenții la portofoliuri ministeriale erau prea multe, de aceea și combinațiile trebuiau să fie și ele, multe. Așa a mers de la April anul trecut și până astăzi. Acum iar a Început săi circule versiuni asupra unei remanieri ministeriale care s'ar găsi In ajun de a se opera, și care de astă dată ar fi oarecum foarte serioase. Probabil că șeful partidului caută să preîntimpine neajunsurile ce i se pregătesc de către majoritățile parlamentare, și de aceea pune să se răspîndească știrea că remaniarea e un lucru aproape sigur. Căci, este de presupus, că aceste celebre majorități vor primi cu multă neîncredere, noile asigurări pe care le va da șeful spre a liniști lucrurile, și deci nu se știe ceea ce se poate intîmpla mai Înainte chiar de deschiderea camerelor. O gazetă de tiraj, anunțată chiar mai zilele trecute, că dl. Ionel Brătianu ar fi cerut avizul președinților de cluburi de prin provincii dac și mai poate coopta pe concursul necondiționat al reprezentanților țărei, partizani ai guvernului. Istrucit poate să fie adevărat această versiune, nu știm. Suntem insă sigur, că guvernul, față cu parlamentul, nu prea stă pe roze, spiritul ce stâpînește, și azi, pe savanții Engleji și școlile lor înalte ; și să nu se uite că Englitera este in fruntea civilizației lumei. Folosindu-ne de ocisie vom arata cum, unul dintre cei mai mari savanți ai secolului—ilustrul intre ilustin Pasteur — nu s' a rușinat, deși foarte învățat, să se arate credincios In Dumnezeu. Cel ce zice azi jos D-zeu mine va zice jos Patria,—jos neamul romanesa ; pentru ca caracteristica spiritelor emancipate este de a se tot cobori și d'a nu se opri decit la exigintele burtei. Cu asa mine modele nu se formează caracterul tinerimei noastre , nu se întârepte cultul Patriei și a iubirei de neam Credința este o afirmațiune, necredința este o negațiune— și negațiunele ne condamnă la surpiciune In toate. Cel» ce urmează este extras din cartea intitulată „La vie de Pasteur“ de René Valey Radot din 1905 edit. Hachette (pag 545) . In anul 1884 universitar de la Edemburg edlebră al treilea centenar al său la care invitează pa savanți din toată lumea să participe. Institutul Franciei au trimes representanți din cele cinci Academii a lui: Academia franceză pe Carol; Academia de Științi pe Pasteur și Lesseps; Academia științelor morale pe Greard ; Academia artelorfrumoase pe Eugeniu Guillaume. Pe lângă acestea Colegiul Francei a trimes pe Guillaume Guizot și Academia de medicină pe dr. Henry Gueneau de Mussy. A doua zi după sosire toți delegații lumei întregi au fost invitați să se întrunească în catedrala Saint - Gilles. Consiliul municipal hotărâse ca sărbătorile să fie precedate de un solemn serviciu religios care să le consfințească. După psalmii și imnurile religioase care au răsunat sub boltele gotice, păstorul Robert Flints au suit un amvon și, pătruns de marea însemnătate a zilei, a rostit o frumoasă cuvântare, în fața imensei adunări de învățați asupra ziilor științei cu credință. El raportua declarat că trebue lăsată absoluta libertatea științei în domeniul faptelor—și să considerăm cugetarea Divină ca un stimulent al cercetărilor noastre, pentru că progresul nu răsare decit din suflarea lui D-zeu Aceasta a fost tema cuvîntării păstorului care a ridicat toate spiritele la cele mai înalte meditațiuni. Era un admirabil spectacol acela care Înfățoșa vedetelor, in biserică, pe maiștrii științei lumei întregi încunjuratde tot tineretul studios al Universității de Edemburg. La 17 April era ziuă hotarită să 88 dea titlurile onorifice care trebuia să se atribue celor mai insemnati savanți; se pregătise 17 diplome de doctori in teologie și 22 diplome de doctori In drept. Ședința s’a deschis In imensa sală in care se țin Sinoadele Bisericei Presbiteriane. Un ușier al Universității cu buzduganul In mină precedă cu rupjestare pe marele Concelor, pe Rector și marele colegiu al profesorilor In robă. Toate estradele au fost repede ocupate. In mijloc ședeau acei care erau să primească gradele onorifice. In fundul Bălei stăteau peste 3000 studenți. Ceremonia s'a început cu o rugăciune rostită de un profesor, rugăciune specială în care se evoca trecutul și speranțele viitorului și se imploră pe D zeu să binecuvinteze pe delegați și patriile lor. Apoi Cancelariul Intern mare discurs a rezumat istoria Universității și a zis că deși ea este fiica Reformei, este înca respectuoasă pentru credințele tuturor confesiunilor. In momentul cind Pasteur a fost chiemat, toată lumea s’a ridicat in picioare și un tunet de aplause l’a salutat, cînd i s’a conferit gradul onorific A doua zi studenții au sărbătorit prin un banchet cite va ilustrații ale științei, printre care era și Pasteur. El a mulțumit studenților și din cuvintarea lui extragem ce urmează; Pentru credință. Un centenar Universitar in Scoția. Este o modă, de cîtva timp, printre unii dintre profesorii Universităței noastre Ieșene sâ’și manifesteze ostantiv ateismul lor sub pretext de liberă-cugetare. Ei cnd că astfel mai lesne vor trece, în ochii lumei, drept mare savanți. Dacă au isbutit să se arata Intr’ adevăr savanți—nu știu. Ceia ce-i cert însă este că astfel nu ne arată o frumoasă parte a sufletului lor. Omul care crede că se valorifică pentru că face războiu lui Dumnezeu—în loc să ne uim^asaă pentru indrăsneala lui, ne mîhnește pentru puținătatea lui. Știința n’are nevoe de fățărnicie, și in genere ateismul este făță voie. Periodic se manifestă profesorii tari-de-suütet, spiritele emancipate de clte ori este vorba să se cdnțeasca apa, la deschiderea cursurilor Universiății. Ei protestează cu energie cerind abolirea acestui obiceiu romînesc de a zice cînd începem ceva : Doamne ajută ! Știința acestor domnișori se ofuscă, se simte înjosită, micșorată prin invocarea ce face preotul la ajutorul Celui de Sus. Ei n'au nevoe de nimic, ei sunt tari, de sîne-stătători prin nemărginita lor.... mediocritate. Fiindcă exemplul ce-l dau acești profesori tinerimei române nu credem că-i do laudă, vom arata oare'i