Evenimentul, iulie-septembrie 1911 (Anul 19, nr. 112-183)
1911-08-05 / nr. 141
--ANI L XIX No. 141 5 Bani Bk®OW?.W£UT£ Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Nedacția Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 VINERI 5 AUGUST 1911 S 113 surii JISINfLIDIU III In««ritiști reclam« In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 8-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul 80 b. TELEFON IfcTo. 88 Politica „lidipți deoțci“ Mulți desigur ignorează faptul că partidul liberal are , încă și astăzi un organ autorizat care apare în limbaj franceză, publicație ștearsă și anodină „care rămîne cu lunile sub bandă pe mesele celor cîteva zeci de abonați și pe care chiar în birourile redacționale nu se îndură s’o despacheteze decît eternii colecțonari de timbre poștale. Dacă acestui ziar—care se întitulează ,L’Indépendance Roumaine“,—iar tăia cineva manșeta cu întreaga ei titulatură, cu greu s’ar putea răspunde dacă e ziar politic sau de beletristica familiară, dacă apare în Capitală, în vre-un orășel din provincie al Franței, în cine știe ce colonii îndepărtate sau în vre-o republică a Americei de Sud. Articolele sale prime n’au abordat de ani de zile de cit subiecte exotice, ca revoluția din Hali, catastrofa din Dubs; detronarea șahului Persiei ; sectele religioase din țara Zulagilor sau de o pildă ca astăzi „prizonierul din Vatican“, iar în nămolul de telegrame răsuflate; jocuri de sprit â la „Veselia“, apropouri și cronice „mondaine“, se întîlnește rar, poate la o luna odată este un mic, foarte mic antrefileu de politica internă, care n ce privește competința și exactitatea se aseamănă întocmai cu relatările istoricogeografice pe care presa franceză le face citeodată relativ la țara noastră, atunci cînd bine-voește a muta Bucureștii în Bulgaria și Focșanii la cine știe ce provieie a împărăței Rusești. O asemenea mostra de antrifileu politic găsim în numărul de astazi al „Independentei“, sub titlu de „D. Take Ionescu curtenit“. r.l Intr'adevar în toate celeunoastre politice se știe ca în urma desființărei cartelului electoral între liberali și takiști ca lipsit de oportunitate, d. Ionel Bratianu a încercat și încearcă iacă, o nouă cârdășie cu gruparea takistă. Ceia ce a împins pe d. Brătianu la aceasta, e grozava lovitură suferită de dinastie în urma anulărei statutelor societatei tramvaelor și a discreditărei complecte a celor trei frați prin demascarea tuturor gheșelturilor murdare în care sunt înglodați îngrozit de hotărîrea și energia cu care guvernul actual a luat la discusiii toate combinațiile politice financiare ale elitei Brătieniste, șeful dinastiei n’a văzut la o energică salvarea decît luptă de răsturnare a regimului conservator. Tema de campanie fiindu-i însă defavorabilă, iar pe de altă parte găsindu-se izolat și lipsit de orice autoritate morală în propriul sau partid, d. Ionel Brătianu s’a gîndit la o alianță cu gruparea d-lui Take Ionescu și a ”Aceasta s’a văzut cu prisosința din nota curtenitoare a întregei prese liberale la adresa takiștilor, pe cari un moment a încercat chiar să i facă arbitri intr’un guvern și dinastia Brithnista. Din spirit de opoziție unele ziare takiste am căzut în capcană, altele însă nu sau sfiit sa aprobe gestul guvernului pe cînd d. Take Ionescu plecat în străinătate trăda cea mai s’a ferit de o mică pornire de solidarizare cu partidul liberal. D sa a înțăles că în situația precară în cere si află pólui ește solidarzarea cu Brâziemi mîr’o afacere atît de murdară, însemna pentru d-și ultima lovitură pe care singur și-ar da-o. De curtenirea Ionescu a aflat și d-lui Take jurnal al partidului exoticuliberal, a auzit însă numai că trag clopotele dar du ște la care le strică. Cu credeți oare că după „sufipendența“ d. Ionel Bratianu e acela care face curte d-n Take Ionescu ? Aș:, curtea torul șefului democrației tokiste nu e altul decît Alexandru Marghiloman! Pentru ce are nevoe d. Marghiloman de d. Take Ionescu, pentru ca să nu i l ia pe t de malt să se agite la toamnă în chestiunea tramvailor Ca să fie complect, ziarul francez trebuia să mai declare că partidul de la cîrmă va suspenda opera sa de guvernare a țarei deschizînd lupta contra partidului lberal pentru ai lua locul și că mace asta luptă are neaparată nevoe de d. Take Ionescu, fără care nu poate cădea în opozție. Și a este bazaconii s’au tipărit numai departe de cât ori în Capitală, într’un organ autorizat al unui partid. lntr’adevăr tae-i manșeta și apoi cu drept cuvînt te întreabă oare unde apare »Independența“, la biurou cuprinzând numele votanților. Mi se pare mie însă, că diplomația aceasta fină a opoziției, nu are să-i fie de mare folos. Nu vor veni poate la vot cei 70 sau 80 de clubiști liberali, cum și cei 40 sau 50 de alegători cari au mai rămas rătăciți prin clubul takist. Majoritatea alegătorilor însă nu este înfeodată nici la politica takistă, și mai puțin încă la cea liberală. Această majoritate are conștiință de datoria ei și va veni să-și exercite dreptul electoral, fiind-că e vorba de gospodăria județului, unde trebuie să domnească ordinea și buna administrație, iar nu politica. Pentru liberali însă nu există nici interese de stat, nici gospodării județene și comunale. Pentru ei există numai interese de gașcă. De aceea când nu sunt la putere nu ’i preocupă de loc interesele publice. De acea se și abțin, căci nici n’ar face vre-o ispravă dacă nu s'ar abține. Sunt atât de considerați și de desprețuiți de opinia publică, încât văd și s'au convins chiar că, a prezenta listă de candidați ar fi a o înfrunta. Corpul electoral se alcătuește în majoritatea lui,—până la oblăduirea votului universal cu care vroesc să ne îmbrace tiranii poporului — de oameni luminați, cu dor de binele public, și prin urmare toată propaganda opoziției de a opri lumea de la vot, va fi încercare zadarnică, al cărei ridicol se va restrânge tot asupra adversarilor noștrii. Subțiri diplomați!... De când au pățit-o cu răsuelile și lăudaturile că în jargerile generale vom fi sdrobiți, opoziția a început acum să recurgă la un fel de finețe, cu care crede că-și poate acoperi slăbiciunea. Cu ocazia alegerilor actuale, puțin stimabila opoziție, nu prezintă listă de candidași la consiliu județean. Motivele sunt multiple, între cari cel mai principal este frica de a nu suferi o înfrângere rușinoasă, identică cu acea de la alegerile parlamentare , dar adversarii noștrii pun înainte altceva, anume pretextul că voesc să se numere. Ei au luat cuvântul de ordine, de a se abține de la vot și vor excomunica și alunga din partid, pe orice membru care ar înfrânge această lozincă, și s-ar duce să voteze. Controlul îl vor face prin listele de Alegerile Județene Candidații partidului Conservator la alegerile Consiliului general al Județului Iași Colegiul 1.(6 August) Mihail Ivașcu Leonida Gatoschi Dimitrie Mavrocordat Maior Gh. Gherman Theodor Negruzzi Nicolae Corjescu Colegiul 11 (8 August) Nicolae Stroici Ștefan Tempovici Vasiliu Marian Emanuel Manariu Lazăr Panaitescu Maior Mihai Petraș Colegiul III (10 August) * Constantin Cerchez Ioan Minghel Iorgu Ciolan Vasile Matei loan Dimitriu Dumitru a Lupii A plecat... ? Mare bucurie și entuziasm s’a stârnit in lagărul liberalilor. „Dinastia abia îndrăznind încearcă să se ridica, dar tot simțind frigurile morți’. A plecat banditul ? întreabă miserios Ionel, ridicnd capul dar capul banditului ii apare și îngrozit se retragă Frigurile iar II cuprind, se crede imhamat la tramvay, iar banditul conducîndt’-! Un strigat urmează și „Cei trei frați“ se îmbrățișează. Stau cuprinși, tremurînd, nepuind scoate un singur cuvint, încet apoi înaintează intrebînd : A plecat banditul ? A plecit in fine ! Respiră din toată puterea și obosiți peste măsură se așează pe seama. A plecat ! Cinci-zeci da zile de liniște, de viață tihoitâ, de rfiroeii, da revoltă contra banditului. El e departe... nu mai aude ! Și ușurați pare că da o povoară se simt gata da lupta cu oricine , doar el e departe ! Acum e timpul să se revolta contra mișeriei Ministrului de Interne, care a încercat, din resentimente peismale, să distrugă „dinastia“,care în patima lui oarba a acoperit-o cu calomnii. încep a crede că n’a fost nimic cu tramvaele, cu Boulevardul nou. Ce prostie, ne temeam degeaba ! Planuri de aparare si trec prin minte. Chestie națională, patriotism, economie națională, luminarea poporului, civilizație. Statul trebue să se jartfească pentru cetățeni, citi lucruri care pot prinde bine ! Reacționarii ! Jos reacționarii ! Ce-au făcut ei ? Nici bănci, nici întreprinderi, nu luptă pentru întinderea industriei.... naționale, nici o înfrumusețare, nici un boulevard La toamnă la toamnă ! Noi vom guverna, țara-i a noastră , dar îi și-a lui Teke*. Da. La toamnă Teke / Și „Cei trei frați“ nu mai pot de bucurie, suind și se lovesc peste spate Ionel face din nou planuri. La toamnă, Vintilă la Finanțe, D nu la Război și cu Internele ! Să poftească banditul ! Vintilă se va ocupa și cu băncile, eu cu înflorirea industriei.. naționale Dinu va fi pavăza ! Și poftească atunci banditul să nu ia tramvaiul, boulevardul, să vorbească de Rătești, de vii, de circiume ! Gheșefturi ? Auzi Dinu astea sunt gheșeftari , calomnii D nu, curat calomnie ! La toamnă cu, Internele... Dar chipul banditului iar îi apare și „Cei trei frați“ iarăși cuprinși, se retrag tipul, tipul in întunerc, elevii evrei să nu se mai Insa ia la școalele statului ci la gimnaziul Washtel, insă părinții elevilor evrei mai toți iau răspuns că in școalele secundare a Statului, se învață mult mai semeseu în școalele particulare, apoi tot in școalele Statului elevii au la dispoziție un material didactic complect, site de laborator, muzee, sale de desemn, etc., plus un corp profesoral select și cu dor de muncă. Afară de acestea se știe că d. Ministru Arion a luat o dispoziție pentru 1 Septembrie 1911, ca toți elevii și elevele, străini, cari urmează la școalele statului, au să plătească taxa școlară egal cu elevii romîni. Va să zică d. Rodion care toată lunalul le bătea străzile I.șului pe jos, nu în tramway, intrebind pe toți profesorii, dacă se mai înființează cele două clase divizionare l. l. T și a II la Vceul Național, toți i-au răspuns că se înființează, căci bietul Rodion se teme de concurență. Insă bazat pe un raportul directorului liceului Național trimis ministerului de vre-o 2 săptămâni, că la liceu nu mai sunt încăperi suficiente pentru cele două clasa dimpreuă ; d. Rodion a început „dija“ să jubileze auzind de acest raport, însă bucuria-i este de s curtă durată , căci ministerul până azi n’a răspuns la raportul direcțiunei și din sursă oficioasă este sigur că de la 1 Septembrie sa fuc 2 clase divizionare la liceu și cari vor ocupa actuala cancelarie a secretariatului, iar o altă sală din locuința directorului. Actualii conducători ai ministerului da instrucție în darul de a face bine pentru Iași, care a fost așa de oropsit de fostul ministru d. Haret, încât afară de cele 2 clasa paralele care, se fac la liceu, se mai înființează tot in Septembrie clasa 111-a divizionară la școala normală ,Vasile Lupu, unde mai există clasele I și II divizionare. Este sigur, că da acum în 3 ani o să avem două școale normale de băeți la Iași și tot pe locul unde este „ Vasile Lupu”,căci a început a se adăoga de pe acuri, pavilioane pentru restul de 3 clase. Gimnaziul evreesc „Wachtel“ din Iași in fața bisericii Corelări din strada Sărăriei s’a clădit o casă, se zice, cu destinația de a se instala chiar de la 1 Septembrie curent, un gimnaziu evresc „donația Wachtel“. In „Opinia“ da la 31 August, d. Hodon (alias dr Steuerman) a scris două informații ; în cea d’intăi era lista profesorilor scundari angajați pentru acest gimnaziu, între cariera la F;sico-Chimice și d Rodion. Unii din profesorii publicați ca angajai, au protestat verbal, iar d. Gherghi Scorpan profesor da Desemn la liceul Național, deși de culoare talentă, dă o desmințire t>rin „Omnia” de la 3 August, cum că „d-sa n’are cunoștință de autorizația ce i s’ar fi dat, de a funcționa la gimnaziul evreesc“. Informația a doua d. Rodion a scris’o cu schepsi*», adecă : o a MĂ., guy de Maupassant Mărturisirea întreg ora ul Vizier<si Rethel, asistase la Înmormântarea lui Badon- Loremince, iar ultimele cuvinte ale discursului pe care o ținuse, delegatul prefecturei, rămăsese in memoria celor de fiu. — A fost un om cinstit. Om cinstit, fusese ln toate actele vieței, in cuvintele sale, în exmplul său, in ținuta sa, in mersul său, in chiar modul cum iși tăia bărbi și după pălăria ce-o purta. Nu spunea un singur cuvânt, care să nu cuprindă un txamplu nu făcea vre-o pomină, fără să n’o fi întovărât și de o povață. In urma sa lasase doi copii: un băiat și o fată Fiul său era consilier general, fiica sa se măritase cu un notar d-nul Puirel, care era un om de seamă la Veziers. Erau nemângâ ați de moarta tatălui Io, pe care-l iubise mult. Imediat după terminarea ceremoniei, moștenitorii se-ndreptară spre locuința defunctului, și incizându-se toți trei, fiica și ginerele deschise testamentul, care trebuia de specetluit de ei și aceasta după inmormântare o ins moare pe copertă, arăta această ultimă voință a mortului. Dl. Poirel fa acel care rupse plicul, în calitatea sa de notar, obișnuit cu astfel de operații și potrivindu-și ochelarii, ceti cu glasul stâns: — Scumpii mei copi’, n’sși putea să dorm liniștit somnul veșnic, dacă nu v’ași mărturisi, dincolo de mormânt, o crimă, a cărei remușcare