Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)
1911-10-28 / nr. 204
s ANUL XIX No/204 ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 80 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 TINERI 28 OCTOMBRIE 1911^ anunciuiu XxL ® erții șii reclame In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul 80 b. telepon asro, se A fel k u ■; \ S- Estituire a zahăruilui Am anunțat într’un >om precedent o formulă practică și simpla pentru ostenirea zahărului cu 50 la sută. înainte de toate din a constata răspunderea întreagă în aceasta chestie cade asupra partidului liberal, motorul nefastei și necugetatei legi de protecție a zahărului, cât și a d-lui Take Ionescu, care a semnat convenția asupra zahărului, convenție ce leagă mâinele oricărui guvern. Nu se poate, grație acestei convenții, nimic schimba din situația legala de azi fără a expune statul la un proces de daune însemnate. In zadar publicul s’a ridicat contra câștigurilor scandaloase ale fabricanților de zahar, pe spinarea consumatorilor, câștiguri de 60 70 la suta. In zădar s’au alarmat Camerile de comerț. In zădar ministrul de finance actual a făcut toate încercările pe cale amiabilă cu acești traficanți neomenoși. Granițele nu se pot deschide cât timp va dura convenția. De bună voie, fabricanții nu vor să micșoreze prețurile. Dimpotrivă, ca o sfidare, sub cuvânt ca în Germania și Franța sfecla lipsește, au urcat prețulile de zahar la 130— 135 lei. Și doar zaharul nu e un aliment de lux, ei absolut necesar săracului și bogatului. Am la îndemână oferte seiese datând cu 5 luni în urma, în caii angrosiști cu reputație stabilită oferă zehar strein, la granițele Burdujeni și Vârciorova, cu 30 bani kilo. Scădeți din această sumă cheltuelele de transport până la graniță, câștigul onest al comisionarului și se va vedea că costul unui bilo de zahar nu se ridică la mai mult de 25 bani, adică, cu alte cuvinte, costul zahărului românesc e acoperit cu prima de fublicație dată de stat și tot ce întrece această sumă, scăzându-se taxele de consumație, rămâne câștig netto pentru fabricant. Fabricele au avut câștiguri atât de enorme, încât le este rușine a distribui întregul divident real, ci fac în fiecare an îmbunătățiri de lux, palate putem zice, pentru administrație, numai pentru a masca enormitatea câștigului lor neonest. Dacă cel puțin, în aceste condiții, ar da o marfă bună, igienică, consumatorilor! Dar comparați o bucată de zahar românesc cu una de zahar străin și veți vedea deosebirea. Pe când cel străin a trecut prin 5 rafinări deosebite, care au expulzat orice reziduuri, orice amestec trăit, sticlos, de o duritate extrema, astfel că aproape scânteiază ca cremenea când e tăiat cu un cuțit și cu o putere zaharoasă ajunsă la ultimul grad, așa zisul zahar românesc este un produs aproape fără consstență, care se sfarmă în degete, aproape făinos, plin de impurități și reziduuri și cu o putere zaharoasă ce nu ajunge nici 50 la sută pe aceea a zahărului strein. Astăzi, când lupta între fabricanți și guvern a ajuns la extrem, e necesar ca guvernul să uzeze de toată autoritatea sa pentru a înfrâna lăcomia neomenoasă a acestor speculanți. E evident că pe cale de interpretare a legei sau convenției nu se poate ajunge la nici un rezultat. Dar eu cred că se poate găsi o altă soluție. Statul n’a renunțat nici o dată, nici prin lege, nici prin convenția d lui Take Ionescu, la dreptul său de control asupra fabricărei zahărului și punerea lui în consumație, drept pe [care -l are de la sine asupra oricărui obiect de alimentare. In Franța există un regulament în acest sens și fabricanți sunt supuși la un control riguros asupra rafinăriei. La noi controlul resta nu există. De aceea e evident că pe când fabricantul francez, în urma rafinărilor la care supune zahărul sau pentru a’l obține sticlos, de o extremă puritate și putere zaharoasă, obțne în medie o cantitate de 7 kilo la suta kilo de sticlă. La noi, fabricantul, pentru a’și mări câștigul, cu rafinarea rudimentară la care supune produsul său, obține 17 kilo de solst zahăr român la suta de kilo de sfecle. Ca consecință, consumație îndoită pentru consumator deoarece puterea zahărului e minimală și beneficiu scandalos pentru fabricant. Eu propun și cer ca Statul sa interyie, să oblige pe fabricanți a nu pune în consumație decât zaharul care va trece printr’o serie de rafinări succesive, așa fel ca publicul să aibă un produs pur, igienic, de o putere zaharoasă îndoită. Intr’un cuvânt cer ca cota de producție să fie redusă, prin rafinare, de la 17 la 7. Vedeți acum ce efect ar avea un asemenea regulament, efect pentru consumator, efect pentru Stat. Consumatorul cu prețul de 1 leu 30 ar avea îndoit zahăr, deoarece în loc de doua bufelî va întrebunța numai una. Statul va șterge din budget jumătate din suma alocată azi ca premiu de fabricare. S’ar reduce deci cu 50 la sută atât cheltuiala consumatorului cât și cea a Statului. Soluția pe care o propun aci nu e extraordinară; e o soluție simplistă, dar practică și care ar da rezultate imediate. Ea nu cere legi speciale și rămâne în afară de convenția d-lui Take Ionescu și de legea originară a protecției zahărului. Ea poate fi aplicată imediat și aplicarea ,ei va fi binecuvântată de toți, căci ar pune un termen la camăta scandaloasă de azi. N’am pretenția nici cu această soluție, a fi propus lucruri mari, lucruri geniale. Mi-am făcut pur și simplu datoria mea de soldat al partidului conservator, aducând, în mod modest, contribuția mea de muncă, la rezolvarea unei probleme grele, ce interesează pe toți cetățenii acesta țări. Ași fi fericit dacă soluțiile propuse de mine vor servi, macar în parte, cauza dreaptă care căutăm s-o apărăm cu toții. Grorge A. Scorțescu Deputat de Iași. Politica opoziției Pe cînd guvernul dă dovezi de activitate rodnică, cercetând de aproape toate nevoile sociale și economice, partidele din opozția nu se îndelett da es decât cu mici intrigi, cari nu mai posed nici darul de a fi interesante. Sunt vechile cușmi ruginite, egite din na, vorbe de cafenea, scornituri și minciuni atât de gogonate, că nu merită a fi luate câtuși de puțin în considerare. Frământările acestea zadarnice, cari arată mai curând, gradul de neputință și de secetoasă ei opoziționistă, silnic [și găsesc ecou în presa liberalo-trcistă și, păcat strigător la cer, că își pird adversarii noștri politici vremea cu nimicuri și nu se organizează sinuos în vederea unor lupta police mai ademenitoare, atât pentru zi cât și pentru țară. In realitate se poate spune că guvelneste tot nu are opoziție, că adversarii poltici nu-l urmărese în drumul activiței sale. Pe căi lăturalnice încearcă lovituri atât liberalii cât și takiștii, ascutși din tufuș se repad asupra guvernei, care totuși este prea vigilent ca să nu le gata, de a respunde la orice lovitură ticluită. JE deci de compătimit opoziția, care prin nimic nu s’a arătat demnă, de a cere încrederea cetățenilor, dându-se până acum în cel mai urât și cetard, de a se vedea nevoiți adversării noștri poliției, nu să atace guverul, ci să se disculpe de gravele așuzațiuni, ca grămădesc zi cu zi pe capetele lor destul de rușinate. Ne găsim în preajma deschidrei Parlamentulul Guvernul și a anunțat o mulțime de în roți de de legi , dar opoziția nu e deloc pregătită să le discute ; ea ?»-am perdut vremea ta nimicuri, cu intrigi fără nici un efect. Opoziția de astăzi împotriva guvernului este cea mai stearpă în decursul lastaior noastre politice, și nici nu sunt semne de loc de îndreptare. - - ----- Violențele în presă Cu cât se apropie 15 Noembrie, când viața politică se pregătește să fie intensă, cu atât limbigiul gazetelor de opoziție devine mai violent și mai trivial. Acțiunea, de pildă, are un articol intitulat Canalia !iecare d ministru Marghiloman e poreclit «banditul de la internet fără gliile mele însă. Epitete, ca mișel, cinic, ticălos și altele de aceiași finețe, însoțesc numele d-lui Marghiloman in coloanele Acțiunei. Pe de altă parte, gazeta persona lă a firmei »La trei frfcț’*, copleșește pe d. prezident al consiliului sub aprecieri inteligente cari conchid la faptul câ d Carp e un demagog „care a în dat întotdeauna judecata opiniei palive* și care astazi ar fi «mort politiceșt. “. Nu mai vorbim de celelalta surate opoziționiste, ca Voința și cum se mai zice, cari țin hangii celor de mai sus. Noi nu suntem împotriva violențelor în presă. Și nouă nu plece a seri ,cu nervii. Dar numai atunci când violența e justificată. Ma rog, ce „infamie” a făptuit guvernul, ca să îndreptățească pa Viitorul. Acțiunea ție. să gratifice pe miniștri cu epitete de cârciumă ? C în procesul cu societatea tramvaelor ? Or fi proectele anunțate de ziarele oficioase ! Nu credem. Explicația echivalată a nervozitați opoziției, e tocmai calmul guvernului, care își vede de treabă, neținând în seamă istoricarile epileptiforme ala celor două grupuri opozante. Confrații noștri să mai lase violențele deplasate de stil și să discute serios acțiunea guvernului P. P. Carp, așa cum ar trebui să facă orice presă civilizată. Atunci și numai atunci putem sta de vorbă cu brasc b fii noștri confrați. i. r.Ș . .'-ys Acțiunea paralelă a tachiștilor cu liberalii In căutarea unei formule cu care să se poată agața de pulpana partidului conservator, tachiștii, de altfel oameni foarte inventivi în smichirii politice, găsisă una, care li se păruse absolut strategică. Propunerile de împăcare, conlucrare, colaborare, nu avusese darul să atragă în cursă pe conservatori, și tachiștii, recurseră atunci la o formulă nouă. Convinși că regimul liberal trebuia darâmat, ei propuseră partidului nostru o acțiune paralelă. Și formula ar fi fost acceptată dacă nu era legată de niște condiții umilitoare pentru partidul conservator căruia i se impunea că după căderea liberalilor de la putere, guvernul să fie luat de partidul nostru, pe din două cu tachiștii. Se înelege de la sine că această acțiune paralelă condiționată, nu a fost acceptată de conservatori și atunci tachiștii au început tratative de acțiune paralelă cu liberalii, pentru dărâmarea partidului conservator. Și acțiunea aceasta paralelă, care nu angajează viitorul nici pentru liberali nici pentru tachiști, a mers strună și merge și astăzi. Vezi unde nu sunt condiții care se supere sau se jeneze pe contractanți, neaparat ci orice tocmeală să execută în mod sincer. La întrunirile tachiștilor pe vremea perioadei electorale pentru noul parlament, veneau liberalii buluc, spre a se vedea că tachiștii au popor. Iar la întrunirile liberale alergau tachiștii în număr cât puteau mai mare spre a face popor liberalilor. La alegerile generale pentru cameră și Senat, candidaturile au fost puse pe din două, și cu forțe unite au luptat ambele grupări adverse nouă, spre a ne răpune. Rezultatul se știe. Lucrul s-a văzut că toată gălăgia pe care au făcut-o tachiștii în jurul lăudăturelor că opinia publică e cu dânșii, era un simplu foc de paie. Micele succese obținute de ei în câteva alegeri parțiale se datoreau alegătorilor desgustați de regimul liberal, iar nicidecum popularităței tachiștilor. Dovadă că majoritatea voturilor aparțineau dizidenților iar nici cum tachiștilor, s’a făcut cu ocazia alegerilor generale când tachiștii nu au isbutit să fie aleși nici în unul din colegiurile subtilizate de ei în alegeri parțiale. Acuma tachiștii fac acțiune paralelă, adică se țin de pulpana liberalilor. Pentru Duminica viitoare liberalii au convocat marele comitet executiv în București cu reprezentanți din toată țara spre a aviza la măsuri de luptă contra guvernului. Pentru ieri, tachiștii făcură și ei o asemene convocare a marelui lor comitet executiv spre a aviza și ei la mijloace cu care să lupte contra guvernului conservator. Nu știm ce se va fi făcut în sinul comitetului tachist, am putea prezice însă ceea ce se va hotărî de comitetul executiv liberal. Acest comitet nu va putea decide altceva decât, o reorganizare nouă a partidului care a ajuns întro stare de destrăbălare nemaipomenită,—și apoi după reorganizare să se avizeze la măsurile indestie. Taciștii vor fi nevoiți deci sau să renunțe la acțiunea lor paralelă cu liberalii, care de altfel cade și fără asta, sau să ajute pe liberali să se reorganizeze, făcând și ei apel la toți supărații liberali ca să reintegreze domiciliul partidului, și propagând prin viu graiu și prin presă, reînfrățirea elementelor liberale nemulțumite, cu noua direcție a partidului. Iată deci, în cazul concret, pe tachiști, transformând acțiunea paralelă în corvadă pentru rasistolarea partidului național-liberală. Eftină acțiune paralelă, și fără condiții!... -------—oo— —— Ligi de organizare a înaltei Curți de Casație Pentru că se agtă din nou chestiunea modficărei legei de organizare a înaltei Curți de Casația și chiar sa lucrează la profetul de modificare, care va veni în discuțiunea corpurilor legiuitoare In această sesiune, nu cred inutil de a supune celor în drept unele aprecieri privitoare la compștința secțiunilor Înaltei Curți Eate știut că mulțimea recursurilor civile a d t de gândit legiuitorilor din 1905 și 1910 cu ocaziunea modificărilor ce s’a făcut în legeaognicâ a înaltei Curți și toți au găsească mijlocul de a împărți conp?t'nț?, fiecărei secțiuni, așa incât să mai fășureze secțiunea I care judecă recursurile civile. Din cauză însă a principiului unitatei jurisprudenței, nu s’a putut lua din competința secțiunei I-a decât recursurile privitoare la consolidăria petrolifere care însă sunt așa de puține la număr, încât nu s’a simțit vre-o ușurare pentru secțiunea la, ci din contra, deși numărul recursurilor judicate este mult mai mare ca in anii 1900 până la 1909, totuși numărul recursurilor civile crește tot mai mult, așa că de unde în legii 1900—1910 intrau câte 600 și 700 recursuri civile, la secțiunea I-a. La ultimul an 1910 și în anul 1911 numărul lor s’a îndoit și chiar a trecut de îndoit, și dacă, prin legea din 1910 nu se punea capăt amânărilor ce se cereau de părți de câte trei și patru ori, fie pentru depa ra de motive fie pentru comunicarea lor, sau