Evenimentul, iulie-septembrie 1910 (Anul 18, nr. 115-188)

1910-09-19 / nr. 179

> Y n V V •ANUL XVIII No. 179 Es IDsixxi ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani à DUMINICA 19 SEPTEMBRIE 1910 5 Sani minimum Inserții și reclame In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. t­elefon­iste, sa ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 6(IV­ri) di In primul articol din nu­mărul de ori al ziarului nos­tru s’a ‘ relatat scandalosul ghoșefi operat de guvernanții actuali prin dezistarea minis­terului de finanțe de la acți­unea prin care societatea „Union-Baugesellschaft” era data judecăței în urma frau­delor vamale pe care le să­­vîrșise, fraude stabilite pe de­plin în urma anchetei minu­țioase care s’a făcut cu acea ocazie. Gheșeftul acesta care s’a operat ziua amiaza mare la baza justiției și prin care fis­cul a fost păgubit de suma de 21.500 lei, nu este de­cît o singura verigi a lanțului ne­­sfîrșit de afaceri veroase din cari­e. Costinescu și-a făcut o adevărată specialitate. Sub ministeriatul acestui negustor politic nu a fost în­deajuns numai a se călca sau nesocoti legea pentru a se putea mușamaliza toate inco­rectitudinile din care amicii regimului î­și făcuseră o mă­noasă sursă de înavuțire atît în dauna interesului statului cît și a cetățenilor, dar s-a mers cu nerușinarea și mai departe făcindu-se chiar legi speciale care să îmbrace cele mai murdare gheșefturi în haina legalităței. In special fraudele în dauna fiscului au format aproape exclusiva pre­­ocupare a d-lui Costinescu nu pentru a le înfrina, dar pen­tru a le încuraja și a tenta pe ori­cine să l­e omită. Modificarile aduse legei sil­vice în decursul trecutei se­siuni parlamentare ne poate servi în privința aceasta ca cel mai sugestiv exemplu de prefacere a unei legi nu pen­tru a-i complecta lacunele, ci tocmai pentru a-i deschide porțile necesare prin care nu numai să poată scăpa acei pe sub imperiul legei pina atunci în vigoare mergeau la pușcă­­rie, dar să se creeze și un mijloc de înavuțire pentru a tot­puternici. Se știe că în legea silvică a fost introdus un articol prin care ministerul de domenii poate căzînd la învoială cu contravenienții să stingă ori­­ce urmărire și să renunțe la ori­ce amendă care ar decurge de pe urma fraudelor silvice de ori­ ce valoare ar fi ele. Articolul acesta a fost intro­dus tocmai atunci cînd în munții Neamțului agenții fis­cului descoperiseră o serie de fraude cari se urcau la mili­oane, fraude în cari erau a­­mestecați mulți dintre puter­nicii zilei, între cari d. Cos­­tinescu în primul rînd. Manopera era pe cît de fă­țișă pe atît de nerușinată și cu toată campania dusă de presa opoziției modificarea legei a fost făcuți fără multă discuție și interesele specu­lanților salvate iar puși la a­­dăpost de ori­ce urmărire. De acum înainte liber e ori­ce exploatator de păduri, liber­e și d. Costinescu ca și ghiSțftari societatea­­ Goetz­e< să comită fraude de milioane în dauna Statului, de teama legei nici vorbă nu poate fi, căci legea singură indică acestora cum să scape de încurcătură un­­gînd ochii fiscului cu te miri­ce. Același sistem a fost între­buințat și față de fraudele comise în Iași,de către soci­etatea „Bau ~efSeilschaft”, prin îndrăzneață contrabandă de tuburi de care am vorbit la timp, treburile au fost a­­ranjate în familie, faimosul „hauförderung“ a funcționat de data aceasta în chip legal și suntem siguri că dacă ti pare rau de ceva societăței, îi pare rău că n’a facut frauda mai în mare, nu numai în sumă de cîte­va zeci de mii de lei. Aviz pungașilor să se folo­sească de ultimele zile cîte au mai rămas acestui regim de gheșeftari. își fac ochi dulci 9u­r«a pe cere am dat'o cumpă d. Tache Iooescu a fost foarte amirît de propunerea facută de către dnii Fura și Bădărău, ca opoziția să sa retragă din Camera, al con uir­mă du numai fiind că nima n’a dat minții'o, dar că treză chiar din limbagiul ziarelor liberale. Probabil că cei doi corifti ta­­chiști nu cunoșteau demersurile șe­fului pe llegi liberali, și nici știau că d. Ionescu e și angajat deja cu promisiuni, căci altfel n’ar fi propo­văduit retragerea opoziției din Ca­meră, și de aceea, ca și mai pala­ietal capul, ci Bidirău s’a grăbit să declare șefului,­că este autistul dumilor sale, și că dumnealor il vor urma până la marginea pamintului. Pentru ca cetitorul să se convingă și mai bine că liberalii au început iarăși a se­­ mirosi cu taohiștii, re­producem cita­va rînduri din Voința și din „Secolul“ de astfizi, ziare autoritate ale partidului de la gu­vern. Vorbind de situația partidului conservator față de cel tachi8t­ 9­­ința Națională zice : „D. Tache Ionescu se laudat pe drept cuvînt, cu acea parte din țara legilă care il urmează și cum nu s’ar făli, cînd conservatorii bătrîni s’au dovedit, vorba ziarului „La Rouma­­nie“, simple „eaux-mères“ in cari nu mai este pic de săruri In atare a cristaliza. Dacă mai esta ceva in stare a se alege din aceste ape li­­psască-se la cristalul ce s’a făcut In jurul d-lui Tache Ionescu, slujească-i de coadă, precum taochiștii au slujit atita vreme de coadă și de topor de oase boierilor Învechiți in zile rele*. Din Aceste avansuri pe care libe­ralii le fac tachiștilor, și pe care d-nii Bih Ir­iu și Fleva nu le cunoș­tea cînd propuneau retregirea din Cameră, rezi A clar că d. Tache Io­nescu a pe cale de a se înțelege da­că va putea cu guvernul, și de aceea s au supărat limbaghii celor doi a­­ghiotanți ai sei. Vorbind despre supărarea d lui T. Ionescu, Secolul sa pronunță și el astfel : „In al doilea rînd atitudinea a­­ceasta după a d-lori Budărău și Fleva ne arată că șeful a desaprobat cam­pania „conlucrărei”. Aceasta este, fi­rește, o notă bună pentru șef, care a Ințeles că nu ar fi Înțelept lucru a scoate castanele din foc pentru a le vedea cum le consumă carpiștii. .Dar viitorul ne va arata cum sa desinează evoluția tachismului“. Vi să și că liberalii aprobă atitu­dinea Șefului nouei democrații, și a­­ceste aprobări sunt ct­ mai vie do­vadă, că ambele grupări ale opozi­ției de mine, își fac ochi dulci de pe acum, -----------------------------—■———­ Procedări necinstite Recunoaștem că incendiile se în­­timplă cam des în țară la noi. Nu se poate admite iarăși că toate a­­ceste incendii sunt rezultatul Intim­­plarei. Multe dintre visele sunt cauza­te desigur do mini criminale, de in­cendiari, cari își fac din aceasta un mijloc infam de îmbogățire. Dar iarăși, pe de altă parte, și so­cietățile noastre de asigurare au pro­cedări cu totul necinstite și repro­babile. Ast­fel, după ce și-au asigurat monopolul afacerilor prin condițiunile grele, aproape prohibitive, impuse prin lege și măsuri administrative societăților de asigurare străine, s’au cartelat Intre ele și-și bat joc de asigurați. Un asemenea cartel există in spe­cial intre societățile Dacis-Rominia, Naționala și Generala. Este destul ca un biet asigurat,sau o grupare de imobile dintr’o regiune oare­care, să nu placă uneia dintre societăței asigurate, Daciei-Rominie­i mai ales, care se vede că are pre­ponderența in cartel, pentru ca asi­gurarea să fie refusată , sau chiar ctnd este făcută in toată regula și prima achitata. In mod samavolnic și inoportun să fie redusă valoarea asigurărei la o sumă derizorie și deci contractul desființat prin voința numai a unei singure părți. Asemenea necinstită procedare so­cietățile noastre de asigurare o prac­tică destul de des. Un ost recent, deși pentru a doua oară repetat față cu aceleași imobile, 11 avem la ora­șul Galați. Există între stradele Tecuciu și I Brătianu, in partea spre strada Fru­moasă, o serie de prăvălii, construc­ție vechie In adevăr, dar foarte soli­dă, aparținlnd la diferiți proprietari. Atît proprietarii cit și chiriașii res­pectivi sunt dintre cele mai onora­bile persoane din localitatea noastră. Este destul de a spune că intre chiriașii acestor prăvălii sunt co­mercianți, cari stau In els neschim­bat de cite 20 - 80 și 85 ani, fără ca vre-o dată să se fi intimplat cel mai mic Început de incendiu in partea locului, deși in totdeauna atît pro­prietățile cît și marfa din ele au fost asigurate. Chiar săptim­ea trecută, pe când focul a consumat un număr însem­nat de imobile din strada Rosetti, in față și la câți­va pași de cele pusa la index de către societățile de asi­gurare, aceste din urmă n’au suferit nici o stricăciune, căci su fost apă­rate de locatari­­i proprietari cu toată vigilența. Ceea ce Însemnează că nu azita de la obiectul In sine, cit mai ales de la subiectul căruia aparține, atâr­na riscul in cas de incendiu, ca și a ori­ce alt era de sinistru. Cu toate acestea, In ziua de 7 Septembrie c., asigurații, despre cari vorbim, au primit eu scrisoare recomandată, fie­care de la una din societățile cartelate, cu care a con­tractat, următorul aviz : „Avem onoare­a vă aduce la cu­noștință că, pe baza dreptului ce ne acordă cap. V . 7 din condițiunile generale de asigurare, reducem va­loarea asigurată cu polița No. 184582 de la lei 14 000 la lei 1000 (una mie lei) cu Începutul de inline 7/20 Sep­tembrie a. o. ora 12 a. m.“ Negreșit că suma asigurată și re­dusă variază după imobil și lucru Ori­cine vede că acest aviz este un simplu pretext pentru rezilierea con­tractului de asigurare, de­oare­ce nici un motiv serios nu poate să justifice o asemenea măsură arbi­trară. Ceva mai mult. Cele mai multe din aceste asigurări sunt rennoite de curând, la 16 Iulie și n. din anul curent, după propunerile chiar ale societăților de asigurare. Iată ce se vede scris in aceste propuneri: , Avem onoare­a vă informa că a­­sigurarea elâdirei dv. situată in str. Tecuciu No. 44 expiră la 14 Iulie 1910. Nu ne îndoim că veți reinoi acea­stă asigurare, pentru care scop vă va visu­i ia timp un organ al societăței. Mulțumindu-vă pentru încrederea cu care ne-ați onorat in trecut și pe care ne vom sili de a o menține și în viitor, vă rugăm etc­". Ștind ast­fel lucrurile, contractul de asigurare fiind încheiat pe 7 ani, prima exigibilă pe 1910—1911 plăti­tă cu anticipare, nu este o bătae de joc avizul menționat mai sus ? De­sigur că da. Și pe ea se Întemeiază el ? Pur și simplu pe capitolul V - 7 din con­dițiile generale de asigurare tipărite in dosul poliței respective. Iată textul acestui unic și am pu­tea zice ciar cinic paragraf: „Societatea își rezervă facultatea de­ a reduce suma asigurată pri­vind și după aprecierea ei prin simplă scrisoare recomandată. Dacă in cele 5 zile de la data a­­cestui aviz, asiguratul nu consimte in scris la reducțiunea propusă, con­tractul de asigurare este reziliat de drept in totalitatea lui, fără punere In intirziere, somațiune sau altă for­mă de procedare, la expirarea celor 5 zile, ora 12 amează**. O asemenea clauză insă este, pre­cum spuneam și altă dată tot în co­loanele acestui ziar, însăși negațiu­­nea și destrucțiunea contractului; este proclamarea principiului: „așa voiu, așa fac“ ; este ceea ce se nu­mește in drept o condiție protestati­­vă și leonină, absolut condamnabilă și imorală, mai ales in contractele cu obligațiuni reciproce, cum e con­tractul de asigurare, unde buna cre­dință din partea ambelor părți și e­­chitarea trebue să domnească mai mult de oât ori­unde. Ar putea fi vorba de reduceri, în­cas cind valoarea lucrurilor asigurate ar fi exagerată, ceea ce ar denota un lacom și nepermis spirit de exploa­tare din partea asiguratului, dar a reduce la aproape nimica valoarea asigurată, char atunci cînd ea este de la început fixată sub realitate, a­­ceasta-i culmea nedreptăței. E curată nerușinare și ingratitu­dine din partea societăților de asigu­rare, pretinse naționale, cărora țara deja le-a acordat destule avantagii legale, spre a nu mai avea nevoe să le sporească și cu procedări necins­tite și nedemne. Este imperioasă necesitate dar de a se pune iiiu unor asemenea pro­cedări. Și nu se poate puna alt­fel de cit dacă s’ar interzice cartelurile și și s’ar lăsa libertate de acțiune so­cietăților străine de asigurare­­ ----------- jș-«ra—------—----­ la ori­ce acțiune în contra numitei societăț) Lucrurile au mers ca apa, că nu degea­ba lucrările erau pentru apă. Apașârle asta costă pe stat vre-e 30.000 lei care cum a’ar zice s­au dus pe gîrlă. FARAMITURI Com­ Mitu­S a’«. tntora afinatea și se aice o* s’ar fi interesat un ce ctare ae afli fo­toliul presidential al partidului liberal... Dl. Ionel Brătianu ți-a perdut auriit ape­titul iar noaptea a avut tot felul de vedenii. •O­O dată a făcut și dl. BSderttu un cadou d-lui Take Ionescu și acela nu face două parale. Se știe efi Vu Uurul Moldovei a dăruit lui Belzebut toate sufletele takiștilor tre­cuți, prezenți și viitori, au inventar în regulă. PSoaloala însă constă în aceia că o bună parte dintre democrați nu au nici­ un fel de suflet iar cei care-l au, d­ au oșa... încăr­cat așa că nu-i tocmai ușor de purtat. Cu toate astea noi i1 urăm d­lui Take *o nescu­t să le poarte sănătos* !­a Caravera fraudelor vamele imputate so­­cietăței Union-Rougesellschaft s'a arann­jat. Ministerul de Finanțe, ia gentilețe ca” ro­ 1 caracter!*», a renunțat la amendă și --------------------------------------------­ Șarlatanul Nu avem intenția de a face aer por­tretul fizic al șarlatanului. Faptul că poartă barbă sau nu, că vorbește mormăind sau nu, că privește pe sub sprincene sau nu, aceasta nu este a­­proape indiferent. Ceea ce interesează mai mult este, fără Îndoială, portre­tul psihologic al șarlatanului. Să ne închipuim că șarlatanul esta politician. Dacă e dotat cu o ambiție mai mare se cramponează desperat de un fotoliu ministerial. Dar el nu vrea să fie un ministru de resort și pentru aceea se zbate ca să intre !n minister cu un „amic” al său, care nS-i servească de catalige. Aflând Insă refuzul guvernului, imediat incepe să declare in dreapta și in stânga prin interviewuri și convorbiri ai ei re­fuză... de mai nainte ori­ce portofoliu ministerial, că el, Doamne ferește, nu s’a gândit nici odată la așa ceva ! Apoi se uită pe furiș pentru a ur­mări efectul psihologic al vorbelor aruncate», convins că publicul s’a pros­tit de atita „abnegație“ și „dezinte­resare“..., bă ne m­chipuim apoi pe același politician scrie la vr’o revistă. De în­dată ce contradicțiile, confuziile, fal­surile și stilul său penibil Încep să bată tuturor la ochi, atunci schimbă nițel tonul și declară că el nu țină la reputația de scriitor, intru­cit el este un om politic. Cu alte cuvinte, nu vă uitați la ce scriu, căci dacă m’am compromis în această privință, apoi reputația mea rămâne neștirbită la privința cealaltă.... ” Iar dacă împrejurările 11 fic să ia cuvintul în Cameră, văzându-se și noi contradicțiile, confusiile, falsurile și limbagiul său penibil, atunci declară, cu aceiași sinceritate care-1 caracte­­risă, că el nu ține la reputația rolu­lui său politic, ci la reputația de scriitor. Cu alte cuvinte: nu vă uitați la falimentul meu, căci deși m’am compromis in domeniul politic, totuși reputația mea este necontestată In domeniul celuilalt.... Și, mulțămit de această stratagemă, șarlatanul suride gândindu-se la per­spectiva unei dubii reputații in con­știința publică... Dacă apoi in politică el s’a decla­rat din capul locului „frate pasionat al poporului”, prima grijă a lui este să g&să aBcă in cuvântul „popor* toate accepțiunile lui posibile, și deși unele accepții se bat cap in cap, totuși al le acceptă pe toate in bloc, ca să nu supere cumva vr’un fiu al poporului, cu care, de, trebue să împartă suve­ranitatea In mod egal... De-1 întreabă cineva : - Pentru ce spui că sunt vinovat față de popor ? Pentru ce mă pui în contrast cu po­porul ? Cum ? N­u fac p*arte și, eu din popor ? Atunci el imediat „clarifică* lu­crurile : - Vădit ! Insă eu am vorbit acolo de „popor* In accepțiunea In­­tăia și nu în accepțiunea a treia... De altminteri învinuirea nu te poate atinga, căci am demonstrat tot acolo că toate accepțiile sunt­­ identice“. Prin urmare cînd zic că „noi“ ne­dreptățim poporul, acest lucru poate să mai însemne că... poporul nedrep­tățește pe popor. Iar omul nostru, uimit de atita „comprehensiune“ rămîne tablou In fața acestei rare virtuozități de a vor­bi decodată Intr’atâtea accepțiuni, în timp ce șarlatanul, nimerind momen­tul psihologic, se grăbește să plece In cutare loc, unde are afaceri „mult mai importante de discutat“. Și fiind vorba de popor, trebue să știm că șarlatanul este in acelaș timp și socialist, și anarh­ist, și liberal, și democrat, și naționalist, și umanita­rist și­. oportunist. Căci doară el tră­­ești In secolul al XX lea. Ca socialist el luptă pentru nimi­cirea proprietăței mari, pentru intro­ducerea votului universal și pentru războiul de clase. Atît pe „terenul

Next