Evenimentul, octombrie-decembrie 1910 - ianuarie-februarie 1911 (Anul 18, nr. 189-285)
1910-10-28 / nr. 210
= ANUL XVIII No. 210 5 Bani ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 JOI 28 OCTOMBRIE 1910 -5 Bani mariaumbri.«erț5.î iști reclame In pag. a 2-a rândul 1 lea In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul: 30 b. frB3X E3E'03îT XTo, a ® Avistică susbutită Pentru coraba takistă, situația de astăzi este o adevărată trombă marină. Bieții oameni nu mai știu pe cine să facă vinovat pentru această nenorocită stare de lucruri și se agață, cînd de liberali, cînd de conservatori, iar în cele din urmă, începură să pretindă ca Suveranul să iie de guler pe dl. P P. Carp și sa’l silească de a face takiștilor parte pe din două, în viitorul guvern. In zăpăceala aceasta pe întreaga linie takistă, vine dl. A. Bădărău și aplică ‘parși titlului dușuri scoțiene, care au silit pe șef să iasă din atitudinea diplomatică pe care o avea și să se facă intervievat de Bukarester-l'agiblaiti pentru a avea ocazia de a desaproba printre tineuri pe dl.a Bădărău afirmînd că ceea ce spus fruntașul takist la Huși și la Iași nu este împărtășit de partid, că sunt păreri personale și simple în acelaș timp ale d-lui A. A. Bădărău. Pe lîngă aceasta, dl. Take Ionescu a ținut să împrospăteze în memoria celor cari au uitat, lucrul,—că în alegerile parțiale trecute, gruparea d-sale a obținut succese care trebuie musai să servească de indicații, în privința chestiei de a se ști cine vine la guvern după retragerea liberalilor,— ca și cum aceasta chestie nu ar fi de mult tranșată de întreaga opinie publică, în partidului conservator favoarea curat, neștampilat cu vreun adaos de nume exotic și destul de bine cunoscut țrei întregi. Povestea cu alegerile parțiale, o citează dl. Ionescu de patru ori în șirul interviewului seu,—și dă în acelaș timp a înțălege că așteaptă să i se facă d-sale propuneri de colaborare ceea ce d-sa nu ar fi făcut d-lui Carp niciodată. Trecem peste această gogoașă democratică a d-lui Take Ionescu care de un an mai bine nu face altceva decît să ventileze prin toate organele sale cele mai acreditate, propuneri, de împăcare de cooperare, de colaborare, și de acțiune paralelă,— și vom conchide cu următoarele observațiuni. Sunt șase luni aproape derînd, nu numai în țară dar chiar și în partidul liberal însuși,—există convingerea că guvernul nu o mai poate duce, și acest fapt urma neapărat să aibă o influență decizivă asupra existenței unei grupări inventată de dl. Take Ionescu nu pentru a arunca în discuțiile politice semînța unor idei noui, ci mai mult, spre a deschide o tarabă,unde adeziunile aveau să fie bine răsplătite la terminul cînd taraba trebuia să pună mina pe putere. Lucrurile însă mergînd spre limpezire și credința publică începînd să fie luminată, că nu antreprenorii avanturei takiste ar avea să fie chemați a forma viitorul apropiat cabinet,—neapărat că întreaga organizațiune takistă se clatină din zi în zi mai tare, și într’o bună dimineață, probabil foarte apropiată, va trebui să dispară cu totul. Speriat de această situație, dl. Take Ionescu intervine in discuție și se dă în spectacol inșirînd prin intervievul său din gazeta bucureșteană scrisă nemuște niște enormități și niște micșurări nepermisă unui om ce se pretinde șef al unei grupări așa zisă politică. Limbagiul d-lui T. Ionescu dă la iveală întreaga sa stare sufletească,— și lasă să se vadă clar, că este limbagiul unui om care și-a perdut orice speranță de a mai vedea isbutind, o aventură, care nu mai trebuia întreprinsă, și care se presintă astăzi ca o simplă comedie fluerată de public. Cinci pe un loc . Cu cit ne apropiem da momentul în care bizianii retrâgindu-se, vor face loc unui guvern prezidat de d. P. P. Carp, cu atîta „partidul“ conservator-democrat, se zăpăcește mai rău. Contrazicerile cele mai flagrante, cu privire la situația politică, au loc între părerile emise de diverși fruntași și nefruntași facuiști. Pănă și șeful, care pănâ eri a păstrat o semnificativă tăcere, s’a zăpăcit complectemente în fața pericolului sigur și neînlăturabil de a rămînea în curînd izolat în spațiu, părăsit de toți acei pe care mirosul bucatelor unui ospăț în perspectivă îi atrăsese cu duiumul sub steagul său. Da&dh9 Ionescu însă nu putea să tacă la infinit. Era chior o lămurire opiniei publice asupra declarațiilor și propunerilor făcute de d. Bădărău față de părerile cu totul contrarii emisa în urmă de pretorianii și gîșele tachiste. Șeiul s' a hotărât deci să rupă tăcerea, împins probabil mai mult de către amicii și rudele daftprosps care, în cazul unei colaborări sau împăcări, riscă să râmână pe din afară tocmai din pricina non valoarei lor. Dl. Tacha Ionescu a ales ziarul „Bukarester Tageblatt” pentru a'și spune cuvîntul asupra situațiunei politice" Intre altele, d-sa, eűrmînd că personal nu are indicii precise h rezolvirea crizei, crede ca d. Carp trebue să le aibă sigure de vreme ce — cităm textual — „Carpiștii încep să împartă locurile și un loc este oferit la mai multe persoane". Afirmarea d-lui Tache Ionescu că noi am ajuns să facem aceia ce a făcut d-sa timp de trei ani de zile pentru a și recruți partizanii este ridicula și dovedește tocmai zăpăceala care stăpînește în acest moment ea însuși șeful democrației conservatoare. Intr’adevăr, presa tachiată, la lupta în contra noastră, ca să probase imposibilitatea unui guvern Carp, susținea că noi nu avem destui oameni pentru a complecta locurile la administrația țarei etc. D. Tache Ionescu și ai săi n’a perdut nici o ocazie ca să pună în balanță numărul considerabil de mare al partizanilor săi față cu lipsa de popor a d-lui Carp. La Iași ajunsese croască făgăduială ce făcea d. Bădărău acelora pe care voia să-i atragă in cubul său. Prefectura de Falticeni era făgăduită într'un moment dat la nu mai puțin de cinci naivi care au primit în schimb botezul tachist. Și acum vine d. Tache Ionescu și ne acuză că noi făgăduim acelsș loc la mai mulți. Implicit deci traduc să recunoască da că partidul nostru este numeros și că în tot cazul cîndva presa d-sils a mințit dacă d sa astăzi vorbște «deva» rai. ---------------------------------------------■ SHsoivanții Sub acest titlu excelentul nostru confrate Conservatorul publică un articol de o vădită importanță,articol pe care-l reproducem mai jos în întregime . Avem în Romînia un ziar a cărui specialitate este să împingă muncitorimea la scandal și la dezordine. Sub pretext că apăra ideile democratice și drepturile maselor populare, în toate împrejurările expune teorii anarhice, îndeamnă lumea la răzvrătire și la rezistență fața de autorități, și propagă toate principiile desoluțîunei sociale. In țările înaintate in cultură din Apus, toate aceste idei precum antimilitarizmul, resistenta prin dreptul exagerat al grevei generale, violența împotriva legalității, etc. etc., sunt socotite drspt icii subversive și sunt combătute de guvernele cela mai democratice chiar de către guverne prezidate de către foștii corifei socialiști. Aceasta s dovadit cea mai sigură că nu e om politic cu răspuns dere, oricât de înaintat și ar fi principiile, care să nu înțeleagă că apropierea ideilor preconizate de partidele revoluționare sunt idei care tind la disolvarea Statului. Franța a fost guvernată acești câțiva ani în urmă de ministere prezidate de către doi dintre cei mai eminenți șefi ai partidelor înaintate ; primul a fost ministerul Clemenceau și acum avem ministerul Briand. Clemenceau era un quasi socialist care o viață întreagă a susținut ideile ceva mai largi, combătînd toate guvernele republicane moderate, iar Briand a fost socialist militant și chiar redactor la ziarele socialiste. Cu timp au făcut numai opoziționism și ziarism, acești domni nu au voit să țină samă de nici o rațiune de Stat, au susținut dreptul nemărginit la grevă, au reprobat represiunile viguroase ale guvernelor și au Încurajat mișcarea către dezordine, confundînd o cu mișcarea de emancipare a massalor, dar de îndată ce au luat crima și au făcut cunoștință cu interesele generale reprezentate de Stat, au trebuit să devin oameni de ordine și să apere legalitatea. Greva din urmă întâmplată în Franța a găsit la crima pe un fost socialist, pa d Briand, care nu s’a silit ca să ia cele mai severe măsuri spre a restabili ordinea. Ei bine toată lumea revoluționară din Franța a protestat după cum a protestat și acel ziar bucureștean de care vorbim. In numele principiilor democratice înaintate, In numele drepturilor muncitorime, in numele unei propagan de cu totul antisociale, s’a luat apărarea grevei și s’a osîndit guvernul care a știut să-și facă datoria. Dacă am fi avut in față o mare ciocnire socială, dacă interesele a milioane de muncitori ar fi fost socotite, negreșit că problema lua o înfățișare foarte importantă și se impunea guvernului ca să opereze cu multă prudență. Dar greva impiegaților de la căile ferate franceze era datorită unui litigiu intra direcțiile liniilor și un număr intim de impiegați cu para milioanele de muncitori francezi n’au avut nici o solidaritate. A lăsa deplină libertate grevei, in asemenea condițiuni și a nu lua măsurile pentru asigurarea circulsțiunei însemnează a pune țara Întreagă, interesele a milioane de oameni, interesele comerciale, toate interesele sociale la discreția cltorva sute sau a cîtorva mii de impiegați. Dreptul la grevă In asemanea condițiuni este dreptul la anarhie, este dreptul acordat unei infime minorități de a teroriza pa toată lumea și a prăvăli țara în anarhie și sălbătăcie. Cu acest sistem trebue să ne întoarcem la starea de barbarie. Dacă un pumn de oameni își arogă dreptul de a se pana în grevă și a cufunda orașele în întuneric, dacă un alt grup de oameni trebue tolerați ca să întrerupă mersul trenurilor, să împodace circulația, să aducă paguba imense comerțului, să compromită numeroase interese particulare prin oprirea călătorilor de a circula, unde mai e ordinea legala și ce deosebire mai este între o țară sălbatecă și altă țară civilizată și chiuită de legi ? Guvernul săra ar tolera desfășurarea unei asemeni anarhii ar fi un adevăr vinovat și nedemn de misiunea sa, de aceia nici guvernul Briand nu a putut tolera ca Franța să fie izolată de restul sumei pentru capriciul a cîtorva sute de funcționari instigați de către agitatori de meserie. Cu prilejul dezbaterilor din Cameră asupra interpelărilor adresate guvernului, d. Briand a spus un lucru foarte înțelept, anume că, atunci cind interesele patriei sunt în joc, un guvern "poate comită chiar ilegalități pentru a salva țara de primejdie. Negreșit socialiștii au protestat în chip foarte sgomotos, au cerut demisia guvernului și nu au lăsat pe șeful guvernului să continue a vorbi. Insă Camera a dat un mare exemplu de patriotism și respect pentru ordine, căci a votat încrederea în acțiunea guvernului cu o mare majoritate. Faptul interesant este că acest vot de încredere a fost dat și de către membrii ai parlamentului care nu sunt susținătorii obișnuiți ai cabinetului, însă cind au fost in discuție principii fundamentale de ordine, toți oamenii își iubesc țara și și-au dat mina. Dacă într-o țară mare și bogată cum e Franța, guvernele prezidate de socialiști nu tolerează dezordinea și destrăbălarea, negreșit că și in țările mai mici ți cu mult mai sărace, guvernele au datorii certe. Dar cei mai vinovați nu sunt muncitorii, care de cele mai multe ori sunt victimele instigatorilor, ci acei propagandiști fără conștiință care, numai din spiritul de imitație acela ce se face aiurea, seamănă anarhia In spirite. „Conservatorul“ Se discută despre d. Bădărău și discursul său de la Iași. Intr- un moment dat, intervine d. Disescu spunînd : „ Ce-mi place mai mult este faptul că d. Bădărău vrea să treacă de intelectual ! De unde și până unde ? Aumi, Bădărău intelectual ! Dar pentru ce ? Fiindcă are o licență in drept și este și profesor în limba franceză? Și d. Disescu rostea aceste cuvinte uitîndu se drept la d. Take Ionescu, care părea fermecat de verva vorbitorului. ———————eg »———------ Scoliri politice cu prilejul zilei onomastice a d-lui Dimitrie A. Greceanu redacția „Evenimentului“ i-a adresat telegrama de mai jos: D lui D. Greceanu STÂNGA Ca vechi și neclintiți tovarăși de luptă, noi cei din jurul „Evenimentului“ ne folosim de prilejul milei de ani pentru a vă reînnoi mărturisirea dragostei neștirbite și devotamentul deplin pe care, în toate împrejurările vi le-am dovedit. Cu aceiași încredere ca și în trecut, în îndrumarea politică nu vom călăuzi de sfaturile dv. înțelepte pentru continuarea luptei încordate ce am dus și vom duce fără preget în sprijinul principiilor conservatoare. Să trăești ! Căpitan Alex. Straja în numele redacției , Evenimentul“ * merea trecută se făcuse cerc la palatul de justiție în jurul d-lui Take Ionescu Erau de față mai mulți avocați, precum și d. Const. Disescu, V Viena și Romtnii . Trăia odată Intr’o casă frumoasă și bogată un om harnic și destoinic, cinstit și cu frica lui Dumnezeu. Mulți ani de-a rîndul liniștea casei n’a fost turburată de nimenea și nici grijile nu-și puteau afla puile In ea pentru că păminturile erau mănoase și omul muncitor. Odată însă veni veste năprasnică, veste de prăpăd și urgie. Un om sălbatic și crud se pornise de departe, din Soare răsare, și cu toporul lui ghintuit omora și jefuia pe toți, cîți ii ajungea in cale. Și a ajuns și la casa omului nostru, care și-a făcut cruce a pus mina pe măciucă și s’a luptat cu veneticul. Viața plină de hărțueli și războaie a celui din Soare răsare, unde apa , lacurilor a amară și sărată (bag de seamă de la arimila celor ce-au fost ajunși de urgia acelui om) și oțelise brațul și îl înzestrase cu toate șiretlicurile vicleanului. Creștinul nostru ai cărui strămoși erau da viță veche, viță de crai ce a luptat numai luptă dreaptă, față în față, cu dușmanul—a fost învins. Și veneticul văzând cu cine are de a face, l’a cinstit un timp și nu l’a lipsit de toate drepturile în casa lui, unde se lățișe nou v«mitul, căci era bine și Gumos acolo, mai frumos decit ori ca loc pe unde trecuse pănă atunci în goana lui năprasnică. Cu timpul Insă l’a apăsat tot mai rău pe bietul creștin și l’a făcut sclav în casa unde nainte el era stăpin. Și era crud și fără milă vrășmașul și titira In noroi tot ce avea mai sfint creștinul, care nici ruga nu se mai putea lui Dumnezeu în graiul lui strămoșesc ce suna ca o cîntara cerească pe lîngă graiul aspru și necioplit al veneticului ce sa nu stăpînise de a binelea și care pornise război cu toți vecinii. Și intre aceștia era și unul mare și puternic,mai puternic decit ceilalți și 11 bătu odată pe venetic, care legă pace cu el și se ligiță freți de cruce dar așa că cel mai cu putere ducea cuvîntul și hotăra cum și ea să se facă. Veni o vreme cînd veneticul poriarăși război In contra vecinului mai mare, cînd acesta era amenințat de multe primejdii de moarte și soarele celui puternic era cu p’aci să apuie pe vecie, cînd iată că creștinul, pentru vara vecinul puternic totdeauna avea un cuvînt moios și o privire ințelegătoare pentru durerile și suferințele lui, puse mina pe măciucă și porni și el să-i ajute. Și amîndoi mînă în mină l’au învins pa veneticul îngîmfat și acuma veni ceasul cind creștinul nostru văzu că se înt»șelase în așteptările sale și că vecinul puternic pentru care își vărsase siegele și își jertfise o mare parte din puținul ce avea, nu se ține de cuvînt și că numai foarte puține din făgăduințele făcute le împlinise. Dar totuși nu și pierdu încrederea și credința în vecinul pe care-1 servea cu alipire adevărată și in casa căruia afla răsunet glasul de jale și suspinele pline de durere ale creștinului lovit neîncetat de nedreptățile veneticului, și acestea mișcau inima vecinului—dar la fapte nu-l îndemnau, ei din cinci în cind se ridica cîte-un cuvînt de îmbărbătare și de compătimire. Ca un om lovit greu de toarte, ocărit, și huiduit de cei ce ședeau în casa lui, a mărit pînse în adincul inimii sale îndurerate — li cădea bine