Evenimentul, octombrie-decembrie 1910 - ianuarie-februarie 1911 (Anul 18, nr. 189-285)
1910-10-24 / nr. 208
— AN ÜL XVIII No. 208 5 Ssini ABOHIIREHTE Pq un an . . . Lei 20 Pe jumatate an . 10 Pe trei Inni ... 5 In străinătate un an 80 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 DUMINICĂ 24 OCTOMBRIE 1910 S Bani nnn fac susii T rus © r ții și rn ca.snaa In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul 30 b. TELEFON No, sa őútfsri) df tranziție ? Ziarele personale ale d-lui Take Ionescu au început să exploateze iarăși tema unui guvern de tranziție, independent de orice grupare politică, compus din înalți funcționari și care să aibă numai menirea de a prezida viitoarele alegeri. Nediscutabil că exploatarea acestei teme constitue pentru opinia publică cea mai vie mărturisire a faptului că takiștii recunosc ei singuri că gruparea lor este departe de a fi un partid de guvernământ. Căci dacă intr’adevăr conservatorii democrați s’ar considera partid de guvernământ și d. Take Ionescu ar mai nutri cîtuși de puțin speranțele pe cari le-a nutrit atîta vreme că va fi chemat să formeze viitorul guvern, atunci care ar mai fi necesitatea unui guvern de tranziție. Takiștii știu însă prea bine că aceasta nu se va putea întîmpla niciodată, că gruparea lor nu sfîțiată cum e acum, dar chiar dacă ar avea o organizație și o directivă model, rămîne tot ca o grupare fără nici-un rost în organizația noastră socială, nereprezentînd nimic, nefiind ecoul nici unor cerințe sau revendicări sociale și în cazul acesta incapabilă de a sta pe aceiași scară cu partidele istorice de guvernământ. Și atunci după ce au pierdut toate speranțele unei conlucrări cu vreunul din partidele noastre de guvernământ, după ce zădarnic au bătut și la ușa d-lui Ionel Brătianu și la ușa d-lui Carp, au recurs la unica portiță de scăpare pe care n’o încercaseră încă, ideia unui guvern de tranziție, care să prezideze alegerile. Și presa takistă îi dă mereu înainte ca guvern de tranziție fără să vadă cât de ridicol este acest deziderat al ei. Pentru ce un guvern de tranziție ? Pentru ca să facă viitoarele alegeri ? Un guvern de tranziție e o măsură excepțională de care nu se face uz decît atunci cînd cine știe ce mare și grav eveniment neprevăzut se ivește și care a produs o așa de mare tulburare în atmosfera noastră politică încît guvernele pe cari le-ar da cele două partide de guvernămînt ale țarei n'ar putea prezintă destulă garanție pentru rezolvarea lor. Și încă atunci se încearcă un guvern de coaliție, compus din ambele partide de guvernămînt. Oare survenit-a vre-o împrejurare atît de gravă care să reclame într'adevăr măsura aceasta excepțională. Suntem în vre-un impas greu al vieței noastre politice; e nevoe de vre-o adunare constituantă care să fie aleasă de acest guvern de tranziție sau suntem în ajunul vre-unui cataclism social? Guvern de tranziție fiindcă pur și simplu se apropie alegerile generale? Dar oare pînă acum alegerile generale s'au făcut sub guverne de tranziție și de cîte ori partidul conservator a succedat partidului liberal și vice-versa, oare a fost întotdeauna nevoe de guverne de tranziție ? Socoteala aceasta takiștii nu și-au făcut-o, căci dacă și-o făceau, vedeau la sigur ridicolul la care se expun formulînd acest deziderat. Suntem absolut într’o perioadă normală a vietei noastre politice, un partid de guvernămînt obosit și istovit după 4 ani de guvernare se retrage, pentru a face loc celui de al doilea partid de guvernămînt, gata a lua frînele puterei. Schimbarea se va face tot în condițiuni normale cum s’a făcut și până acum, fără guverne de tranziție, coaliție etc. etc. De altminteri contra ideilor acestora ridicole ale d-lui Take Ionescu s’a ridicat până și d. Bădărău, care în ziarul d-sase printr’un lung și bine argumentat articol, răspunzînd ziarului „La Roumanie“, a arătat cît de utopică este această pretenție a takiștilor de la centru. Dar asupra așa-zisului guvern de tranziție vom mai reveni. WGITIV, Declarație Făcută în numele întregului „partid*. »Să se știe că împărtășim pe dea'tttregul [vederile d-lui Bădărău**. »Acțiunea" Amin ! Dreptate are Sub-șeful Bădărău Cind spune cu glas tare : " „Tachismul merge rău“ El adevăr grăiște. Deci nu-i facem reproși Direct cînd ne numește „Pretorieni geloși“. Chiar ne-a plăcut chenarul In care na-a ’ncadrat Ziainli că noi trotuarul Tocim In lung și ’n 1st. Că toată bulica La Cipșa prăpădim Și, dîndu-ne mastica, Politica croim. Vederile lui toate Noi azi le’mpărtășim Așa tu cît se poate Chiar... xq șUK ca să fim. Victor Ionescu Directorul ziarului „Acțiunea* p. conformitate cum. —------------OOOfXH—--------- linist de război ideal Pînă la venirea d-lui general Grăvinetanu la departamentul Războiului, adoerii în general erau fratați ața cum cere respectul datorit eportului și cum de-almintreha ptev&î și prescripțiunile regulamentare. Un ofițer, chiar cînd este căzut în greșala disciplinară sau de serviere, are dreptul să fie tratat, cu atît mai multă diferență, cu cit gradul său este mai înalt. Educațiunea militară ce sa dă o [UNK]fițerului chiar de la începutul carierei sale tinde să facă din el un desăvîrșit om de onoare. Din școală chiar el este deprins a mănui o spadă și i se infiltrează credința că onoarea sa atinsă nu se poate spala decît prin sînge. Ofițerul trebue să aibă prestigiu înainte de toate și la aparate» și ridicarea lui, în primul loc sunt datori să contribue șefii. Severitatea cea mai excesivă în serviciu nu exclude delicateța și buna cuviință a superiorului față de inferiorul său. Un comundist, mojiv cu subalternii săi, nu va obține dect un respect nesincer, izvorît din frică, dar dragoste nici oda. Ministrul de război, ca unul ce esta om în fruntea armatei și pentru a veglija asupra corpului oficeresc, este dator a da exemplu prin însuși modul său da a fi care să nu jignească demnitatea și prestigiul nimmărui. Tocmai calitatea aceasta lipsește d-lui general Crâiniceanu care, ca ministru de război, se știe că a adresat într’o zi epitetul de „măgar“ unui căpitan pa care l’a îestinis pe scările ministerului. Este de asemenea cunoscută lipsa de deferență arătată însuși d-lui general Botman care, pe cînd era secretar general a întârziat într’o zi peste ora fixată pentru serviciu. Dar pedeapsa de 30 zile închisoare aplicată unui domn colonel din Roman pentru motivul că un cal a scăpat din grajdul regimentului său în de prisos să mai amintim sistemul nepermis dar inaugurat de general Crăiniceanu, de a publica prin ziarele partidului liberal, diferitele greșeli în serviciu ala ofițerilor, dîndu-se chiar nume proprii.Ultimul act al ministrului de război ce ni se aduce acum la cunoștinți constitii o nouă dovadă despre modul revoltător de jignitor cum găsește de cuviință dl. general Crăiniceanu să se adresate chiar unui general comandant de corp de armată, egal în grad cu d-sa. E vorba de dl general Tatărăscu care sa știe că a fost transferat din Iași la Craiova și al cărui ordin de mutare suna comun t armenii următori : „Fi se comunică la contra-pagină numele ofițerilor mutați pe ziua de 16 Octombrie a. c.“ Iar pe contra-pagină sta scris un singur nume : „General Tătarescu JS. da la Corpul 4 de armată, la Corpul I da armată". O mutare de viginiștri ori de oprari nu s'ar fi făcut în alți termeni. . Și cînd te glndești că, în toată țara, sunt doar cinci comandanți de corp de armată, care toți, în ierar ■hia militară sunt numai cu un grad mai jos decît însuși Rugile ! In altă țară generalii nu se mută au aceiași ușurință cu care se trecs un sublocotenent de la o companie la alta. Și, la tot căzui, o dispoziția ministerială relativă la persoana unui general i se transmite cu totul în alt mod și în alt stil dacît acela utilizat de d. general Crâiniceanu de cind a ajuns ministru de rebolure. După dovada complectei lipse de tad, pe oara d. general Crâiniceanu ne-a făcut-o chiar din primile zile ale ministerului său, l-am răsuit capabil de favoritism cu prilegul fa ®intărșitului siu fi’a trecut multă vreme și i’am cunoscut ca pe un om în stare de a uza și ebusada lucrurile și oamenii statului pentru interes personal. Astăzi ne dă prilejul și-l vedem lipsit până și da sentimentul bunei cuviințe intr’o împrejurară ce nu l Îndreptățea întru nimic să trateze pe un general comandant de Corp de armată, ca pe cel din urmă căprar. Avem într’adevăr un ministru de război ideal. Somația fijii hmm E o adevărată furtună în contra d-lui AL Bădărău, ia partidul tachist și după d nii T. Comorășescu, B. Păltineanu, V. Dimitropol, Jean Th. Florescu, Victor Ionescu, etc., intâ-i acum și pe d I. Pancescu, atăcând pe fostul ministru de justiție. In revista sa „1907“, fost director al Ordinii spune ddui Bădărău că : ar fi preferat ca, astă primăvară, la congres, în loc să asista pacid și resemnat la expunerea programului la numirea comisiunilor și la strădaina tuturor de a se stringe în jurul idlor, să-l fi auzit expunîndu-și vederile sale atît de personale, și termină, afirmîndu-i cu hotărâre, că d-sa—adecă d. I. Păuceanu 1—a contra oricărui colaborări, cu oricine ar fi „Nu avem că căuta la puters, dacă da acolo va fi nevoie să nu renegăm spusele fii convingerile. „Totul pentru puttrs, întru cît nu va fi dat s’o întrebuințăm pentru nalizarea integrală a politicei noastre de progres social. „Nimic pentru ea, dacă e vorba să înlesnească mimet satisfacțiuni individuale, fie acestea ori că da interesante și chiar lgitime din punctul de vedere omenesc". E o somația în regulă pa care d. Pancescu o adresează d-lui Bădărău și dacă o semnalam aici, o facem, pentru că ea constitue o dovadă evidentă de starea de spirit care domnește astăzi, în partidul taehist. Ultime licăriri Condamnat de întreaga opinie publică și ajuns deja cu'n ficior în groapă, regimul tot, mai sperea că și o tragaaare, sau macar să mai trăiască de atei pe mini. Spre a da semn de viață, guvernanții aruncă în public cîte ceva, ca să facă pe naivi să creadă, că aci și o mai ducă, dacă nu multă vreme, cel puțin până la primăvară. Rșa de exemplu d. Costinescu, m. Financelor, a scris tuturor ministerelor ca să-și facă bugetele și să le trimeztă din vreme la ministerul de finance unde se lucrează deja la biteriul general al statului. I>. Costinescu avea aerul de a face pe lume să creadă că parlamentul va vota încă în 1910, bugetul pe 1911,pentru ca viitorul guvern se aibă a guverna cu buget liberal național. Or, toată comedia aceasta e o întreagă morfologie, menită să parijinească ochii publicului. Acum presa liberală aruncă altă bombă. Casetele guvernului spun că primul ministru a comunicat diferitelor ministere să pregătească proiectele de lege pe care le au de ani de zile prin salvare, și să le înainteze consiliului de miniștri spre a fi discutate și presentate parlamentului. Acesta ș i un an faratastîc liberal-național. Se poate ca asemine proiecte să fie presentate de formă, și destinate de a remăne în cartoanele Cămărilor,—dar că prin asemine farafastîcuri, cum spunem mai sus, se va putea acredita posibilitatea ca regimul să între în 1911 spre a-și vota bugetul și proiectele,—asta e prea gogonată, Toate trucurile acestea sunt ultimele licăriri ale unui regim sters de pacate și sleit de puteri, —și nu au altă menire decît a induce publicul în eroare asupra existenței guvernului. D-ul membrii al clubului conservator sunt rugați a se întruni în fiecare Sîmbăta, la orele 8 jumătate seara, în localul clubului, strada Lăpușneanu No. 44. Cîteva cuvinte Dedicată Marelui Om Alpi Ioan Ciu Este o sacră datorie ca cu ocazia ridicărei monumentului Marsiul Domnitor Alexandru Ioan Cuza, la Ia și noi veteranii care am urmat canevasul punerei pietrei fundamentale a organizării statului romîn de către acest Domn nemuritor, să luăm parte cu suflatul la acest măreț fapt național. Ridicarea acestul falnic monument va arăta urmașilor noștri pe acel Mare Domn care a preparat armata ce mai tirziu era chemată să glorifice sub conducerea viteazului sau urmaș, țara romînă. Noi veteranii războiului din 1877—78 avem tot dreptul a arăta ca mulțumiră sufletească fesele de domnia ale Domnitorului loan Cuza-Vodă, reamintiri eterne pentru noi și urmașii noștri" — Și de aceia să mi s e Ingridue a resm’nsi citeva fapte istorice Ia momentul când Cuza-Vodă era ales de Moldova și apoi de Muntenia ca domn, acesta țari se aflau In starea cea mai tristă a întregei lor desvoltări Toată lumea era stăpină In ele, afară de ele Iuiile. O drone de călugări stăpineau cele mai multe monaștiri, și prin ele, a șaptea parte din teritoriul României. Juridicția consulară făcea să asiste la dezbaterile hotâririlor judecătorești dragomanii străini și căprarii lor narmiți să întovărășească pe supuși când erau chemați în judecată. Falimente, moșteniri, afaceri penale, totul se judeca la consuli și chiar la daraverele imobilare care, după legile țarei, trebuiau să se judece de tribunalele ei, consulii uzurpau căderile Instanțelor naționale. Două sute de mii supuși străini se aflau numai în Moldova ; cai mai mulți dintre Romîni găseau de folos a se pune sub protecția marilor state de cit a sta ca „raiele”. Domnitorii erau mai mult executorii voințelor străine de cst păzitorii intereselor băștinașe. Destituirea și numirea funcționarilor se făceau după porunca consulilor, mai ales a celui rusesc, cere hotăra și ce contribuții sunt a se pune, ce trebue să se învețe in școli, ce cărți și ziare pot citi românii, și dacă această stare moștenită din timpuri mai vechi suferințele pe cere îi deștepta erau acum mult mai ascuțite decît în acele vremuri da oarece redeșteptarea națională adusese la cunoștință și la vrednicie cite-va cu gate răsleț« a căror influență se lăția mereu fău cind să apară tot mai întinsă umbra era neagră pa care și lumea străină o arunca asupra suflatului poporului. Această era starea de fapt. Cea legală nu era mai bună. Convenția din Paris primise din cele 4 puncte notate de divanul ad hoc numai unul în întregimea lui: „introducerea sistemului constituțional, înlăturarea privilegiului" adăugind chiar de la dlasa, ca o "prescripție nouă, îmbunătățirea soartei țăranului.—Două din aceste puncte , neutralitatea și Domn străin le respinsese cu totul, iar al 4-lea , unirea, îl primise ciuntit, neadmițînd contopirea politică, ci numai un simulacru de unire administrativă și legiuitoare. Convenția însă decretase o lege electorală bazată pe principiile vechi după care la Moldova din două milioane de locuitori erau numai 2800 de alegători, iar la